Legea 10/2001. Decizia nr. 104/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 11170/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 104R
Ședința publică de la 21 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta P. M. BUCUREȘTIPRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 916/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații contestatori P. P. M. N. și P. A. N., având ca obiect: Legea nr. 10/2001, acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații contestatori reprezentați de avocat N. Ș. L. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul intimaților contestatori arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimaților contestatori solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurată, fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă, la data de 03.03.2010, sub nr._, contestatorii P. P. M. N. și P. A. N. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1348/09.09.2003, emisă de intimata P. M. București prin Primarul General și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, anularea acesteia și să constate calitatea sa de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul care constituie obiectul notificării (mai puțin pentru partea din imobil ce s-a restituit în natură conform dispoziției nr. 1977/22.11.2001 rectificată prin dispoziția nr. 1400/16.12.2002, emisă de P. M. București).
Contestatorii au solicitat obligarea intimatei să soluționeze notificarea și sa emită o dispoziție de acordare de despăgubiri pentru partea de imobil imposibil de restituit, respectiv 6 apartamente: apartamentul nr. 3 de la parter (fost . parter), contract nr. 2474/22.07.1998; apartamentul nr. 4 de la parter (fost . la parter), contract nr. 129/1/09.12.1996; apartamentul nr. 5 de la etajul 1 (fost . la etajul 1), contract nr. 1358/_/21.07.1997; apartamentul nr. 6 de la etajul 1 (fost . la etajul 1), contract nr. 2040/_/09.12.1996; apartamentul nr. 8 de la etajul 2 (fost . la etajul 2), contract nr. 1314/_/25.11.1996 și apartamentul nr. 7 de la mansardă (fost mansardă), contract nr. 1359/_/08.11.1996, conform procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de titlul VII al Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestației, s-a arătat că, în baza sentinței civile nr. 137/2001, (definitivă si irevocabilă) pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 77/2001, P. M. București a fost obligată să lase lui A. G. Ș. C. N., cunoscut și ca G. A. S., în proprietate și posesie, imobilul situat în București, .. 1, compus din teren în suprafață de 519 mp și construcții. P. M. București prin Primarul General a emis dispoziția 1977/2001 modificată prin dispoziția nr. 1400/2002, prin care s-a restituit în proprietate imobilul situat în București, .. 1, sector 1, compus din construcție și teren în suprafață de 519 mp, mai puțin 7 apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1444/12.05.2003, P. P. M. N. și P. A. N. au cumpărat imobilul ce a făcut obiectul dispozițiilor de restituire arătate mai sus, respectiv imobilul situat în București, .. 1, sector 1, compus din teren în suprafață de 519 mp și construcția ce se află pe acest teren (subsol cu pivnița, parter, etaj 1, etaj 2, mansardă), mai puțin 7 apartamente din acest imobil, respectiv apartamentul nr. 1 de la subsol; apartamentul nr. 1 de la parter, în prezent nr. 4; apartamentul nr. 2 de la parter, în prezent nr. 3; apartamentul nr. 3 de la etajul 1, în prezent nr. 5; apartamentul nr. 3 de la etajul 1, în prezent nr. 6; apartamentul nr. 1 de la etajul 2, în prezent nr. 8 și mansarda în prezent apartamentul nr. 7, iar prin Declarația Promisiune de vânzare autentificată sub nr. 1447/12.05.2003, încheiată între aceștia, pe de o parte și A. G. S. (C. N.), pe de altă parte, se angajează să cumpere și celelalte 7 apartamente, achitând integral prețul lor, termenul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică pentru aceste 7 apartamente fiind „de cel mult o lună de la obținerea hotărârii definitive a proceselor de anulare a contractelor de vânzare cumpărare".
În anul 2009, a notificat promitentul-vânzător privind îndeplinirea obligațiilor asumate în Declarația Promisiune de vânzare autentificată sub nr. 1447/12.05.2003 și a constatat că doar pentru un apartament din cele 7 se putea încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică (apartamentul nr. 1 subsol) deoarece celelalte 6 apartamente nu au mai reintrat în proprietatea promitentului vânzător, instanța respingând pentru acestea acțiunea în anularea contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995. A fost încheiat contractul de cesiune autentificat sub nr. 687/14.10.2009 si Convenția autentificată sub nr. 688/14.10.2009, cu soția supraviețuitoare a notificatorului A. G. S. C. N., prin care se transmit în favoarea contestatorilor toate drepturile ce decurg din calitatea de persoana îndreptățită (notificator) în temeiul Legii 10/2001, respectiv din notificarea înregistrată sub nr. 413/2002 la executorul judecătoresc, cât și toate drepturile accesorii acestora, subrogându-se în toate drepturile si obligațiile cedentului, privind imobilul în litigiu.
Prin dispoziția nr. 1348/09.09.2003, emisă de intimată a fost respinsă notificarea nr. 413/2002, formulată de A. G. S. C. N., privind restituirea imobilului situat in București, .. 1, sector 1, reținându-se că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
În final, s-a susținut că dispoziția contestată este nelegală și s-a solicitat să se constate calitatea lui P. P. M. N. și soției sale, P. A. N., de persoane îndreptățite să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele menționate mai sus.
Prin sentința civilă nr. 352/07.03.2011, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorii P. P. M. N. și P. A. N., în contradictoriu cu intimata P. M. București prin Primarul General.
Prin decizia civilă nr. 1403/31.10.2011, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul declarat de contestatorii P. P. M. N. și P. A. N., în contradictoriu cu intimata P. M. București prin Primarul General, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 916/10.05.201, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis cererea, a dispus anularea Dispoziției nr. 1348/2003 și a obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor prin echivalent pentru apartamentele în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâta P. M. București, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se susține că, înscrisurile avute în vedere de către instanța de judecată în soluționarea cauzei și considerate de către instanța de fond ca acte doveditoare a calității de persoană îndreptățită nu au fost depuse în faza administrativă. În opinia sa, însă, arată recurenta-pârâtă, aceste înscrisuri nu suplinesc necesitatea probării dreptului, inclusiv în ceea ce privește întinderea acestuia și a raporturilor dintre autorii reclamantului referitor la proprietatea imobilului în litigiu precum și determinarea precisă a imobilului ce a făcut obiectul acestui drept, în cadrul unei probe cu expertiză construcții.
Deși instanța de judecată poate soluționa pe fond notificarea conform Deciziei nr. XX/2007, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, totuși, susține recurenta-pârâtă instanța nu poate acorda mai mult decât ar fi putut acorda entitatea deținătoare.
Intimații-contestatori au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul este nefondat.
Calitatea de persoană îndreptățită a contestatorilor, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată nu mai poate fi pusă în discuție întrucât această chestiune a fost tranșată prin emiterea Dispoziției nr. 1400/2002 emisă chiar de către recurentă, dispoziție ce a modificat Dispoziția nr. 1977/2001, prin care fusese restituit în natură întreg imobilul, mai puțin apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 137/2001, irevocabilă, depusă în dosarul de fond, se confirmă că imobilul a trecut în posesia statului fără titlu și că P. M. București, prin Primarul General este obligată să lase autorilor contestatorilor în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, .. 1, sector 1, compus din teren în suprafață de 517 mp și construcție.
Așadar, față de aceste aspecte, necesitatea efectuării unei expertize – construcții, așa cum susține recurenta, nu se susține, fiind irelevantă în cauză.
De asemenea, critica formulată de recurentă în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât ar fi putut să acorde entitatea deținătoare este nefondată.
Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționând pe fond notificarea și obligând-o pe pârâtă să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta P. M. București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 916/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-contestatori P. P. M. N. și P. A. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER,
V. Ș.
Red. CMS
Tehnored. PS 2 ex.
30.01.2013
Jud. fond: T. S.
| ← Strămutare. Sentința nr. 90/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Decizia nr. 2517/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
