Pretenţii. Decizia nr. 1339/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1339/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 20132/3/2012
Dosar nr. 20._
(571/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1339
Ședința publică de la 16.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror –E. I..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.158/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr.20._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Ș. M. A. și S. G..
P. are ca obiect – pretenții în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, intimatul-reclamant, Ș. M. A., personal, identificat cu C.I.. nr._/27.05.1996, asistat de avocatul, C. M. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, lipsește, recurentul-pârât, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și intimata-reclamantă, S. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul intimatului-reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea ia act de precizarea făcută și acordă cuvântul reprezentanților părților pe recursul declarat, reținând și solicitarea recurentului-pârât de judecare a cauzei în lipsă, conform art. 242 pct.2 C.p.civ.
Avocatul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin.1 C.p.civ. și să se mențină ca legală și temeinică sentința atacată.
Recurentul pârât, în opinia sa, nu putea să solicite respingerea cererii privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorul reclamanților, întrucât acesta a fost condamnat conform art. 209 pct.2 lit a C.pen. așa cum reiese din sentința penală nr. 1162/1950.
Potrivit art. 1 alin.2 lit.a din Legea nr. 221/2009, condamnarea autorului reclamanților, reprezintă de drept condamnare cu caracter politic.
Recurentul pârât invocă prin motivele de recurs decretul Lege nr. 118/1990, or, aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, atât reclamanții cât și autorul lor nu au beneficiat de prevederile acestuia Decret.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră fondat recursul, întrucât condamnarea suferită de autorul reclamanților a fost dispusă în baza unui text de lege menționat expres în Legea nr. 221/2009, ca făcând parte din categoria condamnărilor recunoscute de lege ca fiind cu caracter politic.
Față de această recunoaștere legală, apreciază că este lipsită de interes cererea de constatare a caracterului politic al condamnării, sens în care solicită modificarea în parte a sentinței atacate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.158/24.01.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată reclamanții Ș. M. A. și S. G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat caracterul politic al condamnării autorului Ș. V. și a respins cererea reclamanților privind acordarea de despăgubiri morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, în ceea ce privește petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării suferite de către autorul reclamanților, a reținut că este fondat și l-a admis prin raportare la prevederile art. 1 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 221/2009.
Referitor la chestiunea daunelor morale pentru prejudiciul suferit de autor și familia sa, tribunalul a avut în vedere faptul că această solicitare de despăgubire este formulată de către reclamanți după apariția și în contextul Legii nr. 221/2009 prin care inițial, se legiferase un cadrul special pentru acordarea de astfel de despăgubiri, celor care au avut de suferit de pe urma unor condamnări politice în perioada regimului comunist, cadru lipsit însă de efecte și practic desființat prin constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 din lege lit. a ce reglementau acest tip de despăgubiri, iar ulterior, în recursul în interesul legii rezolvat prin Decizia nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă stabilind că acest text din Legea nr.221/2009 nu mai poate constitui temei pentru intentarea unor acțiuni în contra Ministerului Finanțelor Publice pentru obținerea respectivelor despăgubiri.
P. urmare, reclamanții nu mai au la îndemână calea legală reglementată inițial prin Legea nr. 221/2009 și cu toate acestea, tribunalul a apreciat că norma cuprinsă în art. 20 din Constituția României și rezoluțiile invocate de către reclamanți, nu pot constitui o bază legală de fundamentare a acestor pretenții în lipsa unui cadru legislativ adecvat de reglementare a acestora, în dreptul intern.
Ca atare, capătul al doilea al acțiunii reclamanților a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța de fond a constatat greșit caracterul politic al măsurii dispuse față de autorul reclamanților, astfel că excepția lipsei de interes a fost soluționată cu încălcarea prevederilor art.1 din Legea nr.221/2009, prin lege fiind statuat că toate actele prevăzute constituie de drept condamnare cu caracter politic, inclusiv art.209 Cod penal.
Verificând legalitatea deciziei recurate în condițiile art.3041 Cod de procedură civilă, Curtea a constatat că recursul este fondat și în baza art.304 pct.9 Cod de procedură civilă l-a admis pentru următoarele considerente:
Este adevărat că scopul Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora a fost de completare a actelor normative reparatorii deja existente. Ceea ce prezintă relevanță din perspectiva Legii nr.221/2009 este caracterul politic al condamnărilor, respectiv al măsurilor administrative pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989. Acest caracter poate rezulta ope legis, condamnările sau măsurile administrative regăsindu-se expres între cele prevăzute de lege sau trebuie constatat de instanța judecătorească prin procedura prevăzută de acest act normativ.
Astfel, art. 1din Legea nr.221/2009 definește condamnarea cu caracter politic ca orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Legiuitorul a precizat care sunt de drept condamnările cu caracter politic, respectiv condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Față de împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat în temeiul art.209 Cod penal autorul reclamantului prin decizia nr.2927/1958 pronunțată de Tribunalul M., decizie aflată în copie la fila 27 a dosarului de fond este menționată expres în prevederile alin.2 al art.1 din Legea nr.221/2009, Curtea a constatat că excepția lipsei de interes, așa cum a fost invocată de recurent prin întâmpinarea depusă la 23.01.2013 a fost soluționată greșit, astfel că în temeiul art.304 pct.6 Cod de procedură civilă sentința recurată a fost modificată în parte, în sensul că a fost respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării autorului recurentului Ș. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civilă nr.158/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații – reclamanți Ș. M. A. și S. G..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge ca lipsit de interes capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării autorului Ș. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./09.10.2013
TB-S.3 – Ș.Ț.
| ← Strămutare. Decizia nr. 2517/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1910/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
