Pretenţii. Decizia nr. 175/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 46389/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 175 A
Ședința publică de la 15.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă P. M. M. împotriva Sentinței civile nr. 1869/03.11.2011 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, având ca obiect, expropriere, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă P. M. M. prin apărător, avocat I. D., cu delegație de substituire la fila 106 dosar și intimatul-pârât M. București prin Primarul General prin apărător, avocat C. Ș. M., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 12 dosar.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii părților declară că au consultat opinia separată a expertei și nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de aceasta.
Reprezentantul Ministerului P. nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de opinia doamnei expert.
Apărătorul apelantei-reclamante P. M. M. depune la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză inițial, privind valoarea derizorie la care s-a ajuns de 11.630 euro, invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, având în vedere că este amplasat într-o zonă rezidențială, precum și îmbunătățirile aduse imobilului, de care expertul nu a ținut cont la efectuarea expertizei.
Precizează că valoarea stabilită prin expertiză este mai mică chiar decît cea oferită de expropriator, iar opinia separată a doamnei expert S. F. se apropie de valoare corectă, expertiza fiind documentată.
Apărătorul intimatului-pârât M. București prin Primarul General solicită respingerea obiecțiunilor, având în vedere că opinia majoritară a experților a ținut cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, expertiza fiind întocmită ținându-se cont de contracte de vânzare-cumpărare, iar cu privire la îmbunătățiri, nu este vorba decât de faptul că la apartament au fost puse termopane.
În ceea ce privește opinia doamnei expert S. F., arată că are obiecțiuni de formulat la aceasta, fiind bazată în principal pe oferte.
Reprezentantul Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București, în ce privește obiecțiunile formulate de apărătorul apelantei-reclamante P. M. M., solicită respingerea acestora, fiind întemeiate doar pe susțineri și consideră că aceste critici pot face obiectul apărărilor de fond.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de M. București, solicită de asemenea respingerea acestora și consideră că aceste critici pot face obiectul apărărilor de fond.
Deliberând, Curtea respinge obiecțiunile formulate de părți, motivat de faptul că au fost atinse obiectivele stabilite de instanță, cât și cele stabilite de părți, iar criticile formulate pot face obiectul apărărilor pe fond.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apelanta-reclamantă P. M. M. prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fondul cauzei, să se admită contestația astfel cum a fost formulată, în sensul de a se încuviința valoarea stabilită prin opinia doamnei expert S. F..
Precizează că în raportul de expertiză majoritar nu a fost identificată boxa și nici nu a fost evaluată, iar în cauză este vorba de o despăgubire prealabilă și justă.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și omologarea raportului de expertiză efectuat de cei doi experți, acesta îndeplinind condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și îndepărtarea valorii de la momentul anului 2008, urmând a fi menținută valoarea de la momentul anului 2012.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror M. B., solicită respingerea apelului ca nefondat și analizînd cele două rapoarte de expertiză, apreciază că nu poate fi primită opinia separată a doamnei expert S. F. având în vedere că nu a respectat dispozițiile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, deșia a avut în vedere chiar și oferte de pe .-au folosit comparative din . a ținut cont și de îmbunătățirile aduse apartamentului.
De asemenea precizează că opinia separată nu are fundament, potrivit legii și nici nu se poate ști cât de concludentă este valoarea stabilită, având în vedere că aceeași expertă, la fond a stabilit o valoare, iar acum, o altă valoare, pentru aceeași garsonieră de 22 mp.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1869 din 03.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei P. M. M. de obligare a Municipiului București prin Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulație – în calitate de expropriator, la plata sumei de_ euro – echivalentul a_,5 lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul apartament, proprietate personală, situat în ., . 1.
Pentru a dispune în acest sens, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare nr._ încheiat în baza Legii nr. 112/1995, numitul Pandre V. a dobândit de la . de proprietate asupra imobilului situat în ., . dintr-o cameră, bucătărie, boxă în suprafață totală de 20,30 mp.
Potrivit certificatului de legatar nr.82/5.11.2004 eliberat de BNP C. A. P. reclamanta pasc M. a fost instituită ca legatar universal al defunctei P. V. conform testamentului aut. sub nr. 102/8.01.1999 de BNP V. M..
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 48/29.07.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a stabilit cu titlu de despăgubire a reclamantei pentru imobilul în cauză suma de 77.623 lei, iar prin procesul verbal nr.52 din 29.07.2010 s-a consemnat pozitia reprezentantului reclamantei care a arătat că nu este de acord cu suma propusă ca despăgubire pentru imobilul expropriat.
Instanța a reținut că potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr.198/2004 „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.” In ceea ce privește soluționarea acestei acțiuni alin.3 al art.9 din legea nr.198/2004 face trimitere la dispozițiile art.21-27 din legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit art.25 din legea nr.33/1994 „pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, iar potrivit art.26 din același act normativ „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.”
Prin raportul de expertiză efectuat de o comisie de 3 experți (dintre care expertul S. F. a formulat opinie separată) a rezultat că valoarea de circulație a imobilului la data efectuării raportului de expertiză este de 14 485 lei, valoare mai mică decât cea stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 48/29.07.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004. În ceea ce privește valoarea indicată de către expertul S. în opinia separată ca fiind de 30.046 euro, tribunalul o va înlătura ca fiind vădit necorespunzătoare suprafeței imobilului, vechimii clădirii de 81 ani, gradului de uzură de 81%, compararea cu o . imobile situate în alte zone și diferite ca dotare, structură finisaje față de imobilul în cauză.
Potrivit art. 27 din legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată. In cauza de față se constată că valoarea care a rezultat din expertiza efectuată de către instanța de judecată este mai mică decât valoarea propusă de expropriator, astfel încât prezenta acțiune nu poate fi admisă.
Din ansamblul întregului material probator administrat în cauză, reclamanta nu a dovedit potrivit art. 1169 C civ că a suferit vreun prejudiciu în cuantum de_, 5 lei prin expropriere astfel cum solicită prin cererea introductivă, nefiind dovedit raportul de cauzalitate dintre măsura exproprierii și pretinsele prejudicii aduse stării de sănătate a reclamantei, având în vedere că afecțiunile de care suferă aceasta (sindrom Raynaud, diabet, etc) sunt anterioare declanșării procedurii de expropriere, datând din 2004, respectiv 2007.
De asemenea, invocarea unui prejudiciu cauzat prin imposibilitatea închirierii imobilului nu este suficientă în măsura nedepunerii unor dovezi concrete din care să rezulte un prejudiciu concret iar nu unul teoretic, având în vedere prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care dispun că la stabilirea daunelor aduse proprietarului (…) se iau în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, de acordare a unui imobil similar ca suprafață, locație, caracteristici și locație cu cel expropriat, tribunalul subliniază că potrivit art. 29 din legea nr. 33/1994, în cazul exproprierii unor clădiri cu destinație de locuință, evacuarea persoanelor care le ocupă în mod legal în calitate de proprietari, nu se va putea face decât după asigurarea de către expropriator a spațiului de locuit, potrivit legii, la cererea acestor persoane,în modalitatea prevăzută în hotărârea judecătorească de expropriere, cu respectarea dispozițiilor art. 26.
Pe de o parte, astfel cum a rezultat din analiza de mai sus, în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art..26 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 29, iar pe de altă parte, obligația instituită de legiuitor în sarcina expropriatorului de a asigura un spațiu de locuit persoanei expropriate are în vedere doar ipoteza evacuării expropriatului din imobilul cu destinația de locuință. Tribunalul a constatat că reclamanta nu are domiciliului în imobilul expropriat, ci potrivit cărții de identitate de la dosar aceasta are domiciliul în Cluj, nefiind administrate alte mijloace de probă din care să rezulte că aceasta locuiește efectiv la adresa din București sau că ar fi fost evacuată din imobilul expropriat, astfel cum dispune art. 29 din legea nr. 33/1994.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta P. M. M..
În motivarea cererii de apel, în sinteză, s-au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța a interpretat greșit probele, respectiv raportul de expertiză și a interpretat greșit legea, respectiv Legea nr.33/1994 și Legea nr.198/2004.
În dezvoltarea motivului s-a susținut că experții trebuiau să aibă drept criteriu valoarea de circulație a imobilelor iar ca metoda cea a comparației directe și nu alte metode.
Se mai arată că experții au expertizat imobilul în faza de demolare, situație în care nu poate fi de acord cu valoarea derizorie de_ lei.
Apelanta reclamantă arată că deși s-a stabilit ca obiectiv valoarea imobilului conform criteriilor din art.26 din Legea nr.33/2004, instanța a interpretat greșit expertiza, deși metoda nu este cea prevăzută de lege.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că neîntemeiat a fost respins cel de-al doilea capăt de cerere deși la dosar s-a făcut dovada existenței unor afecțiuni foarte grave care necesită tratament și investigații, fiind lipsite de posibilitatea de a avea acces la serviciile medicale indispensabile și la cheltuieli suplimentare ocazionate de asigurarea unei locuințe temporare.
În faza apelului s-au administrat ghidul cu prețurile orientative ale proprietăților imobiliare pentru M. București - întocmit la solicitarea Camerei Notarilor Publici, contract de vânzare – cumpărare nr._ încheiat între . Pandre V., certificat de legatar emis de pe urma defunctei Pandre V., având ca legatar pe apelanta reclamantă, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.657/13.06.2008 la BNP S. M. prin care N. P. și N. A. a vândut către G. G. apartamentul nr.7 situat în București, ., ., sector 1 compus dintr-o cameră de locuit de 13,11 mp și dependințe cu o suprafață utilă de 20,46 mp cu cota indiviză teren la prețul de 52.000 euro, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.821 din 15.05.2012 la BNP A. M. M. prin care numitul H. M. T. vinde către D. E., dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4 din ., situat în București, ., sector 1 compus dintr-o cameră și dependințe cu o suprafață utilă de 19,71 mp și cote părți indiviză din terenul aferent apartamentului de 7,40 mp pentru prețul de 25.000 euro.
În cauză s-a încuviințat și întocmit o nouă expertiză de experți P. D. N., B. D. și S. F., aceasta din urmă exprimând un punct de vedere separat.
Apelanta – reclamantă și pârâta – intimată au formulat obiecțiuni la expertiză, respectiv la opinia expertului S. F. care însă au fost respinse de instanță. <
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 679/2013. Curtea de... | Strămutare. Sentința nr. 90/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
