Succesiune. Decizia nr. 96/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 6680/301/2009
Dosar nr._
(2891/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.96
Ședința publică din 22.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte - S. G. P.
Judecător - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant-pârât N. M.-C., împotriva deciziei civile nr. 723 A din 11.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant N. G..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă domnul avocat B. V. în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant-pârât N. M.-C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberate de Baroul București, lipsind intimatul-pârât-reclamant N. G..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentului depune la dosar 4 chitanțe CEC Bank în cuantum total de 10 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei; instanța constată că recursul este legal timbrat.
Avocatul recurentului arată că nu are alte cereri de formulat și nu solicită administrarea altor probe, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-reclamant-pârât N. M.-C. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și anulării sentinței pronunțate de prima instanță, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, având în vedere că Judecătoria Sectorului 3 București nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, respingând cererile, principală și reconvențională, pentru lipsa calității procesuale a ambelor părți.
Din probele administrate în cauză rezultă însă că soluția primei instanțe este nelegală, făcându-se dovada că ambii vin la moștenire prin reprezentare.
Susține că raționamentul Judecătoriei Sectorului 3 București însușit de Tribunalul București în sensul că rudenia poate fi dovedită exclusiv prin depunerea unui certificat de moștenitor, ori de calitate de moștenitor, este eronat. Astfel, în cauză, părțile au uzat de regulile reprezentării succesorale și au făcut dovada că îndeplinesc condițiile pentru a o moșteni pe sora tatălui lor.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5511/20 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului-parat pentru cererea principala si a paratului-reclamant pentru cererea reconvenționala. S-a respins cererea principala privind pe reclamantul parat NASTASACHE M. C. cu domiciliul ales la SCA Surghie si Asociatii în București, sector 1, . și pe pârâtul reclamant NASTASACHE G. cu domiciliul în București, sector 3, .. 390, ., ., ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesual activa. S-a respins cererea reconvenționala ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesual activa.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că nu există identitate între titularii dreptului în raportul dedus judecății și persoanele care au formulat cererea principală și cea reconvențională. Astfel, reclamantul pârât a susținut prin cererea principală, iar pârâtul reclamant nu a dezmințit în cererea reconvențională, faptul că cei doi ar fi nepoți de frate predecedat al defunctei N. M., a cărei succesiune s-a cerut a fi dezbătută în prezenta cauză.
S-a reținut că N. I., tatăl pârâților din prezenta cauză, a decedat la 10.06.2003, iar N. M. la 2.03.2008, potrivit certificatelor de deces depuse la dosar. S-a arătat că este adevărat că în baza art.669 C.civ., descendenții au vocație la moștenire, însă pentru a avea dreptul de a moșteni, este necesar a se îndeplini, pe lângă condiția pozitivă de a avea capacitate succesorală, și o condiție negativă de a nu fi nedemn de a moșteni. Dovada calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor, ceea ce instanța le-a adus la cunoștința părților, solicitându-le să depună la dosar certificatul de moștenitor de pe urma tatălui lor, N. I., pentru ca astfel să se poată aprecia asupra reprezentării succesorale. În acest sens, instanța a dat două termene de judecată, însă părțile nu au depus actul juridic solicitat.
În lipsa acestui document, judecătorul fondului a arătat că nu poate aprecia în sensul că părțile sunt unicii moștenitori ai tatălui lor, existând posibilitatea ca pe lângă aceștia să mai fie și alte persoane care să aibă această calitate și în favoarea cărora să se poată aplica reprezentarea succesorală reglementată de dispozițiile art.664 – 668 C.civ.
Nu a fost primită susținerea reclamantului pârât, în sensul că dovada calității de moștenitor se face cu acte de stare civilă, dat fiind că obiectul acestui litigiu nu îl reprezintă dezbaterea succesiunii defunctului tată al părților, ci dezbaterea succesiunii mătușii lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul pârât N. M. C., cale de atac ce a fost recalificată drept apel de către Tribunalul București, la termenul din 11.09.2012, în raport de criteriul valorii obiectului litigiului și de dispozițiile art.282 ind.1 alin.1 C.proc.civ.
Apelul declarat a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.723/A/11.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, reținându-se că, deși ambele părți au susținut că sunt unicii moștenitori ai tatălui lor, ei nu au făcut această dovadă, deși aceasta a constituit o solicitare expresă din partea primei instanțe. Această dovadă era necesară pentru a fi aplicabile dispozițiile privind reprezentarea succesorală reglementată de dispozițiile art.664 – 668 C.civ.
Tribunalul a arătat că dovada calității de moștenitor nu poate fi făcută prin acte de stare civilă, dat fiind că obiectul litigiului de față îl constituie dezbaterea succesiunii defunctei N. M., iar nu a succesiunii tatălui părților, numitul N. I..
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs apelantul reclamant N. M. C., solicitând ca în baza dispozițiilor art.312 C.proc.civ., să fie admis recursul, să fie modificată hotărârea instanței de apel prin admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 3 București pentru soluționarea pe fond atât a cererii principale, cât și a cererii reconvenționale, având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, admițând în mod greșit excepțiile pe care le-a invocat din oficiu.
- în mod greșit ambele instanțe au considerat întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a părților (în cererea principală și cea reconvențională), ambele părți litigante având calitate procesuală ca urmare a aplicabilității dispozițiilor din materia reprezentării succesorale (art.664 – 668 C.civ.);
- în mod eronat s-a apreciat că părțile nu au făcut dovada calității de moștenitor de pe urma defunctului lor tată, în condițiile în care la dosarul de fond toate actele de stare civilă din care rezultă că atât reclamantul, cât și pârâtul sunt fiii defunctului N. I.. S-a apreciat eronat că o astfel de dovadă ar putea fi făcută doar cu un certificat de moștenitor, de vreme ce rudenia și descendența se dovedesc inclusiv cu acte de stare civilă.
Descendența de pe urma lui N. I. urma a fi avută în vedere de instanță exclusiv în scopul aplicării regulilor de la reprezentarea succesorală, ale cărei condiții legale sunt deplin întrunite. Reprezentanții împrumută doar locul și gradul mai apropiat al ascendentului lor predecedat, N. I., spre a putea culege moștenirea defunctei N. M., fiind nerelevant pentru aceasta dacă cei doi fii ai lui N. I. sunt nedemni de a culege moștenirea acestuia, au renunțat ori nu la succesiunea tatălui sau dacă au fost exheredați de acesta.
În alte cuvinte, reprezentanții nu trebuie să îndeplinească condițiile necesare pentru a-l moșteni pe cel reprezentat.
Prin urmare, cerința impusă părților de instanțele judecătorești de a depune un certificat de moștenitor/de calitate de moștenitor nu se justifică cu cerințele impuse de lege, dovedind că instanțele au apreciat exact invers condițiile cerute pentru a opera regulile reprezentării de vreme ce au fost preocupate să verifice dacă nu e nedemn de a moșteni persoana reprezentată.
Singura dovadă necesară soluționării prezentei cauze era cea a descendenței părților litigante în raport de fratele defunctei, dovadă care a fost realizată.
În drept, au fost indicate prevederile art.304 pct.9 și art.312 C.proc.civ.
Intimatul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare, iar în recurs nu au fost administrate probe suplimentare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile de recurs formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat.
În acest sens, se reține că prin cererile lor principală și reconvențională, părțile litigiului pendinte au învestit instanțele judecătorești cu soluționarea acțiunii având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei lor mătuși N. M., deceda la 22.03.2008, și ieșirea din indiviziune asupra bunului succesoral reprezentat de garsoniera nr.27 din București, ..390, sector 3.
În mod necontestat, ambele părți au arătat că sunt fiii lui N. I., tatăl lor decedând la 10.06.2003, și că defuncta N. M. a fost sora tatălui lor.
Părțile au și dovedit aceste elemente de stare civilă și aceste fapte cu înscrisurile aflate la filele 5-8, 26 și 40 din dosarul de fond.
De asemenea, au probat acceptarea expresă a succesiunii a cărei dezbatere au solicitat-o, prin efectuarea de declarații notariale în acest sens.
Prima instanță, ca și cea de apel, a refuzat soluționarea pe fond a cererilor deduse ei spre judecată, considerând că nici reclamantul, dar nici pârâtul nu și-au dovedit calitatea procesuală activă în cererile pe care le-au formulat întrucât nu au dovedit că sunt succesorii în drepturi ai tatălui lor, N. I., condiție ce presupunea, potrivit instanței, înfățișarea în mod necesar a unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor de pe urma tatălui. Prima instanță a mai precizat că un astfel de înscris îi era necesar pentru a apreciat asupra reprezentării succesorale.
Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art.665, 666 și 667 C.civ., reprezentarea succesorală operează în toate cazurile, la infinit – în privința descendenților copiilor defunctului și până la gradul IV - în privința descendenților din frați și surori, de drept și imperativ, fiind admisă în toate cazurile și nu doar atunci când unul sau mai mulți descendenți ai unui copil decedat al defunctului vin la moștenire în concurs cu unul sau mai mulți descendenți în viață ai defunctului de grad mai apropiat și când, fără beneficiul reprezentării nici nu ar putea moșteni, dar și atunci când descendenții copiilor sau fraților decedați ai defunctului sunt de același grad, ca în cazul în speță.
Prin urmare, prima instanță și-a pus în mod legitim problema verificării condițiilor reprezentării succesorale cu ocazia dezbaterii succesiunii mătușii defuncte a celor două părți litigante.
Însă, în mod cu totul nejustificat, aceeași instanță a impus părților înfățișarea unei dovezi specifice din care să rezulte calitatea acelorași părți de succesoare în drepturi față de tatăl lor predecedat – respectiv a unui certificat de moștenitor ori de calitate de moștenitor – susținând că acesta i-ar fi necesar spre a verifica o condiție negativă, respectiv pe aceea de a nu fi nedemni, atât reclamantul, cât și pârâtul, de a-și moșteni tatăl.
Curtea reține că reprezentarea succesorală presupune întrunirea necesară a trei condiții: cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii succesiunii – condiție îndeplinită în cauză, întrucât N. I. s-a dovedit că a decedat la 10.06.2003, în timp ce N. M. a decedat la 22.03.2008.
A doua condiție se referă la împrejurarea ca locul celui reprezentat să fie un loc util, respectiv cel reprezentat să nu fie nedemn ori exheredat fiind, să nu facă parte dintre moștenitorii nerezervatari.
A treia condiție presupune ca reprezentantul să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a culege moștenirea lăsată de de cujus, respectiv să aibă capacitatea succesorală, vocație succesorală generală proprie, să nu fie nedemn față de de cujus, să nu fi renunțat la succesiunea acestuia și să nu fi fost exheredat de acesta (în cazul descendenților din frați și surori).
Deoarece nu este în discuție moștenirea lăsată de cel reprezentat – în cauză, defunctul N. I. – reprezentantul, adică reclamantul sau pârâtul, poate fi nedemn față de acesta (căci nedemnitatea produce efecte relative, doar în raport cu persoana față de care s-a săvârșit fapta), poate să renunțe la moștenirea acestuia și poate să fie exheredat de acesta. În alte cuvinte, reprezentantul nu trebuie să îndeplinească condițiile necesare pentru a-l moșteni pe cel reprezentat.
Prin ipoteză, el poate fi și o persoană ce nu are calitate de succesor în drepturi (moștenitor) al celui reprezentat, după cum excesiv și nelegal au pretins instanțele de fond ambelor părți litigante să dovedească, nesocotind specificul reprezentării succesorale, de a constitui un beneficiu al legii în virtutea căruia, cel cu vocație succesorală generală la moștenire, dar de un grad mai îndepărtat, urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său, care este decedat la deschiderea moștenirii.
Așadar, ceea ce era necesar instanțelor de fond spre a putea verifica existența și funcționarea instituției reprezentării succesorale a defunctului N. I. la succesiunea sorei acestuia post decedată, prin cei doi fii ai săi – reclamantul și pârâtul – erau rudenia și descendența, aspecte ce pot fi dovedite cu actele de stare civilă depuse în dosar și care, de altfel, au și fost demonstrate în cauză, iar nicidecum calitatea acelorași părți de succesoare în drepturi ale celui reprezentat.
Întrucât se pune în discuție ca părțile litigiului să o moștenească pe defuncta N. M. (prin reprezentare), iar nu pe tatăl lor predecedat, reprezentanții trebuie să aibă aptitudinea, adică să îndeplinească toate condițiile pentru a putea veni la moștenirea legală a defunctei N. M., având nevoie să împrumute în acest scop numai locul și gradul mai apropiat al ascendentului lor predecedat, N. I..
Funcționarea instituției reprezentării succesorale nu presupune, așadar, ca reprezentanții să îndeplinească, în același timp și condițiile de a-l moșteni pe reprezentant, astfel încât, pentru acest motiv se dovedește că în mod nejustificat și în afara condițiilor impuse de lege, instanțele de fond au pretins ambele părți dovedirea unei condiții ce nu era necesară soluționării în fond a litigiului lor.
Singurele condiții, cele ale rudeniei și descendenței, puteau și au fost demonstrate cu actele de stare civilă, astfel că refuzul soluționării în fond a cererilor principale și reconvențională se dovedește a fi nelegal.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin.3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat, va modifica decizia apelată, va admite apelul și, în temeiul dispozițiilor art 297 alin1 Cod procedură civilă, în varianta nemodificată prin Legea 202/2010, dată fiind introducerea cererii de chemare în judecată la 04.05.2009 și norma tranzitorie a art.XXII din această lege, va desființa sentința apelată, cauza urmând a fi trimisă Judecătoriei Sectorului 3 pentru continuarea judecății întrucât, urmare a admiterii nelegale a excepțiilor invocate din oficiu de instanță, litigiul a rămas necercetat în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant pârât N. M. C. împotriva deciziei civile nr.723/A/11.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant N. G..
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelantul N. M. C. împotriva sentinței civile nr.5511/20.04.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru continuarea judecății Judecătoriei Sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S.-G. P. M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red.L.D.
Tehdact.B.I.
2 ex./21.02.2013
-----------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – A.D.B.
- A.E.P.
Jud.Sector 3 – I.A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 963/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
