Evacuare. Decizia nr. 452/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 5923/4/2009
Dosar nr._
(336/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.452
Ședința publică din 12.03.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți O. F. A., O. C. I. E. și O. FILUȚĂ (decedat), împotriva deciziei civile nr.849 A din 02.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. C. S. S.R.L. și cu intimații-pârâți O. E. și O. V. C. Ș..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Tănăsache C., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante S.C. C. S. S.R.L., în baza împuternicirii avocațiale nr.43/2013, eliberate de Baroul București și lipsesc recurenții-pârâți O. F. A., O. C. I. E. și și intimații-pârâți O. E. și O. V. C. Ș..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar avocatul N. D. Janette a depus la dosar, în cursul zilei de astăzi, prin fax, o cerere de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare pentru recurenți, cerere dovedită printr-un act medical.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea cererii recurenților, având în vedere că avocatul care a solicitat amânarea nu are delegație, fiind altul decât cel care i-a reprezentat pe pârâți în fazele anterioare procesuale. Oricum, de la data primirii citației, recurenții au avut suficient timp la dispoziție să-și pregătească apărarea, în schimb recursul nu este motivat și nu s-a făcut dovada timbrării acestuia.
După deliberare, Curtea constată că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al recurenților, de către avocatul N. D. Janette, în faza procesuală a recursului, iar analiza cererii de amânare implică, în principal, dovedirea acestei calității.
Curtea pune în discuție excepția netimbrării recursului și, pentru situația în care s-ar face dovada timbrării până la sfârșitul ședinței de judecată, excepția nulității acestuia pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege.
Avocatul intimatei-reclamante S.C. C. S. S.R.L. solicită anularea recursului, ca netimbrat, iar, în subsidiar, solicită constatarea nulității căii de atac pe care pârâții nu au motivat-o nici până la acest moment; arată că acestora li s-a respins și cererea de recomunicare a deciziei atacate, prin încheierea din 21.12.2012, împrejurare față de care nu pot susține că nu au avut cunoștință de hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.05.2009, pe rolul Judecătoriei Sector 4 București – Secția Civilă, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții O. Filuță, O. E., O. A. F., O. C. I. E. și O. V. C. Ș. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ., sector 4, pentru lipsă de titlu, și obligarea pârâților la plata contravalorii chiriei neachitate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3913/18.05.2010, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București – Secția Civilă în dosarul nr._ , s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii față de pârâtul O. Filuță, decedat în cursul procesului la data de 23.01.2010; s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. C. S. S.R.L., împotriva pârâților O. E., O. A. F., O. C. I. E. și O. V. C. Ș., s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ., etaj 1, sectorul 4, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii chiriei aferente imobilului menționat și au fost obligați pârâții la 1.253 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2285/ 9.12.2005, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din terenul suprafață de 504 mp, și construcția edificată pe acesta, situat în București, ., sector 4, intabulat in CF nr._ a localității București și că pârâții locuiesc în imobil din anul 2002, în baza contractului de închiriere nr. 2963/7/21.06.2002, încheiat cu Primăria Mun. București, termenul de închiriere fiind până la 8.05.2004 și prelungit până la 8.04.2009 în baza prevederilor OUG nr. 8/2004.
Reclamanta i-a notificat pe pârâți în anul 2006 pentru a discuta situația contractuală a acestora, iar la întâlnirea din 29.05.2006 pârâții au solicitat suma de 50.000 euro în vederea renunțării la beneficiul locațiunii și îmbunătățirile efectuate de ei, precum și o locuință corespunzătoare până la 03.04.2009.
Ulterior, la 21.08.2006, reclamanta a propus pârâților încheierea unui contract de închiriere, solicitându-le adeverințe de venit pentru calcularea chiriei, potrivit legii, însă pârâții au refuzat oferta. Reclamanta a notificat la 27.04.2009 pe pârâți în sensul de a elibera imobilul în 30 de zile de la primirea notificării precum și pentru neachitarea chiriei, dar aceștia nu au dat curs notificării.
Instanța a mai reținut că pârâții ocupă imobilul fără titlu de închiriere valabil din aprilie 2009, termenul de închiriere expirând la 8.04.2009, fără a se putea aprecia că operează tacita locațiune în favoarea pârâților pentru că nu a existat contract de închiriere între părți, pârâții refuzând încheierea unui astfel de contract, și pentru că nu au achitat chiria pentru imobil reclamantei, deși aceasta este proprietară din anul 2006.
Apelul declarat de către pârâți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.849/A/2.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Din analiza materialului probator administrat în fața primei instanțe, Tribunalul a reținut că, prin hotărâri judecătorești anterioare, s-a stabilit cu putere de lucru judecat împrejurarea că apelanții pârâți din prezenta cauză se află în situația reglementată de art. 11 al. 1 din O.U.G. 40/1999 potrivit căruia « nerespectarea de către proprietar a dispozițiilor art. 10 al. 1 atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere, neplata chiriei neputând fi invocată de către proprietar ca motiv de evacuare a chiriașului».( filele 29 – 37 dosar fond, sentința civilă nr. 5068/25.09.2007 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București și decizia civilă nr. 914 A/09.07.2008 pronunțată de către Tribunalul București, Secția a III a Civilă).
Reținând că vânzătoarele Waldmann Juliane M. și N. R. V., persoane cărora dreptul de proprietate le-a fost recunoscut prin Dispoziția nr. 3429/12.10.2004 emisă de către Primăria Municipiului București, nu au procedat la notificarea chiriașilor ce ocupau imobilul la data restituirii în legătură cu încheierea unui nou contract de închiriere, Tribunalul a stabilit că această obligație revenea cumpărătoarei S.C. C. S. S.R.L., care avea obligația de a proceda potrivit dispozițiilor art. 10 din O.U.G. 40/1999, notificând chiriașul în legătură cu încheierea unui nou contract de închiriere.
Tribunalul a reținut că intimata reclamantă și-a îndeplinit obligația de a notifica pe apelanții pârâți în legătură cu încheierea unui nou contract de închiriere pentru imobilul din care se solicită evacuarea, însă toate întâlnirile dintre părți și negocierile purtate nu au avut vreun rezultat, apelanții pârâți refuzând încheierea contractului, mai întâi solicitând de la intimată o sumă de bani în schimbul renunțării la orice pretenții în legătură cu imobilul, iar ulterior contestând calitatea intimatei reclamante de proprietar al imobilului.
Astfel, intimata reclamanta i-a notificat pe pârâți în anul 2006 pentru a discuta situația contractuală a acestora, iar la întâlnirea din 29.05.2006 pârâții au solicitat suma de 50.000 euro în vederea renunțării la beneficiul locațiunii și îmbunătățirile efectuate de ei, precum și o locuință corespunzătoare până la 03.04.2009. Ulterior, la 21.08.2006, intimata reclamantă a propus apelanților pârâți încheierea unui contract de închiriere, solicitându-le adeverințe de venit, pentru calcularea chiriei, potrivit legii, iar aceștia au refuzat oferta.
Față de această situație de fapt, Tribunalul a considerat că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 al. 2 din OUG. 40/1999, refuzul nejustificat al apelanților pârâți de a încheia contractul de închiriere putând îndreptăți proprietarul să solicite evacuarea pe cale judecătorească.
Apărarea apelanților, care au invocat intervenirea unei tacite locațiuni în ceea ce privește imobilul din care se solicită evacuarea lor nu a fost primită, tacita relocațiune presupunând un contract de închiriere valabil încheiat, ori în cazul de față un astfel de contract nu a fost semnat între apelanții pârâți și intimata reclamantă, din culpa apelanților pârâți.
Astfel, potrivit art. 23 din Legea 114/1996 (aplicabil în situația de față, date fiind prevederile art. 6 al. 5 din Noul cod civil și art. 3 din Legea 71/2011) «în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual». Reînnoirea contractului poate, deci, avea loc numai prin convenția părților, înțelegerea acestora putând fi expresă, manifestată în scris, dar și tacită, potrivit prevederilor art. 1438 și 1452 Codul Civil de la 1864.
Pentru a opera însă prelungirea tacită a contractului de închiriere este necesar ca acesta să fi fost în ființă la momentul respectiv, să nu fi intervenit vreo cauză de încetare a acestuia dintre cele prevăzute în contract sau în lege, doar în prezența unui contract valabil putându-se prezuma că voința părților este de a continua relațiile contractuale, prin rămânerea în respectivul spațiu și achitarea chiriei, respectiv prin lipsa vreunei opoziții față de folosirea spațiului și încasarea chiriei.
În cauza de față însă un astfel de contract nu a fost încheiat între proprietar și chiriaș, astfel că, acesta nu putea fi prelungit prin acordul tacit al părților, rămânerea în folosința spațiului neputând astfel valora manifestarea acordului de continuare a unor relații contractuale anterioare.
Constatând că apelanții pârâți nu justifică existența unui titlu locative care să îi îndreptățească să ocupe în continuare imobilul ce face obiectul prezentei cauze, tribunalul, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții pârâți.
Cererea de recomunicare a hotărârii instanței de apel către apelanții pârâți, depusă de aceștia la Tribunalul București la 5.12.2012, a fost respinsă de către această instanță prin încheierea din 21.12.2012, pronunțată în același dosar, și prin care s-a arătat că hotărârea dată în soluționarea apelului a fost deja comunicată acestor părți la adresa indicată în cererea de apel, iar acestea nu au făcut dovada rezilierii contractului de asistență juridică anterior închiderii dezbaterilor pe fond.
Împotriva deciziei dată în apel, la 4.12.2012 (data poștei) au declarat recurs O. FILUȚĂ, O. I. C. și O. F. A., fără a arăta motivele pentru care critică hotărârea atacată.
La termenul de judecată din 12.03.2013, Curtea a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului declarat.
Cu referire la excepția invocată, Curtea reține că pentru termenul de judecată din 12.30.2013 au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei doar recurenții O. I. C. și O. F. A., dată fiind împrejurarea că încă din cursul judecării cauzei în fața primei instanțe, pârâtul O. Filuță, care apare titular al cererii de apel, dar și a celei de recurs, a decedat, reclamanta înțelegând să renunțe la judecata cererii sale față de acesta (conform certificatului de deces aflat la fila 77 dosar fond, O. Filuță a decedat la 23.01.2010).
În ciuda acestui fapt, niciunul dintre cei doi recurenți pârâți nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței și obligațiilor lor legale de achitare a taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În ceea ce privește citarea acestora, Curtea a avut în vedere domiciliul indicat de apelanții pârâți prin cererea de recomunicare a hotărârii instanței de apel depusă la fila 57 din dosarul Tribunalului București, respectiv adresa de la care s-a solicitat evacuarea tuturor pârâților, din București, ., sector 4, întrucât, deși respectiva cerere nu a putut sta la baza încuviințării recomunicării către pârâți a hotărârii date în apel (pentru motivele arătate de tribunal justifică totuși ca pe viitor instanțele să aibă în vedere acel domiciliul indicat în vederea comunicării actelor de procedură față de pârâți, ca urmare a rezilierii contractului lor de asistență juridică cu avocatul D. M..
Conform dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În considerarea acestor dispoziții legale, aplicabile cazului dedus judecății, în circumstanțele mai sus prezentate, Curtea va anula ca netimbrat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții pârâți O. F. A. și O. C. I. E. împotriva deciziei civile nr.849/A/2.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. C. S. S.R.L. și intimații pârâți O. E. și O. V. C. Ș..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. L. D. S.-G. P.
GREFIER
E. C.
Red.L.D.
Tehdact.B.I.
2 ex./18.03.3013
--------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – C.M.B.
- F.L.
Jud.Sector 4 – D.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 450/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 364/2013. Curtea... → |
|---|
