Anulare act. Decizia nr. 537/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 28674/301/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.537R
Ședința publică de la 14 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă B. S., în calitate de recurenta-reclamantă (moștenitorul defunctei W. S.) și în calitate de recurenta-intervenientă, împotriva deciziei civile nr.913A/31.10.2012 și a încheierii de ședință din data de 13.11.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. D. și intimații-pârâți Ș. M. și Asociația de proprietari . ca obiect „anulare act, obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-pârâtă Ș. M., personal și asistată de avocat Sendre M., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că recurenta B. S. a depus la dosar, prin fax, cerere prin care invederează că nu mai are de depus alte înscrisuri la dosar și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Apărătorul intimatei-pârâte Ș. M. invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul intimatei-pârâte Ș. M. solicită respingerea recursurilor ca nefondate, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1127/01.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții W. S. și P. D. privind obligarea paratei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . actele ce dovedesc calitatea de proprietar membru al asociației a paratei Ș. M., ca rămasa fără obiect; a fost admisa excepția tardivității formulării acțiunii in anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociației din 14.02.2010; a fost respinsa cererea având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociației din 14.02.2010 ca tardiv formulata; a fost respinsa cererea având ca obiect revocarea paratei Ș. M. din funcția de președinte al asociației de proprietari .; a fost respinsa cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 3000 lei, ca neîntemeiată; au fost obligati reclamanții W. S. și P. D. să plătească pârâtei Asociația de Proprietari . 750 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 20.08.2010 sub nr. dosar_, reclamanții W. S. și P. D. au chemat în judecată pe pârâții Asociația de Proprietari . M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța că se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociației și revocarea din funcția de președinte a paratei Ș. M..
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în data de 14 februarie 2010 a avut loc adunarea generală a proprietarilor membri ai asociației blocului Y3 care a avut ca principal punct pe ordinea de zi alegerea organelor de conducere. Adunarea generală a fost prezidată de dna Ș. M., care la acea dată deținea funcția de membru al comitetului executiv și care a candidat și a fost aleasă în funcția de președinte al asociației.
Reclamanții au arătat că în luna iulie 2010, ca urmare a unor discuții legate de contestarea unor sume afișate la avizier privind repararea terasei blocului și a nemulțumirii unor locatari la adresa conducerii asociației, au luat cunoștință de faptul că dna președinte Ș. M. nu are dreptul legal de a deține această funcție întrucât nu este membru al asociației, nefiind proprietarului apartamentului în care locuiește. Proprietarul apartamentului este mama ei, mai mult, la momentul semnării acordului de asociere mama ei a refuzat semnarea acestuia.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 230/2007 și normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr. 1588/2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță instanța a reținut în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea paratei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . actele ce dovedesc calitatea de proprietar membru al asociației a paratei Ș. M., că la data de 07.12.2010 pârâții au depus la dosar un set de înscrisuri în dovedirea aspectelor menționate (filele 52-63), motiv pentru care această cerere a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.
Asupra cererii ce are ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale a asociației din 14.02.2010, instanța a reținut că potrivit art. 26 din legea 230/2007 „dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia.”
În cauza de față hotărârea a cărei anulare se solicită a fost adoptată la data de 14.02.2010 (potrivit procesului verbal depus la filele 5-8), astfel că cererea de chemare în judecată formulată la data de 19.08.2010 (potrivit vizei oficiului poștal – fila 13), este introdusă cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut de textul de lege sus citat. Față de această situație instanța a admis excepția tardivității formulării acțiunii în anularea hotărârii adunării generale a asociației din 14.02.2010 și a respins această cerere, ca tardiv formulată.
De asemenea, fiind menținută hotărârea adunării generale a asociației de proprietari din 14.02.2010, instanța a respins ca neîntemeiată și cererea subsecventă de revocare a pârâtei Ș. M. din funcția de președinte al asociației.
Instanța a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere în pretenții, față de faptul că reclamanții nu au făcut dovada că li s-ar fi cauzat vreun prejudiciu. Susținerea lor în sensul că, urmare a abuzurilor pârâților, au fost puși în situația de a declanșa prezentul litigiu, nu este de natură să dovedească prejudiciul cauzat, cu atât mai mult cu cât celelalte capete de cerere formulate de reclamanți au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta W. S. .
Tribunalul a respins apelul, cu o motivare asemănătoare primei instanțe prin decizia nr 913/31.12.2012 si pe cale de consecinta, a respins si cererea de interventie accesorie formulata in interesul apelantei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienta B. S. și reclamanta W. S. criticând-o pentru motivele ce suscced.
Primul motiv de recurs privește gresita aplicare a legii prin repingerea primului l motiv de apel apreciind ca termenul de 45 de zile din art.26 din Legea 230/2007 are natura juridica de decadere si nu de prescriptie .
AI doilea motiv de recurs privește încalcarea legii de căître instanta de apel prin aceea că a respins primul motiv de apel fara a lua în considerare apararea apelantei privind aplicarea cu prioritate, în tem. art.20 alin. 2 Constitutie, a art.6. 1 al Conventiei CEDO față de art.26 Legea 230/2007.
A invocat în fața instantei de fond (sentinta civila pag.2 primul paragraf) aplicarea cu prioritate a art.6.1 al Conventiei CEDO. A aratat si în finalul primului motiv de apel:
"In completare poate fi invocat si art.6.1 al Conventiei cu privire la dreptul de acces la un tribunal.
Daca s-ar considera termenul de 45 de zile drept termen de decadere, atunci ar însemna sa nu mai poata fi niciodata atacate în justitie acele hotariri ale ad.generale pentru care din motive întemeiate motivul de nelegalitate nu a st cunoscut decit dupa expirarea termenului, cum este cazul in speta.
AI treilea motiv de recurs privește încalcarea si gresita aplicare a legii prin faptul că instanța a respins al doilea motiv de apel privind cererea de revocare din functie a presedintei.
Prin cel de-al doilea motiv de apel a criticat solutia instantei de fond de a fi considerat ca cererea de revocare ar fi fost o cerere subsecventa cererii de constatare a nulitatii hotaririi adunarii generale, nefiind analizata ca o cerere de sine-statatoare.
A criticat faptul ca în mod gresit instanta de fond a respins cererea de revocare fara a intra în cercetarea fondului, fara a analiza probele administrate si respingând-o ca netemeinica numai ca o consecinta a respingerii cererii anterioare.
AI patrulea motiv de recurs: cu încalcarea si gresita aplicare a legii a fost respins al treilea motiv de apel privind cererea de pretentii daune morale.
AI cincilea motiv de recurs: hotarârea este lovita de nulitate întrucat a fost data cu încalcarea principiilor oralitatii si contradictorialitatii cu ocazia dezbaterilor finale asupra fondului apelului.
Astfel, la punerea concluziilor pe fond, instanta i-a dat cuvantul cu precizarea "foarte pe scurt". In timp ce sustineam primul motiv de apel, la nici un minut instanta a solicitat sa se treaca la cel de-al treilea motiv, desi înca nu terminasem prima sustinere si nu sustinusem deloc cel de-al doilea motiv.
A continuat sa sustină al doilea motiv, dar la foarte scurt timp instanta a aratat ca "nu va mai dau deloc cuvantul". S-a oprit din sustineri, a încheiat asa cum a cerut instanta, dar a cerut sa se consemneze în caietul grefierului si in încheierea de sedinta.
Astfel încat apelul cu privire la daunele morale nici nu a fost pus în discutie, iar primele doua motive de apel au fost puse în discutie doar iluzoriu, nu si efectiv.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la motivele de recurs invocate,Curtea constată că sunt nefondate fiind respinse pentru considerentele ce urmează.
Primul motiv de recurs privitor la greșita reținere a tardivității cererii privind constatarea nulitatii Hotararii Adunării Generale a Asociației din 14.02.2010, este nefondat.
Astfel, instanta a retinut ca aceasta hotarare a fost adoptata la data de 14.02.2010 iar actiunea în instanta pentru anularea acesteia a fost formulata la data de 19.08.2010.
Potrivit disp. art. 26 din Legea 230/2007 daca o hotarare a adunarii generale este contrara legii, statutului sau acordului de asociere a asociatiei de proprietari ori este de natura sa produca daune intereselor proprietarilor, acestia pot ataca in justitie respectiva hotarare, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Actionarea in justitie nu întrerupe executarea hotararii decat în cazul în care instanta dispune suspendarea acesteia.
Reclamanta a formulat cererea cu depasirea termenului legal imperativ de 45 zile.
În ceea ce priveste aprecierea acesteia ca acest termen are natura unui termen de prescriptie sau de decădere,este lipsită de relevanță în ceea ce o privește pe reclamantă întrucât și în situația în care instanța ar fi calificat termenul ca fiind de prescriptie, reclamanta nu ar fi obținut nici un folos deoarece nu a solicitat la instanta de fond repunerea în termenul de prescriptie.
Faptul că reclamanta a luat cunoștință doar cu câteva zile înainte de introducerea acțiunii de Adunarea Generală a cărei nulitate se solicită a se constata este lipsit de relevanță întrucât dispozițiile art. 26 din Legea 230/2007 prevăd că daca o hotarare a Adunarii Generale este contrara legii, statutului sau acordului de asociere a asociatiei de proprietari ori este de natura sa produca daune intereselor proprietarilor, acestia pot ataca in justitie respectiva hotarare, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia iar nu de la data luării la cunoștință.
Cel de-al doilea motiv de recurs privind încalcarea legii de către instanta de apel prin respingerea primului motiv de apel fara a lua în considerare apararea apelantei privind aplicarea cu prioritate, în tem. art.20 alin. 2 Constitutie, a art.6. 1 al Conventiei CEDO față de art.26 Legea 230/2007 este nefondat.
La data adoptării hotărârii Adunării Generale a cărei neconstituținalitate a fost verificată ulterior ,părțile erau guvernate de prevedeile art 26 din Leghea nr 230/2007 astfel încât verificarea ulterioară a constituționalitații acestei prevederi legale nu poate avea efect decât față de viitor aproceda altfel însemnă a încălca stabilitatea circuitul civil al actelor juridic,principiu consacrat în jurisprudența CEDO
Pe de altă parte CEDO recunoaște statelor membre dreptul unor limitări prescrise prin lege și care sunt necesare într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri fără ca prin aceasta să se considere încălcarea accesului la justiție.
Cel de al treilea motiv de recurs privind încalcarea si gresita aplicare a legii prin aceea că a fost respins al doilea motiv de apel privind cererea de revocare din functie a presedinte este nefondat având în vedere că acesată cerere în mod corect a fost apreciată ca nefiind o cerere de sine stătătoare
Câtă vreme Adunarea Generală a emis o hotărâre a cărei nelegalitate nu a fost constatată, în mod implicit toate măsurile luate, inclusiv numirea în funcție a președintelui se bucură de legalitate.
Cel de-al patrulea motiv privind daunele morale este de asemenea nefondat . În primul rând pe calea recursului nu pot fi invocate situații ce țin de reținerea unei stări de fapt ci doar motive de nelegalitate. Pe de lată parte nu se poate reține nemotivarea hotărârii prin aceea că s-a constatat că prejudiciul nu a fost dovedit ,în condițiile în care potrivit art 1169 c civ obligația dovedirii prin orice mijloc legal revine celui care afirmă,respectiv reclamantei.
Cel de-al cincilea motiv care corespunde și motivului invocat pe calea recursului la încheierea din 13.11.2013 este de asemenea nefondat .
În primul rând, limitarea cuvântului părților este un atribut al președintelui de complet astfel cum prevăd dispozițiile art 128 c pr civ din capitolul II- ședințele și poliția lor, fără ca prin aceasta să se considere încălcarea principiilor oralității și contradictorialității.
Pe de altă parte nu s-au constatat erori sau contradicții între mențiunile din încheierea de ședință și transcrierea pe suport electronic al susținerilor părților.
Pentru considerentele arătate în baza art. 312 c. pr. civ. au fost respinse recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta-reclamantă B. S., în calitate de recurenta-reclamantă (moștenitorul defunctei W. S.) și în calitate de recurenta-intervenientă, împotriva deciziei civile nr.913A/31.10.2012 și a încheierii de ședință din 13.11.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. D. și intimații-pârâți Ș. M. și Asociația de Proprietari .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.FC/10.03.2014
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
25.03.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1661/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
