Pretenţii. Decizia nr. 1472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1472/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 4077/2/2014
Dosar nr._
(1425/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1472
Ședința publică de la 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentat de procuror – E. I..
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții T. L. E. și T. O., împotriva deciziei civile nr.964/10.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, procuratorul S. A. Z., în calitate de reprezentant al revizuenților, T. L. E. și T. O., legitimată cu C.I. . nr._/19.06.2006, în baza procurilor nr. 624/21.06.2010 și nr. 2152/01.08.2013 aflate în dosarul de recurs, lipsește intimatul, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, din partea revizuienților a unui set de înscrisuri în susținerea cererii de revizuire, la data de 08.10.2014, precum și a cererii de revizuire, constând în: două memorii ale revizuenților legalizate; documente CNSAS din 26.08.2014; copie procuri pentru revizuenți; taxă de timbru în cuantum de 2,00 lei și timbru judiciar de 10,00 lei;
La întrebarea instanței, mandatarul revizuenților învederează că nu are cereri prealabile, în afara înscrisurilor care au fost depuse deja la dosar.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Având cuvântul, mandatarul revizuenților solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Face referire la înscrisurile noi, care nu au putut fi prezentate instanței din recurs, deoarece au fost eliberate de C.N.S.A.S la data de 26.08.2014, fiind extrase din dosarul de urmărit al numitului F. V., unchiul reclamantei, judecat pentru luare de mită și pentru complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de către revizuenți, fiind arestat preventiv începând cu data de 22.09.1981 și până la 24.06.1985.
Mai arată că revizuenții au fost condamnați la 3 ani de închisoare prin sentința penală nr. 8/24.06.1985, pentru dare de mită, iar la data de 21.11.1987, prin sentința penală nr.2565/1987, pronunțată de Judecătoria D., prin care s-a dispus înlocuirea executării pedepsei privative de libertate cu plata unei amenzi în cuantum de 90.000 de mărci germane, iar aceștia, achitând această sumă au fost eliberați.
Solicită ca instanța să aibă în vedere înscrisurile noi depuse la dosar și să se aprecieze că respectiva condamnare a revizuenților are caracter politic, întrucât cele două fapte, respectiv, darea de mită și trecerea frauduloasă a frontierei, erau deja amnistiate potrivit art. 1 din Decretul nr. 290/1984.
Mai mult infracțiunea de dare de mită nu a fost săvârșită de către reclamanți, întrucât ei nu au efectuat nicio plată către unchiul lor pentru a-i ajuta să treacă frontiera de stat, care era cârmaci de vas.
Concluzionând, solicită admiterea cererii de revizuire și, cu titlu accesoriu, restituirea sumei actualizate de 90.000 mărci germane achitată statului român cu titlu de amendă, transformată din zilele de înschisoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
Deși în memoriul scris se arată că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin.1 pct.5 V.c.p.civ. din conținut, rezultă că este invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin.1 pct. 5 C.p.civ.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a solicita revizuirea deciziei civile nr. 964/10.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin memoriu scris, reprezentanta revizuenților nu are un punct de vedere legat de motivele pentru care aceste înscrisuri depuse ulterior la dosar, nu au fost depuse cu ocazia judecării recursului.
Astfel nu s-a făcut dovada că aceste înscrisuri depuse la dosar au fost reținute de partea potrivnică sau că partea a fost împiedicată să le înfățișeze, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Solicită a se observa că aceste înscrisuri nu sunt determinante, în sensul că instanța de recurs, dacă le-ar fi avut la dispoziție, ar fi dat o altă soluție, decât cea pronunțată.
Mandatarul revizuenților face o precizare, cu referire la aspectele puse în discuție de reprezentantul Ministerului Public, arată că aceste înscrisuri au fost obținute la data 26.08.2014 de la C.N.S.A.S.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în replică, arată că chiar dacă sunt datate 26.08.2014, nu s-a făcut dovada dacă partea a fost împiedicată să le prezinte, anterior pronunțării deciziei din recurs.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.964 din 10.06.2016 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții – reclamanți T. L. E. și T. O. împotriva sentinței civile nr.2121/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această decizie civilă, Curtea a reținut următoarele:
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a reținut că în materia legii nr.221/2009, astfel cum a fost modificată prin legea nr.202/2010, prima instanță pronunță o sentință nesusceptibilă de apel, recursul exercitat, deși își păstrează caracterul de cale de atac extraordinară, de reformare, în virtutea dispozițiilor art.304 indice 1 cod procedură civilă, permite instanței să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și drept, bineînțeles în limita criticilor formulate de partea recurentă și nu doar sub aspectul motivelor de nelegalitate, așa cum stabilesc prevederile art.304 cod procedură civilă. Pe cale de consecință, instanța este îndrituită să analizeze și să reaprecieze materialul probator administrat în cauză, în măsura în care este necesar pentru cenzurarea motivelor de recurs cu care a fost învestită.
Din examinarea cererii de recurs, Curtea a constatat că s-au formulat critici relative la constatarea caracterului politic al condamnării aplicate reclamanților pentru infracțiunea de dare de mită, precum și la necesitatea restituirii amenzii penale în cuantum de_ de mărci germane, cu titlu de daune materiale, critici care de fapt vizează maniera în care s-a făcut aplicarea prevederilor art.4 și art.5 alin.1 lit.b din legea nr.221/2009 și se întemeiază pe prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă. Examinarea aspectelor critice să fie realizată prin prisma acestui motive de reformare, cu luarea în considerare a specificului căii de atac a recursului exercitat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel.
În ceea ce privește acest motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea a pornit în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art.304 pct.9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.
Făcând aplicarea în speță a acestor aspecte teoretice, Curtea a apreciat că, în privința caracterului politic al condamnării suferite de reclamanți pentru infracțiunea de dare de mită, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.4 alin.1 din legea nr.221/2009, în mod corect reținându-se că infracțiunea de dare de mită, reținută în sarcina reclamanților nu poate fi considerată ca având caracter politic.
În primul rând trebuie precizat faptul că respectiva condamnare s-a aplicat reclamanților printr-o hotărâre penală definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, astfel că situația de fapt și de drept reținută prin hotărâre nu poate fi repusă în discuție în actualul cadru procesual.
În privința caracterului politic al condamnării pentru infracțiunea de dare de mită, Curtea a reținut în al doilea rând faptul că, din examinarea întregului materialul administrat în cele două faze procesuale, că urmărirea informativă a reclamanților cât și a unchiului acestora F. V. a fost declanșată după trecerea frontierei de către aceștia, deci după comitere faptei și se înscrie în mentalitatea închistată a epocii comuniste, potrivit căreia contactele cu lumea occidentală nu erau deloc încurajate. Așa cum rezultă din raportul cu propunerea de începere a urmăririi informative asupra lui F. V., se reține că există suspiciuni că ar avea contacte cu emisari, respectiv organizații religioase, folosite de serviciile de spionaj în vederea introducerii în țară a materialelor de propagandă în scop de diversiune ideologică. Or, în ceea ce îi privește pe reclamanți, urmărirea infirmativă s-a declanșat, după ce aceștia au părăsit țara, în condițiile în care tatăl reclamantului a anunțat organele de poliție în legătură cu plecarea acestora din țară. Așa cum rezultă din raportul cu propunerea de încetare a supravegherii informative a reclamantului, la baza începerii urmăririi informative au stat date și suspiciuni din care rezulta că reclamantul are legături suspecte cu persoane cu intenții evazioniste. Din supravegherea informativă realizată a reieșit că reclamantul s-a stabilit în RFG și că nu desfășoară acțiuni ostile la adresa României și nu întreține relații suspecte cu persoane din RSR. Scopul pentru care reclamanții au decis părăsirea țării în timpul regimului comunist rezultă din actele dosarelor de urmărire infirmative, constituite pentru aceștia, relevante fiind din această perspectivă, relatările tatălui reclamantului, cuprinse în raportările realizate de informatori, în sensul că situația reclamanților în Germania este bună (deoarece au un apartament, au o mașină), aceștia fiind fericiți, cu atât mai mult cu cât au reușit să o ia și pe fiica lor în Germania. În egală măsură trebuie avută în vedere nota informativă transmisă în urma vizitei efectuate reclamanților în Germania în anul 1982, în care se arată că, în cadrul unei discuții cu reclamantul, acesta a evidențiat faptul că a plecat din țară fără să fie influențat de late persoane, ci doar pentru că în România nu se putea realiza și că în Germania sunt mai multe oportunități. Sursa relatează că în cadrul aceleiași discuții, reclamantul a arătat că urma să obțină cetățenia germană, dar că nu a încercat să afle anumite date de interes ci doar s-a interesat de discuțiile care au avut loc în rândul oamenilor în urma plecării lor. Totodată, sursa evidențiază că reclamatul nu a afirmat că regretă plecarea din țară, dar a arătat că nu mai pot să se întoarcă, informatorul exprimându-și propria impresia în sensul că, din comportamentul acestora a putut trage concluzia că totuși regretă fuga din țară.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din legea nr.221/2009, legiuitorul a dat posibilitatea organului judiciar să constate caracterul politic și al altor condamnări penale aplicate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 decât cele prevăzute la art.1 alin.(2) din legea 221/2009, în condițiile specificate de dispozițiile art.1 alin.3 din același act normativ. Potrivit acestor prevederi legale, constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.2 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestor dispoziții legale, la care face referire textul art.1 alin.3 din legea nr.221/2009, sunt identificate infracțiunile considerate a fi comise din motive politice, în funcție de scopul urmărit prin săvârșirea faptei și anume:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c^1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Din interpretarea coroborativă a acestor dispoziții legale, Curtea a ajuns la concluzia că o condamnare poate avea caracter politic dacă, prin fapta respectivă s-a urmărit realizarea unei opoziții, mai mult sau mai puțin energice( aria acțiunilor mergând de la manifestarea protestului și propaganda defavorabilă regimului comunist, până la acțiuni de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist) față de sistemul de guvernare anterior anului 1989. Or, așa cum rezultă din interpretarea coroborativă a probelor administrate, scopul urmărit de reclamanți a fost acela de a-și asigura condițiile materiale și sociale ale unui trai mai bun și nu opoziția față de regimul comunist. Din această perspectivă, Curtea a reținut că fapta de dare de mită, pentru care reclamanții au fost condamnați( cea de trecere frauduloasă a frontierei fiind amnistiată, în condițiile decretului 290/1984), nu poate fi calificată ca având caracter politic, soluția primei instanțe fiind corectă și pronunțată prin legala interpretare și aplicare a dispozițiilor legale anterior examinate.
În ceea ce privește restituirea amenzii penale, cu titlu de daune materiale, Curtea a constatat că, din moment ce condamnarea principală la pedeapsa închisorii (convertită ulterior în amendă penală) nu a fost apreciată ca având caracter politic, nu se poate pune problema acordării daunelor morale sau materiale, care constituie o consecință a recunoașterii caracterului politic al condamnării, ce a generat aceste prejudicii. Chiar trecând peste acest argument esențial, Curtea a constatat că, chiar în ipoteza în care s-ar reține caracterul politic al unei astfel de condamnări, amenda penală nu poate fi restituită sub forma daunelor materiale, deoarece, potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din legea nr.221/2009, daunele de această natură pot consta în echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare( sub rezerva îndeplinirii cumulative acelorlalte cerințe). Amenda înlocuiește executarea pedepsei cu închisoarea aplicată și nu poate fi asimilată, bunurilor confiscate, astfel că nu este susceptibilă de a fi restituită cu titlu de daune materiale.
În privința daunelor morale, în subsidiar, chiar și în ipoteza în care s-ar fi recunoscut caracterul politic al condamnării, acordarea acestora nu este posibilă față de cele statuate prin deciziile 1358 și 1360 de către Curtea Constituțională.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art.312 cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul reclamanților.
Împotriva acestei decizii civile au formulat cerere de revizuire T. L. E. și T. O..
Au învederat că după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri noi (art.509 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă) eliberate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) la 26.08.2014 și de aceea nu au putut fi prezentate (fila 17 și 17 verso dosar curte).
Motivul de revizuire este neîntemeiat.
De altfel, încadrarea drept nu este art.509 alin.1 pct.5 din Noul Cod de procedură civilă ci art.322 alin.1 pct.5/3 Cod procedură civilă anterior (care însă în fapt prevede aceleași motive).
Problema că înscrisurile sunt noi, este tranșată chiar de textul de lege pe care se întemeiază cererea și anume că acestea să fi fost descoperite „după darea hotărârii” ….. fiind reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care se întemeiază hotărâre a cărei revizuire se solicită.
În cauză înscrisurile erau la o instituție publică, care la cererea părții interesate le-a eliberat (ceea ce s-a făcut) dar după pronunțarea deciziei civile a cărei revizuire se cere.
Or, cererea de eliberarea acestora putea fi făcută și în ipoteza soluționării recursului, iar partea se putea folosi de aceasta în cale de atac extraordinară a recursului, proba fiind admisibilă.
Ca atare, nu există motiv, în sensul art.322 alin.1 pct.5/3 Cod procedură civilă și cererea de revizuire va fi respinsă, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.323 – 328 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienții T. L. E. și T. O. împotriva deciziei civile nr.964/10.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
împotriva deciziei civile nr.964/10.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/30.01.2015
C.A.B.Secția a III-a Civilă – I.S.
- C.G.
- M.H.
| ← Anulare act. Decizia nr. 537/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
