Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1471/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1471/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 8270/2/2013
Dosar nr._
(2477/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1471
Ședința publică de la 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
*****************
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulat de revizuientul C. I., împotriva deciziei civile nr. 1291 din 11.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații O. DE C. SI PUBLICITATE IMOBILIARA G., V. G. și D. C. D..
P. are ca obiect - revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă revizuientul C. I., personal și asistat de avocat M. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 eliberată de Baroul G., pe care o depune la dosar și intimata V. G. personal și asistată de avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ eliberată de Baroul București, intimatul D. C.D., personal, lipsește intimata O. de cadastru și Publicitate Imobiliară G.. Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează la identificarea revizuentului, C. I., a intimaților, V. G. și D. C. D., care prezintă C.I. . nr._/26.03.2012; . nr._/18.07.2012; . nr._/11.02.2008.
Părțile prin reprezentați, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, văzând că în cauză nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de revizuire.
Avocatul revizuentului C. I., având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Arată că, revizuentul a formulat această cerere de revizuire, împotriva deciziei civile nr. 1291/11.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.1,2 și 7 Cod procedură civilă.
În esență cererea de revizuire vizează decizia nr/2013 a Tribunalului G., care în opinia lor nu a clarificat situația din dosar.
Astfel la dosarul cauzei există încă din faza instanței de fond o expertiză, prin care s-a dovedit și niciodată nu s-a demonstrat contrariul, că terenul în litigiu se află în posesia și folosința revizuentului, cu suprapunere cadastrală cu proprietatea intimatei V. Gherghița.
Chiar dacă revizuentul are posesia și folosința, din păcate nu se poate rezolva cartea funciară a terenului respectiv pe numele acestuia.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei V. G., având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În opinia sa, nu se motivează cererea de revizuire pe articolele indicate și consideră că la acest moment se pune în discuție faptul dacă, cererea de revizuire este admisibilă sau nu.
Precizează că la Judecătoria B. V. li s-a dat în posesie o suprafață de 2000 mp și că în mod greșit s-a admis această acțiune; s-a rectificat cartea funciară și li s-a dat o suprafață de 2000 mp peste vecinul.
Intimata a atacat acea sentință la Tribunalul G. și spre surprinderea lor, s-a menținut acea sentință greșită, însă Curtea de Apel București a făcut lumină în acest dosar, desființând și sentința și decizia pronunțate anterior, că toate probele de la dosar confirmă acest lucru și că revizuentul de astăzi, niciodată nu a avut teren în . fiind și răspunsul de O. de C. și Publicitate Imobiliară.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Avocatul revizuentului, având cuvântul, în replică, arată că terenul a fost traslatat cu 87 mp, peste terenul revizuentului.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.1291 din 11.09.2013 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă V. G., împotriva deciziei civile nr.4 din 28.01.2013, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I. și cu intimații-pârâți D. C. D. și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ G., a modificat în tot decizia recurată, în sensul că a admis apelul formulat de apelanta – pârâtă V. G., a schimbat în tot sentința apelată nr.351/01.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., în sensul că a respins acțiunea reclamantului C. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 16.01.2009, sub numărul_, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta V. G., solicitând modificarea încheierii și documentației aferente cărții funciare încheiate pe numele pârâtei V. G., întrucât documentația și mențiunile de carte funciară ale pârâtei au fost înscrise eronat, ca urmare a rectificării actului de partaj imobiliar, prin încheierea de rectificare nr.7430 din 06.10.2008 eliberată de BNP Asociați S. I. I. O. J..
Prin sentința civilă nr.2258/13.11.2009, Judecătoria B. V. a respins acțiunea ca nefondată și obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.154/30.11.2010 pronunțată de Tribunalul G. a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.2258/13.11.2009, desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La termenul de judecată din data de 27.10.2011, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a învederat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie modificarea și, respectiv rectificarea cărții funciare întocmită pe numele pârâtei cât și a cărții funciare nr.4883N înainte de dezmembrare cât și ulterior dezmembrării acesteia cu privire la terenurile înstrăinate succesiv numiților R. A. M., R. D. M. și D. D., solicitând introducerea în cauză a acestor persoane, în calitate de pârâți.
De asemenea, reclamantul a învederat faptul că poziția terenului proprietatea pârâtei a fost mutată înspre sud-est cu 87,3 m și intabulată greșit pe această poziție, astfel că este necesară refacerea documentației de cadastru, corespunzător amplasamentului real din teren.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei V. G. și proba testimonială cu martorii M. V. și C. V., pentru pârâta V. G., proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului, iar pentru pârâtul D. D., proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 19.01.2012, au fost administrate interogatoriile părților și au fost audiați martorii C. V. și M. V., declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.351/01.03.2012, Judecătoria B. V. a admis în parte acțiunea și a dispus rectificarea cărții funciare nr.4883/N a localității Mihăilești, deschisă pe numele pârâtei V. G., în sensul că terenul proprietatea acesteia, în suprafață de 7.900 mp, cu număr cadastral 4181, este poziționat în punctele 1,2,3,19,1, conform planului de situație nr.3 avizat de Primăria Mihăilești și în conformitate cu raportul de expertiză tehnică topografică înregistrat sub nr._ /25.05.2010 întocmit de expert P. C..
A respins capătul de cerere privind rectificarea cărților funciare nr.5283/N și 5284/N ale orașului Mihăilești, deschise pe numele R. A., R. D. M. și D. C.D., ca neîntemeiat.
Totodată, constatând culpa procesuală a pârâtei V. G., instanța a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 3.105,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariul de expert și onorariul de avocat.
Prin decizia civilă nr.4/28.01.2013, Tribunalul G. a respins apelul ca nefondat și a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant C. I. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut tribunalul că, așa cum a constatat instanța de fond, în baza declarației martorului M. V. și a raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P. C., imobilul proprietatea apelantei pârâte V. G. a fost intabulat greșit pe un amplasament ce se suprapune cu terenurile proprietatea intimatului și a numitei N. N..
În apel, tribunalul a solicitat să se dispună avizarea raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P. C., însă acest lucru nu a fost posibil în lipsa planului parcelar al orașului Mihăilești și al planului parcelar al tarlalei 556/7, așa cum rezultă din adresele aflate la filele 35 și 41 din dosar.
Nefiind administrate în cauză alte dovezi care să infirme constatările expertului judiciar P. C., tribunalul a apreciat că trebuie luat în considerare raportul de expertiză întocmit de acesta, în baza căruia s-a pronunțat și instanța de fond.
Împotriva deciziei civile nr.4/2013 pronunțate de Tribunalul G. a formulat recurs pârâta V. G., solicitând modificarea hotărârii recurate, în tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată ori în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, arată recurenta că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Examinând actele dosarului, ținând seama de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Critica recurentei vizează modul în care instanța de apel a interpretat și aplicat prevederile art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, susținerile recurentei potrivit cu care prin raportare la probele administrate în cauză nu se verifica ipoteza prevăzută de lege pentru a se dispune rectificarea înscrierilor din cartea funciară fiind întemeiate.
Astfel, reținând sub un prim aspect că la data de 16.01.2009, când a fost formulată cererea de chemare în judecată, textul de lege avea o altă numerotare, Curtea constată că ipotezele în care o acțiune în rectificare a cărții funciare poate fi promovată sunt cele prevăzute de art. 34 din Legea nr.7/1996.
Potrivit acestor prevederi, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Instanța de apel a confirmat soluția și raționamentul primei instanțe potrivit cu care ipoteza prevăzută de art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996 (art.34 pct.4 în forma de la data formulării cererii de chemare în judecată) poate constitui temei al rectificării înscrierilor din cartea funciară în toate cazurile (neprevăzute de lege) în care neconcordanța dintre realitatea juridică imobiliară și înscrieri este susceptibilă de soluționare numai prin rectificare, în procedura prevăzută de Legea nr.7/1996.
Deși interpretarea dată de instanță prevederilor legale amintite este corectă, Curtea a constat că modul în care aceste dispoziții au fost aplicate în cauză, raportat la situația de fapt rezultată pe baza probelor administrate (se au în vedere înscrisurile doveditoare ale drepturilor pretinse de fiecare dintre părți și nu proba cu martori, cu interogatoriu și cu expertiză tehnică dat fiind că prin intermediul acestora din urmă se dovedesc aspecte de fapt) este greșit prin raportare atât la natura acțiunii în rectificare a cărții funciare, cât și la motivele de fapt și de drept pe care reclamantul și-a fundamentat pretențiile.
Astfel, este de observat că prin reglementarea acestei acțiuni se urmărește ca înscrierile ce s-au efectuat în cartea funciară cu privire la acte sau fapte juridice să corespundă cu realitatea juridică și ulterior datei la care s-a efectuat înscrierea, ținând seama de scopul avut în vedere prin instituirea sistemului de carte funciară, scop ce rezultă din prevederile art.1 alin.3 din Legea nr.7/1996, potrivit cu care cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor și înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele și ale art.21 alin.1, în conformitate cu care publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri.
Mai mult, incidența prevederilor art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996 presupune ca ipoteză existența unei înscrieri valabile la data efectuării sale în cartea funciară, dar care ulterior, ca urmare a modificările intervenite cât privește situația juridică a imobilului ori chiar a anumitor împrejurări de fapt, care însă își găsesc reflectarea în plan juridic, nu mai corespund cu realitatea juridică.
Or, în cauză, în mod evident nu se poate reține existența unei astfel de ipoteze, câtă vreme pretenția reclamantului de a se dispune rectificarea cărții funciare întocmite în ce privește imobilul deținut în proprietate de recurenta pârâtă nu s-a fundamentat decât pe susținerea acestuia potrivit cu care documentația cadastrală ce a stat la baza deschiderii cărții funciare a acesteia nu a fost legal realizată.
Cât privește această susținere, Curtea a observat că la fila 104 din dosarul Tribunalului G. este atașată adresa OCPI G. nr.4612/2010 din care rezultă că documentația cadastrală pentru tarlaua 56/7, . fost întocmită pe baza actelor de proprietate și s-a avut în vedere planul parcelar vizat de către Primăria Mihăilești, constatându-se că la întocmirea documentației cadastrale în vederea atribuirii numărului cadastral și a înscrierii în cartea funciară s-au respectat prevederile legale.
S-a făcut, de asemenea, mențiunea de către OCPI G. că planul parcelar pentru tarlaua 56/7 înaintat ulterior de Primăria Mihăilești nu a fost integrat în baza de date dat fiind că s-au constatat suprapuneri cu cadastre sporadic efectuate și de care nu s-a ținut cont la întocmirea planului parcelar.
A constatat, de asemenea, Curtea că, în ce îl privește pe reclamant acesta invocă, în cauză, în dovedirea pretențiilor sale actul de partaj imobiliar autentificat sub nr.142/07.04.2000 și titlul de proprietate nr._/31.03.1993 eliberat pe numele autorului său C. P..
Deși în cuprinsul actului de partaj se menționează că lotul nr.2 se compune din teren arabil extravilan situat în ., județul G., tarlaua 57, în titlul de proprietate nr._/31.03.1993 nu există nici o mențiune referitoare la vecinătățile terenului extravilan de 7800 mp (cu privire la care s-a efectuat partajul).
Prin încheierea de rectificare nr.7430/06.10.2008 a BNP Asociația S. I. și I. O. J. a fost rectificat actul de partaj imobiliar nr. 142/2000, în sensul menționării că terenul ce compune lotul nr.2 se află în tarlaua nr.56/7 și nu în tarlaua 57, încheierea de rectificare fiind emisă în baza adeverinței nr.8141/14.07.2008 eliberată de Primăria orașului Mihăilești. Potrivit acesteia din urmă, reclamantul deține teren în suprafață de 4600 mp în tarlaua 56/7, iar nu în tarlaua 57 „cum eronat a fost trecut în adeverința eliberată de Asociația Argeșul”.
Raportat la cele de mai sus, Curtea a considerat că dispozițiile Legii nr.7/1996 ce reglementează acțiunea în rectificare a cărții funciare nu pot constitui la acest moment temei pentru rectificarea înscrierilor din cartea funciară referitoare la imobilul deținut în proprietate de recurentă, în condițiile în care planul parcelar întocmit de Primăria Mihăilești nu este definitivat și integrat în baza de date a OCPI, fiind de observat că Primăria Mihăilești a vizat variante diferite ale planului parcelar în cauză (la întocmirea documentației cadastrale recurenta a avut la dispoziție o variantă, iar la întocmirea expertizei tehnice, expertul a avut în vedere un alt plan parcelar).
Or, câtă vreme planul parcelar nu va fi definitivat și integrat în baza de date a OCPI potrivit cu prevederile Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, nu se poate aprecia cu privire la corecta întocmirea a documentației cadastrale a recurentei.
Mai mult, Curtea a considerat necesar a observa, cât privește susținerile reclamantului referitoare la amplasamentul terenului pe care îl deține în proprietate, că stabilirea amplasamentului exact al suprafeței de teren, în vederea rectificării înscrierilor din cartea funciară nu poate în nici un caz să fie probată cu martori ori cu interogatorii (fiind de stabilit, așa cum s-a arătat mai sus o realitate juridică și nu una de fapt), fiind de menționat că titlul de proprietate al autorului reclamantului, pe baza căruia s-a efectuat partajul între moștenitori (prin actul de partaj nr. autentificat sub nr. 142/2000) nu cuprinde nici o mențiune referitoare la rubrica vecinătăți, ci doar pe aceea „Asociația Argeșul”, la rubrica observații.
Ținând seama de cele arătate, Curtea a constatat că recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul prevederile art. 312 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., l-a admis și a modificat în tot decizia pronunțată în apel în sensul că a admis apelul și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii civile a formulat cerere de revizuire C. I., invocând art.322 pct.1, 2 și 7 Cod procedură civilă. În esență a motivat că hotărârea conține dispozițiile potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, că s-a dat mai mult decât s-a cerut și că instanțele anterioare au pronunțat hotărâri contradictorii decât cea a cărei revizuire se solicită, cerând analiza întregului material probator, menținerea deciziei civile nr.4/2013 a Tribunalului G. și anularea deciziei și anularea deciziei civile nr.1291 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie (filele 2-3 dosar revizuire).
Cererea de revizuire este nefondată.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege.(nu mai este posibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia soluționării litigiului în fond).
Astfel, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.322 pct.1 Cod procedură civilă dacă dispozițiile invocate nu sunt susceptibile de a fi duse la îndeplinire prin chiar natura lor. Or, în cererea scrisă nu se motivează nimic în ce privește problema revizuirii întemeiată pe art.322 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Ca atare, acest motiv de revizuire este nefondat și va fi respins ca atare.
Și referitor la motivul invocat prin art.322 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă în motivare acesta nu este dezvoltat, ci numai enunțat. Este de remarcat că art.322 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă vizează cererea dedusă judecății și nu încălcarea unor dispoziții legale. Prin cererea de revizuire nu mai pot fi aduse critici la probele administrate, iar pe de altă parte nu se motivează clar, dacă s-a dat mai mult decât s-a cerut motiv expres ce ține de formularea art.322 pct.2 Cod procedură civilă. De altfel, nici în scris și nici cu ocazia cuvântului pe fond nu s-a precizat în ce constă încălcarea art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Ca atare și acest motiv de revizuire este nefondat.
Referitor la motivul de revizuire invocat prin art.322 pct.7 Cod procedură civilă, de asemenea este de precizat că printr-o cerere de revizuire este inadmisibilă, cererea care ar tinde la anularea primei hotărâri, iar nu celei de a doua.
De altfel, nici sub acest aspect revizuentul nu a precizat ce anume tinde prin cererea formulată pe art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Prin analizarea cererii de revizuire întemeiată pe art.322 pct.7 Cod procedură civilă nu se exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii (cum de altfel tinde revizuientul să o facă) ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității lucrului judecat (ceea ce în speță nu este cazul).
În ceea ce privește revizuirea bazată pe art.322 pct.7 Cod procedură civilă trebuie întrunite următoarele condiții: hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, (deci tripla identitate de părți, obiect și cauză), să fie date în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat sau dacă a fost invocat, instanța să fi omis a se pronunța asupra acestui aspect, iar ultima cerință este să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Or, niciunul din aceste aspecte nu a fost arătat, nici în scris și nici susținut oral, cu ocazia dezbaterilor.
Ca atare și acest motiv de revizuire este nefondat.
În consecință cererea de revizuire formulată va fi respinsă ca nefondată.
Referitor la căile de atac, pentru art.322 pct.1 și 2 Cod procedură civilă, cererea este irevocabilă, fiind neîntemeiată, iar pentru art.322 pct.7 Cod procedură civilă care este de asemenea neîntemeiată, cererea poate fi recurată în 15 zile de la comunicare.
Conform art.274 Cod procedură civilă va fi obligat revizuientul la plata către intimata – pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art.328 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul C. I., împotriva deciziei civile nr.1291 din 11.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații O. DE C. SI PUBLICITATE IMOBILIARA G., V. G. și D. C. D..
Obligă revizuientul către intimata – pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ pe cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1 și 2 Cod procedură civilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/20.02.2015
C.A.B.Secția a III-a Civilă – A.D.T.
- M.G.R.
- E.V.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1418/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1942/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
