Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 15684/303/2013
Dosar nr._
(40/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4 F
Ședința din camera de consiliu de la 16.01.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria G. și Judecătoria Sectorului 6 București, în cauza civilă formulată de către petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC „B. G.”, în contradictoriu cu creditoarea B. S.A., debitoarea B. C. și terțul poprit S.C. R. I. S.R.L.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.08.2013, sub nr._/236/2013, petentul B. B. G., în cauza privind pe creditoarea B., pe debitoarea B. C. și pe terțul poprit ., a formulat cerere de validare a popririi înființate de Biroul Executorului Judecătoresc B. G., în conformitate de dispozițiile art. 460 Cod Procedură Civilă, asupra veniturilor - conturilor debitoarei, până la concurența sumei de_,46 lei conform titlului executoriu: Contract de credit nr._/08.08.2007, emis de B. S/V și suma de 799,80 lei conform procesului verbal privind cheltuielile de executare întocmit de executorul judecătoresc B. G., în prezentul dosar, la data de 11.06.2012, care constituie titlu executoriu potrivit dispozițiilor art. 371 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, petentul a învederat că terțul poprit nu a dat curs solicitării de a înființa poprirea asupra cotei de 1/3 din venitul lunar net, iar dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceluiași venit urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel, iar în cazul în care venitul debitorului este mai mic decât cuantumul salariului minim net pe economie, poate fi urmărită numai partea ce depășește jumătate din acest cuantum și nu a procedat la virarea reținerilor lunare din veniturile debitoarei și în acest sens a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112-114, 460 din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii, petentul a atașat următoarele înscrisuri, în copii, în conformitate cu originalul: date privind utilizatorul autorizat 02.08.2007, adresa pentru primirea cardului și a extrasului de cont, încheierea din data de 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul cu nr._, adresa din data de 29.03.2013 B. B. G. către . din dosarul de executare nr. 591/2012, dovada – recomandata nr._/02.04.2012, proces verbal de stabilire cheltuieli executare încheiat la data de 11.06.2012.
La data de 26.08.2013, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Inspectoratul Teritorial de Muncă G..
La data de 27.09.2013, terțul poprit a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea cererii de validare poprire ca rămasa fără obiect și respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În motivarea întâmpinării, terțul poprit a arătat că, în fapt, în data de 12.09.2013 BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC B. G. i-a transmis, în legătură cu dosarul de executare nr. 591/2012, o adresă prin care se dispune înființarea popririi asupra veniturilor nete prezente și viitoare ale debitoarei B. C., cu domiciliul in București, ., ., . având CNP_, încadrată în munca la societatea terțului poprit până la concurenta sumei totale de_.46 lei reprezentând:_.46 lei debitul datorat conform titlului executoriu, 799.80 lei cheltuieli de executare .
Terțul poprit a menționat că anexat la adresa mai sus numită, a primit și documentele ce au stat la baza dosarului de executare nr. 591/2012 și citația emisă la 04.09.2013 în dosarul cu nr._/236/2013 pe rolul Judecătoriei G., având obiect validare poprire.
Terțul poprit a învederat faptul că este de acord cu executarea popririi asupra cotei legale din venitul lunar net al salariatei B. C. și este de acord cu consemnarea sumei de bani și trimiterea dovezii la executorul judecătoresc.
Având în vedere cele mai sus menționate, terțul poprit a precizat că va dispune către departamentul de contabilitate reținerea sumelor de bani la plata fiecărui salariu net doamnei B. C., virarea sumelor consemnate in contul RO63BPOS_RON01, deschis la B. - Agenția Curtea V. și transmiterea dovezii către Birou executor Judecătoresc B. G..
Terțul poprit a susținut că dorește să-și îndeplinească de bună voie obligația ce îl incumbă prin adresa din data de 12.09.2013 transmisă de biroului executorului judecătoresc, a solicitat să se constate cererea de validare poprire ca rămasă fără obiect și respingerea, ca atare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 452 și următoarele, Cod Procedură Civilă.
Terțul poprit a atașat următoarele înscrisuri, în copii, în conformitate cu originalul: adresa 12.09.2013 B. B. G. către terțul poprit, extras Unicredit Ț. Bank 25.09.2013.
La data de 30.09.2013, s-au depus la dosar relațiile solicitate de la B. B. G., la care a atașat următoarele înscrisuri: încheierea din 30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul cu nr._/299/2010, încheierea din 18.08.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul cu nr._/301/2010, încheierea din 21.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul cu nr._/300/2010, încheierea civilă nr. 9150/CC/2010 din 27.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosarul cu nr._/211/2010.
Prin sentința civilă nr. 6978 din ședința publică din data de 08.10.2013, pronunțată de Judecătoria G., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de validare a popririi formulată de petentul B. B. G., în contradictoriu cu intimații: creditoarea B. SA, debitoarea B. C., terțul poprit ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 30.10.2013, sub nr._ .
La data de 27.11.2013, prin Serviciul Registratură, terțul poprit a depus la dosar concluzii prin care a solicitat respingerea cererii de validare poprire ca rămasă fără obiect și respingerea capătului cererii privind cheltuielile de judecată.
Terțul poprit a învederat că este de acord ca executarea popririi asupra cotei legale din venitul lunar net al salariatei B. C. și cu consemnarea sumei de bani și trimiterea dovezii la executorul judecătoresc.
În drept, terțul poprit a invocat dispozițiile art. 452 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Terțul poprit a atașat următoarele înscrisuri, în copii: extrase Unicredit Ț. Bank din 24.10.2013, 25.11.2013.
Prin sentința civilă nr.9870/29.11.2013, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 460 alin. 1 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit; creditorul debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Potrivit art. 373 alin. 2 C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța apreciază că instanța de executare competentă a soluționa prezenta cauză este Judecătoria G., instanță pe a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit.
Sub acest aspect, instanța a constatat că, potrivit art. 454 alin. 1 C.pr.civ., poprirea se înființează prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, și anume persoana care datorează sau va datora debitorului bunuri mobile incorporale în temeiul unor raporturi juridice existente.
A.. 2 al art. 454 C.pr.civ., prevede că, în adresa de poprire, se va pune în vedere celei de-a treia persoane care devine, potrivit alin. 1, terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Analizând aceste dispoziții legale, prin prisma modului concret în care se derulează executarea silită prin poprire, instanța a apreciat că adresa de înființare a popririi are o dublă natură, atât de act prealabil, preparator, prin care se urmărește identificarea persoanelor cu privire la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 452 Cod procedură civilă, cât și de act de executare propriu-zisă.
Astfel, odată cu primirea adresei de înființare a popririi, persoana vizată, verifică dacă datorează sume de bani, titluri de valoare sau bunuri mobile incorporale debitorului, sau dacă există raporturi juridice în baza cărora le va datora în viitor, etapă în care adresa emisă de executorul judecătoresc își produce efectul preparator. În cazul în care rezultatul verificărilor este pozitiv, actul emis de executorul judecătoresc devine un act de executare efectiv, în temeiul său înființându-se poprirea, persoana dobândind calitatea de terț poprit și operând interdicția de plată către debitor, în măsura necesară pentru realizarea creanței executate.
În cazul în care, în urma verificărilor se constată că între debitor și persoana căreia executorul judecătoresc a comunicat adresa de înființare a popririi nu există raporturi juridice din categoria celor prevăzute în art. 452 Cod procedură civilă, destinatarul adresei nu dobândește calitatea de terț poprit, iar actul emis de executorul judecătoresc nu devine un act de executare propriu-zis, producându-și doar efectul de act premergător.
În cauză, instanța a constatat că adresa de înființare a popririi comunicată către S.C. R. I. S.R.L. reprezintă un act de executare propriu-zis, înființarea popririi fiind confirmată, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 51 din dosarul Judecătoriei G..
În consecință, instanța a constatat că instanța competentă a soluționa cererea de validare a popririi se stabilește în funcție de actele de executare efective, existența încuviințării executării silite nefiind un criteriu legal pentru determinarea instanței competente, aceasta prezentând relevanță doar pentru stabilirea temeiniciei cererii de validare a popririi.
În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G. și a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul în vederea soluționării conflictului Curții de Apel București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ .
Analizând conflictul de competență cu care a fost legal sesizată Curtea retine următoarele:
În ceea ce privește normele de procedură incidente în cauză, Curtea retine că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „ Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Așadar, potrivit normelor tranzitorii cuprinse art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
În cauză, deși cererea de validare a popririi este eliptică, necuprinzând date în raport de care să se poată stabili momentul începerii executării silite, Curtea reține că potrivit adresei de înființare a popririi si procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, dosarul de executare, în cadrul căreia se solicită validarea popririi are numărul 591/2012 așadar, a fost înregistrat pe rolul B. în cursul anului 2012. În plus, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită este întocmit de același executor judecătoresc la data de 11.06.2012.
Așa fiind, Curtea va retine că data sesizării B. B. G. cu cererea de executare silită este anterioară datei intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă -15.02.2013, caz în care, în aplicarea art. 3 din Legea nr. 76/2012, constată incidența în cauză a normelor de procedură înscrise în Codul de procedură civilă de la 1865 (Codul de procedură civilă).
În ceea ce privește competența de soluționare a cererii de validare a popririi, Curtea retine că potrivit art. 460 din Codul de procedură civilă: „Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Totodată, în conformitate cu prevederile înscrise în art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „ Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.
În plus, potrivit art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă, „poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit”. Or, în speță, cererea de încuviințare a popririi s-a făcut de către creditoare către executorul B. G., care are sediul în circumscripția Judecătoriei sector 1 București. Prin urmare, nu se poate reține că prin această cerere a fost aleasă instanța de înființare poprire, precum și cea de validare.
Conform dispozițiilor art. 3733alin. (1) și (2) raportat la art. 3731alin. (1), aplicabile, conform art. XXII alin. (3) din Legea nr. 202/2010, rezultă că hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în cauză, cererea de validare poprire a fost adresata instanței de la domiciliul terțului poprit (Judecătoria G.).
Este adevărat că sediul debitorului se află în București, sector 6, dar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ., care dispune: „Cererea se face la instanța domiciliului pârâtului", deoarece cererea vizează validarea popririi.
Împrejurarea că în cauză s-a pronunțat o încheiere de încuviințare a executării silite de către judecătoria Sectorului 6 București, nu justifică, în acest caz, stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, dat fiind că potrivit încheierii de încuviințare din data de 13.06.2013, anexate la fila 8 dosar fond, s-a dispus încuviințarea executării silite pe raza sectorului 6 București.
Așa fiind, competența soluționării cererii aparține Judecătoriei G., instanță aleasă de petent, în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit și în circumscripția căreia se va face executarea silită prin poprire.
Curtea are în vedere și practica instanței supreme, respectiv Decizia nr. 2191 din 26 februarie 2009 pronunțată de Secția civilă și de proprietate intelectuală.
Pentru considerentele expuse, Curtea va stabili competența de soluționare a cererii in favoarea Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. B. G. cu sediul în București, .-13, Sector 1, pe creditoarea B., cu sediul în București, .. 6A, Sector 2, pe debitoarea B. C., cu domiciliul în București, ., ., . și pe terțul poprit ., cu sediul în Comuna G., . județ G. în favoarea Judecătoriei G. și cu sediul ales la cabinet de avocat G. E. din București Piața Pache P. nr. 1 . sector 2, în favoarea Judecătoriei G..
Cu drept de recurs, în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2014.
PREȘEDINTE
M. I. GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
6 ex/21.01.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1573/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 354/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
