Contestatie la executare. Decizia nr. 62/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 513/2/2014
Dosar nr._
(219/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.62A
Ședința publică de la 25.02.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - GEORGETA STEGARU
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - I. N. C.
*********
Ministerul Public - P. de pe Lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de d-na procuror I. E..
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea Ș. I. împotriva deciziei civile nr.323 A din 10.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic S. C. în calitate de reprezentant al intimatei, în baza delegației nr._/09.12.2013, ce o depune la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul și stadiul dosarului. Se arată că intimata a formulat Întâmpinare, depusă la data de 21.02.2014 prin serviciul registratură, iar contestatoarea, în susținerea cererii, a înaintat înscrisuri prin faxul instanței, respectiv caracterizare și adeverință de la fostul loc de muncă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 28 din OUG nr.80/2013.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților calificarea naturii contestației la executare și, corespunzător, excepția de necompetență a acestei instanțe, din perspectiva faptului dacă nu se contestă sau nu aspecte privind înțelesul și întinderea dispozitivului hotărârii instanței de apel.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de admitere a excepției.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției necompetenței, apreciind ca este de competența instanței de executare să se pronunțe asupra măsurilor dispuse prin hotărârea contestată.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței.
CURTEA,
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestatoarea Ș. I. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 4 București, contestație la executare împotriva deciziei civile nr. 323A/10.12.2013 a Curții de Apel București secția a III-a.
În motivare se arată în esență că:
Instanța de apel nu și-a manifestat pe deplin rolul său devolutiv, în sensul că probele au fost analizate în mod superficial, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.
Precizează contestatoarea că, deși a făcut dovada domiciliului său stabil în orașul Babadag, invederând că la acest domiciliu are condiții de creștere și educare a minorului Ș. Charys Stephen A., instanța nu a dispus efectuarea unei anchete sociale și la acest domiciliu.
Se mai arată că instituțiile statului nu au avut o atitudine de sprijin în protejarea relației mamă-copil, aceste instituții invocând propria lor culpă în apărarea drepturilor lor.
Totodată, contestatoarea precizează că a făcut mai multe demersuri pentru obținerea unei locuințe sociale, încă din anul 2010, astfel că nu se poate vorbi de pasivitatea sau de reaua credință a acesteia.
Contestatoarea își exprimă rezerva cu privire concluziile desprinse din ancheta psihosocială efectuată în dosar, precum și față de sinceritatea declarațiilor martorilor, în sensul că minorul nu este îngrijit și are o stare de sănătate precară, în acest sens făcând referire la adeverința medicală eliberată la data de 20.01.2014 de medicul de familie.
De asemenea, se susține că sunt neadevărate și susținerile potrivit cărora pârâta ar fi avut un comportament antisocial, și nu ar fi avut niciodată un loc de muncă stabil; aceasta a lucrat în cadrul Liceului N. T. până la sfârșitul anului 2013.
Față de considerentele expuse, solicită contestatoarea să se dispună desființarea în tot a deciziei atacate și, pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială.
În drept, sunt invocate prevederile art. 999 alin. 4 din C.pr.civ.
În ședința publică din data de 25.02.2014, Curtea – din oficiu – a pus în discuție calificarea contestației la executare pendinte, în sensul dacă aceasta are valențele unei contestații privind întinderea și/sau înțelesul dispozitivului hotărârii instanței de apel, și, corespunzător acestei calificări, competența materială a Curții de Apel București de a soluționa contestația la executare.
Analizând cu precădere incidentul procedural astfel ivit, conform cu prevederile art. 248 din C.pr.civ. din anul 2010, Curtea reține următoarele:
Contestația la executare este, în lumina prevederilor art. 711 alin. 1 și 2 din C.pr.civ., mijlocul procedural prin care pot fi contestate actele de executare silită, încheierile date de executorul judecătoresc, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini acte de executare silită, sau prin care se pot solicita lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Competența de soluționare a contestației la executare cunoaște o reglementare diferită, după cum este vorba de o contestație îndreptată împotriva executării silite propriu-zise, sau aceasta privește lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
În acest sens, prin art. 713 alin. 1 din C.pr.civ. adoptat prin Legea 134/2010 este instituită regula potrivit căreia contestația la executare se introduce la instanța de executare.
Prin cel de-al treilea alineat al aceluiași articol este reglementată o excepție de la această regulă, pentru situația în care contestația privește lămurirea titlului executoriu, în sensul că într-o astfel de situație competența materială de soluționare revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Astfel, pentru verificarea competenței instanței sesizate cu soluționarea contestației la executare, se impune a se stabili în prealabil natura acestei contestații.
În acest sens, Curtea reține că atât din petitul contestației pendinte, cât și din argumentele expuse în susținerea acesteia, reiese cu evidență împrejurarea că hotărârea împotriva căreia a fost promovată contestația la executare nu a ridicat probleme relativ la înțelegerea - de către contestatoare ori de către organele de executare – a înțelesului, întinderii ori aplicării acesteia, soluția care se regăsește în dispozitivul acestei decizii fiind de altfel aceea de respingere a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1458/2013 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a.
În aceste condiții, ea nu poate fi calificată drept contestație la titlu.
Or, în situația în care contestația la executare astfel promovată nu are finalitatea expres reglementată prin art. 713 alin. 3 din C.pr.civ., nu există nicio rațiune pentru care judecata ei să se realizeze în condițiile de excepție realizate de această normă procedurală, respectiv de către instanța ce a pronunțat hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația.
Curtea notează că reglementarea pe care contestatoarea și-a fundamentat demersul procedural pendinte, și anume art. 999 alin. 4 din C.pr.civ. - care stabilește că „Împotriva executării ordonanței președințiale se poate face contestație la executare” – nu conține derogări de la reglementările de drept comun în materia competenței de soluționare a contestației la executare, astfel că nici prin prisma acestora nu se poate reține competența instanței de apel de a se pronunța asupra unei contestații care nu vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării hotărârii pe care această instanță a pronunțat-o.
Absența menționatelor caracteristici ale contestației la executare pendinte impune acestei instanțe să constate – corespunzător prevederilor art. 129 alin. 2 pct. 2 coroborat cu art. 130 alin. 2 din C.pr.civ. adoptat prin Legea 134/2010 – necompetența sa de a soluționa cererea astfel formulată.
În această situație, urmează a se constata că devin aplicabile prevederile art. 713 alin. 1 din C.pr.civ, ce atrag competența instanței de executare, instanță care este – corespunzător prevederilor art. 651 alin. 1 lit. c) raportat la art. 650 din C.pr.civ., dar și domiciliului pe care contestatoarea a declarat că îl avea la data înregistrării contestației la executare – judecătoria de la domiciliul contestatoarei debitoare, respectiv Judecătoria Babadag, jud. Tulcea.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea urmează a reține că nu are competența materială de a soluționa contestația la executare pendinte și, în consecință, va dispune declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Babadag.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind contestatoarea Ș. I., domiciliată în Babadag, ., județ Tulcea și cu domiciliul ales la C..Av.M. S., în C., ..100, județ C., și intimata DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-254, sector 4, în favoarea Judecătoriei Babadag.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. S. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
5 ex./
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 70/2014. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
