Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1122/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1122/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 39500/300/2011
Dosar nr._
(813/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122
Ședința publică de la 30.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant, H. F. C., împotriva deciziei civile nr.670.A. din 19.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, precum și împotriva încheierii din 11.09.2013, pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. C. și AUTORITATEA TUTELARĂ-P. S. 3 și AUTORITATEA TUTELARĂ P. S. 4 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurentul-reclamant, H. F. C., personal și asistat de avocatul, P. A. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberată de Baroul București, avocatul, R. L., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte, I. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, lipsind cele două Autorități Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că, intimata-pârâtă, I. C. a depus la dosar, în data de 26.06.2014, un înscris, intitulat, întâmpinare la recursul de față.
Curtea în urma deliberării, constată că întâmpinarea nu a fost depusă cu respectarea dispozițiilor art. 188 C.p.civ, și urmează să o califice ca și note de ședință.
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost achitate de instanță.
Totodată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în faptul că recurentul-reclamant a achitat pensia de întreținere la zi, precum și modalitatea de petrecere a timpului tatălui cu minorul, planșe foto și faptul că acesta în afara de pensie mai face și alte cheltuieli cu minorul.
Avocatul intimatei reclamante, având cuvântul, se opune încuviințării acestei probe, întrucât acestea nu au fost solicitate prin motivele de recurs, mai mult, ei nu contestată cele susținute de avocatul părții adverse, întrucât ei se opun programului solicitat de recurent, întrucât creează minorului un haos și un stil de viață anormal.
În ce o privește pe intimata-pârâtă, arată că nu are alte înscrisuri în afara celor existente la dosar.
Curtea, în urma deliberării, va încuviința pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisuri, urmând să le înlăture pe cele care se circumscriu pensiei de întreținere, considerând că este o obligație stabilită prin lege și trebuie dusă la îndeplinire.
Se comunică în ședință publică restul înscrisurilor acceptate de instanță, avocatului intimatei-pârâte, care la rândul său solicită acordarea unui termen pentru a fi consultate cu partea pe care o reprezintă.
Curtea, în urma deliberării, va respinge cererea avocatului intimatei-pârâte de acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile care i-au fost comunicate la acest termen, apreciind că nu se impune.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, sub aspectul programului de relații personale cu minorul; admiterea în totalitate a apelului și respingerea apelului pârâtei.
Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv, art. 2 din Legea 272/2004 și ale art. 30 și 31 din lege, coroborat cu art. 487 și art. 503 C.civil.
Astfel, deși Tribunalul apreciază că programul de relații personale pe care l-a stabilit, corespunde interesului superior al minorului, or, de fapt acest program nu protejează relația minorului cu tatăl său, având în vedere vârsta copilului, atașamentul acestuia față de tată.
Prin programul de relații personale cerut direct în apel, de apelanta-pârâtă, aceasta a fost de acord ca minorul și tatăl să aibă relații personale în luna iulie a fiecărui an.
Inițial, Tribunalul București a reținut în considerente că menține restul dispozițiilor, sub aspectul zilelor speciale, doar că la momentul redactării hotărârii, s-a omis ziua de 1 iunie, ulterior au promovat cererea de lămurire a dispozitivului, instanța revenind, arătă că nu este în interesul superior al minorului ca această zi să fie inclusă, admițând cererea doar cu privire la ziua de 1 iulie.
Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei atacate, luna iulie a fiecărui an nu este cuprinsă în programul de relații personale așa cum a fost stabilit.
Cât privește motivul de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct.6 C.p.civ. arată că nu-l mai susține, întrucât acele critici au fost lămurite prin încheierea de lămurire a dispozitivului.
Solicită a se lua act că au formulat critici și cu privire la cheltuielile de judecată care nu le-au fost acordate în apel.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la relațiile personale solicitate de recurentul-reclamant cu minorul, solicită a se reține că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică sub acest aspect.
Critica referitoare la faptul că hotărârea din apel nu cuprinde motivelor pe care se sprijină, solicită a se avea în vedere că instanța a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză de ambele părți.
Solicită să fie respinsă și critica privind faptul că hotărârea din apel este dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 272/2004, considerând că au fost respectate dispozițiile acestei legi, precum și ale Codului civil.
Referitor la programul de relații personale cu minorul, instanța de apel a protejat interesul superior al minorului, cât și relațiile acestuia cu tatăl său.
În opinia sa, timpul pe care minorul îl petrece cu tatăl său este suficient, iar instanța de apel a modificat foarte puțin programul în baza unor realități și nu în baza unor supoziții.
Cu referire la ora 20,00, precizează că recurentul nu înțelege că un copil înainte de a dormi are nevoie de anumite activități premergătoare somnului, acesta considerând că pot fi făcute de mamă și după ora 20,00, ceea ce nu este indicat pentru un copil în vârsta de 7 ani.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1872/06.02.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria S. 2 București-Secția Civilă a admis în parte acțiunea și a modificat măsurile dispuse prin sentința civilă nr.6782/12.12.2008 a Judecătoriei S. 4 București, în dosar nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 1385/16.12.2009 a Tribunalului București-Secția a V-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1108/28.10.2010 a Curții de Apel București-Secția a III-a Civilă, după cum urmează:
- în temeiul art. 397 Cod civil, autoritatea părintească revine ambilor părinți;
- în baza art. 400 alin.1 Cod civil, a fost stabilit domiciliul minorului H. A., năsut la 15.03.2007, la mama pârâtă, în mun.București, menționându-se că mama nu poate schimba domiciliul minorului în altă localitate sau în țară decât cu acordul scris al tatălui;
- a stabilit în favoarea tatălui reclamant următorul program de legături personale cu minorul: o dată pe săptămână, miercuri, între orele 16.00-20.00, cu excepția lunii august; în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 12.00 până duminica ora 20.00, cu excepția lunii august; în anii impari, prima și a doua zi de Paști, începând cu ora 8.00 prima zi până la ora 20.00 a doua zi, ziua de 1 Iunie, între orele 8.00-20.00, ziua de naștere a copilului, 15 martie, între orele 8.00-20.00 și perioada 27.12.-05.01., începând cu ora 8.00 prima zi și până la orele 20.00 a doua zi; în anii pari, zilele de 1 Mai și 2 Mai, începând cu ora 8.00 prima zi până la ora 20.00 a doua zi, zilele de 24, 25 și 26 Decembrie, începând cu ora 8.00 prima zi și până la ora 20.00 ultima zi; în fiecare an, ziua de naștere a tatălui, zilele de naștere ale bunicilor paterni, ziua tatălui, toate între orele 8,00-20,00; luna iulie a fiecărui an, începând cu ora 8,00 pe data de 01.07 și terminând cu ora 20,00 pe data de 31.07.Programul se va desfășura cu luarea domiciliului copilului din domiciliul mamei, iar în cazul în care tatăl părăsește domiciliul din mun.București împreună cu minorul, este obligat să o anunțe telefonic pe mamă cu privire la locație și să îi permită minorului să vorbească la telefon cu mama, zilnic. În perioada programului astfel stabilit, tatăl poate părăsi țara cu minorul, fără acordul mamei, iar în perioada în care tatăl nu are stabilit program de vizită, mama poate părăsi țara cu minorul fără acordul tatălui. Tatăl poate vizita minorul la grădiniță și școală, în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ, și poate participa la ședințele cu părinții ori alte acțiuni ale instituțiilor de învățământ. Tatăl poate contacta medicul pediatru curant al copilului, o dată pe lună, pentru ca acesta să îi furnizeze relații privind starea de sănătate a minorului. În cazul în care copilul suferă de o boală, mama este obligată să îl anunțe pe tată în 24 ore din momentul în care a aflat, iar eventualele cheltuieli materiale sunt suportate în cote egale.
- Regulile privind creșterea și educarea minorului, în domeniile importante din viața lui, trebuie să fie aceleași în ambele case;
- Problemele importante în legătură cu minorul, asupra cărora părinții decid împreună, sunt: activitățile și performanțele școlare, activitățile extrașcolare (excursii, tabere, cursuri, competiții), starea de sănătate și grupul de prieteni;
- Deciziile cu privire la religia minorului și la frecvența participărilor la serviciul religios se iau de ambii părinți;
- Deciziile în legătură cu problemele curente se iau separat, respectiv cele privind rutina zilnică, efectuarea temelor, alimentație, cumpărături) îmbrăcăminte, încălțăminte);
- Mediatorul rezolvă disputele atunci când părinții trebuie să ia decizii împreună;
- Reclamantul este obligat să contribuie la întreținerea minorului cu suma de 1450 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul copilului;
- Schimbul de informații cu privire la copil-telefonic;
- Ocazii și evenimente speciale - participarea ambilor părinți;
- Activități extrașcolare - se ocupă mama, după consultarea prealabilă a tatălui;
- Transportarea minorului între cele două case - este în sarcina tatălui;
- Menținerea contactului cu minorul, când acesta este la celălalt părinte- zilnic, prin telefon;
- Menținerea legăturilor cu membrii familiei extinse - fără restricții;
- A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 487, art.499 alin.1 art. 525, art. 529 Cod civil, potrivit cărora părinții au aceleași drepturi și obligații față de copilul minor, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în stare de nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, starea de nevoie a minorului fiind prezumată de lege; pensia de întreținere datorată de părinte pentru un copil se stabilește până la ¼ din venituri.Veniturile reclamantului sunt de 5800 lei lunar, astfel că ¼ din această bază de calcul reprezintă 1450 lei, pensia la care reclamantul a fost obligat în favoarea minorului.
La stabilirea programului de legături personale dintre tatăl reclamant și copil, prima instanță a reținut că, în speță, nu s-a dovedit că aceste legături sunt dăunătoare pentru copil. Tatăl este preocupat e contactele sale cu minorul, mai mult, copilul este atașat de tată și își dorește să petreacă mai mult timp cu acesta relevante sub acest aspect fiind depozițiile martorelor Plătica L. și N. I. I., precum și fotografiile depuse la dosarul cauzei. Copilul are o relație armonioasă și cu bunicii paterni și cu verișoarele. Totodată, au fost avute în vedere vârsta copilului, dar și faptul că acesta trebuie să aibă un program bine stabilit și necesitatea ca părinții să evite exercitarea abuzivă a drepturilor ce le-au fost conferite față de persoana copilului, pentru a nu periclita procesul de creștere, educare, instruire și formare a acestuia.
Prin decizia civilă nr.670 A/19.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant H. F. C. și apelul formulat de apelanta pârâtă I. C., împotriva sentinței civile nr. 1872/06.02.2013, pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria S. 2 București-Secția Civilă, în contradictoriu cu Autoritatea tutelară-P. S. 2 București și cu Autoritatea tutelară-P. sectorului 4 București, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantului următorul program de legături personale cu minorul:
În prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00, cu excepția lunii august .
În anii impari: prima și a doua zi de Paști, de la ora 10.00 prima zi și până la ora 18.00 a doua zi ; ziua de 15 martie( ziua de naștere a copilului) între orele 10.00-18.00; perioada 27.12-05.01, între orele 10.00 prima zi și orele 18.00 ultima zi.
În anii pari, zilele de 1 și 2 Mai, între orele 10.00 prima zi și orele 18.00 ultima zi, 24,25 și 26 Decembrie, între orele 10.00 prima zi și orele 18.00 ultima zi .
În fiecare an, ziua de naștere a tatălui, între orele 10.00-18.00.
A înlăturat obligația reclamantului de a plăti suma de 1450 lei lunar, reprezentând pensie alimentară.
A obligat pârâta la plata sumei de 14,30 lei cheltuieli de judecată și compensează onorariile de avocat.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A respins cererea de obligare a apelantei pârâte la cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a admis criticile apelantei-pârâte, iar sentința apelată a fost schimbată, în ceea ce privește aspectele criticate, în sensul stabilirii în favoarea tatălui a următorului program de legături personale cu minorul: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00, cu excepția lunii august (când copilul își petrece vacanța de vară cu mama sa); în anii impari, prima și a doua zi de Paști, de la ora 10.00 prima zi și până la ora 18.00 a doua zi; ziua de 15 martie (ziua de naștere a copilului) între orele 10.00-18.00; perioada 27.12-05.01., între orele 10.00 prima zi și orele 18.00 ultima zi; în anii pari, zilele de 1 și 2 Mai, între orele 10.00 prima zi și orele 18.00 ultima zi, 24, 25 și 26 Decembrie, între orele 10.00 prima zi și orele 18.00 ultima zi; în fiecare an, ziua de naștere a tatălui, între orele 10.00-18.00, fiind înlăturate din programul stabilit de prima instanță zilele de naștere ale bunicilor paterni și ziua tatălui (a doua duminică din luna mai). Totodată, s-a observat că a fost înlăturată din programul stabilit de prima instanță ziua de miercuri, acordată tatălui în fiecare săptămână.
Practic, tribunalul a schimbat programul de legături personale stabilit de prima instanță în sensul că: a înlăturat ziua de miercuri, prevăzută în fiecare săptămână, și zilele de naștere ale bunicilor paterni și ziua tatălui (a doua duminică din luna mai); a schimbat intervalul orar prevăzut pentru prima și a treia săptămână din lună, precum și pentru tot ceea ce se stabilise de prima instanță în anii pari și în anii impari.
Criticile apelantului reclamant au fost găsite întemeiate de către tribunal în ceea ce privește soluția de obligare a sa la plata pensiei de întreținere de 1450 lei lunar pentru copil, respectiv faptul că prima instanță a luat act că acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul H. F. C., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța de apel s-a limitat la a aprecia în mod subiectiv criticile apelantei, fără a indica motivele pentru care a respins criticile sale, astfel că hotărârea nu este motivată și tribunalul a schimbat programul de relații personale pe baza unor simple supoziții nesusținute de probele administrate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la 26.06.2014 intimata I. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanța de apel a respectat atât dispozițiile Legii nr.272/2004, cât și dispozițiile Codului civil, programul de relații personale stabilit de instanța de apel protejând atât interesul superior al minorului, cât și relația acestora cu tatăl său.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat ca temei juridic al recursului declarat prevederile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă, la care a renunțat în ședința publică de astăzi, apreciind că aceste critici au fost lămurite prin încheierea de lămurire a dispozitivului.
Curtea nu a reținut criticile întemeiate pe prevederile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă.
Potrivit art.304 pct.7 Cod procedură civilă: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
După cum s-a arătat deja, fundamentul motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, rezidă în nerespectarea prevederilor art.261 pct.5 Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătoreasca trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În considerarea art.261 pct.5 Cod de procedură civilă, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
De aceea, nu numai lipsa oricărui argument al instanței care să susțină soluția din dispozitiv, echivalează cu nemotivarea hotărârii, în sensul art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, dar și motivarea superficială are aceeași semnificație, atrăgând deopotrivă, incidența art.304 pct.7 Cod de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 din Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Se apreciază, totodată, sub aspectul condițiilor procedurale privind motivarea hotărârii, că acestea sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice. Este important, așadar, de reținut, faptul că judecătorul are obligația de a motiva soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu pe aceea de a răspunde separat, diferitelor argumente ale părților care sprijină aceste capete de cerere.
De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr.1.049 din 25 noiembrie 2005 (Cererea nr.57.808/00), a statuat următoarele: "Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop, garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr.37, p.16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr.47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].(...)
Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt, hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60). "
Aplicând toate aceste considerații cu caracter teoretic, la speța pendinte, Curtea constată că, în cauză, tribunalul și-a motivat hotărârea pronunțata, decizia cuprinzând argumentele de drept și de fapt care au fundamentat-o, ele fiind expuse într-o formă coerentă și inteligibilă, astfel că această critică nu a fost reținută de Curte.
De asemenea, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, text care vizează esențialmente nelegalitatea deciziei recurate, respectiv greșita aplicare a legii materiale sau procesuale.
Curtea a constatat că tribunalul, stabilind programul de legături personale ale minorului cu tatăl său, a respectat prevederile art.14 și 15 din Legea nr.272/2004, respectiv ale art.401, 483 și art.506 Cod civil.
Regula în materia stabilirii raporturilor dintre părinți și copilul lor minor o reprezintă stabilirea acestora prin înțelegerea părinților, așa cum rezultă din prevederile art.401 alin.2 Cod civil. Situația de excepție o reprezintă neînțelegerea dintre părinți, ca în prezenta cauză, ipoteză în care instanța de tutelă stabilește modul în care se derulează relațiile dintre părinți și copil.
În stabilirea programului de legături personale instanța este obligată să respecte principiul interesului superior al copilului, conform art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004 și principiul asigurării stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea minorului conform art.6 alin.1 pct.i din aceeași lege.
Față de caracterul recursului, nedevolutiv, Curtea analizează exclusiv motivele de nelegalitate, aspectele ce țin de temeinicia hotărârilor nefiind obiect al recursului.
Legăturile personale dintre minor, născut la 15.03.2007, și tatăl său au fost stabilite de tribunal în raport de interesul superior al minorului, a fost avută în vedere vârsta acestuia, programul lui, necesitățile lui.
Recurentul trebuie să aibă în vedere că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți și că legiuitorul, reglementând relațiile personale, a concretizat modalitățile în care acestea se pot realiza. Ele presupun nu numai întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea lui, dar implică și corespondența ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului sau transmiterea de informații referitoare la copil.
Cum toate aceste principii au fost respectate prin hotărârea pronunțată de tribunal, Curtea nu a reținut criticile recurentului, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, stabilind culpa procesuală a recurentului, Curtea a obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei, conform filei 22 din dosar – onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentul – reclamant H. F. C., împotriva deciziei civile nr.670/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ și respectiv împotriva încheierii de ședință pronunțată în același dosar, din data de 11.09.2013, având ca obiect lămurire dispozitiv, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. C. și AUTORITATEA TUTELARĂ-P. S. 3 și AUTORITATEA TUTELARĂ P. S. 4 BUCUREȘTI, ca nefondate.
Obligă recurentul la plata către intimata – pârâtă a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./15.07.2014
TB-S.5 – C.D.C.; S.V.
Jud.S.2 – V.L.P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 947/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
