Expropriere. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 45139/3/2010
DOSAR NR._
(2371/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1A
Ședința publică de la 08.01.2014
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
M. P. - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror I. E..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât S. ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr.799 din 18.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și cu intimata-pârâtă . - S. C..
P. are ca obiect – expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic Ciocardel V. C., în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, în baza delegației nr.17/_/20.12.2013, pe care o depune la dosar și avocat N. – Gorpin R. - A., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante . SRL, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/19.12.2013, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la dosar, lipsind intimata-pârâtă . C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata-reclamantă . SRL a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.12.2013, întâmpinare. Totodată intimata-pârâtă . C. a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 06.01.2014, întâmpinare.
Avocatul intimatei-reclamante solicită să i se comunice întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă arătând că a luat cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea înmânează un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă, avocatului intimatei-reclamante.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelului.
Reprezentantul apelantei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, apel care vizează cheltuielile de judecată.
Arată că instanța de fond nu a reținut că este culpa procesuală a reclamantei-intimate, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, acceptând numai cererea de modificare și constatând că nu a operat transferul dreptului de proprietate, fapt recunoscut de companie încă de la primul termen de judecată, urmând să se constate că nu este culpa procesuală a companiei în formularea cererii de chemare în judecată și consideră că aceste cheltuieli de judecată nu au fost corect acordate.
Mai mult, consideră că acel cuantum de 5000 lei acordat prin sentință depășește cuantumul 3900 lei în urma adunării chitanțelor depuse la dosar. Cu atât mai mult, la cererea de modificare care a fost acceptată de instanță este atașată o chitanță în cuantum de 400 lei.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței de fond, în sensul respingerii cheltuielilor de judecată sau în subsidiar acordarea cheltuielilor de judecată proporțional cu cererea care a fost admisă, respectiv cererea de modificare, respectiv în cuantum de 400 lei.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea în parte a apelului, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în faza de fond în sumă de 3948,99 lei așa cum rezultă din facturile depuse în dosarul de fond al cauzei.
Cu privire la capătul subsidiar, în prezent susținut ca principal de către apelanta-intimată, solicită respingerea, întrucât culpa nu aparține reclamantei, ci pârâtei CNADNR, având în vedere că acest litigiu a fost generat de acțiunea de nefinalizare a exproprierii pe o perioadă de 3 ani de către apelantă, culpă care nu poate fi reținută reclamantei, astfel încât dreptul și interesul părții nu a putut fi reparat decât în instanță, iar modificarea cererii a fost forțată de atitudinea de pasivitate a apelantului.
Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform facturii . R. NR.346/07.01.2014 și a chitanței cu același număr pe care le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită admiterea în parte a apelului formulat, schimbarea sumei pe care apelantul-pârât o are de achitat intimatei-reclamante așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosar, respectiv suma de 3948 lei, sumă pentru care există documente justificative la dosar.
În ceea ce privește cererea de neacordare în totalitate a cheltuielilor de judecată apreciază că acestea au fost provocate de către apelantul-pârât, întrucât cererea de chemare în judecată inițial a fost pornită ca o acțiune în plata despăgubirilor pentru acest imobil ce făcea obiectul procedurii de expropriere. După mai multe termene s-a clarificat situația în sensul că apelantul a depus la dosar înscrisuri sau la solicitarea instanței au fost depuse aceste înscrisuri din care rezulta că întreaga procedură a fost oprită, situație care nu este imputabilă intimatei-reclamante, ci apelantei-pârâte, motiv pentru care solicită admiterea în parte a apelului.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.799/18.04.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. INTERNATIONAL CONSULTING S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și S.C. B. S.A. – S. C., având ca obiect contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 35/13.08.2010, ca rămasă fără obiect, a admis în parte cererea astfel cum a fost modificată, a constatat că nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 52 m.p. din suprafața totală de 815 m.p. situat în orașul Popești-Leordeni, județul Ilfov cu numărul cadastral 1313/1 intabulat în CF 6551 a comunei Popești-Leordeni, județul Ilfov, a respins cererea de radiere a notării din cartea funciară a mențiunii privind faptul că suprafața de 52 m.p. a fost supusă exproprierii, ca inadmisibilă, a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul S. Român prin C.N.A.N.D.R. la 5.025,49 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 35/13.08.2010 de stabilire a despăgubirilor emisă de M. Transporturilor – Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Comisia pentru Aplicarea legii nr. 198/2004, Consiliul local Popești Leordeni, s-a dispus exproprierea suprafeței de 52 m.p. din suprafața de 815 m.p., proprietatea reclamantei, cu nr. cadastral 1313/1, înscrisă în CF 6551. Totodată, au fost stabilite despăgubiri în cuantum total de 20.746,92 lei echivalent a 4892,68 EURO, conform art. 4 din Legea nr. 198/2004, în scopul realizării lucrării „lărgire 4 benzi –Centura București Sud între A 2 (km23+600) și A1 8 (km 55+200).
Potrivit extrasului de carte funciară (fila 253 verso - vol. I), rezultă că în partea a treia a cărții funciare nr. 6551 deschisă pentru imobilul situat în Popești Leordeni cu nr. cadastral 1313/1, proprietatea reclamantei, în suprafață totală de 815 m.p., a fost notat, în temeiul Legii nr. 198/2004, faptul că o suprafață de 52 m.p. a fost supusă exproprierii în favoarea Statului Român prin CNANDR.
Potrivit adresei nr._/27.06.2011 emisă de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (fila 29-vol. II) cu privire la stadiul lucrării lărgire 4 benzi – Centura București Sud între A 2 (km23+600) și A1 8 (km 55+200), tribunalul a reținut că procedura de expropriere a fost declanșată în baza HG nr. 499/26.05.2010, că alocația bugetară pentru acest obiectiv în anul 2011, este 0, urmând a beneficia de alocație bugetară începând cu anul 2014. Totodată, în cuprinsul acestei adrese se menționează că procedurile de expropriere și execuția lucrărilor sunt sistate. Această stare de fapt este confirmată și de corespondența purtată între expropriator și executantul lucrării (fila 18 vol. II).
Conform adresei emise de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la data de 15.10.2012 (fila 46 vol. I), tribunalul a reținut că despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 35/13.08.2010, nu au fost consemnate la dispoziția reclamantei, împrejurare recunoscută de expropriator și în cuprinsul întâmpinării formulate la data de 07.03.2013- fila 86-87 vol. II).
Din analiza situației de fapt expuse, tribunalul a constatat că lucrările de construcție sunt în prezent sistate, reclamantei nefiindu-i achitate despăgubirile.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004 aplicabilă în raport de data declanșării procedurii de expropriere, transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.
Art. 8 din același act normativ, stabilește că în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6.
Raportând prevederile legale situației de fapt dedusă judecății, tribunalul a apreciat că, întrucât despăgubirea stabilită în favoarea reclamantei pentru suprafața de 52 m.p. supusă exproprierii, nu a fost consemnată la dispoziția reclamantei, transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator nu a operat, fiind justificată solicitarea reclamantei în acest sens.
Prin urmare, față de această împrejurare, și văzând și disp. art. 15 anterior evocat, tribunalul a constatat ca rămasă fără obiect, cererea principală vizând contestația împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, motiv pentru care a admis în parte cererea, astfel cum a fost modificată, și a constatat că nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 52 m.p. din suprafața totală de 815 m.p. situat în orașul Popești-Leordeni, județul Ilfov cu numărul cadastral 1313/1 intabulat în CF 6551 a comunei Popești-Leordeni, județul Ilfov.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect radierea notării din cartea funciară a mențiunii privind faptul că suprafața de 52 m.p. a fost supusă exproprierii, tribunalul a considerat-o ca fiind inadmisibilă, reținând în acest sens incidența prevederilor art. 33 din Legea nr. 7/1996, conform cu care înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, criticând-o ca nelegală și netemeinică prin prisma art.296 Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a obligat în mod nelegal pârâta la plata cheltuielilor de judecată întrucât culpa procesuală nu aparține pârâtei ci reclamantei căreia i s-a și respins capătul principal de acțiune;
- instanța a acordat un cuantum mult prea mare al cheltuielilor de judecată întrucât din actele doveditoare depuse de reclamantă la dosar rezultă că acestea sunt în cuantum de 3.948,99 – facturile fiscale de la paginile 101 – 105 vol.2 din dosarul de fond;
- instanța trebuia să rețină că parte dintre facturile doveditoare ale cheltuielilor de judecată nu trebuiau primite, întrucât vizau cereri de modificare acțiune, formulare de obiecțiuni la raportul de expertiză sau luare la cunoștință a conținutului întâmpinării.
Potrivit dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi fondat apelul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată suportate de partea care a câștigat procesul.
Reclamantei S.C. A. INTERNATIONAL CONSULTING S.R.L. i s-a admis în parte cererea completatoare, constatându-se că nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 52 mp din suprafața de 815 mp din patrimoniul reclamantei în patrimoniul statului.
În consecință, pentru acest capăt de acțiune admis, pentru care pârâta – recurentă a căzut în pretenții, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit la suma de 5.025,49 lei.
Curtea constată că apelanta – pârâtă datora cheltuieli de judecată reclamantei, potrivit dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, dar că instanța de fond a stabilit în mod greșit cuantumul acestora la suma de 5.025,49 lei.
Potrivit actelor doveditoare depuse la dosarul de fond (facturile depuse la filele 101 – 106) cuantumul real al acestor cheltuieli a fost de 3.948,99 lei.
Acest cuantum pretins prin cel de al doilea motiv de apel a fost recunoscut și de intimata prin întâmpinarea depusă în apel – fila 14 – intimata fiind de acord cu admiterea apelului și reducerea cheltuielilor de judecată la această sumă.
Curtea nu va primi cel de al treilea motiv de apel întrucât în noțiunea de „cheltuieli de judecată” se încadrează toate cheltuielile procedurale efectuate de parte în cadrul procesului, inclusiv onorariile de avocat plătite pentru cererea de completare a acțiunii, luarea la cunoștință de conținutul întâmpinării sau formularea obiecțiunilor la raportul de expertiză.
Atâta vreme cât legiuitorul prin dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă nu limitează cheltuielile de judecată la anumite activități procedurale ale avocaților, nici instanța nu poate să o facă și ca atare, aceste cheltuieli sunt cuprinse în cheltuielile de judecată pe care trebuie să le suporte partea care a căzut în pretenții, respectiv pârâta.
În consecință, față de aceste considerente, C. va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va stabili cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligată pârâta către reclamantă la suma de 3.998,99 lei și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât S. ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul ales la Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în București, ..401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.799 din 18.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul în București, ., ., . și cu sediul ales la CA N.-Gorpin R.-A., în București, Calea Ș. V. nr.41, parter, . și cu intimata-pârâtă . - S. C., cu sediul în București, ., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligată pârâta către reclamantă este în suma de 3.998,99 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. V. I.-A. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
6 ex./23.05.2014
TB-S.5 – E.P.-J.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1209/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 142/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
