Anulare act. Decizia nr. 1306/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1306/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 6520/302/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR . 1306 R
Ședința publică de la 16.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – M. STELUȚA C.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă N. M. M., împotriva deciziei civile nr. 842A/16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant J. I. și intimata pârâtă Administrația C. și Crematoriilor Umane, având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă N. M. M. personal și intimatul reclamant J. I. personal, lipsind intimata pârâtă Administrația C. și Crematoriilor Umane.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimata pârâtă Administrația C. și Crematoriilor Umane dovada achitării taxei de timbru în sumă de 9 lei (chitanța nr._ (8) din 09.07.2014 și timbru judiciar de 0,30 lei, iar de către intimatul reclamant J. I. s-a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Recurenta pârâtă N. M. M. personal depune la dosar o cerere prin care se solicită ca instanța să dispună cu privire la plata cheltuielilor efectuate pe baza facturilor și a plăților începând cu anul 2001, care i-au fost impuse de Administrația C. și Crematoriilor Umane.
Intimatul reclamant J. I. personal solicită să se constate că recurenta nu a depus dovezi din care să reiasă că Administrația C. și Crematoriilor Umane i-ar fi cerut să plătească taxe.
După deliberare, Curtea contată că obiect al cererii îl constituie cererea reclamantului J. I., în calea de atac a recursului neputând fi formulate cereri noi, care să lărgească cadrul procesual.
Recurenta pârâtă N. M. M. personal solicită a i se comunica o copie a întâmpinării și amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de conținutul acesteia.
Intimatul reclamant J. I. personal solicită ca întâmpinarea să fie avută în vedere ca și concluzii scrise.
Văzând că întâmpinarea nu a fost depusă cu 5 zile înainte de termenul de judecată, Curtea o va lua în considerare ca și concluzii scrise și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru ca recurenta să ia la cunoștință de conținutul acesteia.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta pârâtă N. M. M. personal și intimatul reclamant J. I. personal, lipsind intimata pârâtă Administrația C. și Crematoriilor Umane.
Recurenta pârâtă N. M. M. solicită ca intimata Administrația C. și Crematoriilor Umane să depună un punct de vedere cu privire la prezentul proces.
După deliberare, Curtea constată că intimata Administrația C. și Crematoriilor Umane a fost citată legal și este la dispoziția acesteia depunerea vreunei întâmpinări la recurs.
Recurenta pârâtă N. M. M. depune la dosar un înscris.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în criticile de nelegalitate, excepție invocată de intimat și în subsidiar pe fondul cauzei.
Recurenta pârâtă N. M. M. arată că în conținutul recursului, la punctul 17 revine asupra cererii pentru ca Administrația C. și Crematoriilor Umane să îi returneze cheltuielile privind lucrarea funerară. Această cerere este făcută și în fond și apel, întrucât Administrația C. și Crematoriilor Umane și-a permis să elibereze niște documente sub semnătură fără a respecta regulamentul și legislația. Arată că atunci când Administrația C. și Crematoriilor Umane i-a interzis să mai plătească cheltuielile care îi fuseseră puse în vedere de către aceasta, nu s-a dat nici o hotărâre definitiv și irevocabilă în acest sens.
Să se constate că Administrația C. și Crematoriilor Umane a profitat de necazul său, iar toate cheltuielile care le-au fost impuse le-a plătit. Ulterior s-a constatat că a plătit mai mult decât erau tarifele stabilite. Să se rețină că la dosar se află o cerere care nu îi aparține, cu nr. 1247, prin care se cere confecționarea locului de veci și este dată după eliberarea actului de concesiune, deci această cerere este făcută de personalul cimitirului în data de 25.04.2001. Arată că acesta este actul care a fost eliberat de Administrația C. și Crematoriilor Umane și este anterior cererii sale.
Precizează că s-a formulat o plângere penală, care face obiectul unui dosar penal pentru folosirea de acte false.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu privire la excepția nulității recursului solicită respingerea acesteia.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant J. I. personal arată că trei ani de zile a durat cercetarea penală, la dosar fiind depusă rezoluția procurorului. Pe fond solicită respingerea recursului, având în vedere că nici un motiv de recurs nu se regăsește în dispozițiile prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Să se constate că prin cererea introductivă a solicitat să i se recunoască dreptul de concesionare în baza actelor depuse. Pe fond solicită respingerea recursului.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 București la data de 19.03.2012, reclamantul J. I., a chemat in judecata pe parata N. M. M., solicitand instantei sa constate falsul in declaratii al acesteia, astfel cum reiese din Rezolutia emisa in data de 28.01.2011 de catre P. de pe langa Judecatoria Sectorului 2 București, precum și dreptul reclamantului asupra locului de veci figura 23E, locul 32, Cimitirul Straulești, loc in care este inmormantat tatal acestuia și al paratei. De asemenea, a solicitat anularea actului de concesiune nr.1247/25.02.2002 emis de ACCU pe numele paratei și emiterea unui nou act de concesiune pe numele acestuia.
Prin sentinta civila nr. 6830/06.09.2012, prima instanta a admis in parte actiunea privind pe reclamantul J. I. și parata N. M. M.; a dispus anularea declaratiei nr.1247/25.04.2002 data in fata Administratiei C. și Crematoriilor Umane; a anulat actul de concesiune nr.1247/25.02.2002 emis de Administratia C. și Crematoriilor Umane pe numele paratei N. M. M.; a respins celelalte capete de cerere ca inadmisibile.
Prin decizia civila nr. 274 A/18.03.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a fost admis apelul formulat de apelanta-parata N. M. M. impotriva sentintei civile nr. 6830/06.09.2012,, a fost anulata sentinta civila apelata si a fost retinuta cauza spre rejudecare, pentru considerentele mentionate in respectiva decizie.
La data de 13.05.2013, reclamantul a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parata, a Administratiei C. si Crematoriilor Umane.
Prin decizia civilă nr. 842 A/16.09.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis cererea formulata de reclamantul J. I., a anulat atât declaratia nr. 1247/25.04.2002 data de parata N. M. M. in fata Administratiei C. si Crematoriilor Umane cât și actul de concesiune nr. 1247/25.02.2002, emis de parata Administratia C. si Crematoriilor Umane pe numele paratei N. M. M. și a respins, ca inadmisibile, celelalte capete de cerere.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, in esenta, urmatoarele:
La data de 25.02.2002 s-a incheiat intre parata N. M. M. si parata Adiministratia Cimiterelor si Crematoriilor Umane contractul de concesiune nr. 1247, având ca obiect locul pentru inhumare nr. 32, in suprafata de 3 mp, situat in cimitirul Straulesti, figura 2E.
In vederea incheierii contractului de concesiune, parata N. M. M. a dat o declaratie prin care a aratat ca este singura mostenitoare a defunctului J. P..
Prin rezolutia din data de 28.01.2011, emisa in dosarul nr._/P/2009 de catre P. de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de N. M. M. sub aspectul savarsirii infractiunii de participatie improprie la savarsirea infractiunii de fals intelectual prev. de art. 31 raportat la art. 289 C.p., intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale; neinceperea urmaririi penale fata de N. M. M. sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 291 C.p., art. 292 C.p. si art. 293 C.p. intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii; neinceperea urmaririi penale fata de numita B. I. sub aspectul savarsirii infractiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin.1 C.p. intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.
In motivarea rezolutiei s-a retinut ca „ …declaratia nr. 1247/25.04.2002 care a stat la baza emiterii actului de concesiune nu a fost scrisa de N. M. M., ci de B. I., casier in cadrul Administratiei C., sectia teritoriala Straulesti II, care, fiind audiata in calitate de martor, a declarat ca in mod frecvent scria astfel de cereri, fie la initiativa lui P. G., administrator la unitatea mai sus mentionata, fie la solicitarea unor persoane in varsta… Din analiza actelor efectuate, rezulta ca faptuitoarea N. M. este cea care a intreprins demersurile in vederea obtinerii in mod exclusiv a locului de veci identificat mai sus. Pentru aceasta, ea a declarat in mod fals, pe proprie raspundere, ca nu mai exista alti mostenitori care sa revendice drepturi in fata salariatilor administratiei cimitirelor ( in acest sens persoana vatamata a afirmat in plangere ca faptuitoarea, sora sa, ar fi declarat ca atat el cat si mama sa sunt decedati, acest lucru rezultand in mod indirect din continutul cererii adresate administratiei cimitirelor). Efectul juridic al depunerii cererii a fost obtinerea in concesiune a locului de veci… inscrisul in care s-au consemnat date neconforme cu realitatea este produsul unui fals intelectual derivat din declaratia scrisa, inscris care a produs efecte juridice in sensul obtinerii in mod exclusiv a locului de veci…”
Avand in vedere ca prin rezolutia mentionata anterior s-a constatat caracterul fals al declaratiei date de parata N. M. M., situatie in care dreptul de a sesiza instanta in vederea desfiintarii inscrisului falsificat apartine atat persoanei vatamate, cat si procurorului ( astfel cum s-a stabilit prin decizia in interesul legii nr. 15/2005 si decizia in interesul legii nr. 2/2011 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie), in temeiul disp. art. 184 C.pr. civ., potrivit carora „ cand nu este caz de judecata penala sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de catre instanta civila prin orice mijloace de dovada”, instanta va dispune anularea declaratiei nr. 1247/25.04.2002 data de parata N. M. M..
Potrivit art. 12 alin.2 din Regulamentul pentru organizarea cimiterelor si crematoriilor umane, aprobat prin HCGMB nr. 9/1996, locurile concesionate pe termen nelimitat, cum este si cel din cauza, se pot transmite numai prin mostenire sau prin donatii. Din aceste dispozitii rezulta ca transmiterea dreptului de concesiune, in cazul locurilor concesionate pe termen nelimitat, se face catre toti mostenitorii titularului dreptului de concesiune.
Or, in conditiile in care din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca parata N. M. M. nu este singura mostenitoare a defunctului J. P., iar cererea care a stat la baza incheierii actului de concesiune va fi desfiintata, instanta constata ca actul de concesiune nr. 1247/2002 este lovit de nulitate relativa, fiind incheiat cu nerespectarea disp. 12 alin.2 din Regulamentul pentru organizarea cimiterelor si crematoriilor umane, urmand a se dispune anularea acestuia.
Intrucat sentinta primei instante a fost apelata numai de parata N. M. M., in temeiul principiului neagravarii situatiei partii in propria cale de atac, reglementat de art. 296 teza a II-a C.pr. civ., capetele de cerere privind constatarea calitatii de concesionar a reclamantului si emiterea unui nou act de concesiune vor fi respinse, ca inadmisibile.
Impotriva acestei decizii s-a declarat, in termen legal, prezentul recurs de catre parata N. M. M., invocandu-se urmatoarele critici:
Se face referire la plângerea penala formulata de Jeleu I. impotriva recurentei si la solutia pronuntata in acel dosar penal si se arata ca ca in prezenta cauza instanța retine ca actul de concesiune 1247,a fost emis la data de 25.02.2002 "cu doua luni înainte ca declarația sa fie depusa la ACCU " iar concesionarea locului de veci a fost înregistrata cu nr. 2890/19.04.2002 la ACCU".
Certificatul de concesiune are numărul 1247,si a fost emis la data de 25.02.2002 ,iar presupusa cerere de concesionare a fost înregistrata sub numărul 2890/19.04.2002 .
Explicația este simpla, s-a eliberat certificatul de concesiune fără semnătura recurentei, iar ulterior au întocmit o declarație pentru a-si proteja instituția, formulând o declarație care ulterior, i-a fost atribuita recurentei.
Prin încheierea din 09.09.2013, instanța retine ca :"reclamantul este îndreptățit să concesioneze locul de veci in care este "înmormântat tatăl său”..
De ce nu a concesionat locul de veci in anul 2002 ,si nu a efectuat lucrarea funerara dar s-a trezit abia in anul 2008, după 8 ani cand conform Regulamentului C.,după ANI, locul de veci ,este redistribuit altor persoane.
La dosar, nu exista dovezi cu privire la faptul ca -actul de concesiune - ar fi fost folosit in vederea producerii unor consecințe juridice (anexeaza declarația administratorului cimitirului Straulesti).
Nu exista nici o declarație olografa personala, care sa-i aparțină recurentei, adresata Cimitirului Straulesti sau Administrației C. Bucuresti,din care sa rezulte ca,ea personal ,a declarat ca morți pe Jeleu A. sau Jeleu I.. Solicita sa se observe următoarele contradicții:
-"a declarat in mod fals pe proprie răspundere ca nu mai exista alți moștenitori ".
Declaratia 2890/19.04.2002,existenta la ACCU ,nu este semnata de recurenta.
Pe document este o apostila "pentru N. ",care tine loc de semnătura .
De unde rezulta aprecierea "fals pe proprie răspundere ",atata timp cat nu este semnătura sa?.
- in declarația 2890 /19.04.2002, NU este scris numele lui Jeleu A. si Jeleu I. si nici faptul ca recurenta i-a declarat morți.
Cu toate acestea, in mod greșit, se retine ca moartea celor doi " rezulta in mod indirect din conținutul cererii adresate administrației cimitirelor " !!!???
In finalul declarației este o" formula proprie ACCU ",astfel: " menționez ca nu mai sunt alți moștenitori care sa revendice acest loc J. in caz de litigiu imi asum întreaga răspundere excluzând Accu ".
Pentru aceasta formularistica din finalul declarației 2890/19.04.2002(egal cu 1247/25.02.2002) recurenta a fost cercetata penal,retinandu-se ca i-a declarat morți pe Jeleu A. si Jelcul I..
Declarațiile date de personalul cimitirului si aflate la dosar confirma ca nu recurenta a scris aceasta declaratie, nu este semnata de ea, motiv pentru care nu si-a asumat propria răspundere, si nu s-a aflat niciodată in fata unui reprezentant ACCU,nici de la sediul central si nici de la cimitirul STRAULESTI ,cum in mod abuziv si nelegal se retine.
Aceste declarații aparțin numai lui Jeleu I. ,persoana cu handicap si cu grave afecțiuni psihiatrice-" idei interpretative ",printre altele (anexeaza document).
Declarația care in mod abuziv ii este atribuita recurentei ,ca este scrisa si semnata de ea, așa cum in mod eronat retine instanța de fond si de apel ,are 2 numere diferite de înregistrare, astfel:
- Nr. 2890/19.04.2002 .aparținând ACCU -Straulesti.
- Nr.1247/25.04.2002.
Sa se retina ca la 25.02.2002 s-a eliberat actul de concesiune nr 1247, înaintea declarației 2890 /19.04 2002 = 1247/25.04.2002 ,pentru care a fost cercetata penal in mod abuziv .
Sa se constate faptul ca recurenta nu a dat nici o declarație, scrisa sau verbala,nici la cimitirul Straulesti,si nici la A .C. C .U . sediul central, niciodată.
Nu s-a dat curs cererilor recurentei ,nici la fond ,si nici la apel,prin care a solicitat interogatoriul lui Jeleu I., introducerea in proces a Accu si cercetare la fata locului.
Sa se constatate următoarea realitate:
Începând cu data la care a fost formulata plângerea penala -31.03.2009, de către J. I.,nici o instituție abilitata nu a verificat punctul de vedere al mamei partilor - J. A. - văduva, in urma decesului lui J. P. !.
Sa se retine faptul ca aceste solicitări nu sunt făcute pentru prima data in recurs .
Pe contractul de concesiune 1247/25.02.2002 ,aflat in posesia sa in original, avand ca obiect locul pentru înhumare nr.32,in suprafața de 3 MP ,situat in Cimitirul Straulesti ,figura 2 E ,nu exista semnătura sa olografa. Acest document este legalizat prin timbru fiscal (anexeaza document).
Orice instituție a statului care eliberează documente oficiale ,legalizate prin timbru fiscal ,te obliga sa semnezi personal documentul .De asemenea te obliga sa scrii,pe documentul care rămâne in arhiva, ca ai primit un exemplar al documentului ,sa pui data eliberării ,sa scrii numele si prenumele si sa semnezi olograf .
Recurenta solicita sa se dispuna ACCU sa prezinte documente din arhiva ,care sa clarifice aceste afirmații si care sa se constituie in documente probatorii.
Pe documentele anexate cererii, privind plângerea penala,la care este anexata cererea 2890/19.04.2002 =1247/25.04.2012 ,nu exista semnătura mea olografa .
Se afirma ca declarația 2890/19.04.2002 =1247/25.04.2002, a stat la baza emiterii actului de concesiune 1247/25.02.2002.
Recurenta precizeaza ca nu a scris nici un document olograf.
În motivarea rezoluției, s-a reținut ca: " declarația 1247/25.04.2002 care a stat la baza emiterii actului de concesiune ,Nu a fost scrisa de N. M. - M. ,ci de B. I.,casier in cadrul Administrației C. ( secția teritoriala Straulesti) ( anexeaza document).
Instanța retine în mod nelegal ca " a declarat in mod fals pe proprie răspundere ca nu mai exista alți moștenitori " . Nu exista fapta comisa de recurenta.
În schimb exista declarațiile personalului ACCU ,care recunoaste ca documentele nu sunt scrise de recurenta.
Nu i se poate angaja propria răspundere a recurentei pe un document care nu este solicitat si semnat de ea personal.
Conform dispozițiilor art. 184 Cod de Procedura Civila ,invocat, de instanța de apel ,se retine ca "falsul se va cerceta de către instanța civila -prin orice mijloace de dovada ".
Sa se dovedească falsul comis de recurenta si care a fost invocat de instanța de apel în condițiile in care ea nu a semnat personal si olograf, nici un înscris de care este incriminata prin plângerea penala.
lnstanta la pagina 5 a hotararii, retine print-o interpretare ERONATA,prevederile art.12 ,alin.2 din Regulamentul pentru organizarea cimitirelor si crematoriilor umane ,aprobat prin HCGM B n r .9/1996.
F. de aceste interpretări se precizeaza de catre recurenta următoarele:
- afirmațiile reținute de către instanța ar fi fost valabile numai in condițiile in care concesiunea pe termen nelimitat, ar fi fost solicitatata de către autorul nostru (Jeleu P. ) ,inca din timpul vieții acestuia .
- având in vedere ca pana in prezent, recurenta este titularul dreptului de concesiune, prevederile art.12 alin .2 ,se refera la faptul ca " in aceste locuri vor putea fi înmormântați titularii concesiunii, soții sau soțiile acestora, precum si ascendenții si descendenții lor .Pot fi înmormântate orice alte persoane ,cu consimțământul titularului ,cu rezervarea unui loc pentru titular". In aceste condiții Jeleu I. ,NU ses încadrează in aceste prevederi legale, nefiind ascendent sau descendent al recurentei.
Totodată, art.12.alin .2 ,invocat de către instanța ,vine in contradicție cu prevederile art.19 al aceluiași regulament al cimitirelor astfel: - art.19 alin .2 prevede " în cazul in care se pierde dreptul de folosința al CONCESIUNII, locul de înmormântare va fi refolosit.
- construcțiile executate de concesionar sunt proprietatea acestuia, urmând ca la încetarea dreptului de folosința,( așa cum se dispune de către instanța ,pana in prezent) ,acesta sa elibereze terenul Distrug lucrarea funerara.
F. de aceste aspecte, se solicita sa se dispuna ca ACCU sa clarifice instanței,prevederile art.12 alin.2 si art.19 alin .2 .
SE solicita instantei sa dispună ca ACCU sa depună ,documente din arhiva proprie, certificate cu apostila " conform cu originalul ",din care sa rezulte răspunsuri clare ,care sa clarifice următoarele aspecte:
- daca pe certificatul de concesionar ,aflat in original in posesia recurente,exista semnătura mea olografa .
- daca dețin documente probatorii, din care sa rezulte ca cererea înregistrata sub numărul 2890 /19.04.2002 la ACCU este scrisa de recurenta,iar semnătura "pentru N. " este semnătura sa olografa .
- daca dețin vreun document pe care este menționat numele de Jeleu A. si Jeleu I. semnat de recurenta .
- daca dețin vreun document aflat in posesia acestei instituții ,semnat olograf de recurenta din care sa rezulte ca ea i-a declarat morți pe Jeleu A. si Jeleu I. .
- cine a întocmit referatul existent pe cererea înregistrata la numărul 1247/25.04.2002 - cum este posibil ca ACCU ,sediul central, sa elibereze contractul de concesiune 1247 la data de25.02.2002( înainte cu 2 LUNI ,de cererea de concesiune ) J. cererea care mi se atribuie mie, sa aibă același număr de înregistrare 1247 ca si contractul de concesiune dar sa aibă data de 25.04.2002 ,in condițiile in care Cimitirul Straulesti înregistrează lucrarea sub numărul 2890/19._.
- cum este posibil ca la data de 27.10.2006 ,ACCU sa transmită o adresa cimitirului Straulesti ,sub semnătura directorului - adjunct, Pr. P. V. ,prin care dispune:
"se interzice depunerea de acte, eliberarea autorizației de construcției,înhumări sau deshumări, fara acordul d-lui Jeleu I. ,pana la soluționarea acestui litigiu " ( anexez document).
Aceasta adresa este nelegala, în condițiile in care recurenta era concesionar din anul 2002( cu 4 ANI înainte ), făcuse lucrare funerara din anul 2002, deci nu mai era nevoie de eliberarea unei autorizații de construcție, iar Jeleu I. ,nu avea nici o calitate legala.
SE solicita sa se retina lipsa de interes a lui J. I. fata de obligațiile firești pe care le avea in calitate de fiu.
SE solicita instanțe clarificarea deplina a acestor aspecte ,pe baza de documente probatorii.
Nici instanța de apel, si nici ACCU ,nu clarifica, cine îi returnează recurentei cheltuielile privind lucrarea funerara taxele plătite la cimitirul Straulesti si cheltuielile de întreținere a mormântului ,in perioada 2002-2009 . SE solicita a se da o soluție legala asupra acestui aspect, avand in vedere ca a suportat numai ea aceste cheltuieli de înmormântare, plata lucrării funerare, pomeni creștinești timp de 7 ani,plata taxelor la cimitir,plata personalului cimitirului pentru îngrijirea mormântului in toata aceasta perioada luând banii de la gura celor doi copii ai mei???? Apreciaza ca se încalcă morala creștin - ortodoxa, si ne lăsam la bunul plac al unei persoane cu grave afecțiuni psihiatrice ( conform documentelor medicale depuse la dosar).
De asemenea ,in ziua înmormântării ,cu o jumătate de ora înainte de venirea preotului ,când casa era plina de oameni Jeleu I. ,a intrat in casa si a afirmat ca: " înmormântarea va avea loc la o data pe care o sa o anunț eu ". A mai auzit cineva o asemenea nebunie?
Recurenta arata ca a solicitat instanței de fond prin întâmpinare sa se aprobe: interogatoriul reclamantului,introducerea in proces a ACCU si cercetare la fata locului .
Sa se constate ca prin maniera controversata in care ACCU a întocmit si eliberat documente in perioada 2006-2013 ,i s-au adus recurentei grave prejudicii morale si de sănătate, care au culminat cu faptul ca, începând cu anul 2009 i s-a refuzat plata taxelor anuale ,fara a exista o hotărâre definitiva si irevocabila ,care sa confirme masurile A U .
Se solicita instantei sa clarifice ințelesul, prevederilor art. 296 teza a 2-a Cod de Procedura Civila, si dispozitivul deciziei civile 842A/16.09.2013 .
Conform întâmpinării depuse de ACCU ,la data de 31.05.2013,la dosarul cauzei pentru termenul din 10.06.2013 ,in calitate de fiica a decedatului Jeleu P. avea dreptul sa solicite, pana la expirarea termenului de 7 ani ,transformarea acestuia pe termen nelimitat.
In caz contrar,conform Regulamentului de Organizare si Funcționare al C. si Crematoriilor Umane ,aprobat prin HCGMB nr.303/2003 Jocul de veci se reconcesioneaza altor persoane
Recurenta arata in final ca doreste sa cunoasca poziția ACCU privind legalitatea documentelor emise si se fac alte sustineri referitoare la situatia de fapt.
Solutionand recursul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Va fi respinsa inainte de toate exceptia nulitatii recursului, invocata de intimatul reclamant, Curtea constatand ca, in cadrul motivelor expuse de recurenta reclamanta, desi acestea abunda de sustineri care nu privesc legalitatea deciziei recurate, ci temeinicia ei ( si care nu vor fi analizate de catre Curte, dupa cum se va dezvolta in cele ce urmeaza ), exista totusi si anumite critici care pot fi calificate ca reprezentand critici de nelegalitate, in contextul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., dupa cum se va arata in continuare, anume cele referitoare la neadministrarea unor probe, cele referitoare la incalcarea sau interpretarea gresita a art. 12 din Regulamentul pentru organizarea cimiterelor si crematoriilor umane, precum si la contrarietatea dintre acest text si art. 19 din acelasi Regulament, la nelegalitatea anularii declaratiei pe motiv ca nu a fost data de recurenta parata si la nelegalitatea anularii actului de concesiune, atata timp cat cererea ( declaratie ) nr. 1247/ 25.04.2002 nu a stat la baza actului de concesiune, fiind ulterioara acestuia.
Solutionand pe fond recursul formulat, Curtea constata urmatoarele:
In ce priveste sustinerea recurentei ca nu exista dovezi ca actul de concesiune ar fi fost folosit in vederea producerii de consecinte juridice, Curtea constata ca actul de concesiune in sine este un act producator de efecte juridice, in sensul dobandirii de catre recurenta a dreptului de concesiune, astfel incat aceasta sustinere este total inconsistenta.
Curtea inlatura toate afirmatiile facute de catre recurenta parata referitor la modul de apreciere a probatoriului, la lipsa de suport probatoriu a anumitor retineri ale tribunalului sau prin care se combate situatia de fapt retinuta de tribunal, toate aceste aspecte vizand temeinicia solutiei recurate, care nu poate face obiectul analizei in recurs, recursul fiind reglementat ca o cale de atac pentru motive exclusiv de nelegalitate.
De altfel, Curtea constata ca nici tribunalul nu a retinut ca declaratia nr. 1247/ 2002 ar fi fost scrisa sau semnata de recurenta parata, ci retine ca aceasta a fost intocmita si semnata de angajatul ACCU, asa cum s-a stabilit in cursul cercetarilor penale care au avut loc, insa declararea sa ca falsa a fost urmarea tocmai a faptului ca nu a fost data si semnata de persoana careia ii era atribuita, anume recurenta reclamanta.
Prin rezolutia din data de 28.01.2011 data in dosar_/P/ 2009 s-a retinut ca aceasta declaratie scrisa a fost intocmita de angajata ACCU la initiativa recurentei parate si pe baza declaratiei anterioare a acesteia, facuta in fata angajatilor ACCU in sensul ca ea este singura mostenitoare a defunctului titular al concesiunii, fara a mentiona existenta fratelui si mamei sale. De aceea, s-a retinut in sarcina recurentei parate existenta elementelor constitutive ale infractiunii de participatie improprie la savarsirea infractiunii de fals intelectual, insa s-a dispus neinceperea urmaririi penale ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale.
In legatura cu faptul ca aceasta cerere ( continand si o declaratie referitoare la lipsa altor mostenitori ) nr. 1247/ 25.04.2002 ( f. 21 dosar fond ) a fost intocmita ulterior actului de concesiune efectiv ( care a fost intocmit in fabruarie 2002 ), Curtea constata ca in masura in care este considerata ca nu a stat la baza intocmirii actului de concesiune, data fiind ulterioritatea sa, actul de concesiune ar fi nul si datorita faptului ca a fost emis fara existenta unei cereri din partea recurentei parate, iar daca este considerata ca totusi, indiferent de ulterioritatea sa, a stat la baza intocmirii actului de concesiune, nulitatea acestui act de concesiune este atrasa de faptul ca a fost intocmit pe baza unei cereri si unei declaratiii ca nu mai exista alti mostenitori falsa, cu incalcarea disp. 12 alin.2 din Regulamentul pentru organizarea cimiterelor si crematoriilor umane.
In ce priveste sustinerea ca nu s-a dat curs cererilor recurentei parate de luare a interogatoriului reclamantei, de introducere in cauza a ACCU si de efectuare a unei cercetari la fata locului, Curtea constata ca aceste masuri au fost legale, instantele avand dreptul de a aprecia asupra pertinentei, concludentei si utilitatii unor mijloace de proba a caror administrare este solicitata de parte si de a respinge aceste cereri de probe, dupa cum introducerea in cauza a unor parti nu poate fi facuta procedural la cererea paratului, in lipsa unei cereri efective de atragere in proces si a altor persoane care sa poata fi incadrata in dispozitiile legale continute in Capitorul III din Codul de procedura civila ( ”Alte persoane care pot lua parte la judecata”). De altfel, ACCU a fost in final introdus in proces, la cererea reclamantului insa.
In legatura cu criticile de interpretare si aplicare gresita de catre tribunal a art. 12 din Regulamentul pentru organizarea cimiterelor si crematoriilor umane, precum si la contrarietatea dintre acest text si art. 19 din acelasi Regulament, Curtea le constata nefondate, in mod corect tribunalul aratand ca, in urma decesului titularului locului de concesiune, dreptul la incheierea unei noi concesiuni avandu-l toti mostenitorii defunctului, iar nu numai recurenta parata. Interpretarea data de recurenta parata in sensul ca reclamantul ”nu se incadreaza”, intrucat nu este descendent sau ascendent al sau, este total straina de cauza, caci in discutie nu este dreptul reclamantului de a fi inmormantat in locul de veci al recurentei, ci legalitatea actului de concesiune incheiat in baza unei cereri si declaratii false si cu incalcarea dreptului altor mostenitori. De asemenea, art. 19 din Regulament nu are nicio legatura cu prezenta cauza, iar situatia lucrarilor si constructiilor funerare edificate de recurenta parata nu intereseaza cauza prezenta.
Cauza prezenta a avut ca obiect exclusiv cererea reclamantului cu obiectul precizat mai sus, in aceste limite trebuie si poate sa se pronunte instanta, avand in vedere principiul disponibilitatii si dispozitiile art. 129 alin. 6 C.pr.civ., iar instanta nu a fost investita legal niciodata cu vreo pretentie a paratei referitor la lucrarile funerare sau la sumele cheltuite de ea aferent acestui act de concesiune. De aceea, toate aceste sustineri ale recurentei si pretentiile sale de lamurire si stabilire a anumitor obligatii ( ce se intampla cu lucrarea funerara, sa fie obligat ACCU sa clarifice situatia, obligarea ACCU sa depuna anumite documente si sa faca anumite lamuriri, sa se stabileasca cine returneaza recurentei cheltuielile cu lucrarea funerara, taxele si cheltuielile cu mormantul etc ), nu pot face obiectul analizei, intrucat nu au facut obiectul vreunei cereri care sa fi investit legal instanta in prezenta cauza.
Curtea constata ca toate celelate dezvoltari facute de recurenta parata privesc probele administrate si situatia de fapt, aspecte irelevante in recurs, cale de atac pentru motive exclusiv de nelegalitate, asa cum s-a aratat deja mai sus.
Pentru toate aceste motive, in baza art. 312 C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă N. M. M. împotriva deciziei civile nr. 842A/16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant J. I. și intimata pârâtă Administrația C. și Crematoriilor Umane.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. M. Steluța C.
GREFIER
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS/ GC 2 ex.
02.10.2014
Jud. apel: S.Visoiu
M.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 927/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1209/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
