Legea 10/2001. Decizia nr. 1703/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1703/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 5577/2/2014
Dosar nr._
(1919/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1703
Ședința publică de la 13.11.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă G. M.-A., împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
P. are ca obiect: acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul I. M., în calitate de reprezentant al recurente reclamante G. M.-A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentei reclamante arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea încheierii recurate cu consecința admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2167/06.12.2011, în sensul determinării întinderii dreptului la acordarea de despăgubiri asupra imobilului situat în București, ., sector 2, respectiv a menționării în dispozitiv și a terenului în suprafață de 1907 mp, alături de construcțiile enumerate.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2167/06.12.2011, reținând faptul că a fost acordat doar ceea ce s-a cerut.
Urmează a se observa faptul că Tribunalul București, la momentul soluționări cererii de lămurire dispozitiv, nu a avut în vedere petitul cererii de chemare în judecată, cu obiectul acțiunii deduse judecății.
Arată că atât notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și acțiunea înregistrată pe rolul instanței de judecată vizau imobilului situat în București, ., sector 2, fără a se face vrei distincție cu privire la teren sau la construcție. Argumentul adus de către instanța de fond și aici se referă la înscrisul atașat la fila 39 din dosarul de fond invocat în soluția adoptată, vizează o lămurire pentru efectuarea raportului de expertiză construcție care a avut ca și obiectiv evaluarea imobilului, moment la care s-a solicitat părții să precizeze din ce sunt formate cele două imobile construcții, care erau revendicate prin notificare și implicit prin soluția ce urma a fi pronunțată de către Tribunalul București.
Consideră că, din moment ce partea a solicitat în integralitate acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilului situat în București, ., sector 2, deși nu a făcut distincție din ce este compus acest imobil și anume din teren și construcție, nici instanța de judecată nu putea trage concluzia că reclamanta a formulat notificarea numai pentru cele două construcții.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2008, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._/3/2008, reclamanta G. M. A. a chemat în judecată pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună restituirea în natura a imobilului situat în București, ., iar în ipoteza în care acest lucru nu este posibil, să se dispună acordarea de despăgubiri în cuantumul stabilit de instanță la valoarea de circulație a pieței imobiliare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în ceea ce privește dobândirea imobilului în litigiu de către autorul său – G. I., acesta a cumpărat în anul 1916 imobilul situat în București, ., conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Societatea Anonima "Sănătatea" și autentificat de Tribunalul Ilfov-Secția notariat prin procesul-verbal nr. 8666 din 23 mai 1916 și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 5080 din 26 mai 1916.
Conform procesului-verbal de carte funciara nr._/1940 întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare București, proprietarul imobilului situat în București, . este autorul lor G. I..
Mai mult decât atât, G. I. a cumpărat de la Societatea Anonima "Sănătatea" și întregul fond comercial al societății care la momentul respectiv era compus din: instalații, mașinării, unelte, ustensile, instrumente aflate la sediul fabricii.
Din luna aprilie 1947, Fabrica de Pâine și Paste Făinoase "Sănătatea" a fost nevoita sa își înceteze activitatea datorita presiunilor politice exercitate, întrucât, deși autorul lor, G. I., a cerut sa fie scutit de plata impozitelor către fisc pentru faptul ca aceasta fabrica nu mai desfășura nici un fel de activitate, totuși a fost obligat sa le plătească. Acest lucru a culminat cu naționalizarea Fabricii de Pâine și Paste Făinoase " Sănătatea" prin Legea nr. 119/1948.
În ceea ce privește istoricul imobilului în litigiu, reclamanta a arătat că, în urma decesului autorului său G. I., singurii moștenitori ai acestuia au fost copiii săi, G. R. - C. și G. Marip - A., care au venit la moștenire în cote egale de 1/2 din masa succesorală, conform certificatului de moștenitor nr. 631/1973, întocmit de Notariatul de Stat al Sectorului 5 Ilfov, la data de 09.07.1973.
În urma decesului lui G. R. - C., singurii moștenitori ai acesteia au fost mama sa G. E., care a moștenit 1/4 din masa succesorală și sora sa, G. M. - A. care a moștenit 3/4 din masa succesorala, conform certificatului de moștenitor nr. 1385/1983, întocmit de Notariatul de Stat Local al Sectorului 3 la data de 22.11.1983.
În urma decesului lui G. E., singura moștenitoare a acesteia a fost nepoata de fiica G. M. - A. conform certificatului de moștenitor nr. 445/1987 întocmit de Notariatul de Stat al Sectorului 3 București la data de 08.04.1987.
Reclamanta a mai arătat că naționalizarea imobilului în cauza a fost făcuta în baza Legii nr.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, intrând în administrarea Statului conform Anexei nr. 10 la Procesul verbal de predare - primire din 30.06.1948.
La data de 12.07.2001 a formulat notificarea nr. 1412 în baza Legii nr. 10/200, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în București, ., sectorul 2, constituindu-se astfel dosarul cu nr. 6579.
La data de 27.02.2008 Primăria Municipiului București a emis Dispoziția nr. 9680 prin care se declina competenta de soluționare a notificărilor formulate, inclusiv notificarea cu nr.1412/12.07.2001 privind imobilul în cauza, către A. Naționala pentru valorificarea Activelor Statului, ținând cont de faptul ca acest imobil se afla în administrarea acestei instituții.
Având în vedere ca s-a depășit de foarte multa vreme termenul legal de 60 de zile stabilit de art. 25 alin. l din Legea nr. 10/2001, în care A. Naționala pentru Valorificarea Activelor Statului avea obligația sa emită dispoziția motivată de restituire, reclamanta a apreciat refuzul pârâtei de a emite dispoziția, ca fiind nejustificat și abuziv.
În consecința, în conformitate cu art. 25 alin. l și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/ 2001, precum și cu Decizia nr. XX din 19.03.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii privind aplicarea unitara a dispozițiilor art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în București, ., sectorul 2, iar în ipoteza în care acest lucru nu este posibil, acordarea de despăgubiri în cuantumul stabilit de instanța la valoarea de circulație a pieței imobiliare.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 alin. l și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 112 Cod procedura civila și Decizia nr. XX din 19.03.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursul în interesul legii privind aplicarea unitara a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica și nelegală, arătând că notificarea putea fi soluționată dacă la dosarul administrativ existau documente din care sa rezulte descrierea imobilului solicitat a fi revendicat.
În ceea ce privește restituirea în natura, arată faptul ca posibilitatea și competenta de a dispune restituirea în natura a oricărui imobil în baza Legii 10/2001, revine exclusiv societății deținătoare, deoarece aceasta este singurul proprietar al imobilelor iar nu A. pentru Valorificarea Activelor Statului, instituție care administrează acțiunile în numele statului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 06.03.2009 (fila 154), reclamanta G. M. A. a solicitat instanței ca în ipoteza în care nu va fi posibilă restituirea în natură a imobilului să se pronunțe o hotărâre prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sectorul 2.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 coroborat cu cele ale art. 134 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2167/6.12.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată; a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 4, compus din două corpuri de clădire astfel: pe stânga intrarea . cu 11 camere, 2 antreuri, 3 magazii, 2 bucătării, 3 cămări și etaj cu 10 camere, 3 antreuri, 3 bucătării, două băi și o cămară și mansardă cu cameră de serviciu și spălătorie, și un corp de clădire pe dreapta având l prăvălie, 4 camere, un antreu, l bucătărie, l cameră de serviciu, l baie și l garaj, despăgubiri ce se acordă în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a obligat pârâtul A. pentru Valorificarea Activelor Statului să înainteze dosarul administrativ vizând notificarea nr._/2001 privind imobilul din București, ., sectorul 4, către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților; a obligat pârâta la 5.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Notificarea înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr._/12.07.2001 (fila 39) reclamanta G. M.-A. a solicitat în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, restituirea imobilului situat în București, ., sector 4, compus din 4 apartamente, 1 apartament cu hol și 4 camere, dependințe cu boxă și pivniță, un apartament cu hol și trei camere, dependințe, boxă în pivniță, două apartamente cu 2 camere, hol, dependințe cu boxe în pivniță, iar pe dreapta o prăvălie, un apartament cu trei camere, dependințe și pivniță.
Prin dispoziția nr.9680/27.02.2008 emisă de Primăria Municipiului București (fila 10), s-a dispus declinarea competenței de soluționare a notificării formulată de reclamanta G. M. A., privind imobilul situat în București, ., sector 4, către A. pentru Valorificarea Activelor Statului, menționându-se că acest imobil nu se evidențiază în administrarea Primăriei Municipiului București ci a A..
Tribunalul a avut în vedere că potrivit dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța este competentă să soluționeze acțiunea persoanei îndreptățite, în ipoteza refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Așa fiind, față de împrejurarea că notificarea adresată de reclamantă, unității deținătoare nu a fost soluționată până la data formulării prezentei acțiuni, notificarea nefiind soluționată nici până la soluționarea în fond a cererii de învestire a instanței, tribunalul a apreciat că această atitudine a pârâtei echivalează cu un refuz al soluționării notificării, iar față de dispozițiile deciziei anterior evocată obligatorie pentru instanțe conform art.330 ind.7 alin.4 cod procedură civilă, a reținut că are competența soluționării acțiunii persoanei îndreptățite.
Prin urmare, în examinarea pe fond a notificării ce vizează restituirea imobilului situat în București, ., sector 4, tribunalul a verificat dacă bunul imobil a cărui restituire se solicită se include în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001, dacă notificatoarea are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, precum și dacă bunul imobil poate fi restituit în natură.
Astfel, din conținutul relațiilor comunicate de Direcția Venituri Buget Local-Serviciul Impunere persoane fizice, sector 2 (fila 47), tribunalul a reținut că în evidențele fiscale se menționează că imobilul situat în București, ., sector 4, proprietatea numitului G. I., a fost naționalizat în temeiul Legii nr. 119/1948.
Din examinarea procesului verbal întocmit la data de 30.06.1948 (fila 122) și a anexei nr. 10 a acestuia (fila 125) întocmite cu ocazia naționalizării Fabricii de Pâine și Paste Făinoase ce a aparținuse fostului proprietar G. I., s-a reținut că, cu această ocazie au fost preluate numai imobilele aflate în .-88, nr. 65, 82 și 67-69, fără a se face vreo mențiune referitoare la imobilul din ..
Așa fiind, în absența oricăror probe în sensul trecerii în proprietatea statului și a acestui imobil, în temeiul Legii nr.119/1948 și în condițiile în care din examinarea situației juridice comunicate de Administrația Fondului Imobiliar (fila 219) cât și de Primăria Municipiului București (fila 37) nu a rezultat actul normativ în baza căruia s-a realizat, tribunalul a apreciat că în realitate a avut loc o preluare în fapt a acestui imobil, astfel că față de dispozițiile art. 2 alin.1 lit.i) din Legea nr.10/2001, preluarea sa în proprietatea statului s-a realizat abuziv.
Sub aspectul calității de persoană îndreptățită, tribunalul a avut în vedere că prin actul de vânzare cumpărare autentificat de fostul Tribunal Ilfov sub nr. 8066/23.05.1916 (fila 4 dosar), G. I. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., dreptul său de proprietate fiind înscris în cartea funciară, conform procesului verbal nr._/1940 al Comisiunii pentru înființarea Cărților funciare în București. (fila 5).
Ca urmare a decesului proprietarului G. I.I., succesiunea rămasă de pe urma acesteia a fost culeasă de G. R.-C. și G. M.-A., în calitate de fiice, conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 631/09.07.1973 emis de fostul Notariat de Stat al sectorului 5. (fila 7). La data de 26.06.1983, a survenit decesul lui G. R.-C., calitate de moștenitor având numita G. E., mama defunctei și reclamanta din prezenta cauză, în calitate de soră astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.1385/22.11.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat al sectorului 5 (fila 18).
După decesul lui G. E., masa succesorală a fost culeasă de G. M.–A., în calitate de nepoată de fiică, potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 445/08.04.1987 emis de fostul Notariat de Stat local sector 3 București (fila 9).
Prin urmare, în raport de aspectele reținute anterior și întrucât reclamanta este singura moștenitoare care a formulat notificare, tribunalul a apreciat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul art. 4 alin. 2 și 4 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește modalitatea de restituire, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.1 din Legea nr.10/2001 conform cu care imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, precum și disp. art. 7 alin. 1 care stabilește că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Așa fiind, din coroborarea concluziilor raportului de expertiză judiciară întocmit de expert B. G. (fila 194-197, vol. I din dosarul cauzei) și a relațiilor comunicate ce Biroul de Carte funciară sector 4 București, s-a reținut că în prezent terenul ce aparținut fostei proprietăți din ., sector 4, este împrejmuită, fiind deținută, ca urmare unor transmisiuni succesive, de ., în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3220/26.10.2006 de BNP I. V..
Din mențiunile extrasului de carte funciară (fila 245- vol I) tribunalul a constatat că inițial imobilul a fost intabulat în favoarea . Panificație SA, care îl deținea în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0497/1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, acesta fiind ulterior înstrăinat succesiv.
Față de situația de fapt reținută, în sensul că terenul ce a aparținut fostei proprietăți ce face obiect al notificării a fost supus sistematizării, în prezent fiind deținut de o altă persoană, în temeiul unui act de vânzare cumpărare ce nu a fost desființat, tribunalul a apreciat că restituirea în natură nu este posibilă, astfel că în conformitate art.7 alin.2 și art.10 alin.1 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 4, compus din două corpuri de clădire astfel: pe stânga . cu 11 camere, 2 antreuri, 3 magazii, 2 bucătării, 3 cămări și etaj cu 10 camere, 3 antreuri, 3 bucătării, două băi și o cămară și mansardă cu cameră de serviciu și spălătorie, și un corp de clădire pe dreapta având l prăvălie, 4 camere, un antreu, l bucătărie, l cameră de serviciu, l baie și l garaj, despăgubiri ce se vor acorda în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Așadar, pentru toate argumentele expuse și temeiurile de drept invocate, reținând și dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul a admis acțiunea, a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 4, compus din două corpuri de clădire astfel: pe stânga . cu 11 camere, 2 antreuri, 3 magazii, 2 bucătării, 3 cămări și etaj cu 10 camere, 3 antreuri, 3 bucătării, două băi și o cămară și mansardă cu cameră de serviciu și spălătorie, și un corp de clădire pe dreapta având l prăvălie, 4 camere, un antreu, l bucătărie, l cameră de serviciu, l baie și l garaj, despăgubiri ce se acordă în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a obligat pârâtul A. pentru Valorificarea Activelor Statului să înainteze dosarul administrativ vizând notificarea nr._/2001 privind imobilul din București, ., sectorul 4, către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta la 5.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.
Prin cererea înregistrată la data 28.10.2013, reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței mai sus menționate, în sensul determinării întinderii dreptului la despăgubiri asupra imobilului situat în București, ., sector 2, în sensul menționării în dispozitivului sentinței și a terenului în suprafață de 1907 mp, alături de construcțiile edificate pe acesta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin raportul de expertiza topografică s-a stabilit că terenul situat în București, ., sector 2, în suprafață de 1907 mp nu poate fi restituit în natură, că în conformitate cu procesul verbal de carte funciară nr._/1940, întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare București și notificării nr. 1412/12.07.2001 în baza Legii nr. 10/2001, rezultă că imobilul este compus din teren în suprafață de 1907 mp pe care sunt edificate construcțiile enumerate în dispozitivul sentinței civile nr. 2167/06.12.2011, respectiv două corpuri de clădire: pe stânga intrarea . cu 11 camere, 2 antreuri, 3 magazii, 2 bucătării, 3 cămări și etaj cu 10 camere, 3 antreuri, 3 bucătării, două băi și o cămară și mansardă cu camera de serviciu și spălătorie, și un corp de clădire pe dreapta având o prăvălie, 4 camere, un antreu, o bucătărie, o cameră de serviciu, o baie și un garaj.
Reclamanta a precizat că este îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru terenul aferent imobilului situat în București, ., sector 2.
Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 21.11.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2167/6.12.2011, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Analizând cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2167/06.12.2011, prin raportare la motivele invocate de reclamantă cât și în limitele impuse de disp. art. 281 ind.1 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed:
Prin sentința civilă menționată, Tribunalul a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 4, compus din două corpuri de clădire astfel: pe stânga intrarea . cu 11 camere, 2 antreuri, 3 magazii, 2 bucătării, 3 cămări și etaj cu 10 camere, 3 antreuri, 3 bucătării, două băi și o cămară și mansardă cu cameră de serviciu și spălătorie, și un corp de clădire pe dreapta având l prăvălie, 4 camere, un antreu, l bucătărie, l cameră de serviciu, l baie și l garaj, despăgubiri ce se acordă în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit dispoziției cuprinsă în dispozitivul sentinței rezultă că imobilul asupra căruia a purtat notificarea nr._/12.07.2001 este descris și individualizat sub aspectul compunerii, nefiind necesare lămuriri în această privință.
Împrejurarea că Tribunalul nu a reținut în compunerea imobilului și suprafața de teren de 1907 mp, se datorează faptului că Tribunalul a examinat cererea de chemare în judecată în limitele în care fost sesizată de reclamantă, cu respectarea disp. art. 129 alin.6 din codul de procedură civilă de la 1865.
Astfel, tribunalul a avut în vedere că prin notificarea nr._/12.07.2001 (fila 39 vol. I), notificatoarea G. M. A. a solicitat în mod expres și neechivoc acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., compus din două corpuri de casă, cel din stânga cu etaj, compus din 4 apartamente, 1 apartament cu hol și 4 camere, dependințe cu boxă și pivniță, un apartament cu hol și trei camere, dependințe, boxă în pivniță, două apartamente cu 2 camere, hol, dependințe cu boxe în pivniță, iar pe dreapta o prăvălie, un apartament cu trei camere, dependințe și pivniță, fără a face vreo referire la suprafața de teren de 1907 m.p. .
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată (fila 1 dosar de fond), reclamanta a solicitat soluționarea notificării cu privire la imobilul din București, ., în cuprinsul cererii de chemare în judecată nefiind făcută vreo referire la suprafața de teren.
Așa cum s-a reținut în precedent, instanța este ținută să se pronunțe în limitele cu care a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă de la 1865, și cum prin notificare și ulterior prin cererea de chemare în judecată, notificatoarea a solicitat acordarea de despăgubiri numai pentru construcție, reținând și necesitatea respectării principiului disponibilității, tribunalul a examinat cererea dedusă judecății prin raportare la obiectul stabilit de reclamantă.
Așa fiind, s-a apreciat că în cauză nu poate fi reținută omisiunea instanței de a soluționa notificare și în privința terenului ori lămurirea dispozitivului sub aspectul alcătuirii imobilului din ., ce face obiect al notificării nr._/12.07.2001, atât timp cât o asemenea cerere nu a fost formulată de reclamantă.
Totodată, s-a constatat că nu se justifică lămurirea dispozitivului, întrucât acesta este clar sub aspectul măsurilor dispuse, fiind fără echivoc că soluția vizează imobilul construcție, neexistând neclarități sub aspectul descrierii sale.
În consecință, tribunalul a respins cererea de lămurire a dispozitivului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta G. M. A., solicitând admiterea recursului, iar pe cale de consecință admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2167/6.12.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în sensul determinării întinderii dreptului la acordarea de despăgubiri asupra imobilului situat în București, ., sector 2.
Recurenta a arătat că a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.2167/06.12.2011 cu privire la aspectul determinării întinderii dreptului la acordarea de despăgubiri asupra imobilului situat în București, ., sector 2, în sensul menționării în dispozitivul sentinței și a terenului în suprafață de 1907 m.p, alături de construcțiile enumerate.
În motivarea cererii de lămurire, a arătat instanței de fond faptul că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2008, înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. pentru Valorificarea Activelor Statului, să se pronunțe o hotărâre prin care acesta să fie obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru întregul imobil situat în București, ., sector 2.
Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2167/06.12.2011 pronunțata de Tribunalul București Secția a V-a Civila, reținând faptul că a fost acordat doar ceea ce s-a solicitat iar „instanța este ținută să se pronunțe în limitele cu care a fost sesizată".
Ceea ce nu a avut în vedere instanța de fond cu privire tocmai la „limitele sesizării” este faptul că prin acțiunea introductivă s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 2, care a aparținut autorului reclamantei, G. I., fapt dovedit de întregul material probator administrat în dosarul nr._/3/2008.
În dosar a fost efectuată o expertiză topografică din care a reieșit, așa cum instanța a reținut în considerentele hotărârii, că terenul aferent imobilului situat în București, ., sector 2, are o suprafață totală 1907 m.p., însă nu poate fi restituit în natură.
În condițiile în careinstanța a constatat că autoarea sa, reclamanta G. M. A. este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat în București, . 2, așa cum acesta a fost preluat abuziv de către statul român comunist, și în condițiile în care din actele depuse la dosarul cauzei, mai exact din procesul-verbal de carte funciara nr._/1940 întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare București și din cuprinsul notificării nr.l412/12.07.2001 în baza Legii nr.10/2001, rezultă că acesta era compus din teren în suprafața de 1907 m.p., pe care sunt edificate construcțiile enumerate în dispozitivul sentinței civile nr.2167/06.12.2011, respectiv două corpuri de clădire: pe stânga . cu 11 camere, 2 antreuri, 3 magazii, 2 bucătarii, 3 cămări și etaj cu 10 camere, 3 antreuri, 3 bucătarii, două băi și o cămară și mansardă cu camera de serviciu și spălătorie, și un corp de clădire pe dreapta având 1 prăvălie, 4 camere, un antreu, 1 bucătărie, 1 camera de serviciu, 1 baie și 1 garaj, rezulta că, pe lângă cele două corpuri de clădire arătate mai sus, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru terenul aferent imobilului situat în București, ., sector 2, are o suprafață totală 1907 mp.
Cu toate acestea, și în ciuda faptului că prin acțiunea precizată de autoarea reclamantei și admisă de instanța de judecată au fost solicitate despăgubiri pentru întregul imobil din București, ., sector 2, din dispozitivul sentinței mai sus menționate nu reiese întinderea dreptului la despăgubiri și asupra terenului în suprafața de 1907 m.p.
În consecință, având în vedere că autoarea reclamantei a învestit instanța cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001, notificare prin care a invocat calitatea de persoana îndreptățită asupra întregului imobil, recurenta a considerat că, dreptul său Ia despăgubiri trebuie sa se întindă și a asupra terenului în suprafața de 1907 mp pe care se afla situata construcția descrisă în dispozitivul sentinței a cărei lămurire o solicită.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În speța de față, recurenta reclamantă a solicitat lămurirea dispozitivului sub aspectul întinderii acestuia, susținând, în esență, că prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 2, că din raportul de expertiză topografică a reieșit că terenul aferent acestui imobil are o suprafață totală de 1907 mp., că din cuprinsul procesului verbal de carte funciară nr._/1960 întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare, respectiv din cuprinsul notificării rezultă că acesta era compus din teren în suprafață de 1907 mp pe care sunt edificate construcțiile enumerate în dispozitiv, iar în considerentele primei instanțe s-a reținut că este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat la adresa sus-indicată, așa cum acesta a fost preluat abuziv de către statul român comunist, astfel că în mod greșit din dispozitivul sentinței nu reiese întinderea dreptului la despăgubiri și asupra terenului în suprafață de 1907 mp..
Dispozițiile art. 281^1 din Codul de procedură civilă, a căror aplicare s-a solicitat de către recurenta reclamantă, sunt în sensul că: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Aceste dispoziții trebuie înțelese în sensul clarificării, explicitării măsurilor dispuse de instanță prin dispozitivul hotărârii atunci când acesta nu este suficient de clar și poate genera dificultăți în înțelegerea lui nu numai în situația unor hotărâri susceptibile de executare silită, dar și în situația hotărârilor nesusceptibile de executări silite, dar care trebuie respectate în aceeași măsură de către părțile între care s-a derulat litigiul.
Altfel spus, prin procedura instituită de dispozițiile art. 281^1 din Codul de procedură civilă, hotărârea nu poate fi modificată sau reconsiderată, deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, chiar dacă aceasta are caracter provizoriu, în ipoteza unei hotărâri care nu a rămas irevocabilă.
Or, raportat la dispozitivul sentinței a cărei lămurire s-a solicitat, Curtea apreciază că acesta nu necesită lămuriri sub aspectul întinderii, specificând în mod neechivoc că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., sector 4, compus din două corpuri de clădire, astfel cum sunt acestea descrise în continuarea dispozitivului.
Trimiterea solicitată de către reclamantă la actul de sesizare al instanței, precum și la alte acte administrate la fond, țin în mod evident de analiza pe fond a cauzei, de dezlegările date de prima instanță cererii de soluționare pe fond a notificării în condițiile Legii nr.10/2001, ceea ce nu este permis a se reitera într-o cerere de lămurire dispozitiv întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 Cod procedură civilă.
Or, controlul exercitat împotriva unei încheieri pronunțate în temeiul art. 281^1 din Codul de procedură civilă, nu poate să vizeze decât măsura în care lămurirea era necesară și nu depășește, modifică sau reconsideră hotărârea pronunțată, altfel spus, dacă încheierea respectă cerințele impuse de art. 281^1 din Codul de procedură civilă pentru a fi adoptată.
Tot astfel, Curtea constată nefondate susținerile recurentei reclamante prin raportare la obiectul cererii de învestire al instanței care nu ar putea în opinia acesteia depăși solicitarea formulată în cuprinsul notificării, de vreme ce prin aceasta notificatoarea a formulat pretenții numai cu privire la construcție, o atare critică vizând însăși modul de soluționare în fond a pricinii putând fi dedusă analizei instanței de control judiciar pe calea prevăzută de lege, iar nu prin intermediul procedurii speciale a lămuririi hotărârii.
Curtea are în vedere, totodată, că însăși cererea de sesizare a instanței are ca obiect soluționarea pe fond a notificării, ca urmare a faptului că entitatea învestită cu soluționarea notificării nu a dat o dispoziție sau decizie ca urmare a analizării acesteia în procedura administrativă, instanța fiind chemată să facă aplicarea deciziei în interesul legii nr.XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, Curtea, constatând că dezlegarea dată în fond corespunde obiectului cererii de lămurire a dispozitivului sentinței cu a cărei verificare a fost învestită, ceea ce semnifică o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 312 alin. 1, cu referire la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant G. M.-A. împotriva încheierii de ședință de la 21.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/3/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M. A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
2 ex/4.12.2014
------------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – E.P.-J.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 156/2014. Curtea... → |
|---|
