Partaj judiciar. Decizia nr. 485/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 3918/299/2011
Dosar nr._
(20/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 485
Ședința publică de la 24 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant . SRL, împotriva deciziei civile nr. 1166 A din 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Cauza are ca obiect – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat M. M., în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant . SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 22.01.2011, emisă de Baroul București, depusă la dosarul de fond fila 17, lipsind intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar chitanța CEC în sumă de 4 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că instanța de apel în mod greșit a anulat apelul pentru neplata taxei de timbru, având în vedere că la termenul din 26.11.2011 apărătorul reclamantului a depus la dosar o cerere pentru imposibilitate de prezentare, în care arăta că este supus unei forme specifice de terapie, precum și o cerere prin care solicita acordarea unui termen pentru ca subscrisa să achite taxa de timbru rămasă după reexaminarea acesteia.
Totodată, arată că intimatul-pârât prin consilier, nu s-a opus cererii de amânare, însă instanța de apel, a respins apelul ca netimbrat.
Mai arată că partea pe care o reprezintă nu este de rea credință, având în vedere că la instanța de fond a achitat o sumă de 80.000 lei pentru acțiunea introdusă de instanță.
După încheierea dezbaterilor și reținerea dosarului în pronunțare se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar. I se aduce la cunoștință faptul că dosarul a fost reținut în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.01.2012, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, sub nr._ /2012, reclamanta S.C. A. FIRM PRODUCTION S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în București, . nr.52, sector 1, atribuirea imobilului în deplină proprietate reclamantei și obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare către pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este coproprietara unei cote de 40% din imobilului mai sus menționat, împreună cu pârâtul, și are în proprietate exclusivă o suprafață de 209 m.p. teren și spații comerciale aflate la demisol și altele supraterane, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2066/21.12.2005.
Prin sentința civilă nr.3377/20.02.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit actelor de la dosarul cauzei, reclamanta a dobândit spațiul comercial situat în București, . nr.52, sector 1, în suprafață utilă totală de 145,47 m.p., compusă din construcția C1 cu destinația de spațiu comercial, demisol în suprafață utilă totală de 100,67 m.p. și construcția C2 cu destinația de spațiu comercial în suprafață utilă totală de 44,80 m.p., cota de teren exclusivă aflată în curte, în suprafață de 209 m.p. și cota de teren aferent indiviz în suprafață de 75,55 m.p. aflați sub construcție.
Imobilul a fost dobândit de reclamantă prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2066/21.12.2005, iar pe baza mențiunilor expres făcute în acest act, instanța a concluzionat că reclamanta nu a dobândit un drept indiviz asupra construcțiilor, ci un drept exclusiv de proprietate, părțile fiind în indiviziune numai asupra terenului aflat sub construcție, dar tot ca o consecință a dreptului exclusiv de proprietate al acestora asupra unor unități locative din construcție.
În condițiile în care, între părți nu există o stare de indiviziune, instanța a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoz.art.728 C.civ. și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.1166/A/26.11.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a anulat apelul ca netimbrat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că la momentul înregistrării cererii de apel s-a fixat în sarcina apelantei reclamante obligația de plată a unei taxe de timbru în cuantum de 39.202 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, apelanta fiind citată cu mențiunea achitării acestora.
Până la împlinirea termenului de judecată acordat, apelanta reclamantă nu și-a îndeplinit obligația procesuală, situație în care instanța de apel a apreciat că sunt incidente în cauză dispoz.art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind anularea cererii de apel ca netimbrată.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelanta reclamantă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru judecarea cauzei pe fond.
Prin motivele de recurs, recurenta reclamantă a reluat susținerile făcute în acțiune și apel cu privire la starea de indiviziune a părților și degradarea imobilului în litigiu, iar ca motiv de nelegalitate a deciziei instanței de apel a invocat încălcarea de către această instanță a dispozițiilor art.6 din C.E.D.O. și art.156 C.proc.civ., susținând că în mod greșit s-a dispus anularea apelului ca netimbrat, în condițiile în care apărătorul recurentei reclamante depusese la dosar o cerere prin care solicita acordarea unui alt termen de judecată pentru imposibilitate de prezentare și în vederea achitării taxei de timbru.
Recurenta a susținut că nu este de rea-credință, ceea ce rezultă din faptul că la fond a achitat taxa de timbru datorată, iar instanța de apel ar fi trebuit să țină seama de faptul că intimatul pârât, prin consilier juridic nu s-a opus admiterii cererii de amânare.
În continuare, a arătat că decizia instanței de apel nu întrunește nici condițiile impuse de art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ., fiind lipsite de considerente care să susțină cu claritate decizia luată.
O astfel de modalitate de soluționare a cauzei în apel încalcă, în opinia recurentei, dispozițiile art.6 alin.1 din C.E.D.O., privind dreptul recurentei la un proces echitabil și atrage incidența în cauză a dispoz.art.297 alin.5 C.proc.civ., privind desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 cod procedură civilă și de criticile dezvoltate în scris de recurentă prin motivele de recurs, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau cererii.
Prin rezoluția de primire a apelului declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, judecătorul a stabilit în sarcina acesteia obligația de plată a unei taxe de timbru în cuantum de 35 202 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 5 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din legea mai sus menționată.
Apelanta reclamantă a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a acestei taxe de timbru, iar prin încheierea pronunțată în ședința din Camera de Consiliu de la 30.10.2013, completul imediat următor celui care a stabilit taxa de timbru datorată de apelant, a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată.
Deși legal citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanța de apel și a timbrului judiciar, apelanta nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 26.11.2013 și nici nu a depus la dosar dovada achitării acestor taxe, situație în care, în mod corect instanța de apel, a dispus anularea apelului ca netimbrat.
Prin soluția pronunțată, instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea, respectiv dispozițiile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997, iar critica prin care recurentul susține că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 156 cod procedură civilă este nefondată.
Este adevărat că la termenul din data de 26.11.2013 apelanta reclamantă prin apărător depusese la dosar cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dar această cerere nu era temeinic motivată, astfel cum impuneau dispozițiile art. 156 alin. 1 cod procedură civilă (actul medical anexat fiind eliberat cu mult înainte de data termenului de judecată) și nici nu putea justifica amânarea cauzei, în condițiile în care taxa de timbru cu care fusese citată apelanta nu fusese achitată.
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii, astfel cum s-a arătat deja.
În lipsa dovedirii achitării taxei de timbru de către apelantă la termenul de judecată stabilit de instanță, tribunalul nu se putea pronunța asupra nici unei alte cereri formulate de părți în dosar și nu putea amâna cauza, sancțiunea prevăzută de textul legal mai sus invocat fiind una imperativă.
Soluția dispusă de instanța de apel nu încalcă nici dispozițiile art. 6 din CEDO privind accesul la instanță, acces pe care este evident că apelanta l-a avut, dar care trebuia exercitat în condițiile prevăzute de lege.
Dreptul de acces la o instanță, reglementat de norma europeană mai sus menționată are două trăsături fundamentale: el trebuie să fie efectiv, fără a fi însă un drept absolut.
CEDO a recunoscut în repetate rânduri dreptul statelor membre de a aduce limitări acestui drept, cu condiția ca aceste limitări să urmărească un scop legitim și să nu afecteze însuși substanța dreptului.
Prin obligația de plată anticipată a taxei de timbru impusă de legislația internă s-a urmărit un scop legitim, respectiv soluționarea cu celeritate a cauzelor civile, iar substanța dreptului dedus judecății nu a fost în nici un fel afectată, cu atât mai mult cu cât o hotărâre de anulare a cauzei nu creează autoritate de lucru judecat, partea putând formula o nouă cerere de chemare în judecată prin care să supună atenției instanței același raport juridic.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este legală, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă . SRL, împotriva deciziei civile nr. 1166 A din 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./22.04.2014
-------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – I.I.
- C.P.
Jud.Sector 1 – R.B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
