Legea 10/2001. Decizia nr. 1941/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1941/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 44479/3/2012
Dosar nr._
(1838/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1941
Ședința publică de la 18.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - ALINA-PETRUȚA BUCULEI
JUDECĂTOR - C. B. T.
JUDECĂTOR - M.-G. R.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva deciziei civile nr.883 din 16.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . ȘI DIAPOZITIVE „I. C.”SA și cu intimatele-reclamante H.-R. DORIT I., S. R. RUTH.
P. are ca obiect acțiune civilă formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 17.12.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 18.12.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București – Secția a III-a Civilă sub nr._, reclamantele H.-R. Dorit I. și S. R. Ruth au chemat în judecată în judecată pe pârâta S.C S. de D. și Diapozitive "I. C." S.A. pentru obligarea acesteia la emiterea deciziei în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului din București, ., sector 3, compus din o cameră și vestibul situate la etajul III în suprafață construită de 33,72 mp, părțile de folosință comună și terenul aferent locuinței.
În motivare s-a arătat că imobilul în cauză a aparținut autorului lor, Ițic R., în baza actului de vânzare-cumpărare nr._/4.04.1947 - Tribunalul Ilfov - Secția notariat și a contractului de construcție nr._/4.04.1947 - Tribunalul Ilfov - Secția Notariat,reclamantele fiind moștenitoarele defunctului în calitate de fiice.
Imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat în anul 1962, în baza Decretului nr. 111/1951.
Reclamantele arată că prin notificarea nr. 3012/08.08.2001, comunicată prin intermediul B.E.J.A. B., R. și B. Primăriei Municipiului București, au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, împreună cu defuncta lor mamă, R. J. S. - soție supraviețuitoare, restituirea în natură a acestuia.
P. dispoziția Primarului General nr. 5305/27.01.2006, s-a declinat competența de soluționare a notificării către S.C. ANIMAFILM S.A. Această dispoziție a fost completată și modificată prin dispoziția nr. 6044/19.06.2006 în sensul că a fost declinată competența de soluționare a notificării către S.C. ANIMAFILM S.A, și S.C. S. DE D. ȘI DIAPOZITIVE "I. C." S.A.
Decretul nr. 111/1951 contravenea dispozițiilor art. 8 din Constituția din 1948 care garanta dreptul de proprietate și dispozițiilor art. 480 -481 din Codul civil.
Or, art. 6 din Legea nr.213/1998 stabilește că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Decretul nr. 111/1951 nu constituie un titlu valabil pentru stat, iar autorul Ițic R., nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar.
Decretul nr. 111/1951 contravine și dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Deși de la data comunicării notificării au trecut mai mult de 11 ani, pârâta nu a emis o decizie pentru soluționarea notificării.
. ȘI DIAPOZITIVE "I. C." SA a depus întâmpinare prin care arată că prin Hotărârea nr. 482 din 18 iulie 1964, Consiliul de Miniștri ai Republicii Populare Romane hotărăște înființarea Studioului Cinematografic „Animafilm-București". S. cinematografic „Animafilm-București", a fost organizat și a funcționat potrivit Decretului nr. 199/1949.
În data de 3 Decembrie 1985, Ministerul Educație și învățământului emite o adresa către S. Cinematografic „Animafilm-București", prin care le aduce la cunoștință ca exista un Ordin al Ministrului Educației și învățământului nr. 6657 din 2 Iulie 1985, privind transferul imobilului din București, ., sector 3 de la Institutul de Arhitectura la aceștia, ocazie cu care se încheie un proces verbal prin care se face predarea primirea imobilului mai sus menționat.
Guvernul României emite Hotărârea nr. 530/01.08.1991, prin care hotărăște sa se înființeze în domeniul cinematografiei, prin reorganizarea unităților de stat prevăzute în anexe, care se desființează, următoarele regii autonome și societăți comerciale, printre care și Societatea Comerciala „S. de D. și Diapozitive I. C.".
Se precizează că activul și pasivul împreună cu obligațiile contractuale ale unităților care se desființează se preiau pe baza de protocol, potrivit obiectului de activitate, de agenții economici înființați.
Astfel că, la data de 14.01.1992, se încheie un Protocol, între Societatea Comerciala „Animafilm" SA și Societatea Comerciala „I. C." SA, privind predarea și respectiv primirea activului și pasivului fostului „Studiou Cinematografic Animafilm", potrivit obiectului de activitate specific celor doua societăți comerciale înființate. Așadar, reiese din acest protocol, ca odată cu mijloacele fixe, a fost predata și respectiv primește și imobilul din ., sector 3.
P. urmare, în anul 1995, Ministerul „Centrul Național al Cinematografiei", în baza Legii nr.15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, cat și a HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, emite pe numele ., un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Se înscrie în carte funciara imobilul din ., etaj 3, sector 3, în data de 13.12.1999, ca proprietate exclusiva a ..
Ultima etapă o reprezintă privatizarea ., care s-a făcut la data de 31.05.1999, prin Contractul de Vânzare Cumpărare de acțiuni, încheiat între Fondul Proprietății de Stat și Dl. C. N..
Susține pârâta că în condițiile în care este o societate privatizata cu capital integral privat, reclamanții nu aveau potrivit Legii nr. 10/2001 decât calea obținerii despăgubirilor și nu restituirea imobilului în natura.
Societatea parata are capital social 100% privat înainte de apariția Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se aplica imperativ dispozițiile art. 29. Potrivit acestor dispoziții nu mai este posibilă restituirea în natură, persoanele îndreptățite având dreptul doar la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Același articol 29 al Legii nr. 10/2001 republicata, reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, însă pentru a fi urmata procedura administrativa prevăzuta la art. 29, era necesara investirea legala a FPS, acum A. cu notificare.
Primăria Municipiului București și-a declinat competenta în favoarea pârâtei, deși potrivit Legii nr. 10/2001, nu soluționează printr-o Decizie motivată notificarea reclamanților, ci FPS, instituindu-se în sarcina acesteia obligația de a emite decizie motivata.
Unitatea deținătoare a imobilului solicitat, pârâtă în această cauză, a fost integral privatizată înainte de . Legii nr. 10/2001 republicata, ceea ce aduce în discuție competența FPS - actualmente A. în soluționarea notificării reclamanților.
Potrivit art. 29 care nu distinge între modalitățile de preluare, stipulează că în situația în care imobilul solicitat se afla în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, alta decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, restituirea în natura fiind exclusa.
Din reglementarea dispozițiilor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata, care fac trimitere la dispozițiile art. 26 alin. 1 din aceeași lege, rezulta ca atunci când nu este posibila restituirea în natura a unui imobil evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, instituția publica ce a efectuat privatizarea este obligata sa emită decizie/dispoziție motivata cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În acest context,susține pârâta, reclamanții aveau obligația sa se adreseze cu notificare către FPS - actualul A..
Pârâta . ȘI DIAPOZITIVE "I. C." a formulat cerere de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei în baza Legii nr.10/2001 pentru restituirea în echivalent a imobilului.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că A. este instituția care trebuia sesizată legal să soluționeze notificarea formulată în condițiile în care . ȘI DIAPOZITIVE "I. C." este o societate privatizată integral.
Se susține că potrivit dispozițiilor art. 29 alin 3 din Legea nr.10/2001 coroborat cu dispozițiile art.26 alin1 din lege nu poate restitui în natură imobilul,ci instituția ce a efectuat privatizarea trebuie să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri. Arată pârâta că solicită chemarea în judecată a A. pentru a-și recunoaște competența de soluționare a notificării întrucât la data de 31.05.1999 s-a produs privatizarea.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție. Arată că este necesar a se introduce în cauză AAAS.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a AAAS, fata de obiectul acțiunii. Cu privire la capătul de cerere din acțiune privind restituirea în natura a imobilului situat în București, Sector 3, ., . are obligația legala de a restitui în natura imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr.10/2001, republicata.
Conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.
În cadrul activității sale și în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților comerciale fa care statul este acționar, AAAS nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar de acționar în numele statului.
Unitatea deținătoare a imobilului în sensul dispozițiilor art. 21 din lege nu este AAAS și nu are drept de proprietate asupra imobilelor revendicate în cauza.
Se invocă excepția inadmisibilității acțiunii fata de AAAS, deoarece nu exista înregistrata în evidentele instituției nici o notificare formulata de către reclamanți.
AAAS susține ca instanța poate analiza cererea reclamanților numai în măsura în care se emitea decizie sau dispoziție motivată prin finalizarea procedurii administrative în condițiile Legii nr. 10/2001/R și aceasta decizie sa poată face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, în condițiile art. 26 (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii acesteia fata de instituție întrucât în evidențele instituției nu există nici o notificare formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care sa revendice imobilul situat în București, Sector 3, ., .> P. sentința civilă nr.883/16.06.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și chematei în garanție, ca neîntemeiată, a admis în parte cererea de chemare în judecată și a admis cererea de chemare în garanție, a obligat Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să emită dispoziție motivată de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin puncte conform Legii nr. 165/2013 pentru reclamante în calitate de persoane îndreptățite pentru imobilul situat în București, sector 3, ., compus din o cameră și vestibul situate la etajul 3 în suprafață construită de 33,72 mp, părțile de folosință comună și terenul aferent de 7,91 mp imposibil de restituit în natură.
A reținut tribunalul că la data de 28.08.2001 reclamantele Dorit I. H. R. și Ruth S., precum și mama acestora, J. S. Rothman au formulat notificare în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 solicitând restituirea în natură a imobilului situat în București sector 3 ., iar în subsidiar au solicitat despăgubiri bănești.
Notificare a fost înregistrată la nr.3012 din data de 13.08.2001 la Primăria Municipiului București.
P. cererea de față reclamantele solicită restituirea în natură a spațiului situat în . sector 3 București aflat la etajul III compus din o cameră și vestibul în suprafață construită de 33,72 m. p., părțile de folosință comună și terenul aferent locuinței.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar rezultă că Ițic R. a încheiat la data de 15.03.1947 un contract de construire pentru o încăpere cu anexele respective situată la etajul III pe cota parte de teren indiviză de 13,50 m. p. pe care acesta o deținea pe . colț cu . .
Se menționează în contract că încăperea situată la etajul III este compusă dintr-o cameră cu un vestibul.
La aceeași dată constructorul vinde lui Ițic R. cota parte indiviză de teren de 13,50 m. p. situat la adresa din . colț cu . conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr._/4.04.1947 la secția Notariat a fostului Tribunal Ilfov.
În anul 1962, imobilul în cauză este trecut în patrimoniul statului conform Decretului nr.111/1951 așa cum rezultă din sentința civilă nr.9247/26.11.1962 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului T. V. București.
S-a reținut că imobilul a fost abandonat de mai mult de un an, Ițic R. fiind plecat din țară fără a lăsa vreun administrator sau mandatar care să facă acte de administrare asupra imobilului.
P. decizia nr.811/21.04.1963 emisă de Sfatul Popular T. V. prin Comitetul Executiv s-a trecut în administrarea Întreprinderii de Administrație Locativă imobilul.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă că Ițic R. a decedat la data de 3.04.1987 în Israel lăsând ca moștenitori pe soția supraviețuitoare J. S. R. și pe reclamante în calitate de fiice.
La data de 4.12.2010 a decedat J. S. R., astfel cum rezultă din certificatul de deces întocmit de autoritățile israeliene și tradus în limba română.
Conform certificatului de calitate moștenitor întocmit la data de 10.04.2011 reclamantele sunt moștenitoarele J. S. R. în calitate de fiice.
Imobilul s-a aflat în administrarea Studioului Cinematografic Animafilm începând cu data de 3.12.1985 conform ordinului nr._ emis de Ministerul Educației și Învățământului și predat efectiv la data de 19.12.1985 conform procesului verbal întocmit la acea dată.
În baza Hotărârii de Guvern nr.530/1991 prin care se înființează regii autonome și societăți comerciale în domeniu cinematografiei se încheie un protocol la data de 14.01.1992 prin care . către . activul și pasivul fostului Studio Cinematografic Animafilm. În cadrul acestui protocol este menționat ca mijloc fix și imobilul din . sector 3 București.
La data de 5.06.1995 Centrul Național al Cinematografiei emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0001 pentru suprafața de teren de 123,79 m. p. situată în . sector 3 București.
Conform contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. B040 /31.05.1999 Fondul Proprietății de Stat vinde lui C. N. 40% din acțiunile . și Diapozitive I. C. SA.
Conform anexei 6.4 din cererea de înscriere mențiuni adresată Oficiului Registrului Comerțului la data de 4.12.1997 asociații persoane fizice prin Programul Privatizării în masă aveau o cotă de participare de 60% .
Tribunalul a constatat, mai întâi, că reclamantele au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001 în conformitate cu dispozițiile art.4 alin2 din Legea nr.10/2001 și că imobilul a fost preluat abuziv în conformitate cu dispozițiile art.2 alin 1 lit. e din Legea nr.10/2001.
Tribunalul a constatat că unitate deținătoare în sensul Legii nr.10/2001 este Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului întrucât sunt aplicabile dispozițiile art.21 alin 1 coroborat cu dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001 și cu prevederile art.29.1 și 29.2 din Normele de aplicare a Legii nr.10/2001.
Astfel, potrivit dispozițiilor coroborate ale art. 21 alin 1 coroborat cu dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), la data intrării în vigoare a legii, 14.02.2001, entitatea învestită cu soluționarea notificării, respectiv entitatea care a făcut privatizarea, va emite o decizie prin care va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În consecință, AAAS în calitate de continuatoare a entității care a efectuat privatizarea este entitatea învestită cu soluționarea notificării astfel cum în mod corect a stabilit și Primăria Municipiului București atunci când a declinat competența de soluționare a notificării prin dispoziția nr.5305/27.01.2006.
Având în vedere aceste dispoziții tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AAAS în calitate de chemată în garanție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei tribunalul a constatat că este neîntemeiată, motivat de faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
Ca urmare a acestor dispoziții, tribunalul a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.165/2013.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare cumpărare a terenului și contractul de construire, precum și raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei sectorului 3 București suprafața construită a spațiului ce face obiectul cauzei este de 33,72 m. p., iar terenul aflat sub construcție corespunzător cotei indivize de teren din suprafața de 13,50 m. p. este de 7,91 m. p.
În consecință, pentru suprafața construită de 33,72 m.p. pentru terenul aflat sub construcție în suprafață de 7,91 m.p. reclamantele sunt îndreptățite la măsuri compensatorii sub formă de puncte.
P. urmare, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție au fost admise în parte în sensul obligării Autorității pentru Administrarea Activelor Statului să emită dispoziție motivată de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin puncte conform Legii nr. 165/2013 pentru reclamante în calitate de persoane îndreptățite pentru imobilul situat în București, sector 3, ., compus din o cameră și vestibul situate la etajul 3 în suprafață construită de 33,72 mp, părțile de folosință comună și terenul aferent de 7,91 mp imposibil de restituit în natură.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs chemata în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin care a solicitat admiterea recursului, cu modificarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
AAAS consideră că, în raport de prevederile legale aplicabile și situația de fapt a cauzei, hotărârea instanței de fond este nelegală în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ.
Apreciază aceasta că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile Legii nr. 10/2001 republicată și nelegal a constatat că intimații - reclamanți sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii, pentru imobilul compus din o cameră și vestibul situate Ia etajul 3 în suprafața construită de 33,72 mp, părțile de folosință comună și terenul aferent de 7,91 mp, situat în București, ., Sector 3.
Susține recurenta AAAS că nu a fost notificată/învestită legal cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 rep. de către intimații - reclamanți privind imobilul revendicat în cauză. Din actele cauzei rezultă că a fost notificată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, care însă nu a soluționat notificarea.
AAAS nu a soluționat o notificare pe care nu a deținut-o niciodată deoarece era imposibil acest lucru.
Instanța de fond obligă AAAS să emită decizie motivată de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin puncte conform Legii nr. 165/2013 (care a modificat și completat Legea nr. 10/2001) pentru imobilul situat în București, Sector 3, ..
AAAS apreciază, însă, că instanța se află în profundă eroare, deoarece pentru a se pronunța/soluționa asupra unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 rep., entitatea competentă trebuie să și dețină această notificare.
Așadar, Primăria Municipiului București este în culpă deoarece. nu și-a declinat competența de soluționare a notificării, dar nici nu a soluționat aceasta cerere.
Instanța de fond nu a obligat Primăria Municipiului București, sau entitatea care deține dosarul administrativ, să comunice notificarea formulată de intimați însoțită de toate înscrisurile aferente în favoarea AAAS.
Instanța de fond trebuia să oblige entitatea care deține notificarea să comunice AAAS - dosarul administrativ în vederea soluționării notificării formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și abia ulterior să oblige AAAS să soluționeze notificarea.
În acest sens, notificarea se comunica instituției publice implicată în privatizare, numai conform prevederilor legale, pentru propunerea de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 care a modificat și completat Legea nr. 10/2001.
Așadar, este obligatoriu ca notificarea să se comunice instituției publice implicata în privatizare, numai conform dispozițiilor art. 29 (3) din lege, pentru propunerea de măsuri compensatorii în temeiul Legii nr. 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România.
Față de aceste prevederi legale, recurenta susține că instanța putea analiza cererea intimatei, numai în măsura în care se emitea decizie motivată prin finalizarea procedurii administrative în condițiile Legii nr. 10/2001/R și aceasta decizie să poată face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, în condițiile art. 26 (3) din Legea nr. 10/2001 republicata.
AAAS nu a avut și nu are nici în prezent, înregistrată în evidențele sale, notificarea formulată de către intimații-reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001.
Așadar, se poate constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din lege față de AAAS, deoarece AAAS nu a fost notificată legal și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prevederile din Legea nr. 10/2001/R.
Menționează, de asemenea, recurenta că în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001/R, până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni având ca obiect propunerea de măsuri compensatorii pentru imobilul revendicat, procedura administrativă prevăzută de dispozițiile art. 29 din lege, este suspendată de drept.
Notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 republicată, de către intimați, nu poate fi soluționată atât pe cale judecătorească, cât și pe cale administrativă.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că nu este fondat, pentru motivele arătate în continuare:
Recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.) critică hotărârea pronunțată de prima instanță exclusiv din perspectiva lipsei obligației de a soluționa notificarea formulată de reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001, justificat de împrejurarea că recurenta nu a fost învestită cu aceasta, reclamanții adresând notificarea Primăriei Municipiului București, care nu a soluționat-o, dar nici nu și-a declinat competența în favoarea AAAS.
Curtea constată că susținerile recurentei sunt în parte reale, sub aspectul împrejurării că reclamantele nu au sesizat-o în mod direct cu soluționarea notificării, însă nu pot conduce la concluzia nelegalității hotărârii tribunalului referitor la obligarea recurentei să emită dispoziție motivată de acordare a măsurilor reparatorii prin puncte în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Astfel trebuie observat că în speță este cert că reclamantele și-au îndeplinit obligația impusă de Legea nr. 10/2001, aceea de a notifica unitatea deținătoare în vederea obținerii de măsuri reparatorii pentru imobilul litigios, iar efectele împrejurării că notificarea nu a fost înaintată de Municipiul București Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, ca urmare a constatării că referitor la bunul ce face obiectul notificării dispozițiile legale nu îi stabileau nicio obligație de soluționare, nu trebuie suportate de reclamante.
În plus, faptul că recurentei nu i s-a comunicat dosarul administrativ nu mai prezintă relevanță la acest moment, câtă vreme ca efect al formulării cererii de chemare în garanție, aceasta a dobândit calitatea de parte, astfel că a luat cunoștință de toate pretențiile reclamantelor și de înscrisurile pe care acestea s-au întemeiat, astfel că avea posibilitatea să aprecieze, cel puțin de la momentul ulterior formulării contestației, cu privire la modul în care trebuie să-și îndeplinească obligația prevăzută de art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În consecință, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-chemată în garanție AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (fostă A.), împotriva sentinței civile nr.883/16.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele – reclamante H.-R. DORIT I. și S. R. RUTH și intimata – pârâtă . ȘI DIAPOZITIVE „I. C.” SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./15.01.2015
TB-S.3 – L.C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 786/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Servitute. Decizia nr. 1330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
