Succesiune. Decizia nr. 786/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 786/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 4678/269/2011
Dosar nr._
(2076/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.786
Ședința publică de la 12 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentele-pârâte B. L. D. și R. G. A., împotriva deciziei civile nr.71 din 24.09.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. M. și cu intimata-pârâtă L. M..
Cauza are ca obiect – succesiune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 mai 2014 și apoi la 12 mai 2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr._ reclamanta L. M. a chemat în judecată pe pârâtele L. M., B. L. – D. și R. A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea defunctului L. I. decedat la 26.03.2004; să se constate deschisă succesiunea defunctei L. G. decedată la data de 15.11.2004 ; să se constate deschisă succesiunea defunctului L. L. decedat la 27.03.2005; că masa succesorală este constituită dintr-un teren în suprafață de 300 m.p. și casa edificată pe acesta, situat în mun. Oltenița .. 163 jud. Călărași; că moștenitori de pe urma defuncților sunt reclamanta și pârâtele. Solicită ieșirea din indiviziune și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La termenul din data de 12 iulie 2012, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei L. M. decedată la data de 18.07.2010; masa succesorală rămasă de pe urma defunctei care este constituită din 1/3 din suprafața de 300 m.p. teren intravilan și casa edificată pe acesta, situate în mun. Oltenița .. 163; să se constate că moștenitorii acesteia sunt fiicele sale B. L. D. și R. G. – A..
In termen legal, pârâta B. L. – D. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei L. M. și a pârâtei L. M. la a suporta, potrivit cotelor lor succesorale, partea din sarcinile moștenirii, respectiv cheltuielile de înmormântare și cu praznicele ulterioare, ce incumbă acestora de pe urma defuncților L. I., L. G. și L. L.; stabilirea pentru pârâtele B. L. D. și R. G.-A. un drept de creanță echivalent cu contravaloarea contribuției lor și a mamei lor L. M. la edificarea imobilului casă de locuit ce formează obiectul prezentului proces, precum și cu contravaloarea contribuției lor și a mamei lor L. M. la realizarea îmbunătățirilor și adăugirilor la acest imobil, ulterior edificării lui. Cu cheltuieli de judecată.
Pârâta R. G. A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată.
In principal, a invocat excepția prescrierii dreptului de a solicita dezbaterea succesorală a moștenirilor defuncților în cauză și a dreptului de a culege respectivele moșteniri.
Pârâta B. L.-D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului de a accepta succesiunea. Ca urmare a admiterii acestei excepții, solicită să se constate că reclamanta L. M. și pârâta L. M. sunt străine de succesiunile în cauză prin neacceptarea lor, sub nicio formă, în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.
Pe de altă parte, solicită să se constate că atât ea cât și sora sa R. G.-A. sunt moștenitoarele defuncților, prin acceptarea tacită a moștenirii acestora, urmând să preia în această calitate întreaga masă succesorală.
Pe cale de cerere reconvențională pârâta L. M. a solicitat să se constate ca defunctul L. L., tatăl său, a construit un imobil format din 3 camere (din BCA, acoperit cu tabla), situat pe ..163. Mun. Oltenița, pe terenul părinților săi, având acordul acestora, fiind prin urmare un constructor de buna credința. Tatăl său a construit in anul 1989, in curtea părinților săi, un imobil, cu acordul acestora, deoarece era singurul copil cu care locuiau efectiv si cu care se gospodăreau. In aceasta casa au locuit împreuna pana la despărțirea in fapt a părinților săi. Acest imobil face parte din masa succesorala a defunctului său tata, astfel ca, înțelege sa solicite completarea masei succesorale lăsate de acesta cu imobilul descris.
La termenul din 16.02.2012, pârâta L. M. și-a precizat cererea reconvențională în sensul că a solicitat să se constate că defunctul L. L., tatăl său, a construit un imobil format din 3 camere (din BCA, acoperit cu tablă) situat în mun. Oltenița ..163 jud. Călărași, pe terenul părinților săi, având acordul acestora, fiind prin urmare un constructor de bună credință, drept pentru care solicită să se constate un drept de creanță al acestuia în ceea ce privește imobilul mai sus menționat. Apreciază valoarea acestui imobil, la suma de 5.000 lei. De asemenea, solicită completarea masei succesorale lăsate de defunctul L. L. cu dreptul de creanță ce-l are în privința imobilului mai sus descris. In drept, a invocat art. 132 Cod procedură civilă.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.732 din 14.03.2013 Judecătoria Oltenița a admis, în parte, acțiunea principală completată, formulată de reclamanta L. M., a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă B. L. – D.; a luat act că pârâta-reclamantă B. L.-D. a renunțat la cererea completatoare la cererea reconvențională formulată; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta L. M.; respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâta – reclamantă B. L. – D. și R. G. A. în ceea ce privește pe reclamanta L. M. și pârâta L. M.; a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâta – reclamantă L. M. în ceea ce le privește pe pârâtele – reclamante B. L. – D. și R. G. A.; a respins excepția prescripției dreptului de a solicita contravaloarea pasivului succesoral invocat de reclamanta L. M. și pârâta – reclamantă L. M.; a constatat că pârâtele – reclamante B. L. – D. și R. G. A. au un drept de creanță în ceea ce privește imobilul situat în mun. Oltenița ..163 jud. Călărași, constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse parterului în val. de 17.956 lei; a constatat că defunctul L. L. este constructor de bună credință al imobilului situat în mun. Oltenița ..163 jud. Călărași, actualmente cu destinația de anexă formată din 3 camere, construite din BCA, acoperit cu tablă; a constatat că defunctul L. L. are un drept de creanță în cuantum de 6969 lei; a constatat deschisă succesiunea defunctului L. I. decedat la data de 26.03.2004 cu ultimul domiciliu în mun. Oltenița jud. Călărași și a constatat că masa succesorală lăsată de defunct se compune din cota de ½ din imobilul format din casă de locuit P + 1 (etajul fiind nefinisat, la roșu) și din terenul intravilan în suprafață de 300 m.p. (din măsurători 396,32 m.p.) situat în mun. Oltenița ..163 jud. Călărași.
Prin aceeași sentință, instanța a constatat că parterul casei de locuit este format din 1 bucătărie, 1 baie, 2 dormitoare, 1 sufragerie. Restul cotei de ½ din imobil aparține soției supraviețuitoare (L. G. conform art. 30 c. fam.); a constatat că moștenitorii legali ai defunctului sunt L. G., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ¼ din masa succesorală, L. M. în calitate de fiică și L. M. în calitate de fiice, ce culeg împreună cota de ¾ din masa succesorală (câte 3/8 fiecare); a luat act că L. L. – fiu a renunțat la succesiunea defunctului său tată; a constatat deschisă succesiunea defunctei L. G. decedată la data de 25.11.2004 cu ultimul domiciliu în mun. Oltenița jud. Călărași; a constatat că masa succesorală lăsată de defunct se compune din cota de 5/8 din imobilul format din casă de locuit P + 1 (etajul este nefinisat, la roșu) și din terenul extravilan în suprafață de 300 m.p. (din măsurători 396,32 mp.) situat în mun. Oltenița, ..163 jud. Călărași (din care cota de 4/8 reprezintă cota defunctei de contribuție la dobândirea bunului comun iar 1/8 reprezintă dreptul său propriu de moștenire de pe urma defunctului ei soț; a constatat că moștenitorii legali ai defunctei sunt L. M., L. L., L. M. în calitate de fii, cu o cotă fiecare de câte 1/3 din masa succesorală (câte 5/24 fiecare); a constatat deschisă succesiunea defunctului L. L., decedat la data de 27.03.2005 cu ultimul domiciliu în mun. Oltenița jud. Călărași; a constatat că masa succesorală lăsată de defunct se compune din cota de 20/96 din imobilul compus din casă de locuit (P + 1, cu etajul nefinisat, la roșu) și terenul intravilan în suprafață de 300 m.p. (din măsurători 396,32 m.p.) situat în mun. Oltenița ..163 jud. Călărași și din cota de 1/1 asupra imobilului, compus din 3 camere construite din BCA, acoperite cu tablă al cărui constructor de bună credință a fost și asupra căruia are un drept de creanță în val. de 6969 lei; a constatat că unica moștenitoare legală a defunctului este L. M. în calitate de fiică ce culege întreaga masă succesorală; a constatat deschisă succesiunea defunctei L. M. decedată la data de 18 iulie 2010 cu ultimul domiciliu în mun. Oltenița jud. Călărași; a constatat că masa succesorală lăsată de defunctă se compune din cota de 38/96 din imobilul situat în mun. Oltenița ..163 jud. Călărași, compus din imobil casă de locuit P + 1 (etajul nefinisat, la roșu) și din terenul intravilan în suprafață de 300 mp. (din măsurători 396,32 m.p.); a constatat că moștenitoarele legale ale defunctei sunt B. L. – D. și R. G. A., având fiecare câte o cotă de ½ din masa succesorală (câte 19/96 fiecare); a dispus ieșirea din indiviziune a părților; a omologat raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză efectuate în cauză; a atribuit imobilul compus din casă de locuit P + 1 (etajul nefinisat, la roșu, anexa gospodărească și terenul intravilan în suprafață de 300 m.p. (din măsurători 396,32 m.p.) situat în mun. Oltenița ..163 jud. Călărași pârâtelor – reclamante B. L. – D. și R. G. A., în val. de 171.893 lei, dreptul acestora fiind de 65.282 (câte 32.641 lei pentru fiecare).
Pentru egalizarea loturilor, instanța a dispus ca pârâtele-reclamante să plătească sultă în cuantum de 65.282,4 lei reclamantei L. M., iar pârâtei – reclamante L. M. suma de 41.328 lei; a obligat pârâta – reclamantă L. M. la 6.000 lei contravaloare pasiv succesoral de pe urma def. L. L., către pârâta – reclamantă B. L. – D.; a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți cu onorariu avocat și onorariu expert; a obligat pârâta – reclamantă L. M. la 169 lei taxă judiciară de timbru către stat, conform contravaloare drept de creanță și la 1023 lei cota parte din cheltuielile ce îi revine; a obligat pârâtele - reclamante B. L. – D. și R. G. A., în solidar, la 1943 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat; a obligat reclamanta L. M. și pârâtele – reclamante L. M. la câte 166 lei, diferența onorariu expert către Biroul local de expertize Călărași, (expert M. C.), a obligat pârâtele – reclamante B. L. – D. și R. G. A., în solidar, la 166 lei diferență onorariu expert, către Biroul Local Călărași (expert M. C.); a obligat pârâtele – reclamante B. L. – D. și R. G. A. la 157 lei cheltuieli de judecată către L. M. și a obligat pârâta-reclamantă L. M. la 82,6 lei cheltuieli de judecată către L. M..
Prin decizia civilă nr.71 din 24.09.2013 Tribunalul Călărași a respins, ca nefondate, apelurile pârâtelor – reclamante B. L. D. și R. G. A. împotriva sentinței civile de mai sus, pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, după autorii I., G. și L. ridicată de către apelante pentru reclamanta L. M. și pârâta L. M..
Prin cererile formulate apelantele au ridicat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală pentru reclamanta L. M. și pârâta L. M. (pg.45 fond). La rândul lor acestea din urma au ridicat pentru apelante aceeași excepție. Apelantele au solicitat sa se constate ca ele sunt moștenitoarele defuncților prin acceptarea tacită a moștenirii. Instanța de fond a constatat, însă, prin sentința pronunțată ca mama lor (și nu ele, apelantele) este moștenitoarea lui I. și G., în calitate de fiică. Acest aspect nu a fost criticat prin motivele de apel. De altfel apelantele nu au contestat ca mama lor nu ar fi succesoarea părinților ei și nici nu au investit instanța cu vreo excepție în acest sens. Instanța de fond a respins excepția ridicată de către apelante cu motivația ca nici unul dintre moștenitori nu a dezbătut succesiunea defuncților mai sus-menționați pe cale notarială în termen de 6 luni de la decesul acestora, conf. art. 700 C. civil. și ca din probele administrate, interogatoriu și martori rezultă ca reclamanta și pârâta L. M. au acceptat tacit moștenirea de pe urma părinților lor.
Tribunalul, având în vedere modul de soluționare precizat, a apreciat ca fiind temeinică și legală sentința cu privire la aceste excepții cu următoarea suplinire a considerentelor.
Apelantele nu au pus în discuție neacceptarea succesiunii de către L. L. după mama sa G., după tatăl său fiind renunțător. Ca atare, necontestându-i-se această calitate, în mod legal, instanța l-a declarat succesor al acesteia. În ceea ce privește acceptarea succesiunii acestuia de către fiica sa M. nu se pune in discuție ca aceasta sa fi îndeplinit sau nu vreun act din care sa rezulte ca a acceptat tacit sau expres moștenirea după tatăl său, deoarece are calitatea de moștenitor rezervatar (fiind descendentă), are, pe deplin, vocație la succesiunea defunctului și este considerată de drept succesoare „intra vires hereditas” (născută în 1989, tatăl decedat în 2005) întrucât, la data decesului acestuia era minoră și nu putea, singură, să accepte moștenirea defunctului, neavând exercițiul drepturilor sale, respectiv capacitate de exercițiu deplină conf. Decretului 31/1954, motive pentru care, ope legis, este considerată succesoare.
Mai mult, conform art.653 cod civil (1864)”descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului” nefiind necesar un inventar al bunurilor și eliberarea unui certificat de moștenitor pentru a se face dovada moștenirii.
Prin urmare pârâta L. M. are calitatea de succesoare a tatălui său nefiind necesara dovedirea acceptării tacite a succesiunii. Pentru aceste motive, Tribunalul a înlăturat motivarea instanței de fond cu privire la această chestiune.
În ceea ce o privește pe reclamanta L. M., Tribunalul a apreciat ca aceasta are calitate de succesoare după părinții săi L. I. și L. G.. Astfel din întreg materialul probator (în special declarațiile martorilor) rezultă ca atât mama apelantelor, reclamanta și fratele lor defunct L. nu au făcut vreun act expres din care se poate deduce ca au acceptat în mod expres sau tacit moștenirea după părinții lor. Apelantele nu au făcut dovada îndeplinirii vreunui act din care sa rezulte ca au acceptat în mod tacit succesiunea după primii trei defuncți. Ceea ce rezultă din probatoriu este faptul ca cei trei moștenitori, M., L. și M. s-au înțeles bine, ca s-au acceptat unii pe alții ca succesori și s-au ajutat, dar din cauza lipsurilor bănești nu au putut să dezbată succesiunile la notariat. Prin urmare, mama apelantelor nu a contestat dreptul la succesiune al surorii sale. Faptul ca acum apelantele, în numele propriu, invoca o altă situație de fapt, dar nedovedită, nu poate conduce la concluzia ca, în cauza, pentru unii aceasta situație se poate interpreta in sensul acceptării succesiunii iar pentru alții în sensul neacceptării. Nici mama lor nu a efectuat vreun act de acceptare în sensul legii ci, cel mult acte de administrare. În completarea acestei susțineri avem în vedere si situația reținuta în continuare cu privire la motivele de apel legate de îmbunătățiri.
Conform art.1169 Cod civil (1864) în vigoare la data introducerii acțiunii, arată instanța de apel, apelantele pârâte reclamante trebuia sa facă dovada celor solicitate respectiv a îmbunătățirilor. Mai mult, deși se susține ca la o parte din aceste îmbunătățiri a participat și mama lor, nu au învestit instanța cu vreo cerere legată de masa succesorală rămasa (drepturi și creanțe) de pe urma acesteia.
De asemenea, nu au precizat și nu au cuantificat dreptul fiecăreia (al apelantelor și mamei lor) la acestea, nu s-a cuantificat munca la manopera pentru apelanta Roșesanu, nici măcar în apel, la cererea Tribunalului (pg.26), când au precizat doar dreptul lor nu și al mamei lor.
Trecând peste aceste aspecte, apelantele au pretins ca ele și mama lor au contribuit la realizarea îmbunătățirilor precizate (pag. 38 fond), fără a le dovedi sau fără a dovedi ca realizau măcar venituri in perioada realizării imobilului, respectiv până în anul 2005 când pretind ca au început sa aibă venituri proprii.
Astfel, la interogatoriile ce li s-au luat, la fond, de către reclamantă și pârâta L. M., cu privire la aceste îmbunătățiri apelantele au declarat:B. L. D.. In perioada 10.07._04 la edificarea construcției au contribuit în mod expres L. L., cu aportul bunicilor autori, și relativ ea și mama sa (pg.89); L. L. a lucrat în străinătate iar banii câștigați i-a folosit la edificarea construcției; are un loc de muncă de 6 ani – deci din 2005; mama sa nu avea un loc de muncă fiind întreținută de apelantă (pg.93); R. G. A.: L. L. a lucrat în străinătate iar banii câștigați i-a folosit la edificarea construcției; ea are un loc de muncă din 2005; mama sa nu avea un loc de muncă fiind întreținută de sora apelantă, bunici și L. până și-a găsit serviciu, însă nedovedit (pg.94).
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, la fond, și deci și a celor precizați prin cererea de apel, Tribunalul a stabilit următoarele:
Pentru reclamantă: 1.Martora Cintilica E., (pg.98) declară: casa a fost construită de L. și cei doi bătrâni, M. nu a avut servici și a contribuit cu munca fizică. La moartea lui L. casa era la roșu, avea rețea de curent electric, parterul era locuibil. 2. D. P. (pg.107): casa a fost construită de L. și la moartea lui casa era la roșu, era finalizată, sus nu existau geamuri și uși. 3. C. I.,(pg.137) finul defuncților I. și G. declara: casa a fost construită de L. și cei doi bătrâni care aveau pensii; în 2004 casa era locuibilă, văruită, avea uși, ferestre, curent electric. M. locuia în imobil dar nu avea servici. Apelantele erau minore, nu realizau venituri când s-a realizat imobilul. Martorul audiat in apel declara in sensul celor arătate la acești martori.
Martorii apelantelor: 1. I. I. (pg.100) declara: casa a fost construită de prietenul său L. L., cu aport în muncă fizică și din partea autoarei L. M.. 2. I. A. C. (pg.102) declară: casa a fost construită de L., care a lucrat în străinătate, cu ajutorul celor doi bătrâni, care aveau pensii, și cu aportul în muncă fizică și din partea autoarei L. M. – respectiv a făcut mâncare meșterilor, dar nu financiar, financiar a contribuit L. D., fără a se preciza in ce sens; la moartea primilor trei era construit și parterul și etajul, parțial avea geamuri și nici curent electric, iar pârâta L. a pus parchet. S-au adus îmbunătățiri la imobil de către L. D. (fără a se preciza care sunt). 3. T. E. (pg.104), declară: casa a fost construită de L., cu cei doi bătrâni, care aveau pensii bunicele, și cu aportul în muncă fizică și din partea autoarei L. M. – a făcut mâncare muncitorilor; la moartea lui L. casa era la roșu, era văruită, avea rețea de curent electric. 4. D. I. (pg.139) declara: a cunoscut-o pe M. în 2005, fiind prietenul acesteia, când a intrat și in imobil, care era la roșu, tencuit, avea ferestre din lemn și uși, etajul nu era locuit, camerele nu erau gletuite și nu aveau parchet pe jos, bucătăria și baia erau racordate la apă curentă dar nu aveau gresie și faianță.
Ceea ce rezultă cu certitudine din aceste declarații este faptul ca cei care au contribuit efectiv și financiar la realizarea construcției, atât timp cat au fost în viață sunt autorii I., G. și L., ultimul având contribuția cea mai mare. În ceea ce privește stadiul construcției la data decesului lui L., aceasta nu se poate stabili cu exactitate având în vedere modul de cunoaștere și percepere al fiecărui martor.
În raport de aceste declarații tribunalul apreciază ca apelantele nu au făcut dovada ca dispuneau de venituri (până in 2005, data când afirma ca aveau serviciu), iar pentru mama lor nu s-a făcut în nici un fel această dovadă; nu s-a făcut dovada ca mama lor a contribuit la realizarea acestor îmbunătățiri, ci doar ca pregătea mâncarea pentru muncitori; nu s-a făcut dovada în mod direct ca apelantele au contribuit prin muncă sau financiar la realizarea vreunei îmbunătățiri, ci s-ar putea trage o astfel de concluzie doar indirect și doar pentru perioada după 2005, când apelantele afirmă ca început să realizeze venituri; părțile adverse nu le-au recunoscut pretențiile.
Instanța de fond a reținut, totuși, ca acestea au realizat următoarele îmbunătățiri: c/val 7 uși, și 4 ferestre, tencuit parter, izolat termic cu polistiren expandat la fațadă parter, montat parchet parter, montat gresie baie, zugrăvit interior parter, casa scării și scara, alee pietonală acces de la stradă la casa, totul în valoare de 17.956 lei (au solicitat 20.000 lei – pg.41).
In ceea ce privesc îmbunătățirile realizate, concluzionând, Tribunalul a apreciat ca, in cauză, apelantele nu au făcut dovada drepturilor solicitate, însă nu li se poate crea o situație mai grea în propria cale de atac.
În raport de aceste motive reținute, Tribunalul a apreciat ca instanța și-a motivat soluția cu suplinirea din prezenta, având în vedere ca in calea de atac tribunalul a dat posibilitatea părților să suplinească probele. Pentru aceste considerente a respins, în apel, după administrarea probei cu acte și martori, proba cu expertiză apreciind-o neconcludentă și utilă cauzei.
Și motivul legat de modalitatea de ieșire din indiviziune este nefondat deoarece în răspunsul la interogatoriu, pg.93, și 94 verso, apelantele sunt de acord cu atribuirea imobilului, cu plata sultelor.
Nici criticile cu privire la faptul că expertul nu a avut in vedere o . lucrări pe care le-au realizat la imobil nu este fondat deoarece așa după cum s-a arătat mai sus nu era necesară expertizarea lor nefăcându-se dovada realizării lor. De altfel nici nu se precizează ce nu s-a expertizat. Pentru același considerent au fost înlăturate și criticile cu privire la expertiza.
Nu este fondată nici critica cu privire la îndepărtarea de la audiere a martorului O. M., deoarece în apel li s-a admis această probă și acesta nu a fost prezentat spre audiere și nici nu s-a formulat vreo cerere pentru a se realiza audierea acestuia.
Nici motivul de apel formulat ulterior, cu privire la cheltuielile de înmormântare după defuncții L. I. și L. G., bunicii lor, nu este fondat deoarece, la data decesului acestora așa cum a rezultat din declarațiile de mai sus apelantele nu aveau venituri și ca atare nu aveau cum sa susțină aceste cheltuieli, și, mai mult din coroborarea tuturor declarațiilor martorilor audiați rezultă ca pentru I. cheltuielile au fost suportate de soția și copii săi, iar pentru G. de către copii săi. În cauză nu s-a putut stabili proporția suportării acestora și nici daca aceasta depășește cota succesorală.
Prin recursul declarat împotriva acestei din urmă hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă, pârâtele B. L. D. și R. G. A. au susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.700 alin.1 din Codul civil cât și pe cele ale art.653 din Codul civil. Potrivit acestora data de la care începe să curgă prescripția dreptului de opțiune succesorală este data deschiderii succesiunii, iar descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului, nefiind necesar un inventar al bunurilor și eliberarea unui certificat de moștenitor pentru a se face dovada moștenirii.
Instanța de apel argumentează în mod greșit că intimata L. M., în calitate de moștenitor sezinar al defunctului L. L., are de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului și, în acest context, nu ar mai fi fost necesară dovedirea acceptării tacite a succesiunii.
Din întreg materialul probator rezultă că mama apelantelor, reclamanta și fratele defunct L. nu au acceptat în mod expres sau tacit moștenirea după părinții lor; cei trei moștenitori s-au acceptat unii pe alții ca succesori; mama apelantelor nu a contestat dreptul la succesiune al surorii sale; după decesul defuncților L. I. și G. în casa acestora au locuit L. L., L. M. și recurentele care au înțeles să accepte succesiunea defuncților prin plata impozitelor datorate pentru imobilul ce face parte din masa succesorală și prin continuarea lucrărilor de construcții la acesta. Faptul negativ al lipsei contestării dreptului la moștenire, pe de o parte, nu poate fi dovedit, iar pe de altă parte, nu reprezintă un act neechivoc de acceptare tacită a succesiunii din partea reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.01.2014 reclamanta a solicitat respingerea recursului arătând că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului la opțiune succesorală, dispozițiile art.700 din Codul civil fiind corect aplicate.
Aceleași concluzii sunt formulate și de intimata – pârâtă L. M. prin întâmpinarea de la 20.01.2014 cu referire la faptul că nu a înțeles să renunțe la dreptul său în privința moștenirii rămasă de pe urma tatălui L. L.; se arată și că, din probatoriul administrat, nu rezultă că recurentele sau mama acestora să fi făcut ele însele acte de acceptare tacită a succesiunii după defuncții L. I., L. G. și L. L., ci cel mult acte de administrare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs care se circumscriu într-adevăr dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat pentru considerentele care urmează:
Singurele motive de casare ce privesc nelegalitatea hotărârii care formează obiectul prezentului recurs, sunt acelea relative la modul în care instanța de control judiciar a motivat hotărârea sa și, respectiv, a interpretat și aplicat prevederile art.700 și ale art.653 din Codul civil; celelalte critici pe care le-am menționat mai sus, sunt critici de netemeinicie și care nu vor fi analizate de instanța de recurs (modul în care au fost interpretate probele și a fost stabilită situația de fapt în cauză) consecință a caracterului extraordinar al căii de atac pendinte.
Din această perspectivă, Curtea arată că, în mod greșit, instanța de apel a pornit de la premiza că, acceptarea succesiunii de pe urma defunctului L. L. de către fiica acestuia L. M., nu se poate pune în discuție deoarece această intimată pârâtă, în calitate de moștenitor rezervatar, fiind descendentă, are pe deplin vocație la succesiunea defunctului și este considerată de drept succesoare, fără a se mai cerceta dacă aceasta a îndeplinit sau nu vreun act din care să rezulte că a acceptat tacit sau expres moștenirea rămasă de pe urma tatălui său.
Or, confuzia generată între vocația la succesiune, calitatea de moștenitor sezinar și exercițiul dreptului de opțiune succesorală, a condus instanța, la neadministrarea probelor dar și la lipsa de interpretare a celor deja administrate la judecata în fond, în sensul criticii pe care am expus-o și, pe seama cărora, și-ar fi format convingerea asupra actelor de acceptare a moștenirii sub condiția termenului prevăzut de dispozițiile art.700 din Codul civil.
Într-adevăr, potrivit cu dispozițiile art.653 din Codul civil, descendenții și ascendenții, în calitatea acestora de moștenitori rezervatari și sezinari pot intra în posesiunea succesiunii fără a fi necesară formalitatea inventarierii bunurilor ori eliberarea certificatului de moștenitor, însă aceasta nu conduce la concluzia că ei sunt acceptanți de drept ai moștenirii deoarece s-ar aduce atingere însuși dreptului lor de opțiune succesorală.
În condițiile în care situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, instanța de recurs nu poate soluționa excepțiile prescripției dreptului de opțiune succesorală invocate de părți, astfel că sub acest aspect se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea refacerii probatoriului, sub aspectul acceptării succesiunii de pe urma defunctului L. L., în principal( acesta fiind argumentul care a condus la soluția de admitere a recursului) cât și de pe urma celorlalți defuncți, din perspectiva apărărilor formulate de părțile din litigiu, în vederea soluționării unitare a cauzei.
Având în vedere aceste considerente în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat, va dispune casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe de apel care va administra orice probă consideră utilă, pertinentă și concludentă sub aspectul stabilirii modului în care părțile din litigiu au făcut acte de acceptare ale moștenirilor ce urmează a fi deschise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele – pârâte B. L. D. și R. G. A. împotriva deciziei civile nr.71 din 24.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă L. M. și intimata – pârâtă L. M..
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.2/04.06.2014
Tribunalul Călărași – Gh.C.
- M.V.P.
Judecătoria Oltenița – E.M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1941/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
