Legea 10/2001. Hotărâre din 03-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 24517/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.690 R
Ședința publică din data de 03.04.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți P. T. și . SA împotriva sentinței civile nr.1779/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; obligație de a face; alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează restituirea dosarului de către Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, precum și faptul că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că recurenții reclamanți au solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauze în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă la data de 27.06.2012, reclamantul P. T. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se soluționeze pe fond notificarea nr. 2267/03.08.2001, transmisa prin executor judecătoresc, privind imobilul situat în București, . R. nr. 58, sector 5, format din teren in suprafața de 120 mp si construcție, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, în sensul de a dispune fie restituirea acestuia în natura, fie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, al căror cuantum urmează a se stabili prin expertiza efectuată în prezenta cauză la valoarea de piață a imobilului de la momentul soluționării; să fie obligat M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr._, aferent notificării nr. 2267/03.08.2001 însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză; iar în subsidiar, solicită să fie obligat M. București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București în vederea centralizării și continuării procedurii administrative.
Prin sentința civilă nr. 1779/08.10.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții P. T. și . în contradictoriu cu paratul M. București prin Primar General, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurii reparatorii prin puncte, conform art. 24 alin. 2, 3, 4 din legea nr. 165/2013, in favoarea reclamanților, în ce privește imobilul compus din teren in suprafața de 120 mp si construcție, în prezent demolata, din București, . R. nr. 58, sector 5, colț cu ., având în vedere si încheierea contractului de cesiune de creanță autentificat prin încheierea nr. 1704/16.05.2012 de BNP F. M. si Asociații, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să transmită dosarul de notificare si dispoziția la Prefectul Municipiului București cu respectarea prevederilor art. 21 al. 3 din Legea nr. 165/2013 și a obligat pârâtul M. București prin Primarul General la plata către reclamanți a sumei de 1800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata - onorariu de avocat si onorariu de expert.
Analizând materialul probator administrat, tribunalul a constatat următoarele:
Analizând pe fond notificarea reclamantului persoana fizica, s-a constatat că aceasta a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la obținerea de masuri reparatorii în sensul art. 3 și 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001 precum si după apariția legii nr. 165/2013, in condițiile acestei legi.
Din probatoriul administrat rezulta că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, fiind însă un imobil preluat abuziv, în sensul art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt preluate în mod abuziv și „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.”
După apariția legii nr. 165/2013, reclamanții sunt îndreptățiți la singura măsura reparatorie prin echivalent, respectiv la acordarea compensării prin puncte prevăzuta în Capitolul III, întrucât imobilul nu mai poate fi restituit in natura, având în vedere situația sa juridică din prezent.
În ceea ce privește capătul de cerere, prin care se solicită obligarea pârâtului Municipiului București prin primarul General să transmită dosarul aferent notificării Comisiei Naționale și în subsidiar Prefecturii Municipiului București, tribunalul a reținut că la data introducerii cererii se aplicau dispozițiile art. 16 alin. 2 ind. 1 din Titlul VII al legii nr.247/2005 care prevedeau că „dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”
Prin art. 50 lit. c din Legea nr. 165/2013 s-a abrogat articolul 16, din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 21 al 3 din Legea nr. 165/2013, lege aplicabila spetei de fata conform art. 4 „Dispozițiile autorităților administrației publice locale se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către Prefect”.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului, se arată că se critică modul în care a fost soluționat capătul de cerere privind obligarea pârâtului să transmită în mod imediat și direct către CNCI dosarul Primăriei Municipiului București, aferent notificării, însoțit de hotărârea judecătorească pronunțată în cauză conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenții mai arată că este adevărat că art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stabilea circuitul dosarelor aferente dispozițiilor emise de primari, în sensul că după trecerea termenului de contestație prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile se înaintau instituției Prefectului pentru realizarea controlului de legalitate, cât și faptul că Prefectul emitea un ordin cu propuneri pe care îl înaintau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Se arată, de asemenea că, prin art. 21 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr.10/2001, se transmit Secretarului Comisiei Naționale, după exercitarea controlului de legalitate de către Prefect.
Recurenții precizează că în speță, controlul de legalitate, s-a realizat de către instanța judecătorească competentă, care a soluționat pe fond notificarea, astfel că nu se impune ca prefectul să efectueze controlul de legalitate, instanța având plenitudine de competență în acest sens.
Analizând recursul declarat, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care vor urma:
Instanța nu se poate pronunța asupra unor aspecte care nu sunt litigioase și țin de reglementarea legală a circuitului dosarelor între instituțiile statului.
Dispozițiile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (în vigoare la data pronunțării hotărârii primei instanțe), dincolo de referirile la conținutul dosarului ce se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale, stabilesc un termen de 30 de zile în care unitatea deținătoarea trebuie să-și îndeplinească obligația. Or, rolul instanțelor judecătorești în spețele de genul celei de față, este acela de a soluționa pe fond notificarea și de a stabili dacă titularul notificării are calitatea de persoană îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și nu de a prezuma, în afara cadrului litigios, că pe viitor instituțiile vizate de lege nu își vor îndeplini cu celeritate obligații precum cele de înaintare a dosarelor în termen.
Procedura înaintării dosarului către Comisie reprezintă un aspect administrativ, viitor, fără caracter litigios la momentul actual .
Oricum, prin Legea nr. 165/2013 s-au adus modificări procedurii de acordare a măsurilor reparatorii (actualmente compensatorii) atât din punctul de vedere al instituțiilor cu atribuții în materie, cât și din punctul de vedere al conținutului măsurilor compensatorii.
Întrucât dispozițiile Legii nr. 165/2013 sunt de imediată aplicare și întrucât aspectele reglementate sunt aplicabile pentru viitor inclusiv în privința dreptului la despăgubiri în echivalent stabilit în patrimoniul reclamanților prin hotărârea primei instanțe, Curtea constată că din punct de vedere formal, după reținerea calității de persoană îndreptățită la obținerea de despăgubiri prin echivalent, respectiv după obligarea emiterii unei dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, instanța trebuie să se limiteze la a arăta că aceste despăgubiri vor fi acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.
Legea nr. 165/2013 reglementează punctual și procedurile care trebuie urmate de către autoritățile administrative. Dacă acestea din urmă nu respectă prevederile legii, persoanele vătămate au la îndemână dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Față de aceste considerente, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă rap. la art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți P. T. și . SA împotriva sentinței civile nr. 1779/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC - 2 ex
08.04.2014
Jud. fond L. I. F.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 38/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
