Pretenţii. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 21833/3/2012
Dosar nr._
(2222/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 226
Ședința publică de la 17.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentant de procuror - E. I..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant B. H. W., împotriva sentinței civile nr.562/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect – pretenții în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, B. H. W., personal, legitimat cu C.I. nr._/19.04.2001, lipsește intimatul pârât, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată și depune în acest sens note de ședință.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Consideră că în mod corect Tribunalul a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03._89.
Pe de altă parte, Legea nr. 221/2009 are ca obiect strict delimitat în ce privește măsurile administrative sau condamnările dispuse pe teritoriul României de către autoritățile regimului comunist, situație care nu se regăsește în prezenta cauză.
Față de această reglementare expresă a noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic, care intră în sfera de reglementare a Legii nr. 221/2009, măsura dislocării în URSS dispusă față de reclamant, începând cu ianuarie 1945, nu se subordonează acestei noțiuni.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.562/19.03.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. H. W., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această sentință, tribunal a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la data de 13.06.2012, sub nr._, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, reclamantul B. H. W., conform Legii nr. 221/2009, a formulat cerere de despăgubire pentru suma de 18.250 euro, pentru prejudiciul moral și material suferit de tatăl său B. Frederic.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 28.01.1945 a fost luat și deportat împreună cu alți cetățeni, spre a fi internat în Lagărul Krivoi R. – Lagăr - Ilitsch din U.R.S.S., pentru a participa la lucrări de reconstrucție, fiind astfel evacuat în mod obligatoriu din localitatea Sighișoara, județul M..
A arătat că timpul deținut în lagăr, inclusiv timpul de transport, cuprinde perioada 28.01._49, după care reclamantul a fost eliberat.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de naștere și de identitate al reclamantului; copie carte de muncă și copie dactilografiată și legalizată pe numele B. Frederic; act de naștere al tatălui reclamantului B. Frederic.
Examinândacțiunea formulată, Tribunalul a apreciat că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul B. H. W. a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii cu caracter administrativ luate împotriva tatălui său, prin dislocarea de la domiciliu și internarea într-o colonie de muncă a URSS, a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 18.250 euro către reclamant cu titlu de despăgubiri, pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a deportării în perioada ianuarie 1945 – ianuarie 1950.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.
Art.3 alin.1 definește măsura administrativă cu caracter politic ca orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din actele normative prevăzute în mod expres în norma menționată.
Perioada de referință a legii este stabilită expres, vizează condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.
Din modul de reglementare al legii rezultă că o măsură administrativă dispusă la 14.01.1945, așa cum este cea din prezenta cauză, chiar dacă efectele ei s-au situat și în intervalul Legii nr.221/2009, nu intră în sfera de reglementare a acestei legi speciale.
Chiar enumerarea actelor normative în art.3 din lege vizează decrete, hotărâri, ordine și decizii emise după data de 06.03.1945 și nu anterior acestei date.
Pe de altă parte, Legea nr.221/2009 are un obiect strict delimitat și privește măsurile administrative sau condamnările dispuse pe teritoriul României de către autoritățile regimului comunist în perioada de referință a legii, situație care nu se regăsește în prezenta cauză.
Față de reglementarea expresă a noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic, care intră în sfera de reglementare a Legii nr.221/2009, măsura dislocării în URSS dispusă față de reclamant începând cu ianuarie 1945 nu se subordonează acestei noțiuni, astfel că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul B. H. W., motivând, în esență, că greșit i-a fost respinsă cererea, întrucât măsura deportării este o măsură administrativă cu caracter politic.
Recursul nu este motivat în drept.
Recursul este nefondat.
Așa cum este formulat în scris, recursul se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., în sensul fie că hotărârea este nelegală și netemeinică, fie a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Hotărârea ar fi netemeinică atunci când din modul în care a fost redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, critici care nu se susțin în recurs.
De asemenea, hotărârea ar fi dată cu încălcarea sau aplicarea legii, dacă s-a aplicat o normă generală, nesocotind o normă specială, s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
Nici în această situație, criticile din recurs nu sunt făcute și nu se susțin.
Corect a reținut prima instanță că deportarea recurentului în fosta U.R.S.S. a fost o consecință a războiului și nu o măsură administrativă cu caracter politic.
Ca atare, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, conform art.312 alin.1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.316 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant B. H. W. împotriva sentinței civile nr.562/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.B.I.
2 ex/04.04.2014
------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.P.
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 03-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 179/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
