Revocare donaţie. Decizia nr. 1589/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1589/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 46425/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1589R
Ședința publică de la 27 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant C. S. împotriva sentinței civile nr. 2190/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți H. A. G. V., H. V. A. G. și H. V., având ca obiect: revocare donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât H. V. A. G. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct.2 Cod pr. Civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 07.06.2011, reclamantul C. S. a formulat, în temeiul art. 975 C.civ., acțiune revocatorie în contradictoriu cu pârâtul H. G., solicitând revocarea (desființarea) contractului de donație autentificat sub nr. 537/19.08.2010, prin care imobilul teren și construcție înscris în CF nr. 4419, nr. cadastral 639/1, situat în Mogoșoaia, județul Ilfov a fost donat către H.-V. A. G., deoarece donația a fost încheiată în frauda creditorilor, respectiv în vederea prejudicierii reclamantului.
Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2012, tribunalul a dispus, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., suspendarea judecării cererii, constatând că pârâtul a decedat în cursul judecării cauzei, iar până în prezent nu au fost indicați moștenitorii acestuia.
Prin sentința civilă nr. 2190/17.12.2013 Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în raport de dispozițiile art. 248 C.proc.civ., rămânerea cererii de chemare în judecată în nelucrare timp de mai mult de un an din vina părților, ceea ce atrage perimarea acesteia. Întrucât perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, ce operează de drept la împlinirea termenului de un an de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză și nu poate fi înlăturată prin niciun alt act de procedură efectuat după împlinirea termenului perimării, ținând seama și de dispozițiile art. 252 și urm. C.proc.civ., tribunalul a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției perimării și menținerea suspendării cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului H. G..
În motivarea recursului, recurentul - reclamant a arătat că pârâtul H. G. a decedat în cursul judecării cauzei la data de 16.05.2012 având doi copii cu vocație la moștenire, și anume, H. A. G. Vincențiu și H. V. A. G.. Prin declarațiile de renunțare autentificate cu nr. 926/29.08.2012 și respectiv nr. 1125/08.10.2012 aceștia au renunțat la moștenirea tatălui lor, atât la cea legală, cât și la cea testamentară. În aceste condiții, prin încheierea din 16.10.2012 s-a dispus suspendarea cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului H..
Recurentul reclamant a considerat că nu a rămas în pasivitate, efectuând toate diligențele aflate la dispoziția acestuia pentru a indica instanței de judecată moștenitorii pârâtului H. G., situație care reiese din obținerea tuturor certificatelor menționate anterior. În situația aceasta, a moștenirii vacante, termenul la care a fost obligat reclamantul să îl respecte până la emiterea unui certificat de vacanță succesorală este de 1 an și 6 luni, termen care s-a împlinit la data de 16.11.2013.
Recurentul reclamant a considerat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 250 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Recurentul reclamant a arăta că, în raport de prevederile art. 1.137 din Codul civil, a fost pus în imposibilitatea de a indica moștenitorii defunctului, fiind ținut la respectarea termenului de un an și 6 luni de la deschiderea moștenirii pentru a demara procedura succesiunii vacante. În aceste condiții cursul termenului de perimare a fost suspendat pe toată durata termenului necesar pentru constatarea succesiunii vacante, începând că curgă de la data de 16.11.2014.
Recurentul reclamant a arătat că încheierea de suspendare a fost comunicată la data de 25.01.2012 astfel că termenul de 1 an pentru perimare curge de la această dată.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din 16.10.2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a suspendat judecata cauzei, constatând că pârâtul H. G. a decedat în cursul judecării cauzei iar până la data suspendării nu au fost indicați moștenitorii acestuia.
Măsura suspendării a fost dispusă la cererea reclamantului, care, la acel termen, a arătat că pârâții au renunțat la moștenire și a solicitat suspendarea cauzei potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
De la data suspendării și până la data constatării perimării, în cauză nu a fost îndeplinit niciun act de procedură.
În urma verificării, Curtea constatat că, în cauză, cursul termenului de perimare de un an nu a fost întrerupt sau suspendat în baza art. 248, 249 din Codul de procedură civilă, nefiind incidente prevederile art. 250 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât incidentul nu s-a produs în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
Astfel, conform art. 250 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare. Această cauză de suspendare nu poate fi reținută în cauză întrucât decesul pârâtului nu a intervenit în cele din urmă șase luni ale termenului.
De asemenea, în speță nu poate fi reținută nici cauza de suspendare prevăzută de art. 250 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Conform acestui text, perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa. Incidența în cauză a instituției vacanței succesorale nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința reclamantului, care să-l fi împiedicat pe acesta să stăruie în judecată, întrucât, chiar într-o astfel de situație, reclamantul are posibilitatea de a efectua acte de procedură prin care să stăruie în judecată. În cauză, reclamantul nu a stăruit în judecată în cadrul termenului de perimare, cererea prin care a învederat instanței faptul că moștenirea este vacantă fiind depusă la 17.12.2013, după împlinirea termenului de perimare. Astfel, această cerere nu putea duce la suspendarea termenului de perimare întrucât a fost depusă la dosar după împlinirea acestui termen, moment în care cererea era deja perimată, această sancțiune operând de drept la împlinirea termenului, conform art. 248 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cauză se reține culpa reclamantului în rămânerea în nelucrare, nefiind incidentă niciuna din cauzele prevăzute de art. 248 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, în care culpa părții este exclusă. Astfel, actul de procedură nu urma să fie îndeplinit din oficiu și nu se pune problema ca dosarul să nu fi ajuns încă la instanța competentă să îl judece sau să nu se poată fixa termen de judecată.
Recurentul a susținut că a efectuat demersurile necesare pentru indicarea moștenitorilor defunctului, însă această împrejurare nu poate conduce la suspendarea sau întreruperea cursului perimării în situația în care, în cauză, acesta nu a efectuat niciun act de procedură care să întrerupă perimarea, respectiv un act prin care să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății; astfel cum s-a arătat mai sus, actul efectuat în acest sens de reclamant a fost depus la dosar după împlinirea termenului de perimare.
De asemenea, nu se poate reține că termenul de perimare ar curge de la data comunicării încheierii de suspendare, această susținere a recurentului neavând suport legal. Astfel, față de prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză și care nu a fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.
În consecință, reținând că în cauză termenul de un an a fost împlinit iar cererea se perimă de drept, în temeiul art. 248 din Codul de procedură civilă, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, ținând seama și de prevederile art. 252 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis această excepție, aplicând corect prevederile legale analizate mai sus.
Reținând că motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, nu sunt întemeiate, văzând art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. S. împotriva sentinței civile nr. 2190/17.12.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul, declarat de recurentul reclamant C. S. împotriva sentinței civile nr. 2190/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți H. A. G. V., H. V. A. G. și H. V.,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. D.F.B.
Tehnored. T.I. 2 ex./3.11.2014
Jud. fond: R. E. G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1703/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 957/2014. Curtea... → |
|---|
