Acţiune în constatare. Decizia nr. 575/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 575/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2440/94/2013
Dosar nr._
(662/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.575
Ședința publică de la 07.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MIHAI-ANDREI NEGOESCU–GÂNDAC
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE P. INSIEME, împotriva deciziei civile nr.877 A din 03.03.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. D..
P. are ca obiect – acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă Asociația de P. Insieme, prin avocat S. K., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 06.05.2015, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă P. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei-pârâte cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru nerespectarea dispozițiilor privind alcătuirea completului de judecată; fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel în mod corect a constatat la primul termen de judecată al apelului că, în speța dedusă judecății, sunt incidente dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă, însă a omis să procedeze în conformitate cu acestea în totalitate.
Or, această constatare vine în directă contradicție cu cele reținute de instanța de fond prin dispozitivul sentinței apelate, în sensul că pe de o parte, a indicat calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, termenul de exercitare al acestuia ca fiind de 30 de zile de la comunicare, conform dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă.
Apreciază că instanța de apel ar fi trebuit să recalifice calea de atac exercitată ca fiind recurs, având în vedere valoarea obiectului cererii, precum și dispozițiile art.2821 alin.1 coroborate cu cele ale art.3041 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Ca atare, apreciază că instanța de apel a încălcat normele privind compunerea completului de judecată, întrucât în mod nelegal a continuat să judece cauza în complet format din doi judecători, având în vedere faptul că sentința instanței de fond nu era atacabilă decât cu recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. - secția civilă, la data 18.02.2013, sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta D. P. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE P. INSIEME, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- să se constate inexistența dreptului Asociației de proprietari Insieme de a impune la plată, în sarcina reclamantei, fondul de reparații și fondul de investiții menționate în procesul-verbal de constituire a Asociației din 17.03.2011;
- să se constate inexistența dreptului Asociației de proprietari Insieme de a impune la plată, în sarcina reclamantei, cotizațiile solicitate sub denumirea de „energie electrică”;
- să fie obligată pârâta să comunice, în scris, reclamantei lista lucrărilor care urmează a fi executate în Complexul Inseme; costurile estimate pentru lucrările ce urmează a fi executate; numele expertului autorizat care a constatat și evaluat urgența, necesitatea și estimarea costurilor lucrărilor ce urmează a fi efectuate; cauza apariției deficiențelor (lucrări executate necorespunzător de către dezvoltator sau exploatarea defectuoasă a imobilului conform Cărții tehnice a acestuia); procedura de selecție a ofertelor pentru achiziția de bunuri și servicii în cadrul Asociației Insieme.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 05.05.2011, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 912/05.05.2011, a devenit proprietara bunului imobil - apartament nr. l, situat la parterul blocului CI, din loc. Voluntari, .. 3, jud. Ilfov, imobil ce face parte din Ansamblul Insieme Rezidențiale.
Reclamanta a mai arătat că în perioada 05.05._12 nu a locuit în imobil. La data de 31 mai 2011, i s-a comunicat că ar datora Asociației circa 2500 lei întrucât nu și-a plătit fondurile care fuseseră hotărâte în martie 2011.
Reclamanta a adus, verbal, la cunoștința tuturor celor prezenți faptul că a cumpărat apartamentul la data de 05.05.2011 și nu a preluat nicio datorie a fostului proprietar, legal neexistând posibilitatea să se nască în sarcina sa o obligație anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului. Astfel, a rămas că Asociația va avea în vederea acest aspect motivat și de faptul că urma să fie ales un nou Președinte, acesta având nevoie de un timp pentru analizarea problemelor din complex.
Reclamanta a precizat faptul că în imobil locuiește din 01.04.2012 și a comunicat Președintelui Asociației copie a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, solicitând în numeroase rânduri modificarea listelor de întreținere și a facturilor motivat de faptul că asociația nu are niciun drept să solicite acele fonduri de la reclamantă, însă cu rea credință aceasta a refuzat.
Ca urmare a somațiilor de plată primite de la Asociație, reclamanta a comunicat către Asociația de proprietari, la data de 30.01.2013, NOTIFICAREA nr. 2 prin care a solicitat acesteia să ia act (și să dispună în consecință) cu privire la inexistența dreptului Asociației de a-i solicita diverse sume de bani sub diverse denumiri.
La data de 11.02.2013, asociația i-a comunicat reclamantei un răspuns Ia notificare, general și evaziv, fără a puncta problemele invocate în notificare, dovedind încă odată reaua-credință. Mai mult, solicitările reclamantei de a primi lista de lucrări ce urmează a fi executate în complex, costurile estimate, constatarea necesității lucrărilor, procedura de selecție a ofertelor pentru achiziția de bunuri și servicii sunt considerate neoportune și fără niciun fel de susținere în plan real or, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr.230/2007 proprietarii au dreptul să cunoască toate aspectele ce țin de activitatea asociației și au acces, la cerere, la orice document al acesteia.
Reclamanta a mai precizat că a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate inexistența dreptului Asociației de proprietari INSIEME de a impune la plată, în sarcina sa, fondul de reparații și fondul de investiții menționate în procesul-verbal de constituire a Asociației din 17.03.2011 întrucât acestea au fost votate și adoptate la data de 17.03.2011, dată la care nu era constituită legal Asociația, consemnate în procesul - verbal al Adunării de Constituire a Asociației de proprietari Insieme; obligația de plată a sumelor s-a născut la data semnării procesului verbal, respectiv la data de 17.03.2011, în sarcina proprietarilor imobilului de la acea data, nicidecum în sarcina unor viitori proprietari dobânditori ai imobilului; reclamanta a devenit proprietar al imobilului la 2 luni de zile mai târziu, la data de 05.05.2011 prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 912/05.05.2011. Astfel, a solicitat instanței să constate inexistența dreptului Asociației de a impune aceste fonduri în sarcina sa, actele Asociației fiind realizate cu rea-credință, în mod nelegal și netemeinic.
Reclamanta a mai precizat că a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate inexistența dreptului Asociației de proprietari INSIEME de a impune la plată, în sarcina sa, cotizațiile solicitate sub denumirea „fond de investiții stație de dedurizare" și „energie electrică" (nu energie electrica CI, C2,C3, ci simplu „energie electrică") întrucât acest fond nu a fost votat, aprobat, pus în discuție în nicio Adunare Generală, însă Președinta Asociației a menționat că ar datora urmare a unei plăți întârziate către ENEL și ar reprezenta rebranșare și penalități, sumă care ar fi fost hotărâtă în A.G. din data de 31.05.2012. În procesul - verbal al acelei A.G. la punctul 4 „Clarificare situație ENEL” se regăsește doar o vagă mențiune și se precizează faptul că această sumă corespunde energiei electrice consumată în cadrul Ansamblului Insieme. Astfel, nu se regăsește nicio hotărâre prin care reclamanta ar datora 50 de lei, pentru cat timp și nici dacă acest eventual consum este anterior sau ulterior datei la care a devenit proprietar.
Reclamanta a mai menționat că a solicitat instanței să dispună obligarea Asociației de P. INSIEME să-i comunice, în scris, următoarele: lista lucrărilor care urmează a fi executate în Complexul Insieme; costurile estimate pentru lucrările ce urmează a fi executate; numele expertului autorizat care a constatat și evaluat urgența, necesitatea și estimarea costurilor lucrărilor ce urmează a fi efectuate, cauza apariției deficiențelor (lucrări executate necorespunzător de către dezvoltator sau exploatarea defectuoasă a imobilului conform Cărții Tehnice a acestuia); procedura de selecție a ofertelor pentru achiziția de bunuri și servicii în cadrul Asociației Insieme.
Solicitările au drept temei dispozițiile art. 10 din Legea nr.230/2007, cu modificările și completările ulterioare, și sunt motivate de faptul că, în complex urmează a fi executate o . lucrări precum lucrări de stopare infiltrații apă, reparare pompe, etc. lucrări pentru a căror executare, fiecare proprietar, va fi obligat la plata unor sume de bani nu tocmai modice (2 -3.000 de euro/apartament).
Astfel, reclamanta a considerat absolut necesară și utilă comunicarea documentelor solicitate pentru a constata și dacă lucrările sunt necesare sau nu, dacă nu cad în sarcina dezvoltatorului/constructorului, dacă nu se plătesc prestări de servicii unde se puteau executa lucrările pe garanție.
Pentru considerentele arătate și față de înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod.proc.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 1900 lei, constând în fond de investiții în cuantum de 1590 lei și fond de reparații în sumă de 400 lei, sume neachitate până în prezent, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că la data de 17.03.2011, prin procesul verbal al adunării de constituire a Asociației de P. Insieme, s-au aprobat fondurile necesare desfășurării activității asociației respectiv fond rulment, fond de reparații și fond de investiții.
În baza hotărârii A. din 17 03.2011, precum și a Hotărârii A. din 24.07.2011, reclamanta, în calitate de proprietar, a fost obligată la plata sumei de 2490 lei, din care a rămas neachitată suma de 1990 lei.
Pârâta a mai arătat că ar fi putut lua la cunoștință despre cheltuielile asociației prin consultarea proceselor verbale privind hotărârile Asociației, având posibilitatea participării la adunările generale. A mai precizat că în decizia Comitetului executiv din data de 10.01.2014, care a fost adusă la cunoștința proprietarilor prin afișare, se regăsesc informațiile pe care le-a solicitat reclamanta la punctul c al capătului de cerere nr. 3.
Prin sentința civilă nr.2473/19.06.2014, Judecătoria B. a admis în parte cererea principală astfel cum a fost precizată, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, a constatat inexistența dreptului pârâtei-reclamante de a-i impune la plată reclamantei-pârâte fondul de reparații și fondul de investiții în cuantum de 2.090 lei menționate în procesul-verbal din data de 17.03.2011, a respins cererea privind constatarea inexistenței dreptului pârâtei-reclamante de a-i impune la plată reclamantei-pârâte cotizațiile privind energia electrică ca neîntemeiată, a respins cererea privind obligarea pârâtei-reclamante de a-i comunica reclamantei-pârâte lista lucrărilor, costurile estimate, numele expertului autorizat, procedura de selecție a ofertelor pentru achiziția de bunuri și servicii ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 2473/19.06.2014, a formulat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, anularea în parte a sentinței civile apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligării intimatei la plasa sumei de 1990, constând în fond de investiții în cuantum de 1590 lei și fond de reparații în cuantum de 400 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.877/A/03.03.2015, Tribunalul Ilfov a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins apelul declarat de apelanta pârâtă ASOCIAȚIA DE P. INSIEME, ca tardiv formulat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului de procedura civilă de la 1865, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată – 14.02.2013, astfel cum rezultă din mențiunile de pe plicul aflat la fila 66 dosar fond.
Potrivit art. 284 alin.1 C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, sentința civilă nr. 2473/19.06.2014 pronunțată de către prima instanță a fost comunicată apelantei la data de 29.09.2014, astfel cum reiese din cuprinsul dovezii de comunicare aflate la dosarul primei instanțe (f.152), iar cererea de apel a fost depusă la instanța de fond, la data de 31.10.2014, conform vizei de primire aplicată de Judecătoria B., (f. 8 din dosarul Tribunalului Ilfov). S-a reținut că, într-adevăr, sentința a fost comunicată la sediul reclamantei apelante, iar nu la domiciliul ales însă, având în vedere că documentul a fost primit de parte, Tribunalul a reținut că devin aplicabile disp. art.90 alin.2 C.proc.civ., comunicarea realizându-se astfel cu respectarea dispozițiilor legale.
În aceste condiții, termenul de formulare a apelului a început să curgă pentru intimată la data de 29.09.2014 și s-a împlinit, conform art. 101 alin. 3 C. proc. civ., la 15.10.2014.
Prin urmare, la data înregistrării la instanță a cererii de apel, termenul de 15 zile era împlinit, devenind aplicabile prevederile art. 103 C. proc. civ..
Normele ce stabilesc termene de exercitare a căilor de atac sunt, fără îndoială, de ordine publică, urmărind asigurarea celerității procesului civil și, pe cale de consecință, stabilitatea circuitului civil.
Prin urmare, excepția tardivității a fost admisă, cu consecința respingerii cererii de apel ca tardiv formulată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta ASOCIAȚIA DE P. INSIEME, solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 5 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că se impune admiterea recursului și implicit casarea în tot a deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nerespectarea dispozițiilor privind alcătuirea completului de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.1 vechiul C.proc.civ.
În motivare, recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel a constatat la primul termen de judecată al apelului, data de 03.03.2015, că în speța dedusă judecății sunt incidente normele vechiului cod de procedura civilă.
Această constatare vine în directă contradicție cu cele reținute de instanța de fond prin dispozitivul sentinței civile nr.2473/19.06,2014, care indică, pe de o parte, calea de atac a apelului, și, pe de altă parte, termenul de exercitare al acestuia ca fiind de 30 de zile de la comunicare, conform dispozițiilor Noului Cod de Procedura Civilă.
Instanța de apel a procedat corect în a reține că sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod de Procedura Civila, însa a omis să procedeze în conformitate cu acestea în totalitate.
Având în vedere valoarea obiectului cererii, precum și a dispozițiilor art.2821 alin.(1) coroborate cu cele ale art.3041 din Vechiul Cod de Procedura Civila, sentința instanței de fond nu era atacabilă decât cu recurs.
Astfel, instanța ar fi trebuit să recalifice calea de atac exercitată de către pârâtă ca fiind recurs. Această operațiune ar fi fost în mod normal urmată și de soluționarea incidentului procedural al legalei compuneri a completului de judecată, potrivit art.99 alin.(3) al Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești „(3) în situația recalificării căilor de atac se va proceda astfel: daca apelul este recalificat în recurs, completul de judecata va fi întregit cu un judecător din lista de permanență, iar daca recursul este recalificat în apel, completul de judecată va fi format din primii 2 judecători ai completului de recurs".
Instanța care a soluționat calea de atac formulată de pârâtă, intitulată „Apel", a procedat însă în mod nelegal, continuând să judece cauza în complet format din doi judecători.
Încălcând normele privind compunerea completului de judecată, și anume, prevederile art.54 alin. (2) din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară, instanța de control judiciar a determinat aplicabilitatea motivului de recurs prevăzut de art.304 alin.1 din Vechiul Cod de Procedură Civilă.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând criticile de recurs, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă la Judecătoria B. – 14.02.2013 - prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Astfel, prezenta instanță are în vedere faptul că reclamanta a sesizat instanța de fond prin cerere de chemare în judecată a pârâtei, cerere care a fost depusă prin poștă, în cauză fiind incident art. 104 Cod procedură civilă vechi, din dispozițiile acestui articol de drept rezultând intenția legiuitorului de a se lua în considerare data la care au fost depuse de parte actele de procedură la poștă și nu data la care acestea au ajuns la instanță.
Chiar dacă instanța de fond a menționat în dispozitivul hotărârii pronunțate ca fiind 30 de zile termenul de declarare a căii de atac, ținând seama că dispozițiile care reglementează calea de atac sunt de ordine publică, nefiind la dispoziția părților și nici măcar al instanței de judecată, termenul de exercitare a căii de atac curge de la lege, iar nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Faptul că termenul pentru declararea căii de atac menționat de prima instanță ca fiind de 30 de zile coincide cu cel prescris pentru declararea căii de atac a apelului, potrivit noii proceduri, nu poate schima datele problemei juridice deduse judecății, cu atât mai mult cu cât pârâta a avut la fond o reprezentare calificată prin avocat, neputându-se apăra în sensul lipsei cunoștințelor juridice în materie.
În ceea ce privește calea de atac ce putea fi declarată împotriva sentinței instanței de fond, Curtea reține că acțiunea civilă cu care a fost sesizată prima instanță are ca obiect corespunzător primelor două capete de cerere - acțiune în constatare, cerere care este evaluabilă în bani (potrivit aprecierii reclamantei, având valoarea de 2090 lei și respectiv 300 lei), cel de-al treilea capăt de cerere are ca obiect obligație de a face, neevaluabil în bani, iar cel de-al patrulea capăt are un petit în pretenții evaluat la suma de 2390 lei de către reclamantă.
Potrivit prevederilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege”.
Așa fiind, din formularea textului se desprinde voința legiuitorului de a suprima apelul în anumite cauze, cu obiect nepatrimonial, dar și în cauzele în care se dispută drepturi cu o valoare mai mică de 100.000 lei RON.
Sintagma "litigiile al căror obiect are o valoare" se referă la valoarea obiectului dreptului subiectiv a cărui protecție se cere prin acțiune și care determină caracterul evaluabil al acțiunii. Așadar, în această categorie se înscriu toate acțiunile prin care se apără drepturile patrimoniale reale sau de creanță.
În speța dedusă judecății este vorba de un drept patrimonial ce se cere a fi ocrotit de către reclamantă, iar valoarea acestuia este, potrivit evaluării inițiale a acesteia, sub 100.000 Ron.
Numai că reclamanta prin cererea introductivă a formulat și un petit - care este, de asemenea, o cerere principală - neevaluabil în bani, prin cel de-al treilea capăt de cerere solicitându-se a fi obligată pârâta să efectueze anumite demersuri, iar acest petit nu se încadrează printre cele vizate de art. 2821 Cod procedură civilă.
Așa fiind, dat fiind și principiul unicității căii de atac care se poate exercita împotriva unei hotărâri prin care au fost soluționate mai multe capete de cerere principale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, cum este și cazul de față - capătul 1, 2 și 4 atrăgând calea de atac a recursului, dat fiind valoarea sub pragul cerut de art. 2821 Cod procedură civilă, iar capătul 3 de cerere atrăgând calea de atac a apelului - Curtea constată că hotărârea primei instanțe, în întregul ei, este supusă apelului.
Așa fiind, Curtea constată că împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță calea de atac exercitată nu putea fi decât apelul, potrivit dispozițiilor art. 2821 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
În speță, Tribunalul București, calificând corect calea de atac exercitată drept apel, a pronunțat o hotărâre în complet format din doi judecători, astfel cum prevede legea, respectând normele legale imperative privind compunerea instanței.
Curtea retine, totodată, că nelegala alcătuire a instanței care a pronunțat decizia atacată atrage casarea în condițiile art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în măsura în care este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă, condiție neîndeplinită în prezenta cauză.
Față de toate considerentele anterior expuse, apreciind că susținerile recurentei sunt nefondate în ceea ce privește compunerea instanței anterioare, Curtea constată că nu sunt incidente prevederile art. 312 alin. 3 Codul de procedură civilă, cu referire la art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, astfel că nu se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre soluționare, la aceeași instanță, așa cum a solicitat recurenta.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, constatând, totodată, că în referire la soluția însăși pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii apelului ca tardiv formulat nu s-au adus critici concrete de către recurentă, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE P. INSIEME împotriva deciziei civile nr.877/A/03.03.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
F. D.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
2 ex/20.05.2015
-------------------------------------
T.Ilfov – E.M.O.
- C.D.
Jud.B. – A.L.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 243/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
