Pretenţii. Decizia nr. 250/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 16525/3/2014

Dosar nr._

(490/2015)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.250 A

Ședința publică de la 19.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - I. S.

JUDECĂTOR - C. G.

GREFIER - N. - C. I.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanta –reclamantă S. C. A. împotriva sentinței civile nr.1549 din 21.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. R..

Cauza are ca obiect: acțiune civilă pentru pretenții.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea, la data de 19.05.2015, când a decis următoarele:Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă, sub nr._, reclamanta S. C. A., a chemat în judecată pe pârâta A. R., învederând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata creanței în cuantum de 261.448,52 lei (c/val. în RON a sumei de 58.734 euro calculate la cursul de schimb valutar al B.N.R./21.10.2014 de 4,4514 RON/1 euro), creanța ce reprezintă diferența dintre suma ce a fost achitata cu titlu de preț al contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 de BNP Crisu E.-D., de către S. M. Vivien către A. R., respectiv suma de 350.000 euro (treisutecincizecimiieuro), și suma ce a fost efectiv restituita în data de 21.10.2013, respectiv suma de 1.296.540,00 RON, de către A. R. către S. M. Vivien - față de împrejurarea ca A. R. avea obligația sa restituie prețul încasat de 350.000 euro (treisutecincizecimiieuro); 93.595,13 lei (c/val. în RON a sumei de 21.026 euro calculate la cursul de schimb valutar al B.N.R./21.10.2014 de 4,4514 RON/1EUR), creanța ce reprezintă penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere - aplicate creanței din capătul 1 din prezenta cerere - calculate pentru perioada 25.10.2013 (data scadenta de achitare a prețului contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 de BNP C. E.-D. - 22.04.2014 - data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata; penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pana la momentul plații efective a prețului, creanța fiind izvorâtă din pct. 7 din convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, încheiat intre S. M. Vivien, pe de o parte, și A. R., pe de alta parte.

Plata cheltuielilor judiciare reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat, în conformitate cu art. 451- 453 Noul C. pr. civ..

Reclamanta a solicitat ca la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, în ceea ce privește penalitățile de întârziere, sa se individualizeze perioada pentru care acestea sunt datorate, pentru ca în raport de aceasta, pe cale de executare, urmând ca întinderea acestora sa fie determinata cu exactitate prin expertiza contabila în cadrul executării silite, conform art.628 alin. 2 Noul C.pr.civ..

În motivare s-a arătat că, prin contractul de donație autentificat de notariatul de Stat al Sectorului 1 București, notar C. M., sub nr. 6133/05.09.1969, doamna P. A. – M. - E. a donat Academiei Romane (la acea data A. Republicii Socialiste România) o parte, respectiv 1/2, din imobilul situat în București, .. 29 - 29 bis, sector 1.

În accepțiunea dispozițiilor exprese ale Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificările și completările ulterioare, prin Notificarea nr. 6210/2001, A. R. a notificat Regia Autonoma Locato, cu privire la restituirea în natura a imobilului, proprietatea Academiei Romane, preluat în mod abuziv de stat.

Prin Decizia nr.21/10.01.2001, R.A. Locato a respins notificarea Academiei Romane, motivând în dispozitiv ca imobilul solicitat cade sub incidența prevederilor exprese ale art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin modificările intervenite asupra Legii nr. 10/2001, republicata, coroborate de prevederile Legii nr.564/2004 privind completarea art.4 din Legea nr. 752/2001, republicata, privind organizarea și funcționarea Academiei Romane, unitatea deținătoare, în speța, R.A. Locato (actuala R.A.A.P.P.S.) avea obligația legala, în raport de prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicata, sa procedeze la reexaminarea notificărilor pentru imobilele care se încadrau în prevederile art. 16, articol ce a fost abrogat.

Întrucât, în perioada următoare istoricului mai sus menționat, cu privire la imobilul situat în București, . prezent Lascar C.) nr. 29 - 29 bis, sector 1, s-a creat o situație litiganta intre instituțiile statului, privind restituirea acestui imobil, în data de 17.01.2008, a fost perfectat contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP Crisu E.-D..

În conformitate cu clauzele acestui contract, A. R., în calitate de cedenta, a cesionat doamnei S. M. Vivien, în calitate de cesionara, „toate drepturile ce vor fi restituite în natura, pe cale administrativa sau pe cale judecătoreasca, în baza Legii 10/2001, asupra imobilului din . A. I.) nr.29-29 bis, sector 1, București, astfel cum a fost donat Academiei Romane, prin contractul de donație autentificat cu nr. 6133/05.09.1969". Noi, părțile contractului de cesiune menționat anterior, am convenit ca prețul cesiunii este în cuantum de 350.000 EUR. Prețul în cuantum de 350.000 euro (treisutecincizecimiieuro) a fost achitat de către S. M. Vivien, la momentul perfectării contractului de cesiune, respectiv în data de 17.01.2008.

În data de 28.05.2008, prin Decizia nr. 298/28.05.2008, R.A.A.P.P.S. a soluționat notificarea nr. 6210/2001 formulata de către A. R., prin care se constatata calitatea de persoana îndreptățită și se dispune: „restituirea în natura către A. R. (...), a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, sector 1, .. 29, astfel cum este el individualizat în actul de donație și anexele la acesta (l/2 din suprafața de teren de 428,3 m.p, apartamentul 1 situat la etajul 1 al imobilului; spălătoria nr. 1, pivnița nr. 1 și 2, o camera de locuit alăturata de pivnița și un WC situate la subsolul imobilului; compartimentul de pod nr. 1; bucătăria și doua camere de serviciu situate la mansarda; cota indiviza din părțile comune)".

În data de 04.07.2008, între A. R. și R.A.A.P.P.S., a fost încheiat procesul-verbal de punere în posesie, prin care A. R. a intrat în posesia asupra cotei de 1/2 din imobilul din . A. Ipatescu) nr.29-29 bis, sector 1, București.

În data de 16.10.2009, a fost perfectat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana, ca o consecința a producerii efectelor juridice a contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP Crisu E.-D..

În respectul prevederilor legale incidente, pentru opozabilitate față de terți, contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP Crisu E.-D. și contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana, numita S. M. Vivien le-a intabulat în Cartea Funciara a Judecătoriei Sector 1 București.

Ulterior, în anul 2013, pe rolul Tribunalului București, cu privire la bunul imobil ce face obiect al contractelor mai sus menționate, au fost înregistrate dosar nr._/3/2013 și dosar nr._/3/2013, acțiuni ce au fost promovate de către Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Național a Municipiului București, în calitate de reclamanta, și în care A. R. și S. M. Vivien au avut calitatea de pârâte.

În vederea stingerii litigiilor mai sus amintite, în data de 15.10.2013, a fost perfectata Convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, încheiata intre S. M. Vivien - PARTEA A, pe de o parte și, A. R. - PARTEA B, pe de alta parte.

În conformitate cu clauzele Convenției autentificate sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, clauze expres stipulate și acceptate de părțile contractante, și insusite prin semnătura și stampila, respectiv de către S. M. Vivien, pe de o parte și, A. R., pe de alta parte, punctul 4: părțile convin de comun acord desființarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP V. C. și asociații și repunerea pârtilor în situația anterioara lui, respectiv A. R. deplina proprietate și liniștita posesie, libera de sarcini și servituti, a imobilului situat în București, sector 1, .. 29,(...) iar S. M. Vivien primește prețul plătit".

În conformitate cu prevederile exprese ale Pct. 7 alin. 1 din Convenția autentificate sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana: "restituirea prețului de PARTEA B - A. R. - către PARTEA A - S. M. Vivien, se va face în termen de maximum zece zile de la data "încheierii prezentei convenții".

Așadar, în conformitate cu clauzele Convenției autentificate sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, respectiv Pct. 7 alin. 1, pârâtei A. R. - PARTEA B ii revenea obligația de a restitui prețul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana, respectiv suma de 350.000 euro (treisutecincizecimiieuro).

În data de 21.10.2013 PARTEA B - A. R., a restituit către PARTEA A - S. M. Vivien, suma de 1.296.540,00 ron.

Or, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana: ,,prețul acestei vânzări este de 350.000euro (treisutecincizecimiieuro), preț pe care, A. R. declar ca l-am primit integral de la cumpărătoare în lei, la cursul BNR al Euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP Crisu E.-D.(...)".

Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP Crisu E.-D.: „noi, părțile contractante, în nume propriu și prin reprezentant, declaram ca prețul acestei cesiuni este în cuantum de 350.000 euro(treisutecincizecimiieuro), preț pe care cedenta A. R. declara ca l-a primit integral de la cesionara S. M. Vivien, astăzi, data autentificării prezentului contract de cesiune, prin virament bancar, în echivalent RON, la cursul BNR, de 3,7106RON/1EUR, valabil azi, data autentificării, din contul cesionarei, în contul cedentei".

De asemenea, prin perfectarea Convenției autentificate sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, părțile contractante ale acesteia, au convenit și asupra clauzei penale privind penalitățile de intaziere, menite sa sancționeze pe pârâta A. R. - PARTEA B pentru încălcarea obligației de plata la data scadenta, și totodată, sa repare prejudiciul pe care PARTEA A - S. M. Vivien îl va suferi prin întârzierea în executarea obligației. Astfel, au stabilit prin Pct. 7 alin. 2 din Convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana următoarele: "nerespectarea termenului de plata va fi sancționată cu o penalitate de "întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pana la momentul plații efective a prețului".

Conchizând, relațiile contractuale dintre părți s-au desfășurat în mod normal, conform prevederilor asumate de părțile semnatare, numita S. M. Vivien a inteles sa amâne adresarea instanțelor de judecata pentru obținerea întocmai a executării obligațiilor pârâtei.

Premise de drept și de fapt în vederea admiterii cererii de chemare în judecata.

Prețul pertinent: art. 194 și urm. Noul C. pr. civ., art. 1170, art. 1178, art. 1182 și urm., 1206-1207, art. 1270, art. 1350 coroborat cu art. 1650 și urm. Noul Cod Civil.

Art. 1170 - Buna-credință: "Părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație."

Buna-credința reprezintă obligația generala de conduita ce revine pârtilor la încheierea și executarea unei convenții.

Art. 1650 - contractul de vanzare-cumparare: Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească."

Art. 1719 - Plata prețului și primirea bunului: "Cumpărătorul are următoarele obligații principale: să preia bunul vândut; să plătească prețul vânzării."

În speța de față, prin Convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, părțile semnatare ale acesteia au convenit, de comun

acord: punctul 4: părțile convin de comun acord desființarea

contractului devanzare-cumparare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP V. C. și asociații și repunerea părților în situația anterioara lui, respectiv A. R., deplina proprietate și liniștita posesie, libera de sarcini și servituti, a imobilului situat în București, sector 1, .. 29, (...) iar S. M. Vivien primește prețul plătit".

În cauza de față, reclamanta a solicitat instanței sa constate ca prețul convenit și ulterior plătit, al contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP V. C., a fost în cuantum de 350.000 euro (treisutecincizecimiieuro), insa, ca o consecința a producerii efectelor juridice ale perfectării Convenției autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, pârâta A. R. - PARTEA B ii incubă obligația de a restitui către PARTEA A - S. M. Vivien prețul în suma de 350.000euro (treisutecincizecimiieuro).

În data de 21.10.2013, PARTEA B - A. R., a

restituit către PARTEA A - S. M. Vivien, suma de

1.296.540,00 RON, la cursul BNR din data de 21.10.2013 - data restituirii

prețului - a fost 4,4514 RON/1 euro.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 și urm. Noul C. pr. civ., art. 1170, art. 1178, art. 1182 și urm., art. 1206-1207, art. 1270, art. 1350 coroborat cu art. 1650 și urm. Noul Cod Civil.

Anexat cererii de chemare în judecată, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri în copie certificată: extras site BNR – curs de schimb valutar, contract de cesiune de creanță atestat sub nr. 30/22.04.2014, procură autentificată sub nr. 1877/11.04.2014, extras de cont privind tranzacție încheiată la 22.10.2013, Convenție autentificat sub nr. 1096/15.10.2013, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, extras de cont privind tranzacție încheiată la 17.01.2008, contract de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, martori.

În cadrul procedurii prealabile de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, tribunalul a pus în vedere reclamantei să precizeze cererea de chemare în judecată cu privire la valoarea capătului 3 al cererii, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare și respectiv perioada pentru care sunt solicitate penalitățile de la capătul 3 din cerere, iar pentru martori, numele, prenumele și adresa acestora.

Ca răspuns la solicitările instanței, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare arătând că, potrivit condițiilor de plata stipulate expres în contractul comercial, respectiv: „penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pana la momentul plații efective a prețului", a precizat ca întreaga creanța fiind izvorâta din pct. 7 din convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, încheiat intre S. M. Vivien, pe de o parte și, A. R., pe de alta parte. Prin perfectarea Convenției autentificate sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, părțile contractante ale acesteia, au convenit și asupra clauzei penale privind penalitățile de intâziere, menite sa sancționeze pe pârâta A. R. - PARTEA B pentru încălcarea obligației de plata la data scadenta, și totodată, sa repare prejudiciul pe care PARTEA A - S. M. Vivien îl va suferi prin întârzierea în executarea obligației. Astfel, s-a stabilit prin Pct. 7 alin. 2 din Convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana următoarele:"nerespectarea termenului de plata va fi sancționată cu o penalitate de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pana la momentul plații efective a prețului".

În conformitate cu disp. art. 628 pct. 2 N.C.P.C., "în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără sa se fi stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc potrivit legii".

Conchizând, având în vedere accepțiunea legiuitorului și, în mod special, pentru a evita aglomerarea instanțelor judecătorești cu noi dosare, în opinia reclamantei este imposibil de cuantificat/valorificat întinderea prejudiciului pe care reclamanta îl va suferi ca urmare a neîndeplinirii obligației de plata din partea pârâtei, necunoscând atitudinea pârâtei pe tot parcursul derulării întregului proces.

În prezent, "momentul plații efective a prețului", este o data incerta. AȘADAR, având în vedere accepțiunea legiuitorului, urmează doar a individualiza perioada pentru care acestea sunt datorate, pentru ca în raport de aceasta, pe cale de executare sa se poată incasa penalitățile datorate pana în ziua plații efective, urmând ca întinderea acestora sa fie determinata cu exactitate prin expertiza contabila în cadrul executării silite, conform art. 628 pct. 2 N.C.P.C..

Referitor la obligația de a indica numele, prenumele și adresa martorilor, reclamanta a precizat ca renunță la administrarea acestei probe.

Cu privire la teza probatorie cu înscrisuri: contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP V. C. și asociații, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana: în conformitate cu aceste înscrisuri, "prețul plătit" a fost în cuantum de 350.000 euro (treisutecincizecimiieuro); extras de cont din data de 01.02.2008: în conformitate cu acest înscris reiese dovada plații prețului; Convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana:

în conformitate cu acest înscris - punctul 4 și pct. 7 – sunt izvorâte pretențiile din capetele 1, 2 și 3 din acțiunea introductiva; Extras de cont din data de 31.10.2013: în conformitate cu acest înscris reiese dovada restituirii prețului.

Reclamanta a atașat interogatoriul în vederea comunicării către pârâta.

Pârâta A. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. A., ca neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că, în privința raporturilor juridice dintre A. R. și S. M. Vivien (cedent al reclamantei în ceea ce privește creanța pretinsă), cu privire la imobilul situat în București, ..29-29bis (fost A. I.), s-au încheiat trei acte juridice importante:

Un contract denumit „Contract de cesiune" autentificat sub nr. 66/17.01.2008; prin acest contract A. R. a cesionat doamnei S. M. Vivien drepturile ce vor fi restituite în natură, pe cale administrativă sau judecătorească, asupa cotei de 1/2 din imobilul din . A. I.) nr.29-29 bis, sector 1, București.

Un contract denumit „contract de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, prin care A. R. (prin mandatar) a vândut d-nei S. M. Vivien cota de 1/2 din imobilul din . A. I.) nr.29-29 bis, sector 1, București.

Convenția autentificată sub nr. 1096/15.10.2013, prin care părțile au convenit de comun acord DESFIINȚAREA contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, act subsecvent Contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 și repunerea părților în situația anterioară.

În privința prețului contractului, acesta a fost exprimat în „contractul de cesiune"astfel: „Noi, părțile contractante, în nume propriu și prin reprezentant, declarăm că prețul acestei cesiuni este în cuantum de 350.000 (treisutecincizecimii) euro, preț pe care cedenta „A. R." declară că l-a primit integral de la cesionara S. M. Vivien, astăzi, data autentificării prezentului contract de cesiune, prin virament bancar, în echivalent RON, la cursul de schimb valutar al B.N.R., de 3,7106 RON/EURO, valabil azi, data autentificării, din contul cesionarei, în contul cedentei, nr. [...]."

În „contractul de vânzare-cumpărare", cu privire la preț, se menționează: prețul acestei vânzări este de 350.00 (treisutecincizecimii) euro, preț pe care, A. R., prin mandatar, declar că l-am primit integral de la cumpărătoare în lei, la cursul BNR al Euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de Notarul Public C. E.-D. [...],,

În "Convenția" autentificată sub nr. 1096/15.10.2013, la pct. 4, se menționează: "Părțile convin de comun acord desființarea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009 de B.N.P. S. Tăbărană, act subsecvent Contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 de B.N.P. V. C. și asociații și repunerea părților în situația anterioară încheierii lui, respectiv Partea B dobândește deplina proprietate și liniștită posesie, liberă de sarcini și servituti, a imobilului situat în București, Bld. L. catrgiu, nr. 29, sectorul 1, [...] iar Partea A primește prețul plătit. "

Din analiza celor trei acte, care reprezintă voința părților, rezultă următoarele:

Conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, prețul cesiunii a fost prevăzut în cuantum de 350.000 euro, preț pe care cedenta reclamantei, d-na S. M. Vivien, l-a achitat în cuantum de 1.296.540 lei.

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, prețul vânzării imobilului este menționat la valoarea de 350.000 euro, iar cu referire la cuantumul acestui preț, în contract se menționează expres următoarele "preț pe care, subscrisa A. R., prin mandatar, declar că l-am primit integral de la cumpărătoare în lei, la cursul BNR al Euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008..."

Conform Convenției autentificate sub nr. 1096/15.10.2013, părțile au convenit de comun acord desființarea Contractului de vânzare-cumpărare din

16.10.2009, act subsecvent Contractului de cesiune din 17.01.2008 și

repunerea părților în situația anterioară, cu următoarele efecte juridice:

A. R. dobândește deplina proprietate și liniștită posesie, liberă

de sarcini și servituti, a imobilului situat în București, Bld. L. C., nr. 29, sectorul 1, iar d-na S. M. Vivien primește prețul plătit.

Conform actelor menționate mai sus, rezultă că prețul din contractele de cesiune și de vânzare-cumpărare a fost exprimat în cuantum de 350.000 euro, însă prețul vânzării imobilului convenit de părți a fost cel achitat (plătit) de către d-na S. M. Vivien, la încheierea contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 și primit de A. R., respectiv 1.296.540 lei.

Conform Convenției de desființare, pentru repunerea în situația anterioară, părțile au convenit să achite, respectiv să primească prețul plătit (pct. 4 din Convenție) de 1.296.540 lei, nemaifiind alte obligații între părți. Astfel, prin încheierea convenției de desființare s-au stins drepturile și obligațiile izvorâte din contractul de cesiune și contractul de vânzare-cumpărare.

Că prețul vânzării imobilului este în cuantumul celui plătit de către d-na S. M. Vivien la încheierea contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 și primit de A. R., de 1.296.540 lei, rezultă din clauza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009 în care se stipulează că „Prețul acestei vânzări este de 350.000 (treisutecincizecimii) Euro, preț pe care, subscrisa A. R., prin mandatar, declar că l-am primit integral de la cumpărătoare în lei, la cursul BNR al Euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008..."

Că prețul vânzării convenit de părți este acesta rezultă și din cele stipulate la pct. 3 din Convenția de desființare, respectiv că "în conformitate cu obligația asumată de Partea B (A. R.) prin Contractul de cesiune ca în cazul dobândirii imobilului să încheie cu Partea A (S. M. Viven) Contractul de vânzare cumpărare a imobilului la prețul stabilit și plătit de Partea A"

În concluzie, din analiza acestor acte juridice, care reprezintă voința părților, rezultă că prețul vânzării imobilului și convenit de părți este 1.296.540 lei, iar conform convenției de desființare, A. R. datora d-nei S. M. Vivien (cedenta reclamantei) acest preț, pe care l-a restituit în termenul și condițiile prevăzute în convenție.

În susținerea celor arătate mai sus, a învederat și următoarele aspecte:

În privința transferului dreptului de proprietate au fost încheiate două acte juridice distincte (respectiv contractul de cesiune și contractul de vânzare-cumpărare), încheiate la un interval de aproape un an și jumătate. Cursul leu /euro nu a fost același (3,7106, în februarie 2008, respectiv 4,2937, în octombrie 2009). Dacă s-ar admite susținerea reclamantei, în sensul că prețul vânzării este de 350.000 euro la cursul leu/euro din ziua plății, ar fi însemnat ca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare (deci după 1 an și jumătate de la încheierea contractului de cesiune), cumpărătoarea (în speță cedenta reclamantei) să fi datorat Academiei Române diferența de curs valutar. Or, nu a fost achitată nicio diferență de curs valutar, ceea ce înseamnă că părțile au convenit că prețul vânzării este cel achitat și primit la încheierea contractului de cesiune, respectiv de 1.296.540 lei.

A veni acum și a pretinde această creanță, ar însemna, din punctul lor de vedere, o plată nedatorată, în condițiile în care A. R. nu a pretins diferența de curs valutar în 2009, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, consideră că pretenția reclamantei nu este corectă și legală, A. R. îndeplinindu-și obligațiile asumate, respectiv de restituire a prețului plătit (conform pct. 4 din Convenție).

II. În ceea ce privește creanța pretinsă la capetele 2 și 3 de cerere, izvorâte din pct. 7 din Convenție, a învederat instanței următoarele:

În pct. 7 din Convenție se stipulează "Restituirea prețului de Partea B către Partea A se va face în termen de maximum 10 (zece) zile de la data încheierii prezentei convenții[...] Nerespectarea termenului de plată va fi sancționată cu o penalitate de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere până la momentul plății efective prețului."

Astfel cum a arătat mai sus, obligația Academiei Române de restituire a prețului plătit de cedenta reclamantei a fost respectată și îndeplinită conform celor prevăzute în Convenție.

Prin urmare, clauza stipulată la pct. 7 alin. 2 din Convenție nu este aplicabilă întrucât A. R. nu datorează penalități de întârziere, îndeplinindu-și obligația prevăzută la pct. 7 alin. 1 din Convenție.

Pe de altă parte, în ceea ce privește punerea în întârziere a pârâtei cu privire la penalitățile solicitate, face următoarele precizări:

Consideră că în convenția autentificată sub nr. 1096/25.10.2013, nu a fost stipulată o clauză de punere de drept în întârziere. Pentru a fi de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen, este necesar ca, prin convenția încheiată, părțile să fi prevăzut o clauză expresă în acest sens. Ajungerea la termenul stipulat în pct. 7 din Convenție (de 10 zile) nu este de natură să îndeplinească cerința referitoare la punerea de drept în întârziere, în lipsa stipulării exprese a clauzei că are acest efect.

Prin Notificarea înregistrată la A. R. cu nr. 1722/13.05.2014, A. R. este notificată de către reclamantă, în calitate de cesionar al d-nei S. M. Vivien, prin care instituția este pusă în întârziere, potrivit art. 1522 Noul Cod Civil. întrucât prin această notificare nu s-a depus dovada calității de cesionar al reclamantei, instituția a solicitat acesteia, prin Adresa nr. 1805/20.05.2014, să se facă această dovadă prin transmiterea unei copii certificate cu originalul a contractului de cesiune a creanței pretinse. Adresa s-a întors cu mențiunea "destinatar lipsă."

Dovada calității reclamantei de cesionar al creanței pretinse s-a realizat doar la data comunicării prezentei cereri de chemare în judecată, odată cu care a fost anexat și contractul de cesiune.

Având în vedere cele prezentate mai sus, pârâta consideră că nu poate fi pusă în întârziere înainte de data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 22.04.2014, întrucât pană la această dată nu s-a făcut dovada că reclamanta din prezentul dosar este cesionar al creanței pretinse.

Pentru aceste motive, pârâta a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. A. în contradictoriu cu A. R. ca neîntemeiată.

În drept, s/au invocat disp. art.205 și urm. NCPC.

Pârâta a anexat întâmpinării aceleași înscrisuri cu cele depuse de reclamantă și în plus notificare emisă de reclamantă, adresată pârâtei la data de 12.05.2014.

Reclamanta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

În privința probelor propuse de părți prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare la termenul din 7.11.2014, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă prin cererea precizatoare și de pârâtă prin întâmpinare.

În ceea ce privește proba cu interogatoriul pârâtei solicitată de reclamantă, tribunalul a respins această probă ca nefiind utilă cauzei, având în vedere că aspectele evidențiate în întrebări sunt cele care sunt deja lămurite prin convențiile încheiate de părți, iar cu privire la interpretarea și aplicarea convențiilor, aceste chestiuni nu se pot lămuri prin interogatoriu, instanța urmând a aprecia asupra lor din analiza coroborată a probelor administrate.

Prin sentința civilă nr. 1549/21.11.2014 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta S. C. A. în contradictoriu cu pârâta A. R..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008, încheiat între pârâta A. R. și numita S. M. Vivien, au fost cedate „toate drepturile ce vor fi restituite în natură pe calea administrativă sau pe cale judecătorească, în baza Legii nr. 10/2001, asupra imobilului din București, . A. I.) nr. 29 – 29 bis, sector 1, astfel cum a fost donat Academiei Române prin contractul de donație autentificat cu nr. 6133/5.09.1969.”

„Noi, părțile contractante, în nume propriu și prin reprezentant, declarăm că prețul acestei cesiuni este în cuantum de 350.000 euro, preț pe care cedenta A. R. declară că la primit integral de la cesionara S. M. Vivien, astăzi data autentificării prezentului contract de cesiune, prin virament bancar, în echivalent RON, la cursul de schimb valutar al BNR de 3,7106 lei/1 euro, valabil azi, data autentificării, din contul cesionarei, în contul cedentei.”

„Eu, S. M. Vivien, primesc de la A. R., prin reprezentantul său, dreptul ce va fi restituit asupra imobilului descris mai sus.

Totodată, eu S. M. Vivien, declar că am cunoștință despre natura juridică a drepturilor mai sus menționate, inclusiv dosarul nr._/1/2004, dosarul nr. 1899/2003, dosarul nr. 3065/2003, dosarul nr. 2127/2004, respectiv faptul că prezentul contract de cesiune este un contract aleatoriu și înțeleg să îmi asum toate riscurile, situație în care nu voi avea nici o pretenție asupra sumei de bani pe care am achitat-o astăzi cu titlu de preț al cesiunii.”

Tribunalul a mai reținut că părțile au mai prevăzut că, în cazul în care cedenta A. R. nu respectă contractul de cesiune, cesionara este îndreptățită să se adreseze instanței de judecată, în vederea obținerii unei sentințe definitive și irevocabile care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare, prețul aferent imobilului fiind achitat integral conform acestui contract de cesiune.

Prin contract s-a mai prevăzut că onorariul notarului public a fost calculat și perceput la valoarea de 1.296.540 RON, reprezentând echivalentul în RON al prețului plătit la cursul de schimb valutar comunicat de BNR.

Potrivit extrasului de cont privind pe numita S. M. Vivien rezultă că suma de 1.296.540 lei a fost transferată la data de 17.01.2008 în contul beneficiarului – cedenta A. R..

Ulterior, între pârâta A. R., reprezentată de mandatar J. G., și S. M. Vivien s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, prin care a fost vândut imobilul situat în București, .. 29, sector 1 către numita S. M. Vivien, arătându-se că A. R. a dobândit imobilul în temeiul Legii nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost emisă Decizia nr. 298/28.05.2008 emisă de Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat RA, prin care s-a dispus restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul arătat, imobil preluat în posesie, în baza procesului – verbal încheiat la 4.07.2008, astfel cum era individualizat în actul de donație autentificat sub nr. 6133/5.09.1969 și anexele acestuia.

În contractul de vânzare – cumpărare se arată că prețul vânzării este de 350.000 euro, preț pe care pârâta A. R., prin mandatar, a declarat că la primit integral de la cumpărătoare, la cursul BNR au euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 și că nu mai are nici un fel de pretenții de orice natură, prezente sau viitoare, de la cumpărătoare.

Însă, taxele de autentificare și de intabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertizată a imobilului ce face obiectul prezentului act, respectiv la suma de 424.705 euro, echivalentul a 1.823.555.86 lei calculat la cursul euro din data autentificării actului, de 4,3937 lei.

Tot între S. M. Vivien și pârâta A. R., s-a încheiat Convenția autentificată sub nr. 1096/15.10.2013, avându-se în vedere „prestigiul public al Academiei Române, pentru stingerea litigiilor în care ambele părți ale acestei convenții au fost implicate, respectiv dosarul nr._/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București și dosarul nr._/3/2013, aflat pe rolul Tribunalului București, în baza Hotărârii Prezidiului Academiei Române, din data de 12.09.2013, și în temeiul prevederilor art. 2267 din Codul Civil, cu respectarea prevederilor art. 1169, 1170 și 1635 – 1637 din Codul civil.”

Părțile au subliniat faptul că prețul cesiunii a fost stabilit la 350.000 euro, plătibil în lei la cursul oficial de schimb al BNR din data efectuării plății, preț achitat integral de S. M. Vivien la momentul semnării și autentificării contractului de cesiune, dar că prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, aceasta și-a asumat riscurile nerealizării drepturilor litigioase pentru situația în care imobilul revendicat nu era dobândit.

De asemenea, s-a subliniat și faptul că prețul vânzării a fost de 350.000 euro, fiind considerat achitat în baza prețului plătit de S. M. Vivien la încheierea contractului de cesiune, conform clauzelor contractului de cesiune astfel cum s-a arătat mai sus.

Prin această convenție, părțile au convenit de comun acord, desființarea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 și repunerea părților în situația anterioară încheierii lui, respectiv A. R. dobândește deplina proprietate și liniștită posesie, liberă de sarcini și servituții a imobilului situat în București, Bld. L. C. nr. 29, sector 1, imobil astfel cum a fost descris la punctul 3 din Convenție, iar S. M. Vivien primește prețul plătit.

Părțile au convenit de comun acord desființarea contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 care a rămas fără obiect, prin desființarea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009.

La punctul 7 din Convenție, se prevede că restituirea prețului de către A. R., către S. M. Vivien se va face în termen de maximum 10 zile de la data încheierii convenției, nerespectarea termenului de plată fiind sancționată cu o penalitate de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere până la momentul plății efective a prețului.

La punctul 12 din Convenție se prevede că taxele de autentificare și intabulare aferente imobilului au fost stabilite și percepute la valoarea de 1.296.540 lei fiind suportate de către A. R..

Anexat aceste convenții au fost depuse și chitanțele de plată ale sumelor stabilite la punctul 12 din Convenție.

La data de 22.10.2013, pârâta A. R. a restituit numitei S. M. Vivien suma de 1.296.540 lei, așa cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 18 din dosar.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, numita S. M. Vivien a dat procura autentificată sub nr. 1877/11.04.2014, prin care l-a împuternicit pe J. G., același mandatar care a reprezentat pârâta A. R. și în contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, analizat mai sus, să facă toate demersurile necesare cu privire la încetarea efectelor promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.274/20.02.2008, având ca obiect imobilul situat în Municipiului București, .. 29 – 29 bis, sector 1 și repunerea în situația anterioară stabilind la libera apreciere clauzelor acestora.

Tribunalul a subliniat că la dosar nu a fost depusă promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 274/20.02.2008, având ca obiect imobilul situat în Municipiului București, .. 29 – 29 bis, sector 1 și nicăieri în cuprinsul înscrisurilor analizate și prezentate mai sus de tribunal nu se face vorbire despre această promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare.

Prin această procură, mandatarul a fost împuternicit să o reprezinte pe numita S. M. Vivien în raporturile litigioase/nelitigioase cu pârâta A. R., având în vedere încetarea efectelor acestei promisiuni și convenția încheiată cu pârâta autentificată sub nr. 1096/15.10.2013.

Acțiunea de față a fost pornită de reclamanta S. C. A., justificând calitatea procesuală activă prin contractul de cesiune de creanță atestat sub nr.30/22.04.2014, chiar de către reclamantă în calitatea acesteia de avocat în temeiul art. 3 alin. 1 teza a III – a din Legea nr. 51/1995.

Analizând înscrisul intitulat „contract de cesiune de creanță”, tribunalul a constatat că s-au avut în vedere următoarele motive pentru încheierea acestei convenții: contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, încheiat între pârâta A. R. în calitate de cedentă, pe de o parte, și numita S. M. Vivien, în calitate de cesionară, pe de altă parte, că prețul contractului de cesiune mai sus menționat convenit de comun acord de către toate părțile semnatare ale acestuia, a fost suma de 350.000 euro, că între părți s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009 și Convenția autentificată sub nr.1096/15.10.2013, dar și consecința efectelor juridice ale Convenției, respectiv aceea ca pârâta A. R. avea obligația, în conformitate cu disp. pct. 4 de a restitui către S. M. Vivien, prețul plătit în sumă de 350.000 euro, plătibil în lei la cursul BNR din ziua plății, însă în data de 21.10.2013, pârâta a restituit suma de 1.296.540 lei.

Astfel, între numita S. M. Vivien, prin mandatar J. G., în calitate de cedent, și reclamanta S. C. A., în calitate de cesionar, având în vedere prevederile art.1566 – 1586 din Noul Cod Civil, cele două părți, în deplină capacitate juridică, în baza consimțământului liber exprimat, neviciat și în consens, au convenit la încheierea și semnarea înscrisului intitulat „contract de cesiune de creanță”, cu respectarea următorilor termeni și condiții: obiectul contractului îl constituie cesiunea creanței cu valoarea nominală de 58.734 euro, creanță ce reprezintă diferența dintre suma plătită cu titlu de preț al contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, respectiv suma de 350.000 euro și suma ce a fost efectiv restituită în data de 21.10.2013, respectiv suma de 1.296.540 lei, precum și cesiunea creanței reprezentând „penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, până la momentul plății efective a plății, pe care cedentul o are în calitate de creditor față de debitorul A. R., întreaga creanță fiind izvorâtă din punctul 7 din Convenția autentificată sub nr.1096/15.10.2013.

Așadar, tribunalul a observat că nici în acest înscris intitulat „contract de cesiune de creanță” nu se face de vorbire de promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 274/20.02.2008, având ca obiect imobilul situat în Municipiului București, ..29 – 29 bis, sector 1, invocată în procura dată de numita S. M. Vivien, mandatarului J. G..

În înscrisul intitulat „contract de cesiune de creanță” se arată că valoarea contractului este de 80.000 euro, fără a exista și clauză, așa cum a fost prevăzută în celelalte contracte, în sensul că prețul a fost și achitat de către cedentă și încasat integral de către cesionară și nici nu s-a făcut vreo dovadă a plății efective a prețului.

Tribunalul a mai constatat că prin acest înscris intitulat „contract de cesiune de creanță” a fost cesionată o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, acesta fiind motivul pentru care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată, instanța urmând să stabilească dacă într-adevăr pârâta A. R. datorează diferența dintre suma plătită cu titlu de preț al contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, respectiv suma de 350.000 euro și suma ce a fost efectiv restituită în data de 21.10.2013, respectiv suma de 1.296.540 lei și pretinsele penalități de întârziere.

În acest scop, tribunalul a avut în vedere în mod deosebit, în primul rând, riscul pe care și l-a asumat numita S. M. Vivien în calitate de cesionară, prin contractul de cesiune nr.66/17.01.2008, potrivit clauzei ״prezentul contract de cesiune este un contract aleatoriu și înțeleg să îmi asum toate riscurile, situație în care nu voi avea nici o pretenție asupra sumei de bani pe care am achitat-o astăzi cu titlu de preț al cesiunii״.

Același risc a fost invocat și în convenția autentificată sub nr.1096/15.10.2013 făcându-se trimitere la contractul de cesiune prin care numita S. M. Vivien și-a asumat riscurile nerealizării drepturilor litigioase pentru situația în care imobilul revendicat nu era dobândit.

În al doilea rând, tribunalul a constatat că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat aproape doi ani mai târziu, s-a prevăzut același preț al vânzării de 350.000 euro, primit integral de pârâtă în lei, la data autentificării contractului de cesiune, deși, taxele de autentificare și de intabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertizată a imobilului, respectiv la suma de 424.705 euro, echivalentul a 1.823.555.86 lei calculat la cursul euro din data autentificării actului, de 4,3937 lei, o sumă mai mare cu 74.705 euro, fără ca pârâta A. R. să pretindă de la numita S. M. Vivien această diferență.

Din această împrejurare rezultă că scopul cesiunii a fost tocmai încheierea contractului de vânzare – cumpărare, scop care însă, în final, nu a mai fost atins.

De asemenea, în al treilea rând, tribunalul a constatat că, prin convenția de desființare a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, în privința repunerii părților în situația anterioară încheierii lui, imobilul pe care pârâta A. R. l-a redobândit în deplină proprietate și liniștită posesie este indicat și descris cu adresă și compunere în detaliu, însă se menționează doar că numita S. M. Vivien „primește prețul plătit” fără a se indica în vreo clauză a convenției cuantumul prețului restituit, însă taxele de autentificare și intabulare aferente imobilului au fost stabilite și percepute la valoarea de 1.296.540 lei fiind suportate de către A. R., potrivit pct.12 din Convenție, reprezentând cu exactitate suma achitată în lei la data de 17.01.2008 și fiind suma pe care pârâta A. R. a și restituit-o numitei S. M. Vivien, anterior emiterii procurii autentificat sub nr.1877/11.04.2014 și încheierii înscrisului intitulat „contract de cesiune de creanță”.

Or, având în vedere că, scopul încheierii convenției autentificate sub nr.1096/15.10.2013 de desființare a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, a fost tocmai pentru apărarea prestigiului public al pârâtei A. R., fapt ce presupune clar o repunere în situația anterioară cu cât mai puține dezavantaje pentru pârâta A. R. care ar fi putut invoca riscul asumat de cesionară în contractul de cesiune prin care a stipulat foarte clar că ״prezentul contract de cesiune este un contract aleatoriu și înțeleg să îmi asum toate riscurile, situație în care nu voi avea nici o pretenție asupra sumei de bani pe care am achitat-o astăzi cu titlu de preț al cesiunii״, cu consecința pierderii sumei plătite în totalitate, rezultă foarte clar că voința reală a părților, cel puțin la momentul încheierii convenției de desființare a fost de restituire a sumei în lei la valoarea din anul 2008, în condițiile în care au desființat contractul de vânzare – cumpărare de comun acord și nu prin intermediul instanței.

Tribunalul a apreciat că atât procura dată de numita S. M. Vivien, aceluiași mandatar, J. G., care a reprezentat pârâta A. R. și la încheierea contractului de vânzare – cumpărare, în care se invocă o convenție a cărei existență este îndoielnică și nu a fost dovedită în cauză, precum și înscrisul intitulat „contract de cesiune de creanță”, în care nu se menționează operațiunea încasării prețului și nici nu este făcută vreo dovadă în acest sens, iar creanța cesionată nu este certă, lichidă și exigibilă, sunt acte juridice speculative care nu pot fi reținute pentru temeinicia cererii reclamantei.

Este adevărat că cesiunea de creanță este un contract consensual și deci este valabil încheiată, din momentul realizării acordului de voință.

Însă, având în vedere că cesiunea de creanță ce a fost invocată de reclamantă este una cu titlu oneros, în aceste condiții, cesiunea este supusă regulilor din materia obligațiilor, dar și, în egală măsură, dispozițiilor care reglementează operațiunea juridică prin care părțile au convenit să execute prestația constând în transmiterea creanței. Astfel, pentru cesiunea de creanță realizată ca vânzare, trebuie întrunită condiția esențială, ca prețul să fie serios și determinat de părți.

Și vânzarea este un contract consensual, putând fi încheiat prin simplu acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului. Însă în condițiile în care obligația de plată a prețului este una din obligațiile principale ale cumpărătorului și câtă vreme prin cesiunea de creanță nu s-a făcut vreo mențiune în sensul plății prețului de către reclamantă și nici nu s-a stabilit un termen pentru plata prețului, tribunalul a considerat că, în realitate cesiunea de creanță încheiată între reclamantă și numita S. M. Vivien a transmis la momentul încheierii contractului de cesiune o creanță viitoare și nu una actuală, care deși a fost descrisă în termeni care să permită identificarea acesteia, existența creanței la momentul încheierii contractului era discutabilă din punct de vedere juridic.

Întrucât în Convenția de desființare a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 nu este prevăzut cuantumul prețului plătit, tribunalul a considerat că această mențiune nu poate fi interpretată decât în favoarea celui care s-a obligat, în speță A. R., interpretarea acestei convenții în avantajul pârâtei restabilind echilibrul între părțile contractante.

Față de considerentele expuse și dispozițiile legale invocate, reținând voința reală a părților la încheierea convenției autentificate sub nr. 1096/15.10.2013, tribunalul a respins cererea astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 18.02.2015 a declarat apel reclamanta S. C. A. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 23.03.2015.

În motivarea apelului său, apelanta – reclamantă a arătat următoarele:

Solicită ca în considerarea motivelor de mai jos să admiteți apelul, să schimbați sentința civilă apelată, iar pe fond să dispuneți admiterea acțiunii astfel cum am formulat-o, respectiv: sa pronunțați o hotărâre prin care sa obligați pârâta la plata creanței în cuantum de:

1. - 261.448,52 LEI (CV. în RON a sumei de 58.734 eur calculate la cursul de schimb valutar al B.N.R./21.10.2014 de 4,4514 RON/lEUR), creanța ce reprezintă diferența dintre suma ce a fost achitata cu titlu de preț al contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008 de BNP CRISU E.-D., de către S. M. VIVIEN către A. R., respectiv suma de 350.000 eur(treisutecincizecimiieuro), și suma ce a fost efectiv restituita în data de 21.10.2013, respectiv suma de 1.296.540,00 ron, de către A. R. către S. M. VIVIEN - față de împrejurarea ca A. R. avea obligația sa restituie prețul încasat de 350.000 eur(treisutecincizecimiieuro);

2. - 93.595,13 LEI( CV. În RON a sumei de 21.026 eur calculate la cursul de schimb valutar al B.N.R./21.10.2014 de 4,4514 RON/lEUR), creanța ce reprezintă penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere - aplicate creanței din capătul 1 din prezenta cerere - calculate pentru perioada 25.10.2013(data scadenta de achitare a prețului contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008 de BNP CRISU E.-D.) - 22.04.2014 - data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata;

3.penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere până la momentul plații efective a prețului, creanța fiind izvorâtă din pct.7 din convenția autentificata sub nr. 1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, încheiat între S. M. VIVIEN, pe de o parte și, A. R., pe de alta parte.

4.Plata cheltuielilor judiciare reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat, în conformitate cu art. 451-453 Noul C. pr. Civ.

Prin apelul de față solicitam cenzurarea judecății înfăptuită de instanța de fond, în ceea ce privește modul în care a soluționat acțiunea ce am formulat-o.

Consideră sentința apelata ca fiind nelegala și netemeinica în ceea ce privește modul în care instanța de fond a interpretat și aplicat, pe de o parte, situația de fapt dintre cele doua părți litigante, iar, pe de alta parte, temeiurile legale indicate în susținerea cererii de chemare în judecata:

1.P.. 12: "( ... ) prețul aferent imobilului fiind achitat integral conform acestui contract de cesiune. Prin contract s-a mai prevăzut că onorariul notarului public a fost calculate și perceput la valoarea de 1.296.540 ron, reprezentând echivalentul în RON al prețului plătit la cursul de schimb valutar comunicat de BNR"

2.P.. 12: " în contractul de vânzare-cumpărare se arată ca prețul vânzării este de 350.000 euro, preț pe care pârâta A. R., prin mandatar, a declarant ca l-a primit integral de la cumpărătoare, la cursul BNR în euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 și ca nu mai are niciun fel de pretenții de orice natura, prezente sau viitoare, de la cumpărătoare. Însă, taxele de autentificare și întabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertizata a imobilului prezentului act, respective la suma de 424.707 euro, echivalentul a 1.823.555.86 lei calcula te la cursul euro din data autentificării actului, de 4,3937 lei

3.P.. 13-14: "potrivit înscrisurilor depuse la dosar, numita S. M. VIVIEN a dat procura autentificata sub nr.1877/11.04.2014, prin care l-a împuternicit pe J. G., același mandatar care a reprezentat pârâta A. R. și în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, analizat mai sus, sa facă toate demersurile necesare cu privire la încetarea efectelor promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 274/20.02.2008, având ca obiect imobilul situat în mun. București, .. 29-29 bis, sector 1 și repunerea părților în situația anterioara stabilind la libera apreciere clauzelor acestora. Tribunalul subliniază ca la dosar nu a fost depusa promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.274/20.02.2008 ( ... ) și nicăieri în cuprinsul înscrisurilor analizate și prezentate mai sus nu se face vorbire despre aceasta promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare"

4.P.. 15: " tribunalul observa ca nici în acest înscris intitulat contract de cesiune de creanța nu se face vorbire de promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare autentificata sub nr.274/20.02.2008, având ca obiect imobilul situate în municipiul București, .. 29-29 bis, sector 1, invocata în procura data de numita S. M. Vivien, mandatarului J. G.. În înscrisul intitulat cesiune de creanța se arată că valoarea contractului este de 80.000 eur, fără a exista și clauza, așa cum a fost prevăzuta în celelalte contracte, în sensul ca prețul a fost și achitat de către cedentă și încasat integral de către cesionara și nici nu s-a făcut vreo dovada a plății efective a prețului"

5.P.. 15 - 16: "în acest scop tribunalul are în vedere în mod deosebit, în primul rând, riscul pe care și l-a asumat numita S. M. VIVIEN în calitate de cesionara, prin contractul de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008. ( .. ) același risc a fost invocate și în convenția autentificata sub nr.1096/15.10.2013 făcându-se trimitere la contractual de cesiune pe care numita S. M. VIVIEN și-a asumat riscurile nerealizării drepturilor litigioase pentru situația în care imobilul revendicat nu era dobândit. În al doilea rând, tribunalul constata ca prin contractual de vânzare-cumpărare încheiat doi ani mai târziu, s-a prevăzut același preț al vânzării de 350.000 eur, primit integral de pârâta în lei, la data autentificării contractului de cesiune, deși taxele de autentificare și de intabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertizata a imobilului (.. ) o suma mai mare cu 74.705 eur, fără ca pârâta A. R. să pretindă de la numita S. M. VIVIEN aceasta diferența. Din aceasta împrejurare rezultă ca scopul cesiunii a fost tocmai încheierea contractului de vânzare-cumpărare, scop care însa, în final, nu a mai fost atins"

6.P.. l15 - 16: "în al treilea rând tribunalul constata ca, prin convenția de desființare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 ( ... ) se menționează doar ca numita primește prețul plătit fără a se indica în vreo clauza a convenției cuantumul prețului restituit, însa taxele de autentificare și intabulare aferente imobilului au fost stabilite și percepute la valoarea 1.296.540 lei"

7.P.. 16: " or având în vedere ca, scopul încheierii convenției a fost tocmai pentru apărarea prestigiului public al pârâtei A. R., fapt ce presupune clar o repunere în situația anterioara cu cât mai puține dezavantaje pentru A. R. (... ) rezulta foarte clar ca voința reala a părților, cel puțin la momentul încheierii convenției de desființare, a fost de restituire a sumei în lei la valoarea din anul 2008, în condițiile în care au desființat contractul de vânzare cumpărare de comun acord și nu prin intermediul instanței"

8.P.. 17: " întrucât în Convenția de desființare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 nu este prevăzut cuantumul prețului plătit, tribunalul a considerat ca aceasta mențiune nu poate fi interpretata decât în favoarea celui care s-a obligat, în speța A. R., interpretarea acestei Convenții în avantajul pârâtei restabilind echilibrul intre părțile contractante".

S. ISTORIC

ÎN FAPT, în data de 17.01.2008, a fost perfectat contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D.. În conformitate cu clauzele acestui contract, A. R., în calitate de cedenta, a cesionat doamnei S. M. Vivien, în calitate de cesionara, " toate drepturile ce vor fi restituite în natura, pe cale administrativa sau pe cale judecătoreasca, în baza Legii 10/2001, asupra imobilului din . A. I.) nr.29-29 bis, sector 1, București, astfel cum a fost donat Academiei Romane, prin contractul de donație autentificat cu nr. 6133/05.09.1969". Părțile contractului de cesiune menționat anterior, au convenit ca prețul cesiunii este în cuantum de 350.000 EUR. Prețul în cuantum de 350.000 eur(treisutecincizecimiieuro) a fost achitat de către S. M. Vivien, la momentul perfectării contractului de cesiune, respectiv în data de 17.01.2008.

În data de 16.10.2009, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. TABARANA, ca o consecința a producerii efectelor juridice a contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D..

ULTERIOR, în anul 2013, pe rolul Tribunalului București, cu privire la bunul imobil ce face obiect al contractelor mai sus menționate, au fost înregistrate: DOSAR NR._/3/2013 și DOSAR NR._/3/2013, acțiuni ce au fost promovate de către Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Național a Municipiului București, în calitate de reclamanta, și în care A. R. și S. M. VIVIEN au avut calitatea de pârâte.

În vederea stingerii litigiilor mai sus amintite, în data de 15.10.2013, a fost perfectata Convenția autentificata sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, încheiata între S. M. VIVIEN - PARTEA A, pe de o parte și, A. R. - PARTEA B, pe de alta parte.

În conformitate cu clauzele Convenției autentificate sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, clauze expres stipulate și acceptate de părțile contractante, și însușite prin semnătura și stampila, respectiv de către S. M. VIVIEN, pe de o parte și, A. R., pe de alta parte, punctul 4: " părțile convin de comun acord DESFIINTAREA contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1S3S/16.10.2009, de BNP S. TABARANA, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008, de BNP V. C. și asociații și repunerea părților în situația anterioara lui, respectiv A. R. deplina proprietate și liniștita posesie, libera de sarcini și servituți, a imobilului situat în București, sector 1, .. 29,(. .. ) iar S. M. VIVIEN primește prețul plătit".

Întrucât, față de cele mai sus expuse, și în urma analizei raporturilor juridice din actele juridice enunțate mai sus, a luat naștere o creanța, astfel cum aceasta este definita de terminologia juridica, în data de 22.04.2014, intre S. M. VIVIEN, în calitate de CEDENT, și subsemnata reclamanta STANGA C. A., în calitate de CESIONAR, a intervenit contractul de cesiune de creanța atestat sub nr.30 din data de 22.04.2014.

B)PREMISE DE D. ȘI DE FAPT ÎN VEDEREA ADMITERII CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATA Dreptul pertinent: art.194 și următoarele Noul C. pr. civ., art.1170, art.1178, art.1182 și urm., 1206-1207, art. art.1270, art. 1350 coroborat cu art.1650 și urm. Noul Cod Civili REGULAMENTUL BANCII NATIONALE A ROMANIEI.

Art. 1170 - Buna-credință:"" Părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație."

Buna-credința reprezintă obligația generala de conduita ce revine parților la încheierea și executarea unei convenții art.1650 - CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE:"(l) Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească."

Art. 1719 - Plata prețului și primirea bunului: "Cumpărătorul are următoarele obligații principale:

a)să preia bunul vândut;

b)să plătească prețul vânzări)."

Onorata Instanța, urmează a evidenția, în cele ce urmează, izvorul pretențiilor din acțiunea introductiva de instanța:

CAPATUL 1): CREANTA ÎN CUANTUM DE 261.448,52 LEI Aceasta creanța are izvorul în diferența de curs valutar cuprinsă intre momentul achitării prețului, respectiv data de 17.01.2008 - data când S. M. VIVIEN a achitat către A. R. prețul de 350.000 EUR în moneda naționala RON, respectiv suma de 1.296.540,00 ron - și momentul restituirii prețului, respectiv data de 21.10.2013 - data când A. R. a restituit către S. M. VIVIEN suma de 1.296.540,00 ron -.

În speța de față, în conformitate cu clauzele Convenției autentificate sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, respectiv pct.7 alin.1, pârâtei A. R. îi revenea obligația de a restitui către S. M. VIVIEN, prețul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. TABARANA, respectiv suma de 350.000 eur(treisutecincizecimiieuro).

Aceasta clauza are, ca și moment de pornire, contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D.. Cele doua părți ale acestui contract de cesiune, au convenit, ca și preț al cesiunii, ca fiind suma în cuantum de 350.000 EUR. Prețul în cuantum de 350.000 eur(treisutecincizecimiieuro) a fost achitat de către S. M. Vivien, la momentul perfectării contractului de cesiune, respectiv în data de 17.01.2008, astfel cum reiese din extrasul de cont emis de către ALPHA BANK ROMANIA SA.

Or, printr-o traducere textuala și gramaticala a sintagmei "preț plătit" înțelege suma de bani care a fost efectiv achitata, iar, la momentul perfectării contractului de cesiune, părțile contractante au convenit moneda EUR de individualizare și determinare a prețului achitat/încasat și, în consecința plătit.

Având în vedere Norma Băncii Naționale a României nr. 4/2005 privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar pe teritoriul României, - care impunea ca orice operațiune ce se efectuează pe teritoriul României sa fie realizată numai în moneda națională -, în mod automat, prețul convenit de părți, acela de 350.000 EUR, a fost achitat în moneda naționala RON, la cursul BNR din ziua efectuării plătii. Așadar, ca o consecința a textului de lege enunțat, în data de 17.01.2008, S. M. Vivien a achitat PREȚUL de 350.000 EUR în moneda naționala RON, respectiv suma de 1.296.540,00 ron.

Prevederile impuse de Banca Naționala a României detaliază în ce mod se pot efectua plățile pe teritoriul României, în lei sau valută astfel: "Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii Între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează se realizează numai În moneda națională - leu".Chiar în cuprinsul contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D., părțile declara următoarele: "noi, părțile contractante, în nume propriu și prin reprezentant, declaram ca prețul acestei cesiuni, este în cuantum de 350.000 eur(treisutecincizecimiieuro), preț pe care cedenta A. R. declara ca l-a primit integral de la cesionara S. M. VIVIEN( ... )".

Or, în data de 21.10.2013 pârâta A. R., a restituit către S. M. VIVIEN, NUMAI suma de 1.296.540,00 ron.

Pârâta A. R., în îndeplinirea obligației pecuniare de plata izvorâtă din Convenția autentificata sub nr.1096/15.10.2013, avea obligația de a restitui prețul de 350.000 eur(treisutecincizecimiieuro) prin conversie în moneda naționala de la data efectuării plății - 21.10.2013.

La data de 21.10.2013 - data la care a fost restituit prețul încasat - cursul de schimb valutar al B.N.R. a fost 4,4514 RON/1EUR.

CONCHIZAND, având în vedere Norma Băncii Naționale a României, suma ce ar fi trebuit achitată de către pârâta academia romana, în data de 21.10.2013, către S. M. Vivien, este suma de 350.000 eur*4,4514 ron/1eur=1.557.990,00 Ron, și, nicidecum suma de 1.296.540,00 Ron, rezultând astfel o diferența de curs valutar în cuantum de 261.448,52 lei.

Așadar, ca o consecința a textului de lege enunțat, în data de 17.01.2008, S. M. VIVIEN a achitat prețul de 350.000 euro în moneda naționala RON, respectiv suma de 1.296.540,00 lei.

Având în vedere aceste aspecte, în data de 22.10.2013, pârâta A. R., a restituit către S. M. VIVIEN suma achitata de către aceasta la data perfectării cesiunii, respectiv suma de 1.296.540,00 lei și nu suma de 350.000 euro - prețul convenit de părți pentru cesiune - prin conversie în moneda naționala de la data efectuării plății - 22.10.2013.

CAPATUL 2): CREANTA ÎN CUANTUM DE 93.595,13 LEI

Aceasta creanța are izvorul în pct. 7 alin. 2 din Convenția autentificată sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA și este cuantificata prin clauza penala privind penalitățile de întârziere, menite sa sancționeze - pe pârâta A. R. pentru încălcarea obligației de plata la data scadenta, și totodată, să repare prejudiciul pe care S. M. VIVIEN îl va suferi prin întârzierea în executarea obligației.

În conformitate cu prevederile exprese ale pct. 7 alin. 1 din Convenția autentificată sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, se stipulează următoarele: "restituirea prețului de PARTEA B - A. R. - către PARTEA A - S. M. VIVIEN, se va face în termen de maximum zece zile de la data încheierii prezentei convenții".

În conformitate cu prevederile exprese ale Pct. 7 alin. 2 din Convenția autentificată sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, se stipulează următoarele: "nerespectarea termenului de plata va fi sancționată cu o penalitate de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pana la momentul plății efective a prețului".

Așadar, începând cu data de 26.10.2013, data la care se împlinesc cele 10 zile de achitare a prețului plătit, începe sa curgă termenul în favoarea părții S. M. VIVIEN, de reparare a prejudiciului de către pârâta A. R., prin neîndeplinirea, de către aceasta din urma, a obligației de plata a prețului la termenul scadent.

CONCHIZAND, creanța în cuantum de 93.595,13 LEI reprezintă penalități de întârziere de 0,2°10 pentru fiecare zi de întârziere - aplicate creanței din capătul 1 din acțiunea introductive de instanța - și este calculata pentru perioada 25.10.2013 - data scadenta de achitare a prețului contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 de BNP CRISU E.-D. - 22.04.2014 - data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata.

CAPATUL 3): CREANTA ÎN CUANTUM DE "penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pana la momentul plătii efective a prețului"

Aceasta creanța are izvorul în Pct. 7 alin. 2 din Convenția autentificata sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA și este cuantificată prin clauza penala privind penalitățile de întârziere.

În conformitate cu prevederile exprese ale Pct. 7 alin. 2 din Convenția autentificata sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, se stipulează următoarele: "nerespectarea termenului de plata va fi sancționata cu o penalitate de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pana la momentul plătii efective a prețului".

Punerea în întârziere a debitorului - susținere a pârâtei A. Româna în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei

Despre punerea în întârziere a debitorului, legiuitorul vorbește în secțiunea a 2-a din Capitolul II - EXECUTAREA SILITA A OBLIGATIILOR, în Noul Cod Civil.

ASTFEL, în conformitate cu disp. Art. 1521 NCC: "punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului".

În conformitate cu dispozițiile art.1522 NCC: "debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecata."

În speța de față, pârâta A. R. a fost pusa în întârziere prin cererea de chemare în judecata cu care am investit Onorata Instanța.

Acest fapt își are izvorul în dispozițiile exprese ale art. 1516 N.C.C., care statuează următoarele: " Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta și la timp a obligației".

Rugam Onorata Instanța să constate ca prețul convenit prin acordul părților și ulterior plătit, al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. TABARANA, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.200S, de BNP V. C., a fost convenit în moneda eur și a fost în cuantum de 350.000euro (treisutecincizecimiieuro). ASADAR, ca o consecința a producerii efectelor juridice ale perfectării Convenției autentificata sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. TABARANA, pârâta A. R. ar fi avut obligația contractuală de a restitui către S. M. VIVIEN prețul în suma de 350.000 euro (treisutecincizecimiieuro).

C)Critici ce le invocă cu privire la motivele care au dus la respingerea cererii de chemare în judecata Instanța de fond printr-o greșită interpretare și aplicare a textelor de lege incidente cauzei și a situației de fapt, mai precis a momentelor cronologice ce s-au derulat intre părțile litigante, dar și prin ignorarea acestora, a ajuns la concluzia eronată, că acțiunea ce am formulat-o este nefondată.

Având în vedere principiul rolului activ, instanța de judecată, în cadrul procesului civil, este chemata să stabilească adevăratele raporturi dintre părți.

Instanța de judecata are îndreptățirea și, totodată, îndatorirea ca, fără a încălca dreptul părților de a-și face probele și susținerile lor, să ordone singur, din proprie inițiativă, administrarea oricăror probe, să întreprindă orice demers procesual susceptibil a duce la descoperirea adevărului în cauză.

Consacrând acest principiu, legea dispune că judecătorul este îndreptățit să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună În dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea introductivă de instanță sau în întâmpinare; el va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Totodată, legea mai precizează că judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; ei trebuie să dea părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor legitime.

Instanța de la fond NU a dat eficienta principiului disponibilității, nerespectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată.

P.. 12: "( ... ) prețul aferent imobilului fiind achitat integral conform acestui contract de cesiune. Prin contract s-a mai prevăzut ca onorariul notarului public a fost calculate și perceput la valoarea de 1.296.540 ron, reprezentând echivalentul în RON al prețului plătit la cursul de schimb valutar comunicat de BNR".

P.. 12: " în contractul de vânzare-cumpărare se arată ca prețul vânzării este de 350.000 euro, preț pe care pârâta A. R., prin mandatar, a declarant ca l-a primit integral de la cumpărătoare, la cursul BNR în euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008 și ca nu mai are niciun fel de pretenții de orice natura, prezente sau viitoare, de la cumpărătoare. Însă, taxele de autentificare și intabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertizata a imobilului prezentului act, respectiv la suma de 424.707 euro, echivalentul a 1.823.555.86 lei calcula te la cursul euro din data autentificării actului, de 4,3937 lei".

Specific contractului de vânzare/cesiune a drepturilor litigioase este faptul ca, la momentul încheierii contractului, părțile nu cunosc existenta dreptului cesionat sau nu pot cuantifica valoarea acestuia. În acest caz, vânzătorul nu poate garanta cumpărătorului ca va câștiga procesul. În speța de față, prețul pe care părțile contractante l-au stabilit ca și preț al cesiunii, este în mod firesc un preț mult mai mic, decât ar fi fost perfectata vânzarea - cumpărarea. Întrucât, în acest caz, de cesiune de drept litigios, cumpărătorul își asuma un risc, respectiv acela de pierdere a litigiului și, pe cale de consecința, a prețului ce l-a achitat.

Așadar, beneficiile transmisiunii unui astfel de drept pot fi bilaterale, atât pentru transmițător, care, nedispunând de resurse financiare suficiente pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de proces, își recuperează mai rapid valoarea pecuniara a dreptului sau, Înainte de soluționarea definitiva a litigiului, și eventual a procedurii executării silite, chiar cu un preț mai redus, în urma aprecierii intereselor sale, cât și pentru dobânditor, care, permițându-și din punct de vedere material să susțină spezele spezele - litigiului si să aștepte finalizarea acestuia, preconizează câștigarea procesului, obținerea dreptului și valorificarea sa la prețul real.

Prin urmare, deși prețul dobândit în speța de față de A. R., a fost la acel moment, 2008, inferior valorii imobilului de pe piața imobiliara, aceasta a obținut însă un AVANTAJ la acel moment, respectiva recuperat sigur și rapid, înainte de definitivarea litigiului, a unei părți din acest drept al său, ce îi conferă un caracter incert din punct de vedere juridic în ceea ce privesc posibilitățile de valorificare pe cale judiciara. Pe de alta parte, dat fiind faptul ca soluția instanțelor judecătorești nu poate fi anticipata cu certitudine,

S. M. Vivien a fost supusa riscului pierderii procesului sau al efectuării unor cheltuieli ocazionate de proces mult mai mari decât cele estimate, astfel încât sa conducă la nerealizarea vreunui profit din aceasta operațiune juridical.

Așa cum a reținut și Onorata Instanța de la fond, în data de 16.10.2009, însa numai ca o consecința a producerii efectelor juridice a contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D., a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 de BNP S. TABARANA. INTRADEVAR, taxele de autentificare și intabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertizata a imobilului prezentului act, respectiv la suma de 424.707 euro, având în vedere dispozițiile exprese ale legii notarilor publici, ca și o obligativitate legala expresa în privința taxării actului autentificat de notarul public. OR, Onorata Instanța ar fi trebuit sa aibă în vedere faptul ca intre părți convențiile legal făcute au putere. Mai mult, Onorata Instanța ar fi trebuit sa aibă în vedere realitatea faptica ce a existat între părți, respectiv adevăratul motiv ce au determinat părțile la semnarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 de BNP S. TABARANA, adică ca și consecința a producerii efectelor juridice a contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D..

Față de aceste considerente, care au fost mai sus expuse, și care au creat convingerea instanței de fond de a respinge cererea de chemare în judecata, personal consideră că instanța de fond a depășit latura juridica a cererii ce a investit-o, nu a analizat textele de lege care au stat ca și temei legal al cererii cu care a fost investita.

P.. 13-14: "potrivit înscrisurilor depuse la dosar, numita S. M. VIVIEN a dat procura autentificata sub nr. 1877/11.04.2014, prin care l-a împuternicit pe J. G., același mandatar care a reprezentat pârâta A. R. și în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, analizat mai sus, să facă toate demersurile necesare cu privire la încetarea efectelor promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificat sub nr.274/20.02.2008, având ca obiect imobilul situat în mun. București, .. 29-29 bis, sector 1 și repunerea părților în situația anterioara stabilind la libera apreciere clauzelor acestora. Tribunalul subliniază ca la dosar nu a fost depusa promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.274/20.02.2008 ( ... ) și nicăieri în cuprinsul înscrisurilor analizate și prezentate mai sus nu se face vorbire despre aceasta promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare"

P.. 15: " tribunalul observa ca nici în acest înscris intitulat contract de cesiune de creanța nu se face vorbire de promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare autentificata sub nr. 274/20.02.2008, având ca obiect imobilul situat în municipiul București, ..29-29 bis, sector 1, invocata în procura data de numita S. M. Vivien, mandatarului J. G.. În înscrisul intitulat cesiune de creanța se arata ca valoarea contractului este de 80.000 eur, fără a exista și clauza, asa cum a fost prevăzuta în celelalte contracte, în sensul ca prețul a fost și achitat de către cedenta și încasat integral de către cesionara și nici nu s-a făcut vreo dovada a plătii efective a prețului".

Instanța de fond, a înțeles sa analizeze întreg cuprinsul procurii autentificată sub nr. 1877/11.04.2014, nu a fost pe deplin lămurita de întinsul mandatului ce i-a fost acordat numitului J. G., însa nici nu a pus în discuția părților aceasta situație, întocmai pentru a putea obține lămuririle necesare care i-ar putea forma o convingere, fie ea în sens pozitiv sau în sens negativ.

În virtutea principiul rolului activ, instanța de judecată de la fond, avea îndatorirea sa îi ceara, ei, reclamantei, să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să îi pună în dezbatere orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, mai precis sa prezint lămuriri cu privire la aceasta promisiune bilaterala.

Înțeleg, în cele ce urmează, sa fac următoarele lămuriri cu privire la promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare autentificata sub nr.274/20.02.2008 de BNP S. TABARANA: În data de 20.02.2008, intre N. M., în calitate de promitenta-cumparatoare și S. M. Vivien, în calitate de promitenta-vânzătoare, a fost perfectata promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare autentificata sub nr.274/20.02.2008 de BNP S. TABARANA. Obiectul acestei promisiuni consta în obligația promitentei-cumpărătoare S. M. Vivien:

1.sa facă toate demersurile necesare legale pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . A. I.) nr.29-29 bis, sector 1;

2.ulterior, sa vândă către N. M., în termen de cel mult 30 de zile de la data obținerii încheierii de intabulare în Cartea Funciara, a proprietății asupra imobilului mai sus menționat.

Procura autentificata sub nr.1877/11.04.2014, are un dublu obiect, mai precis doar un obiect al acestei procuri are legătura cu interesul reclamantei în exercitarea cererii de chemare în judecata.

De asemenea, cele mai sus enunțate se pot referi și la reținerea instanței de fond cu privire la înscrisul intitulat cesiune de creanța. În virtutea principiul rolului activ, instanța de judecată de la fond, avea îndatorirea sa îi ceara, reclamantei, să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să îi pună în dezbatere orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, mai precis sa prezint lămuriri cu privire la modul în care a fost încasat prețul acestei cesiuni, cu toate ca instanța de fond a fost investita cu o cerere în pretenții care are un alt izvor probator.

P.. 15 - 16: "în acest scop tribunalul are în vedere în mod deosebit, în primul rând, riscul pe care și l-a asumat numita S. M. VIVIEN în calitate de cesionara, prin contractul de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008. ( .. ) același risc a fost invocat și în convenția autentificata sub nr.1096/15.10.2013 făcându-se trimitere la contractual de cesiune pe care numita S. M. VIVIEN și-a asumat riscurile nerealizării drepturilor litigioase pentru situația în care imobilul revendicat nu era dobândit. În al doilea rând, tribunalul constata ca prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat doi ani mai târziu, s-a prevăzut același preț al vânzării de 350.000 eur, primit integral de pârâta în lei, la data autentificării contractului de cesiune, deși taxele de autentificare și de intabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertiza ta a imobilului( .. ) o suma mai mare cu 74.705 eur, fără ca para ta A. R. sa pretindă de la numita S. M. VIVIEN această diferența.

Din aceasta împrejurare rezulta ca scopul cesiunii a fost tocmai încheierea contractului de vânzare-cumpărare, scop care însa, în final, nu a mai fost atins"

Specific contractului de vânzare/cesiune a drepturilor litigioase este faptul ca, la momentul încheierii contractului, părțile nu cunosc existenta dreptului cesionat sau nu pot cuantifica valoarea acestuia. În acest caz, vânzătorul nu poate garanta cumpărătorului ca va câștiga procesul. În speța de față, prețul pe care părțile contractante l-au stabilit ca și preț al cesiunii, este în mod firesc un preț mult mai mic, decât ar fi fost perfectata vânzarea cumpărarea. Întrucât, în acest caz, de cesiune de drept litigios, cumpărătorul își asumă un risc, respectiv acela de pierdere a litigiului și, pe cale de consecința, a prețului ce l-a achitat.

Numai a o consecința a producerii efectelor juridice a contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D., a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 de BNP S. TABARANA. Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, mai precis părțile contractante au convenit asupra PREȚULUI contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 de BNP S. TABARANA, mai precis ca fiind cel ce a fost achitat prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, de BNP CRISU E.-D.. Nu are a fi reținuta motivația instanței de fond în sensul: "Din această împrejurare rezultă că scopul cesiunii a fost tocmai încheierea contractului de vânzare-cumpărare, scop care însa, în final, nu a mai fost atins", întocmai, plecând de la principiul logicii, respectiv ca la momentul perfectării contractului de cesiune, părțile nu aveau cum sa prevadă finalitatea unei împrejurări incerte, adică finalitatea litigiului.

P.. 15 - 16: "în al treilea rând tribunalul constata ca, prin convenția de desființare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 ( ... ) se menționează doar ca numita primește prețul plătit fără a se indica în vreo clauza a convenției cuantumul prețului restituit, însa taxele de autentificare și intabulare aferente imobilului au fost stabilite și percepute la valoarea 1.296.540 lei"

. ale acestei Convenții au convenit - punctul 4: "părțile convin de comun acord DESFIINTAREA contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, de BNP S. TABARANA, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008, de BNP V. C. și asociații și repunerea părților în situația anterioara lui, respectiv A. R. deplina proprietate și liniștita posesie, libera de sarcini și servituți, a imobilului situat în București, sector 1, ..29, (. . .) iar S. M. VIVIEN primește prețul plătit".

Or, printr-o traducere textuală și gramaticală a sintagmei "preț plătit" se înțelege suma de bani care a fost efectiv achitata, iar, la momentul perfectării contractului de cesiune, părțile contractante au convenit moneda EUR de individualizare și determinare a prețului /achitat/încasat și, în consecința plătit.

Având în vedere Norma Băncii Naționale a României nr.4/2005 privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar pe teritoriul României, - care impunea ca orice operațiune ce se efectuează pe teritoriul României să fie realizată numai în moneda naționala -, în mod automat, prețul convenit de părți, acela de 350.000 EUR, a fost achitat în moneda naționala RON, la cursul BNR din ziua efectuării plății. Așadar, ca o consecința a textului de lege enunțat, în data de 17.01.2008, S. M. Vivien a achitat PREȚUL de 350.000 EUR în moneda naționala RON, respectiv suma de 1.296.540,00 ron.

"Taxele de autentificare și intabulare aferente imobilului au fost stabilite și percepute la valoarea 1.296.540 lei", având în vedere dispozițiile exprese ale legii notarilor publici, ca și o obligativitate legală expresă în privința taxării actului autentificat de notarul public.

P.. 16: " Or având în vedere că, scopul încheierii convenției a fost tocmai pentru apărarea prestigiului public al pârâtei A. R., fapt ce presupune clar o repunere în situația anterioară cu cât mai puține dezavantaje pentru A. R. (... ) rezulta foarte clar ca voința reala a părților, cel puțin la momentul încheierii convenției de desființare, a fost de restituire a sumei în lei la valoarea din anul 2008, în condițiile în care au desființat contractul de vânzare cumpărare de comun acord și nu prin intermediul instanței"

P.. 17: " întrucât în Convenția de desființare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009 nu este prevăzut cuantumul prețului plătit, tribunalul considera ca aceasta mențiune nu poate fi interpretata decât în favoarea celui care s-a obligat, în speța A. R., interpretarea acestei Convenții în avantajul pârâtei restabilind echilibrul intre părțile contractante".

Analizând convingerile instanței de la fond, mai sus enunțate, este ușor de observat ca acestea pot fi catalogate ca fiind simple convingeri personale, fără a avea legătura cu susținerile sale, ale reclamantei, în întreg cuprinsul cererii de chemare în judecata.

Un magistrat nu poate instrumenta și soluționa o cauză în mod subiectiv, arbitrar, ci numai potrivit unor reguli obiective pre-scrise, care sunt legile. Prin urmare, magistratul este obligat să fie călăuzit de voința generală atunci când soluționează o cauză concretă, aceeași care guvernează legea adoptată de popor prin organul său reprezentativ; în acest fel, magistratul însuși exercită în mod legitim puterea cu care a fost învestit de suveran, care e poporul, căci puterea publică există doar în interesul indivizilor care compun societatea.

Un magistrat nu are voie să se conducă după propria convingere atunci când soluționează o cauză. A te conduce după propria convingere înseamnă a hotărî în mod subiectiv, aspect de neacceptat atunci când e vorba de legi și justiție, pentru care obiectivitatea este principiul ce trebuie urmat.

Magistrații sunt obligați să dea prioritate legii atunci când soluționează cazuri, chiar dacă convingerea lor cu privire la soluția pe care trebuie să o adopte ar fi alta. Acesta este o regulă care derivă din principiul supremației legii (rule of law, statul de drept) și ea constă în aceea că judecătorul nu Își poate exprima prin actele îndeplinite voința proprie (care prin natura ei tinde spre preferințe), ci numai voința generală (care prin natura ei tinde spre egalitate).

Solicită ca în considerarea motivelor ce le-a expus, să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, iar - pe fond să se dispună acțiunea ce a formulat-o.

La data de 09.04.2015 intimata – pârâtă A. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării, intimata – pârâtă a arătat următoarele:

În privința raporturilor juridice dintre A. R. și S. M. Vivien (cedent al reclamantei apelante în ceea ce privește creanța pretinsă), cu privire la imobilul situat în București, ..29-29bis (fost A. I.), s-au încheiat trei acte juridice importante:

1. Un contract denumit "Contract de cesiune";

Contractul a fost autentificat sub nr._.01.2008; prin acest contract A. R. a cesionat doamnei S. M.Vivien drepturile ce vor fi restituite în natură, pe cale administrativă sau judecătorească, asupra cotei de ½ din imobilul din . A. I.) nr.29-29 bis, sector 1, București.

2. Un contract denumit "Contract de vânzare-cumpărare"

Contractul a fost autentificat sub nr._.10.2009, A. R. (prin mandatar) a vândut d-nei S. M.Vivien cota de ½ din imobilul din . A. I.) nr.29-29 bis, sector 1, București.

3. "Convenția" autentificată sub nr._.10.2013, prin care părțile au convenit de comun acord desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._.10.2009, act subsecvent Contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008 și repunerea părților în situația anterioară.

În privința prețului contractului, acesta a fost exprimat astfel:

În "contractul de cesiune" se menționează:

,,Noi, părțile contractante, în nume propriu și prin reprezentant, declarăm că prețul acestei cesiuni[,] este în cuantum de 350.000 (treisutecincizecimii) Euro, preț pe care cedenta "A. R." declară că l-a primit integral de la cesionara S. M. Vivien, astăzi, data autentificării prezentului contract de cesiune, prin virament bancar, în echivalent RON, la cursul de schimb valutar al B.NR., de 3,7106 RONI EURO, valabil azi, data autentificării, din contul cesionarei, în contul cedentei, nr. [. . .]."

În "contractul de vânzare-cumpărare", cu privire la preț, se menționează: "Prețul acestei vânzări este de 350.00 (treisutecincizecimii) Euro, preț pe care, intimata A. R., prin mandatar, declară că l-a primit integral de la cumpărătoare în lei, la cursul BNR al Euro din data autentificării actului, în baza contractului de cesiune autentificat sub nr._.01.2008, de Notarul Public C. E.- D. [. . .]."

În "Convenția" autentificată sub nr._.10.2013, la pct. 4, se menționează:

"Părțile convin de comun acord DESFIINȚAREA Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._.10.2009 de B.NP. S. Tăbărană, act subsecvent Contractului de cesiune autentificat sub nr._.01.2008 de B.NP. V. C. și asociații și repunerea părților în situația anterioară încheierii lui, respectiv Partea B dobândește deplina proprietate și liniștită posesie, liberă de sarcini și servituți, a imobilului situat în București, .. 29, sectorul 1, [ .. .] iar Partea A primește prețul plătit. "

Cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată de reclamanta S. C. A. în contradictoriu de instituția noastră, justificând calitatea procesuală activă în baza contractului de cesiune de creanță atestat sub nr.30/22.04.2014 chiar de către reclamantă, în calitatea acesteia de avocat în temeiul

art.3 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 51/1995.

1. Pe fondul cauzei, cu privire la creanța pretinsă la capătul 1 din cererea de chemare în judecată în cuantum de 261.448.52 lei, reclamanta apelantă susține în cererea de apel faptul că "în conformitate cu clauzele Convenției autentificate sub nr.1096/15.10.2013 de BNP S. Tabarana, respectiv pct. 7 alin. 1, pârâtei A. R. îi revenea obligația de a restitui către S. M. Vivien prețul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, de BNP S. Tabarana, respectiv suma de 350.000 eur." Prin urmare, apelanta susține că "Pârâta A. R. avea obligația de a restitui prețul de 350.000 eur prin conversie în moneda națională de la data efectuării plății - 21.10.2013. "

Considerăm neîntemeiate aceste susțineri, pentru următoarele considerente:

Din analiza celor trei acte amintite mai sus, care reprezintă voința părților, rezultă următoarele:

Conform contract cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, prețul cesiunii a fost prevăzut în cuantum de 350.000 Euro, preț pe care cedenta reclamantei, d-na S. M. Vivien, l-a achitat în cuantum de 1.296.540 lei. Conform clauzei contractuale "prezentul contract de cesiune este un contract aleatoriu și înțeleg să îmi asum toate riscurile, situație în care nu voi avea nici o pretenție asupra sumei de bani pe care am achitat-o astăzi cu titlu de preț al cesiunii"" numita S. M. Vivien, în calitate de cesionar, își asumă toate riscurile ce decurg din acest contract.

Conform contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.1 0.2009, prețul vânzării imobilului este menționat la valoarea de 350.000 euro, iar cu referire la cuantumul acestui preț, în contract se menționează expres următoarele "preț pe care, subscrisa A. R., prin mandatar, declar că l-am primit integral de la cumpărătoare în lei, la cursul BNR al Euro din data autentificării actului, În baza contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17.01.2008 ... "

Conform Convenției autentificată sub nr._.10.2013, părțile au convenit de comun acord desființarea Contractului de vânzare-cumpărare din 16.10.2009, act subsecvent Contractului de cesiune din 17.01.2008 și repunerea părților în situația anterioară, cu următoarele efecte juridice:

A. R. dobândește deplina proprietate și liniștită posesie, liberă de sarcini și servituți, a imobilului situat în București, Bld. L. C., nr.29, sectorul 1, ..... iar d-na S. M. Vivien primește prețul plătit.

Prin urmare, conform Convenției de desființare, pentru repunerea în situația anterioară, părțile au convenit să achite, respectiv să primească prețul plătit (pct. 4 din Convenție) de 1.296.540 lei, nemaifiind alte obligații între părți. Astfel, prin încheierea convenției de desființare s-au stins drepturile si obligațiile izvorâte din contractul de cesiune și contractul de vânzare-cumpărare. Că prețul convenit de părți pentru a fi restituit este suma de bani în lei la valoarea din 2008 rezultă și din cele stipulate la pct. 3 din Convenția de desființare, respectiv că "În coriformitate cu obligația asumată de Partea B (A. R.) prin Contractul de cesiune ca în cazul dobândirii imobilului să încheie

cu Partea A (S. M. Viven) Contractul de vânzare cumpărare a imobilului la prețul stabilit si plătit de Partea A ..... "(adică 1.296.540 lei).

În acest sens, analizând clauzele convențiilor încheiate între părți și voința părților, instanța de fond reține în mod corect și legal următoarele:

" ... tribunalul constată că, prin convenția de desființare a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, în privința repunerii părților în situația anterioară încheierii lui, imobilul pe care pârâta A. R. l-a dobândit în deplină proprietate și liniștită posesie este indicat și descris cu adresă și compunere în detaliu, însă se menționează doar că numita S. M. Vivien "primește prețul plătit" fără a se indica în vreo clauză a convenției cuantumul prețului restituit, însă taxele de autentificare și intabulare aferente imobilului au fost stabilite și percepute la valoarea de 1.296.540 lei fiind suportate de către A. R., potrivit pct.12 din Convenție, reprezentând exact suma achitată în lei la data de 17.01.2008 și fiind suma pe care A. R. a și restituit-o numitei S. M. Vivien ... "

"... rezultă foarte clar că voința reală a părților, cel puțin la momentul încheierii convenției de desființare a fost de restituire a sumei de bani în lei la valoarea din anul 2008, în condițiile in care au desființat contractul de vânzare cumpărare de comun acord și nu prin intermediul instanței:": instanța dând eficiență dispozițiilor art. 1266 NCC.

Cu privire la interpretarea adusă de apelanta-reclamantă sintagmei "prețul plătit", astfel cum a fost stipulat în convenția de desființare, făcând trimitere în acest sens la "traducere textuală și gramaticală ", considerăm că aceasta este eronată întrucât clauzele

unei convenții se interpretează conform voinței părților de la momentul încheierii acesteia, potrivit art. 1266 NCC, instanța de fond făcând o corectă și legală interpretare a clauzelor convențiilor, raportat la voința părților.

Susținerile apelantei pârâte contravin dispozițiilor art. 1266 NCC care prevăd "Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. "

În ceea ce privește aplicarea Normei BNR nr. 4 din 2005 de care face vorbire apelanta în cererea de apel, trebuie subliniat faptul că A. R. poate să facă plăți doar în lei, întrucât conform art.2 alin. 1 din norme: "Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu) ... " Astfel cum am arătat mai sus și cum a reținut în mod corect și instanța de fond, în condițiile în care nu s-a prevăzut nimic cu privire la restituirea în situația desființării contractelor și că desființarea amiabilă presupune repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea de către A. R. a ceea ce a primit - A. R. nu avea obligația de "a plăti" prețul de 350.000 eur prin conversie în moneda națională de la data efectuării plății, ci de a restitui prețul primit.

Dacă părțile ar fi dorit ca prețul restituit să fie 350.000 euro la cursul leu/euro de la acel moment, ținând cont de norma BNR 4/2005, ar fi menționat clar în convenția de desființare că prețul restituit este de X lei, reprezentând 350.000 euro la cursul de 4,4514 Ron.

În susținerea celor arătate mai sus, învederăm și următoarele aspecte:

În privința transferului dreptului de proprietate au fost încheiate două acte juridice distincte (respectiv contractul de cesiune și contractul de vânzare cumpărare), încheiate la un interval de aproape un an și jumătate. Cursul leu/Euro nu a fost același (3,7106, în februarie 2008, respectiv 4,2937, în octombrie 2009).

Dacă s-ar admite corectă susținerea reclamantei, în sensul că "suma ce ar fi trebuit achitată de către pârâta A. R. în data de 21.10.2013, către S. M. Vivien, este suma de 350.000 eur*4,4514 ron/1eur =1.557.990,00 ron și nicidecum suma de 1.296.540,00 ron, rezultând astfel o diferență de curs valutar în cuantum de 261.448,52 lei", ar fi însemnat ca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare (deci după 1 an și jumătate de la încheierea contractului de cesiune), cumpărătoarea (în speță cedenta reclamantei) să fi datorat Academiei Române diferenta de curs valutar.

Or, nu a fost achitată nicio diferență de curs valutar, ceea ce Înseamnă că părțile au convenit prin convenția de desființare că prețul restituit este cel achitat și primit la încheierea contractului de cesiune, respectiv de 1.296.540 lei.

A veni acum și a pretinde această creanță, ar însemna, din punctul nostru de vedere, o plată nedatorată, în condițiile în care A. R. nu a pretins diferența de curs valutar în 2009, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Acest aspect a fost analizat de instanța de fond care a reținut "În al doilea rând tribunalul constată că prin contractul de vânzare-cumpărare Încheiat aproape doi ani mai târziu, s-a prevăzut același preț al vânzării de 350.000 eur, primit integral de pârâtă în lei la data autentificării contractului de cesiune, deși taxele de autentificare și de intabulare ale contractului au fost stabilite și percepute la valoarea expertizată a imobilului, respectiv suma de 424.705 euro, echivalentul a 1.823.555.86 lei calculat la cursul euro din data autentijicării actului, de 4,3937 lei, o sumă mai mare cu 74.705 euro, fără ca pârâta A. R. să pretindă de la numita S. M. Vivien această diferență."

2. În ceea ce privește creanța pretinsă la capătul 2 din cerere în cuantum de 93.595,13 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere aplicare creanței din capătul 1 din acțiune, calculată pentru perioada 25.10._14 - data introducerii cererii, precum și creanța pretinsă în capătul 3 din cerere - penalități de Întârziere de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere până la momentul plății efective a prețului, izvorâte din pct. 7 din Convenție, învederează instanțe următoarele:

În pct. 7 din Convenție se stipulează "Restituirea prețului de Partea B către Partea A se va face în termen de maximum 10 (zece) zile de la data încheierii prezentei convenții [. . ].

Nerespectarea termenului de plată va fi sancționată cu o penalitate de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere până la momentul plății efective prețului. "

Astfel cum am arătat mai sus, obligația Academiei Române de restituire a prețului plătit de cedenta reclamantei a fost respectată și îndeplinită conform celor prevăzute în Convenție iar creanțele prevăzute la capătul 2 și 3 din cerere depind de capătul principal.

Prin urmare, clauza stipulată la pct. 7 alin. 2 din Convenție nu este aplicabilă întrucât A. R. nu datorează penalități de întârziere, îndeplinindu-și obligația prevăzută la pct. 7 alin. 1 din Convenție.

Pe de altă parte, în ceea ce privește punerea în întârziere a instituției noastre cu privire la penalitățile solicitate, precizează următoarele:

În mod greșit se susține de apelanta-reclamantă că "începând cu data de 26.10.2013, data la care se împlinesc cele 10 zile de achitate a prețului plătit, începe să curgă termenul în favoarea părții S. M. Vivien, de reparare a prejudiciului de către pârâta A. R. ... ".

Potrivit art. 1523 NCC "Debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. "

În convenția autentificată sub nr. 1096/25.10.2013, nu a fost stipulată o clauză de punere de drept în întârziere (potrivit art. 1523 NCC). Pentru a fi de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen, este necesar ca, prin convenția încheiată, părțile să fi prevăzut o clauză expresă în acest sens. Ajungerea la termenul stipulat în pct. 7 din Convenție (de 10 zile) nu este de natură să îndeplinească cerința referitoare la punerea de drept în întârziere, în lipsa stipulării exprese a clauzei că are (se produce) acest efect - și anume întârzierea de drept.

Potrivit art. 1522 alin. 1 NCC "Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. "

Potrivit art. 1578 lit. b) NCC "Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. "

Prin Notificarea înregistrată la A. R. cu nr.1722/13.05.2014, A. R. este notificată de către reclamantă, în calitate de cesionar al d-nei S. M. Vivien, prin care instituția noastră este pusă în întârziere, potrivit art.1522 Noul Cod Civil.

Întrucât prin această notificare nu s-a depus dovada calității de cesionar al reclamantei, instituția noastră a solicitat acesteia, prin Adresa nr. 1805/20.05.2014, să se facă această dovada prin transmiterea unei copii certificate cu originalul a contractului de cesiune a creanței pretinse. Adresa noastră s-a întors cu mențiunea "destinatar lipsă."

Dovada calității reclamantei de cesionar al creanței pretinse s-a realizat doar la data comunicării prezentei cereri de chemare în judecată, odată cu care a fost anexat și contractul de cesiune.

De altfel, chiar apelanta reclamantă arată în motivele de apel că "În speța de față, pârâta A. R. a fost pusă în întârziere prin cererea de chemare cu care a investit instanța."

Având în vedere cele prezentate mai sus, considerăm că instituția noastră nu poate fi pusă în întârziere înainte de data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 22.04.2014, fapt recunoscut chiar de către apelantă, întrucât până la această dată nu s-a făcut dovada că reclamanta din prezentul dosar este cesionar al creanței pretinse.

Însă, aceste reguli de drept s-ar fi aplicat în cazul în care prin contractul de cesiune de creanță s-ar fi transmis o creanță certă, lichidă si exigibilă, dar în speța de fată, astfel cum reține și instanța de fond, "în realitate cesiunea de creanță încheiată între reclamantă și numita S. M. Vivien a transmis la momentul încheierii contractului de cesiune o creanță viitoare și nu una actuală, care deși a fost descrisă în termeni care să permită identificarea acesteia, existența creanței la momentul încheierii contractului era discutabilă din punct de vedere juridic."

Prin urmare, cu privire la punerea în întârziere, în speța de fată, având în vedere modalitatea în care părțile au menționat prețul în Convenția de desființare -"prețul plătit", din punctul nostru de vedere, penalitățile de întârziere nu se pot aplica decât în situația în care o instanță de judecată, interpretând voința părților în determinarea "prețului plătit", ar constata printr-o hotărâre definitivă că pârâta ar avea obligația de achitare a diferenței de curs valutar. Prin urmare, numai de la momentul pronunțării unei hotărâri definitive a putea fi obligați la plata penalităților de întârziere, întrucât numai de la acea dată ar putea vorbi de o creanță certă, lichidă si exigibilă.

II. Criticile invocate de apelanta reclamantă cu privire la motivele care au dus la respingerea cererii de chemare în judecată, le consideră total nefondate.

În urma analizei actelor depuse la dosarul cauzei (respectiv convențiile/contractele încheiate între părți), instanța investită cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. A., arată în motivarea sentinței că " urmează să stabilească dacă într-adevăr pârâta A. R. datorează diferența dintre suma plătită cu titlu de preț al contractului de cesiune autentificat sub nr.66/17. 01. 2008, respectiv suma de 350.000 euro și suma ce a fost efectiv restituită în data de 21.10.2013, respectiv suma de 1.296.540 lei și pretinsele penalități de întârziere. "

Apelanta reclamantă critică în esență soluția instanței de fond, arătând faptul că "Instanța de fond printr-o greșită interpretare și aplicare a textelor de lege incidente cauzei

și a situației de fapt, mai precis a momentelor cronologice ce s-au derulat între părțile litigante, dar și prin ignorarea acestora, a ajuns la concluzia eronată, că acțiune a ce am formulat-o este nefondată. "

În continuare vom combate criticile invocate de apelanta-reclamantă cu privire la soluția instanței de fond, în ordinea expunerii acestora în cererea de apel (pag.1 0-16).

În susținerea criticilor din cererea de apel se fac considerații asupra rolului activ al judecătorului, apelanta precizând că ""judecătorul este îndreptățit să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea introductivă de instanță sau în întâmpinare; el va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. "

Însă, în continuarea criticilor expuse, contrar celor susținute mai sus, apelanta afirmă următoarele: "Onorata instanță de la fond NU a dat eficiență principiului disponibilității, nerespectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată.

Consideră că aceste critici nu au niciun fundament real, întrucât, tocmai având în vedere obiectul dedus judecății, respectiv pretențiile solicitate de reclamantă, instanța de fond a analizat toate probele administrate În cauză (făcând a interpretare corectă și legală a clauzelor convențiilor încheiate între părți), pentru a stabili dacă aceste pretenții sunt întemeiate sau nu.

Din considerentele sentinței apelate în niciun caz nu se poate trage concluzia că instanța de fond nu a respectat limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată, cum eronat susține apelanta, acestea fiind doar afirmații nedovedite și nemotivate în fapt.

În ceea ce privește susținerile apelantei de la fila 11 din cererea de apel referitoare la caracteristicile contractului de vânzare/cesiune a drepturilor litigioase, arătă că toată expunerea acesteia cu privire la noțiunea de "contract de cesiune" este contrazisă de propriul contract de cesiune de creanță, atestat cu nr. 30/22.04.2014, ce-i justifică calitate procesuală în acest litigiu. De remarcat este faptul că, În contradicție cu susținerile sale, respectiv ""prețul pe care părțile contractante l-au stabilit ca și preț al cesiunii, este în mod firesc un preț mult mai mic ... ", prin contractul de cesiune de creanță, în calitate de cesionar, aceasta cumpără cu suma de 80.000 eur o creanță cu o valoare nominală de 79.760 eur (creanța principala de 58.734 eur + creanța reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere - calculata prin cererea de chemare în judecata la valoarea de 21.026 eur), care nu este certă, lichidă și exigibilă, ce necesită inițierea unui proces.

Pe de ală parte, caracterizarea făcută de apelantă contractului de cesiune este una generală și nu se raportează în concret la clauzele convenției încheiată între părți, apelanta neaducând critici concrete de netemeinicie și nelegalitate cu privire la modul de interpretare si de analiza a acestora de către instanța de fond.

- Cu privire la afirmațiile apelantei în sensul că "Instanța ar fi trebuit să aibă în vedere realitatea faptică ce a existat între părți, respectiv adevăratul. motiv ce a determinat părțile la semnarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, adică ca și consecință a producerii efectelor juridice a contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008", arătăm că, în realitate, încheierea acestui contract a fost determinat de faptul că prin Decizia nr. 298/28.05.2008 emisă de RAPPS imobilul a fost restituit în natură către A. R., chiar dacă anterior a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase între numita S. M. Vivien iar prin contractul de vânzare - cumpărare din 16.10.2009 a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului.

Cu privire la criticile aduse instanței de fond referitoare la reținerile acesteia cu privire la înscrisul intitulat "cesiune de creantă", în sensul că instanța avea îndatorirea să-i solicite explicații, oral sau în scris, le considerăm de asemenea neîntemeiate, întrucât instanța nu a făcut altceva decât să analizeze și acest înscris depus de reclamantă în dovedirea pretențiilor sale, înscris în baza căruia aceasta își justifică calitatea procesuală pasivă. Or, tocmai în virtutea rolului său activ, de care face vorbire apelanta, în mod corect și legal instanța de fond a analizat acest înscris, reținând următoarele: "Tribunalul apreciază că ... înscrisul intitulat "contract de cesiune de creanță", in care nu se menționează operațiunea încasării prețului și nici nu este făcută vreo dovadă în acest sens, iar creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, sunt acte juridice speculative care nu pot fi reținute pentru temeinicia cererii reclamantei. " ...

"Însă în condițiile în care obligația de plată a prețului este una din obligațiile principale ale cumpărătorului și câtă vreme prin cesiunea de creanță nu s-a făcut vreo mențiune in sensul plății prețului de către reclamantă, tribunalul consideră că, in realitate cesiunea de creanță încheiată între reclamantă și numita S. M. Vivien a transmis la momentul încheierii contractului de cesiune o creanță viitoare și nu una actuală, care deși a fost decrisă în termeni care să permită identificarea acesteia, existența creanței la momentul încheierii contractului era discutabilă din punct de vedere juridic. "

Astfel, consideră că instanța de fond a făcut o analiză corectă și legală a înscrisului intitulat "contract de cesiune de creanță", remarcând totodată că acesta a fost atestat chiar de reclamantă în calitatea acesteia de avocat în temeiul art. 3 alin. 1 teza a III-a din Legea nr._, întrucât, din punctul nostru de vedere, se impunea o astfel de analiză, în condițiile în care, astfel cum am arătat mai sus, prin acest contract de cesiune, în calitate de cesionar, reclamanta cumpără cu suma de 80.000 eur o creanță cu o valoare nominală de 79.760 eur (creanța principala de 58.734 eur + creanța reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere - calculata prin cererea de chemare în judecata la valoarea de 21.026 eur), care nu este certă, lichidă și exigibilă, ce necesită inițierea unui proces.

Asta în condițiile în care s-ar presupune că plata cesiunii s-a efectuat, suspiciunea fiind dată și de faptul că reclamanta, în calitate de avocat, și-a atestat propriul contract de cesiune cu nr.30/22.04.2014 și de asemenea în contract nu este menționat operațiunea încasării prețului și nici nu este făcută vreo dovadă în acest sens, cum corect reține și instanța de fond.

În plus, din nou nu se arată care sunt criticile de netemeinicie si nelegalitate aduse sentinței cu privire la modul în care instanța de fond a analizat contractul de cesiune de creanță.

Pe de altă parte, nu i se poate reproșa instanței de fond faptul că avea îndatorirea și

nu a solicitat reclamantei explicații suplimentare cu privire la acest înscris, în condițiile în care reclamanta nu a fost prezentă la dezbaterile fondului cauzei.

- Și susținerea apelantei în sensul că "instanța de fond a depășit latura juridică a cererii ce am investit-o, nu a analizat textele de lege care au stat ca și temei legal al cererii

cu care a fost investită" sunt vădit nefondate și nemotivate.

Dimpotrivă, instanța de fond a analizat și a făcut o corectă interpretare a clauzelor convențiilor încheiate între părți, invocate de reclamantă ca izvor al creanței pretinse, raportat la dispozițiile lega le incidente, reținând în considerentele pe care se sprijină hotărârea următoarele:

"În acest scop, tribunalul are în vedere în mod deosebit, în primul rând, riscul pe care și l-a asumat numita S. M. Vivien în calitate de cesionară, prin contractul de cesiune nr. 66/17.01.2008, potrivit clauzei "prezentul contract de cesiune este un contract aleatoriu și înțeleg să îmi asum toate riscurile, situație în care nu voi avea nici o pretenție asupra sumei de bani pe care am achitat-o astăzi cu titlu de preț al cesiunii:"

Același risc a fost invocat și în convenția autentificată sub nr. 1096/15.10.2013, făcându-se trimitere la contractul de cesiune prin care numita S. M. Vivien și-a asumat riscurile nerealizării drepturilor litigioase pentru situația în care imobilul revendicat nu era dobândit. " ....

" ... tribunalul constată că, prin convenția de desființare a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1535/16.10.2009, act subsecvent contractului de cesiune autentificat sub nr. 66/17.01.2008, în privința repunerii părților în situația anterioară încheierii lui, imobilul pe care pârâta A. R. l-a dobândit în deplină proprietate și liniștită posesie este indicat și descris cu adresă și compunere în detaliu, însă se menționează doar că numita S. M. Vivien "primește prețul plătit" fără a se indica în vreo clauză a convenției cuantumul prețului restituit, însă taxele de autentificare și intabulare aferente imobilului au fost stabilite și percepute la valoarea de 1.296.540 lei fiind suportate de către A. R., potrivit pct. 12 din Convenție, reprezentând exact suma achitată în Lei La data de 17.01.2008 și fiind suma pe care A. R. a și restituit-o numitei S. M. Vivien, anterior emiterii procurii autentificate sub nr.1877/11.04.2014 și încheierii înscrisului intitulat "contract de cesiune de creanță".

"Or, având în vedere că, scopul încheierii convenției autentificate sub nr.1096/15.10.2013 de desființare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1535/16.10.2009, a fost tocmai pentru apărarea prestigiului public al pârâtei A. R., fapt ce presupune clar o repunere în situația anterioară cu cât mai puține avantaje pentru A. R. care ar fi putut invoca riscul asumat de cesionară în contractul de cesiune prin care a stipulat clar că "prezentul contract de cesiune este un contract aleatoriu și înțeleg să îmi asum toate riscurile, situație în care nu voi avea nici o pretenție asupra sumei de bani pe care am achitat-o astăzi cu titlu de preț al cesiunii", cu consecința pierderii sumei plătite în totalitate, rezultă foarte clar că voința reală a părților,

cel puțin la momentul încheierii convenției de desființare a fost de restituire a sumei de bani în lei la valoarea din anul 2008, în condițiile în care au desființat contractul de vânzare cumpărare de comun acord și nu prin intermediul instanței. "

În concluzie, față de toate aceste considerente, instanța de fond retine în mod corect si legal următoare:"Întrucât în Convenția de desființare a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1535/16.10.2009 nu este prevăzut cuantumul prețului plătit, tribunalul consideră că această mențiune nu poate fi interpretată decât în favoarea celui care s-a obligat, în speță A. R., interpretarea acestei convenții în avantajul pârâtei restabilind echilibrul între părțile contractante. ".

Astfel, pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond în mod corect a dat eficientă dispozițiilor art.1269 alin.1 cod civil nou care prevăd că "Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă. "

De asemenea, față de cele reținute în motivarea hotărârii, instanța de fond în mod corect a dat eficiență și dispozițiile art. 1266 NCC prin care se stipulează" "Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. "

Cu privire la considerentele hotărârii mai-sus enunțate, apelanta reclamantă nu arată care ar fi motivele de fapt și de drept pentru care să fie înlăturate, doar afirmă că "acestea pot fi catalogate ca fiind simple convingeri personale ". Apreciază că aceste critici nu pot fi primite, întrucât considerentele pe care se sprijină hotărârea nu sunt "simple convingeri personale ", ci instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor lega le incidente în cauză, interpretând în mod corect și legal voința părților.

Chiar dacă instanța de fond nu indică în mod expres textele de lege cărora le-a dat eficiență în soluționarea cauzei, aceasta rezultă în mod neîndoielnic din modul de soluționare, respectiv din modul prin care a dezlegat pricina. Dar aceasta nu înseamnă că soluția se bazează pe "simple convingeri personale."

În final, prin cererea de apel, apelanta face considerații generale cu privire la modul de exercitare de către instanța de judecată a atribuțiilor ce-i revin în judecarea cauzei, însă

acestea sunt doar simple afirmații declarative, generate de nemulțumirea acesteia cu privire la soluția nefavorabilă a instanței în ceea ce o privește. Însă aceste afirmații nu au niciun suport real, instanța de fond analizând actele depuse de părți, interpretând în mod corect și legal voința părților.

În concluzie, reiterează instanței faptul că, în dezvoltarea motivelor de apel, apelanta nu aduce critici concrete și punctuale de netemeinicie și nelegalitate cu privire la motivarea sentinței apelate, respectiv nu sunt arătate care ar fi motivele de fapt și de drept pentru care să fie înlăturate considerentele instanței de fond pe care se bazează hotărârea apelată, nu arată care dispoziții legale au fost încălcate în modul de interpretare pe care instanța a dat convențiunii părților.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de, dispozițiile art 488 cod procedură civilă din materia recursului, care stabilesc în mod expres și limitativ, cazurile de modificare respectiv de casare a hotărârii recurate exclusiv pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art 479 cod procedură civilă, în alineatul 1 permit instanței de apel să examineze cauză, în limitele criticilor invocate prin cererea de apel atât din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al aplicării legii iar în alineatul 2 dau posibilitatea instanței să refacă probatoriul administrat în primă instanță și să administreze probe noi dacă consideră necesar.

Din această perspectivă, relevante sunt și prevederile art 477 cod procedură civil, care reglementează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, în sensul că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. În alineatul al doilea se precizează că devoluțiunea operează cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. În concepția noului cod de procedură civilă, efectul devolutiv al apelului este analizat dintr-o dublă perspectivă, atât din punct de vedere aceea ce s-a criticat prin exercitarea căii de atac, cât și din punct de vedere a ceea ce s-a dedus judecății în prima instanță. Acest al doilea aspect face obiect de analiză prin prevederile art 478 cod procedură civilă, care, reluând vechea reglementare interdicția schimbării în apel a cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe, precum și a calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii de chemare în judecată iar în alineatul al doilea stabilesc că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, recunoscându-se instanței de apel posibilitatea de a încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

Menținând regula din vechiul cod relativă la interdicția de a formula cereri noi în apel, actuala reglementare în materie procesual civilă, conferă părților posibilitatea să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe. În alineatul final al acestui text de lege, legiuitorul recunoaște, în acord cu vechea reglementare, posibilitatea părților de a cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe și de a invoca compensația legală.

Pe cale de consecință, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară devolutivă, spre deosebire de recurs, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, astfel că organul judiciar în apel este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și poate modifica situația de fapt reținută, exercitând atât un control de legalitate câr și de temeinicie asupra soluției apelate.

Examinând apelul reclamantului, Curtea constată că reclamanta a invocat principiul rolului activ al judecătorului, nerespectarea principiului disponibilității, precum și greșita stabilire a situației de fapt și eronata interpretare a dispozițiilor legale aplicabile.

În ceea ce privește prima critică, relativă la neobservarea principiului rolului activ al organului judiciar, Curtea constată că acest aspect se corelează, potrivit manierei în care sunt detaliate aspectele critice, cu pasivitatea instanței de fond în privința promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare intervenită între reclamantă și N. M., autentificată sub nr 274/2008. Curtea apreciază ca nefondată această critică deoarece pe de o parte, normele procesuale stabilesc, prin dispozițiile art 10 din noul cod de procedură civilă, obligația părților de a-și proba pretențiile și apărările și de a contribui activ la desfășurarea, fără întârziere a procesului, urmărind în mod constant finalizarea acestuia. Această obligație, consacrată și de vechiul cod de procedură civilă, are menirea de a impune părților o conduită procesuală care să contribuie la calitatea actului de justiție. În egală măsură Curtea reține justețea susținerilor teoretice ale apelantei reclamante, referitoare la principiul rolului activ al judecătorului și la ceea ce presupune exercițiul corespunzător al acestui principiu, dar trebuie observat că trebuie stabilit un just echilibru între principiul rolului activ, imperativul păstrării imparțialității și echidistanței organului judiciar față de toate părțile implicate în proces și mai ales obligația părților de a-și formula pertinent pretențiile și apărările și de a și le dovedi în consecință. Examinând din această perspectivă sentința apelată și maniera în care s-a desfășurat judecata în fața primei instanțe, Curtea reține că nu s-a produs o încălcare a acestui echilibru, având în vedere că judecata în fața tribunalului s-a desfășurat pe mai multe termene de judecată, ceea ce a conferit reclamantei posibilitatea reală să-și propună și să-și administreze toate probele necesare, iar instanța de fond a pronunțat soluția în urma examinării întregului material probator.

Pe de altă parte, din considerentele sentinței atacate rezultă în mod indubitabil că tribunalul subliniază faptul că nu a fost depusă la dosar promisiunea bilaterală anterior menționată, în condițiile în care a examinat conținutul procurii autentificate sub nr 1877/2014, în care se făcea referire la acest antecontract. Corelativ, prima instanța observă că nu se face referire la promisiunea bilaterală în nici un alt act juridic existent la dosar. Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, perfectată între reclamanta cesionară și numita N. M. este lipsită de relevanță, în condițiile în care reclamanta solicită obligarea pârâtei A. R. la plata unor sume de bani, despre care se pretinde că au rezultat din raporturile juridice care au avut loc exclusiv între părțile litigante și nu pot fi influențate de alte relații juridice subsecvente cu terțe persoane sau analizate prin raportare la acestea.

În ceea ce privește nerespectarea principiului disponibilității de către prima instanță, Curtea reține că și acest motiv de critică este nefondat, având în vedere că instanța de fond a examinat raporturile juridice dintre părți așa cum rezultă din succesiunea de convenție care au intervenit între ele și s-a pronunțat strict asupra pretențiilor, ce au format obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

În ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății în prezenta cauză, Curtea constată că situația de fapt a fost în mod corect stabilită de către prima instanță, pe baza analizării și interpretării coroborative a clauzelor convențiilor succesive intervenite între părți. Așa cum reiese din contractul de cesiune, autentificat sub nr 66/2008, pârâta a cesionat autoarei reclamantei toate drepturile ce vor fi restituite în natură pe cale administrativă sau judiciară în baza legii 10/2001 asupra imobilului situat în București, . 29-29 bis, sector 1, în schimbul prețului de_ de euro, plătit la data autentificării în lei, prin virament bancar, la cursul de schimb valutar în vigoare la acel moment. Autoarea reclamantei și-a asumat riscul neobținerii retrocedării în natură a imobilului, neavând nicio pretenție asupra prețului plătit. De asemenea, în finalul contractului se arată că onorariul notarului public a fost calculat la valoarea de 1 296 540 lei, echivalentul lei a prețului plătit. Ulterior restituirii în natură a imobilului, prin dispoziția unității deținătoare în favoarea pârâtei A. R., părțile au încheiat un contract de vânzare cumpărare a imobilului în litigiu, în care se arată că prețul vânzării este de 350 000 euro, pe care pârâta cumpărătoare l-a primit integral în lei, la cursul BNR al euro la data autentificării actului, în temeiul contractului de cesiune, anterior menționat. Totodată, cu privire la plata prețului, pârâta cumpărătoare a declarat că nu mai are nicio pretenție de nicio natură, prezentă sau viitoare. Sub aspectul taxelor de autentificare și respectiv de intabulare, s-a avut în vederea valoarea expertizată a imobilului de la momentul respectiv. Raportat la această împrejurare, Curtea constată că este corectă observația primei instanțe, în sensul că deși valoarea imobilului luată în calcul pentru stabilirea taxelor de autentificare și intabulare era sensibil mai mare decât cea plătită de autoarea reclamantei la momentul autentificării convenției de cesiune, totuși pârâta nu pretins cumpărătoarei plata acestei diferențe, ceea ce este de natură să conducă la concluzia că intenția reală a părților a fost ca prețul înstrăinării imobilului să fie egal cu suma în lei achitată la momentul autentificării cesiunii. Pentru fundamentarea acestei concluzii, Curtea are în vedere și regulile de interpretare a clauzelor actelor juridice, potrivit cărora trebuie să se acorde prioritate voinței reale a părților și nu sensului literal al termenilor folosiți, vechiul cod civil fiind adeptul securității statice a raporturilor juridice civile. În același timp,interpretarea unei clauze trebuie să se realizeze nu izolat de restul clauzelor contractuale, ci sistematic, dând sensul care rezultă din coroborarea tuturor clauzelor unui act juridic, iar, în situația în care raporturile juridice dintre părți sunt mai complexe și au cunoscut o evoluție în timp, marcată prin încheierea mai multor acte juridice, trebuie acordată relevanță corespunzătoare tuturor manifestărilor de voință care au legătură cu chestiunea litigioasă, dedusă judecății.

Prin convenția autentificată sub nr 1096/2013, părțile au convenit să revoce atât convenția de vânzare cumpărare a imobilului cât și cea de cesiune, anterior examinate, conferind acestei reveniri asupra propriului lor acord de voință, efect retroactiv, prevăzând reintrarea imobilului în patrimoniul pârâtei înstrăinătoare și restituirea prețului plătit către autoarea reclamantei dobânditoare. Practic, prezentul litigiu a fost generat de modul de interpretare diferit a sintagmei folosite în această convenție constând în primirea “ prețului plătit”, în sensul că pârâta, debitor al obligației de plată a prețului, susține că prețul ce trebuie restituit este în valoare de 1 296 540 lei, iar reclamantă, cesionară cumpărătoarei inițiale, susține că trebuie restituită suma de 350 000 de euro, în echivalentul lei la data plății. Această divergență a condus la promovarea prezentei acțiuni, prin care s-a solicitat, drept capăt principal de cerere, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre suma de 350 000 de euro, plătită cu titlu de preț și suma deja restituită de către pârâtă în valoare de 1 296 540 lei.

Față de situația de fapt expusă în cele ce preced, Curtea apreciază că soluția primei instanței este legală și temeinică, deoarece, din interpretarea coroborativă a clauzelor convențiilor de cesiune și vânzare cumpărare rezultă în mod clar că voința reală a părților am fost aceea de a considera prețul înstrăinării ca fiind de 1 296 540 lei, ceea ce reprezintă echivalentul a sumei de 350 000 de euro la momentul autentificării primei convenții. Faptul că aceasta a fost intenția părților, rezultă și din faptul că la momentul perfectării în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, părțile au considerat prețul plătit, raportându-se la prețul așa cum a fost achitat la data de 17 01 2008. Este evident, că imobilul înregistrase, la data autentificării contractului de vânzare cumpărare, o creștere valorică, datorată modificării cursului euro, dar acest lucru nu a determinat părțile să pretindă, respectiv să plătească vreo diferență de preț, pârâta declarând, potrivit celor consemnate în contract, că prețul este primit integral încă de la momentul încheierii convenției de cesiune. Un argument suplimentar pentru susținerea acestei concluzii, rezidă și în faptul că, prin convenția de revocare a celor două acte de înstrăinare( cesiunea și vânzarea cumpărarea) nu se dau nici un fel de explicații cu privire la semnificația noțiunii de preț plătit, iar taxele de autentificare și de intabulare au fost calculate prin raportare la valoarea de 1 296 540 lei, cât reprezintă prețul plătit efectiv de către autoarea reclamantei în temeiul convenției de cesiune, inițial, urmând ca ulterior, la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare, această sumă să fie considerată prețul vânzării imobilului. Din această perspectivă, în mod corect prima instanță a concluzionat că cesiunea a fost încheiată în vederea înstrăinării imobilului în materialitatea sa, operațiune care s-a realizat prin autentificarea contractului de vânzare cumpărare, după emiterea dispoziției de retrocedare în natură. Or, echitabil ar fi ca, din moment ce suma de 1 296 540 lei a fost considerată, în consens de către ambele părți, drept necesară și suficientă, pentru plata imobilului înstrăinat, aceeași sumă trebuie avută în vedere și în ipoteza în care părțile, prin acordul lor de voință, revocă, cu efect retroactiv, înstrăinarea imobilului, astfel că suma ce trebuie a fi restituită cu titlu de preț trebuie să fie aceeași. Dând eficiență principiului simetriei, Curtea, reținând, în acord cu prima instanță, că suma de 1 296 540 lei, încasată cu titlu de preț, a fost deja restituită și că pârâta nu mai datorează cu acest titlu nicio altă sumă de bani reclamantei, apreciază că acțiunea introductivă a fost în mod corect respinsă ca nefondată.

Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 480 din noul cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimata pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă S. C. A. – CNP_ cu domiciliul în București, .-15,b.A2, ., . împotriva sentinței civile nr.1549 din 21.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. R. cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.125, sector 1.

Ia act că intimatul – pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I. S. C. G.

GREFIER

N. C. I.

Red.I.S.

Tehnored.C.S.

Ex.4/02.06.2015

T.B.secția a III-a Civilă – I.L.M.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 256/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 566/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Decizia nr. 556/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 256/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Decizia nr. 580/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 243/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 575/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI