Anulare act. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 24813/3/2013
Dosar nr._
(2554/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 142-A
Ședința publică de la 27.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă, ALIANȚA FEDERAȚIILOR TEHNICE FEROVIARE, împotriva sentinței civile nr.44/20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA.
P. are ca obiect – anulare act.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2015, 27.03.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.44/20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta FEDERATIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâta ALIANȚA FEDERAȚIILOR TEHNICE FEROVIARE.
S-a dispus anularea hotărârii adoptate de Consiliul Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare în ședința din data de 26.06.2013, privind excluderea reclamantei F.S.T.F. din Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii hotărârii Consiliului Alianței din data de 26.06.2013 și obligă pârâta să redea reclamantei toate drepturile de care aceasta beneficia anterior excluderii din A.F.T.F.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr._, la data de 15.07.2013, reclamanta FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, în contradictoriu cu pârâta A. FEDERAȚIILOR TEHNICE FEROVIARE, a solicitat instanței să constate netemeinicia, nelegalitatea și nulitatea hotărârii Consiliului Alianței din data de 26.06.2013, privind excluderea ca membru al Federației S. Transportatorilor Feroviari din România din asocierea care formează această organizație sindicală; anularea Hotărârii Consiliului Alianței din data de 26.06.2013; repunerea părților în situația anterioară emiterii hotărârii Consiliului Alianței din data de 26.06.2013; obligarea pârâtei la redarea tuturor drepturilor directe și indirecte de care beneficia reclamanta în calitate de membru al Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare și conform acordului nr. 1/3847/03.07.2012, încheiat cu Societatea Națională de Transport Feroviar C.F.R. Călători S.A., drepturi sindicale ce i-au fost ridicate prin efectul excluderii.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că Federația S. Transportatorilor Feroviari este organizație sindicală legal constituită, membru cu drepturi depline al Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare din anul 2012. În cadrul Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare, reclamanta a avut desemnate și numite în funcții de conducere ales acestei organizații sindicale mai multe persoane membre ale organizației reclamante. Aceste persoane au ocupat funcții în cadrul structurii de conducere a Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare, respectiv: Zăbava D. – prim vicepreședinte al Biroului Permanent al AFTF; P. M. - vicepreședinte al Biroului Permanent al AFTF. Sub acest aspect, reclamanta a menționat că atașează, în copie, sentința civilă nr.17 FED. din 06.09.2012 a Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă din dosarul nr._/3/2012.
S-a mai arătat că, datorită calității de membri ai Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare, reprezentanți ai organizației reclamante au fost desemnați, conform acordului nr.1/3847/03.07.2013 încheiat cu Societatea Naționala de Transport Feroviar CFR Calatori SA, să ocupe funcțiile de specialist relații sociale în cadrul acestei societăți feroviare. Membrii organizației reclamante care au ocupat funcția de specialist relații sociale în cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar CFR Călători S.A., conform Acordului nr. 1/7733/06.12.2012 nr. 1/3847/03.07.2013, sunt: M. Rodrigo G., M. Ș., P. C., B. D., Grab L..
În data de 20.06.2012, a arătat reclamanta, aceasta a participat, prin reprezentanții săi, la lucrările pentru modificarea Statutului pârâtei și pentru alegerea membrilor Biroului Permanent al A.F.T.F. și a mai participat la evenimentele organizate pentru sărbătorile de iarnă din anul 2012. Începând cu anul 2013, pe adresa reclamantei, nu s-a mai primit niciun fel de adresa, comunicare sau convocare din partea reprezentanților pârâtei, iar până în prezent, A.F.T.P. nu a trimis niciun fel de convocare scrisă sau comunicare reprezentanților săi, care fac parte din forurile de conducere ale Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare.
Mai mult decât atât, din comunicările telefonice și verbale care s-au purtat între reprezentanții organizației reclamante și cei ai pârâtei nu s-a transmis niciun fel de invitații sau comunicări privind activitatea curentă a pârâtei. Deși s-a încercat în nenumărate rânduri din partea reprezentanților reclamantei sa se afle lucruri concrete de la pârâta privind activitatea curentă a Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare, a menționat partea reclamantă, răspunsurile au fost neconcludente și lipsite de orice informație concretă.
În data de 03.07.2013, a menționat reclamanta, s-a transmis, prin poștă, organizației reclamante, un document datat 01.07.2013 și înregistrat sub nr.127/01.07.2013, provenit de la pârâtă, prin care reclamanta este informată că Federația S. Transportatorilor Feroviari din România este exclusa din componenta Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare conform hotărârii Consiliului Alianței din 26.06.2013. Acest document, întocmit de reprezentanții din conducerea Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare (AFTF), a precizat reclamanta, nu prezintă clarificări cu privire la motivul excluderii F.S.T.F. din România din AFTF prin conținutul acestui document și nu a mai fost posibil niciun alt dialog pe această temă.
Față de solicitarea reclamantei, domnii Z. D. și P. M. i-au comunicat că nu au cunoștință de această hotărâre și că nu au fost convocați la ședința Consiliului Alianței din data de 26.06.2013, prin convocator care să le permită prezența la ședință. Mai mult decât atât, a precizat reclamanta, a încercat să contacteze reprezentanții pârâtei pentru clarificări, însă aceștia erau de negăsit, iar reclamantei, prin notificarea SNTFC CFR Călători SA cu nr. T15/27/658/08.07.2013, i se comunică faptul că există deja un alt acord. Ulterior ședinței din 26.06.2013 a AFTF și datei de 03.07.2013, când reclamanta a primit actul AFTF cu nr. 127/01.07.2013, în aceeași zi, 08.07.2013, organizația reclamantă a primit din partea Societății Naționale de Transport Feroviar CFR Calatori SA următoarele comunicări scrise: notificarea înregistrata sub nr.T_ /08.07.2013, prin care îi este adus la cunoștința că, în conformitate cu acordul nr. 1/3847/03.07.2013, organizația reclamantă nu mai beneficiază de autoturismele puse la dispoziție, iar salariații încadrați în funcția de relații sociale, membrii ai organizației reclamante, revin la funcțiile deținute anterior; Nota nr.A12/3/789/08.07.2013, prin care se aproba revenirea pe posturile deținute anterior pentru membrii organizației reclamante care au ocupat funcția de specialiști relații sociale I; Deciziile de revenire la posturile deținute anterior a membrilor organizației reclamante care au ocupat funcția de relații sociale I.
Așadar, a precizat reclamanta, aceasta a fost exclusă din cadrul Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare într-un mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor Statutului organizației, fără să îi fie arătate motivele statutare pentru care se face vinovată și care atrag excluderea și fără să i se permită sa-și facă eventuale apărări la motivele de excludere. Mai mult decât atât, membrii organizației reclamante care dețin funcții de conducere în cadrul Consiliului Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare nu au fost convocați în scris la întrunirea din 26.06.2013, motiv pentru care reclamanta a apreciat că s-a dorit să se ia o hotărâre în lipsă și fără știința reclamantei.
Reclamanta a mai arătat că nu cunoaște motivele reale ale excluderii sale din cadrul pârâtei și nici nu deține, în copie certificată, ultimul Statut al Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare, care a fost înregistrat la Tribunalul București în anul 2012. Având în vedere cele arătate, reclamanta a apreciat că măsura luata de Consiliului Alianței, prin hotărârea din data de 26.06.2013, privind excluderea Federație S. Transportatorilor Feroviari din România din cadrul organizației sindicale, este netemeinică și nelegală, întrucât sunt încălcate dispoziții legale și statutare în vigoare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 584/1998, Statutului Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare și Codului de procedură civilă.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri, în copii conforme cu originalul, respectiv adrese; hotărâri judecătorești; proces-verbal; nota nr.A12/3/789/08.07.2013.
Pârâta ALIANȚA FEDERAȚIILOR TEHNICE FEROVIARE a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta nu a dovedit lipsirea de folosința a celor 4 autoturisme și a cotelor aferente de combustibil, precum și a celor 4 cartele S. proprietate SNTFC CFR CALATORI SA, cu proces-verbal de predare-primire, astfel încât pârâta a apreciat că cererea de chemare în judecata este lipsită de interes, cel puțin din perspectiva capătului trei din cerere, și anume obligarea de a le fi redate toate drepturile "de care au beneficiat". Drepturile sindicale ce constituie punctul nevralgic determinant în promovarea acțiunii (autoturisme și cartele S.), care nu le-au fost ridicate prin efectul excluderii din AFTF, deși reclamanta se prevalează de adresa nr.1658/08.07.2013, emisă de către SNTFC CFR CALATORI S.A., prin care li se notifica predarea bunurilor, sunt drepturi negociate și prevăzute în C.C.M. 2012-2014.
A mai precizat pârâta că reclamanta beneficiază cu titlu gratuit de spațiu dotat cu mobilier de birou, telefon CFR, telefon PIT și mobil cu plata abonamentelor, fax, copiator, calculator cu acces la rețea și autoturisme, în calitate de părți semnatare ale CCM prin reprezentant ales al FSTFR, dar ca membra AFTF. La momentul la care a solicitat afilierea la AFTF(singura posibilitate de a participa la negocieri în vederea încheierii CCM 2012-2014, întrucât nu îndeplinea cerințele de reprezentativitate), reclamanta, prin președintele M. Rodrigo G., a încredințat pârâta, prin promisiune ferma, ca se va retrage dintr-o alta organizație sindicală a cărei membră este, respectiv Alianța Națională Sindicala Feroviara (ANSF), având în vedere ca înscrierea acelorași membri într-un sindicat dacă sunt și în componența altui sindicat din cadrul aceluiași angajator contravine prevederilor Legii nr.62/2011. Așadar, dacă un angajat este membru al unui sindicat, iar organizația sindicala din care face parte este membră într-o federație care la rândul ei este membră într-o altă formă de organizație sindicală, înseamnă că același număr de membri cotizanți în sindicatul component al federației, este declarat și într-o altă organizație sindicală.
Concret, a învederat pârâta, FSTFR este formată din același număr de membri sindicaliști declarat, cu care vine în compunerea atât a AFTF, cât și în compunerea ANSF (formată și din federația aceluiași angajator). De aici, rezultă că același membru al FSTFR (președinte domnul M. Rodrigo G.), este membru în ANSF, (președinte M. Rodrigo G.), precum și membru AFTF. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (4) Legea nr.62/2011, „O persoana poate face parte, în același timp numai dintr-o singura organizație sindicala la același angajator", astfel încât se justifica cererea pârâtei inițială față de reclamanta, privitor la retragerea din ANSF și pe care nu a respectat-o, întrucât se încalcă normele juridice în vigoare. Mai exact, același membru de sindicat este supus simultan respectării atât a Statutului FSTFR (mai multe sindicate din același sector de activitate), cât și a Statutului altor federații care intra în compunerea AFTF și ANSF (organizații de același tip și aceeași ramură, nefiind permisa dubla afiliere). Prin afilierea concomitenta la doua forme de organizare sindicala (alianțe) a membrilor ce intra în alcătuirea federației, reclamanta FSTFR nu este călăuzită în principal de protejarea intereselor salariaților, membri de sindicat, ci de propriile interese, constând, pe de o parte, în beneficiile obținute în urma încheierii CCM 2012-2014, în calitate de parte contractanta (prin reprezentant) afiliata la AFTF, iar, pe de alta parte, în funcții ca membra a ANSF.
Pârâta a mai arătat ca, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din Statutul AFTF, "Contestarea sancțiunilor se face în termen de 30 de zile de la comunicare, la Biroul Executiv", astfel încât reclamanta trebuia și putea sa conteste Hotărârea Consiliului AFTF, fiind o prevedere expresa în Statut, pe care nu a respectat-o. În optica pârâtei, reclamanta nu a respectat aceasta procedura prealabila introducerii cererii de chemare în judecata prevăzuta în Statutul AFTF, deși a recunoscut ca, în data de 03.07.2013, s-a transmis prin poștă un document datat 01.07.2013 și înregistrat sub nr.127/01.07.2013, prin care i s-a adus la cunoștința excluderea din AFTF. Astfel, față de excluderea din cadrul AFTF, în viziunea reclamantei, "...., nelegal și cu încălcarea dispozițiilor Statutului organizației, fără sa fie arătate și comunicate încălcările statutare", pârâta a arătat că reclamanta, nu numai ca nu precizează care dispoziții au fost încălcate, dar avea posibilitatea procedurii prea labile de a contesta în termen de 30 de zile de la comunicare, sancțiunea de excludere din Alianța.
Susținerea potrivit căreia membrii Comitetului Director al FSTFR nu au fost convocați la întrunirea din 26.06.2013, a învederat pârâta, nu corespunde realității, întrucât însuși președintele FSTFR, M. Rodrigo G., a fost anunțat telefonic, după cum s-a procedat de fiecare dată când membrii din conducerea Alianței s-au întrunit. Niciodată, a arătat pârâta, reclamanta nu a fost convocată în alt mod decât telefonic, atât timp cat în Statutul AFTF nu exista nicio prevedere din care sa reiasă obligația convocării în scris a organizațiilor afiliate în vederea participării la ședințele Consiliului, Biroul Executiv sau Biroul Permanent, iar reclamanta nu poate dovedi faptul ca la alte întruniri la care a participat (doar de doua ori de la înființarea alianței), a fost convocata în scris. În situația în care nu sunt respectate îndatoririle prevăzute în Statutul AFTF, după cum de altfel reclamanta a demonstrat în timp prin neparticiparea la activitățile Alianței, urmărind în exclusivitate beneficiul drepturilor prevăzute în CCM 2012-2014, a arătat pârâta, Consiliul Alianței poate emite decizii de sancționare oricărui membru al organizației. Totodată, se arată de către pârâtă că, începând cu anul 2013, reprezentantul reclamantei FSTFR, la negocierea CCM 2013-2014 cu CNCFR SA, renunța la calitatea de negociator din partea AFTF, în schimb, negociază ca reprezentant din partea ANSF (împuternicire ANSF nr. 4/2013 anexată prezentei).
Astfel, reclamanta a intenționat sa negocieze cu CNCFR SA din partea ANSF, în speranța ca se va încheia un CCM nou. ANSF nefiind parte semnatara a contractului cu CNCFR SA, când reclamanta a înțeles ca nu se va negocia și semna un nou contract, a solicitat sa fie împuternicita de către AFTF pentru semnarea actului adițional la CCM 2012-2013.
În aceste condiții, a menționat pârâta, AFTF nu a aprobat emiterea unei împuterniciri de negociere reprezentanților reclamantei, tocmai în considerarea duplicității și inconsecventei de care a dat dovada pe toata perioada afilierii, precum și a neimplicării în activitățile AFTF.
Referitor la alegațiile reclamantei cu privire la ocuparea funcțiilor de specialist relații sociale, acordul nr.1/3847/03.07.20 l3 fiind încheiat cu Societatea de Transport Feroviar CFR Calatori SA, pârâta apreciază ca aceasta problematica poate fi soluționata în raport de convenția existenta intre FSTFR și SNTFC CFR CALATORI SA.
Temeiurile de drept invocate de reclamanta (H.G. 584 din 10.09.1998, privind înființarea de Transport Feroviar de Calatori .,CFR Calatori" SA, prin reorganizarea Societății Naționale a Cailor Ferate Romane, Statutul AFTF și Codul de procedură civilă), a specificat pârâta, sunt generice, nu se regăsesc în dezvoltarea motivelor cererii de chemare în judecata, întrucât argumentele invocate se refera în exclusivitate la interpretarea arbitrara a Hotărârii date de Consiliul AFTF.
Prin urmare, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii privind anularea hotărârii Consiliului din data de 26.06.2013, hotărâre luata în conformitate cu prevederile statutului AFTF, prin manifestarea voinței suverane a membrilor Consiliului Alianței AFTF.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 N.C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâta a atașat înscrisuri.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în procesul-verbal din 26.06.2013 al Adunării Generale a AFTF se precizează că ședința este la a doua convocare conform art. 18 alin 5 din Statut AFTF. În Hotărârea Biroului Executiv al FMLR nr. 5005/25.06.2013, întrunit în ședința din data de 25.06.2013, se precizează că FMLR a hotărât să solicite Consiliului Alianței 1 AFTF excluderea FSTFR din AFTF. În Raportul Comisiei de Etică și Statut se precizează că aceasta a fost întrunită tot în data de 25.06.20l3 în conformitate cu prevederile statutului AFTF art. 15 (1) la sesizarea Biroului Executiv al FMLR. Conform art. 15 (2) din Statutul AFTF, în baza raportului Comisiei de Etică și Statut și propunerilor acesteia, Consiliul Alianței trebuia să emită Decizia de sancționare care trebuia să conțină: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statut, regulamentul intern, care au fost încălcate de membru AFTF; termenul în care sancțiunea poate fi contestata conform art. 15 (3) din Statut AFTF la Biroul Executiv și termenul în care sancțiunea poate fi contestata ulterior la instanță; instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestata.
În concluzie, a menționat reclamanta, deși Comitetul Director al FSTFR face parte din Consiliului Alianței, acesta nefiind convocat la ședința din 25.06.2013, în data de 25.06.2013 a avut loc Ședința Biroului Executiv al FMLR, finalizată cu Hotărârea Biroului Executiv al FMLR nr. 5005/25.06.2013, iar apoi, tot în data de 25.06.2013, a avut loc Ședința Comisiei de Etică și Statut, finalizată cu Raportul Comisiei de Etică și Statut. Tot în data de 25.06.2013 a avut loc și prima ședința a Consiliului Alianței din 25.06.2013, unde, din cauza lipsei de cvorum, s-a stabilit ca a doua convocare să se facă pentru a doua zi, respectiv pentru data de 26.06.2013, fără să se emită un convocator pentru toți membrii și tot fără a fi avizată FSTFR măcar telefonic că, în data de 26.06.2013, va fi Ședința Consiliului Alianței ce are pe ordinea de zi și punctul: excluderea FSTFR din AFTF. O a doua ședință a Consiliului Alianței la a doua convocare se face în termen de 30 zile, conform art. 18 alin. 5 din Statutul AFTF.
Referitor la aspectele invocate în întâmpinare cu privire la faptul că FSTFR nu a dovedit lipsirea de folosință a celor 3 autoturisme cu cotă aferentă de combustibil și unul fără cotă aferentă de combustibil, precum și a celor 4 cartele S. proprietate S.N.T.F.C. "CFR Călători "S.A., cu proces-verbal de predare-primire, reclamanta a apreciat că cererea de chemare în judecată prezintă interes cel puțin din perspectiva capătului 3 din cerere, anume obligarea de a le fi redate toate drepturile "de care au beneficiat". Se arată că există procese-verbale de predare a acestor autoturisme încă din luna iulie 2013.
S-a mai precizat că AFTF nu are cunoștință că SNTFC "CFR Călători" S.A. a notificat reclamanta, prin actul cu nr.M 11/1114/04.11.2013, să elibereze o parte din spațiul deținut ca sediu al FSTFR prin contract de comodat și că a notificat SDLBC afiliat la FSTFR să elibereze sediul pe care îl deține, pentru că, în prezent, este fără contract, deși este aprobare scrisă a SNTFC "CFR Călători" S.A. pentru prelungirea Contractului de Comodat pe care îl are cu încă 4 ani (se anexează în copie Notificarea SNTFC și actul SDLBC).
Reclamanta a mai învederat că FSTFR, prin președinte M. Rodrigo G., nu a încredințat AFTF prin niciun fel de promisiune că se va retrage dintr-o altă organizație sindicală a cărei membră fondatoare este, respectiv din Alianța Națională Sindicală Feroviară (ANSF), ce este o organizație reprezentativă la nivel de Sector de Activitate Terestru și Servicii Conexe și care are drept de negociere la nivel de SNTFC "CFR Călători" S.A. și la nivel de CN CF "CFR" S.A., unde FSTFR are membrii de sindicat.
Reclamanta a apreciat că, în cazul de față, este vorba de o Federație Sindicală ai cărei membrii de sindicat pot fi și într-o Alianță de Federații Sindicale (AFTF), dar și în altă Alianță (ANSF) cu Federații Sindicale diferite de cele din cealaltă Alianță de Federații Sindicale (AFTF), pentru că Legea nr. 62/2011 nu interzice unei persoane juridice să facă parte din două alianțe.
A mai învederat reclamanta că atât FSTFR (din ANSF și AFTF), cât și FMLR (din AFTF), având sindicate din același sector de activitate, au de reprezentat aceleași interese ale membrilor lor de sindicat. Reclamanta a precizat că afilierea FSTFR la AFTF a fost determinată din faptul că mecanicii de locomotivă de la SNTFC ,CFR Călători" S.A. sunt în majoritate membrii de sindicat ai FSTFR și mecanicii de locomotivă de la SNTFM "CFR Marfă" SA sunt membrii de sindicat ai FMLR din AFTF și, în consecință, FSTFR a dorit o asociere a mecanicilor de locomotivă în aceeași Alianță Sindicală și reclamanta speră că și FMLR din AFTF dorea la fel, dar s-a înșelat. Afilierea FSTFR la ANSF s-a dorit pentru ca FSTFR să facă parte și dintr-o alianță cu membrii de sindicat ce sunt salariați în Sectorul de Activitate Terestru pentru a dezvolta relațiile dintre organizațiile sindicale din Sectorul Transporturi Terestre și Activități Conexe.
Referitor la aprecierea că, oricum potrivit art. 1 alin. (3) Cap. 1 – Dispoziții Generale - din CCM_-2014 "Prezentul contract colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților din SNTFC, semnatari ai contractului individual de muncă, încadrați în funcțiile și meseriile din Anexa nr.2", reclamanta a menționat că este adevărată pentru salariați, dar nu și pentru organizațiile sindicale și prin excluderea abuzivă a FSTFR din AFTF, s-a creat o discriminare Între FMLR din AFTF care are la SNTFCCFR Călători SA la circa o mie de membrii de sindicat dreptul sindical de a avea 9 salariați ce desfășoară numai activități sindicale și care sunt plătiți de SNTFC "CFR Călători" SA pe funcția de specialist relații sociale și între FSTFR care are peste trei mii de membrii de sindicat ce sunt salariați la SNTFCCFR Călători SA, deci de 3 ori mai mulți membrii de sindicat ce sunt salariați la SNTFC CFR Călători SA sunt la FSTFR, care însă nu are dreptul sindical de a avea nici un salariat ce desfășoară numai activități sindicale și care să fie plătit de SNTFC "CFR Călători" SA pe funcția de specialist relații sociale.
Astfel, a specificat reclamanta, s-a creat o discriminare între FMLR din AFTF, care are la SNTFC CFR Călători SA la circa 1.000 de membri de sindicat dreptul sindical de a avea de la SNTFC CFR Călători SA un număr de 8 mașini, din care 6 cu cotă de combustibil plătită de SNTFCCFR Călători SA și între FSTFR, care are peste 3.000 de membri de sindicat ce sunt salariați la SNTFC CFR Călători SA, deci de 3 ori mai mulți membri de sindicat ce sunt salariați la SNTFC CFR Călători SA sunt la FSTFR, care însă nu are dreptul sindical de a avea nici o mașină cu cotă de combustibil pentru activități sindicale și care să fie plătită de SNTFCCFR Călători SA.
Se mai arată de către reclamantă că FSTFR nu a primit din partea AFTF o decizie de excludere (a primit doar o informare că a fost exclusă și, nefiind nici convocată la cele două ședințe ale Consiliului Alianței, nu a știut nici motivele excluderii FSTFR din AFTF) și pentru că nu a existat nici o decizie pe care FSTFR să o poată contesta nu a avut ce să conteste la AFTF. AFTF nu a comunicat FSTFR nici măcar o copie a statutului AFTF, deși a solicitat acest lucru de nenumărate ori. Mai mult decât atât, AFTF a înaintat adresă imediat la S.N.T.F.C. "CFR Călători" S.A., precum că FSTFR a fost exclusă din AFTF. În optica AFTF, reclamanta FSTFR nu a respectat această procedură prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată prevăzută în Statutul AFTF chiar dacă nu a primit o decizie de excludere, deși
precizează AFTF că FSTFR a recunoscut că "în data de 03.07.2013 s-a transmis prin Poștă.... un document informativ datat 01.07.2013 și înregistrat sub nr. 127/01.07.2013 ...", prin care i s-a adus la cunoștință excluderea din AFTF, fără a i se preciza vreun motiv al excluderii și fără a i se indica modalități le de contestare a informării și unde anume. Se precizează că în Statutul AFTF se prevede că la Biroul Executiv al AFTF poate fi contestată Decizia de Excludere și nu informarea de excludere.
Totodată, reclamanta a precizat că s-a primit la FSTFR un document datat 01.07.2013 și înregistrat sub nr.127/01.07.2013ca adresă de încunoștințare și nu ca decizie ce poate fi contestată în termenul de 30 de zile din statut și, ulterior, în instanță.
Reclamanta consideră că o decizie de sancționare trebuie să conțină: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statut, regulamentul intern, care au fost încălcate de membru AFTF; termenul în care sancțiunea poate fi contestata; instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestata.
Susținerea potrivit căreia membrii Comitetului Director al FSTFR nu au fost convocați la Ședința Consiliului Alianței din 25.06.2013 și la Ședința Consiliului Alianței din 26.06.2013 corespunde realității, a menționat reclamanta, iar referitor la faptul că, în data de 25.06.2013, în jurul orei 15.35, președintele FSTFR- M. Rodrigo G. a fost anunțat telefonic că în data de 26.06.2013 este o ședință a Biroului Permanent în care FSTFR are pe prim-vicepreședinte AFTF - domnul Z. D. și pe vicepreședinte AFTF - domnul P. M., Birou Permanent care trebuia să se întâlnească săptămânal conform statutului și care nu s-a întâlnit niciodată în anul 2013 (din punct de vedere al FSTFR care nu a fost convocată la nici o ședință în anul 2013), la acea oră cei doi reprezentanți ai FSTFR nefiind din București și
având program de lucru și neavând nici convocator scris și nici pe șeful de la care putea solicita un schimb de program, au comunicat președintelui FSTFR că nu au cum să lipsească de la serviciu, iar Președintele FSTFR a comunicat AFTF că cei doi sunt de serviciu și nici în acel moment măcar AFTF nu i-a adus la cunoștință Președintelui FSTFR că urmează o ședință a Consiliului Alianței ce are pe ordinea de zi, excluderea FSTFR din APTF.
Referitor la faptul că se face doar telefonic convocatorul după cum s-a procedat de fiecare dată când conducerea Alianței s-au întrunit, a menționat reclamanta, este de neimaginat pentru că niciun salariat nu și-ar permite să lipsească de la programul de lucru fără un convocator scris și aprobat de conducerea unității feroviare.
Membrii CD ai FSTFR sunt în producție și nu pot fi prezenți la ședințe decât în baza unui Convocator, a menționat reclamanta, pentru a avea liber în program. Când a fost anunțat telefonic, președintele FSTFR, M. Rodrigo G., era, în data de 25.06.2013, la ora 15.35, dacă se solicita prezența membrilor CD al AFTF pentru a fi prezenți în data de 26.06.2013, nu puteau fi prezenți membri CD al FSTFR ce veneau din toate părțile îndepărtate ale României. Z. D. are domiciliul în B. și este salariat ce este în producție, nu are suspendat CIM pentru desfășurarea de activități sindicale, iar P. M. are domiciliul în B. și este salariat ce este în producție nu are suspendat CIM pentru desfășurarea de activități sindicale. Deci, a arătat reclamanta, nu puteau fi prezenți la ședințe decât în baza unui convocator, pentru a avea liber în program. Nu putea fi vorba de excluderea FSTFR pentru că la Consiliul APTF din 25.06.20 l3 și la cel din 26.06.20 l3 trebuiau convocați membrii Comitetului Director al FSTFR, pentru a se putea întruni consiliul alianței.
A mai menționat reclamanta că nu există convocatoare aprobate de Directorul General al SNTFC "CFR Călători" S.A, care să permită ca membrii Comitetului Director al FSTFR și/sau prim-vicepreședintele AFTF - Z. D. și vicepreședintele AFTF - P. M., ce lucrează efectiv și care trebuie să respecte un program lunar stabilit de conducerea SNTFC CFR Călători SA, să poată fi înlocuiți din programul lunar, pentru că altfel ar fi considerați lipsă la serviciu li s-ar desface contractele individuale de muncă. O altă problemă, a arătat reclamanta, este că nu există decizia de sancționare a AFTF, emisă de Consiliul Alianței și comunicată FSTFR.
S-a mai arătat că reclamanta FSTFR a intenționat să negocieze cu CNCF CFR SA din partea ANSF, în speranța că se va încheia un CCM nou. ANSF nefiind parte semnatară a contractului cu CNCF CFR SA, când reclamanta a înțeles că nu se va negocia și semna un nou contract, a solicitat să fie împuternicită de către AFTF pentru semnarea actului adițional la CCM 2012-2013.
În situația în care FSTFR nu ar mai face parte din AFTF, atunci AFTF ar avea la SNTFC "CFR Călători" SA numai circa 1000 de salariați ca membrii de sindicat și dreptul de a avea 9 salariați plătiți de SNTFC "CFR Călători" SA doar pentru activități sindicale ale FMLR din cadrul AFTF, în timp ce FSTFR ce are de 3 ori mai mulți membrii de sindicat ce sunt salariați ai SNTFC "CFR Călători," SA și care avea anterior excluderii abuzive din AFTF și ea dreptul la 5 salariați plătiți de SNTFC "CFR Călători" SA doar pentru activități sindicale ale FSTFR din cadrul AFTF din luna iulie 2013 nu mai are nici un astfel de salariat încadrat ca specialist relații sociale la SNTFC CFR Călători SA numai pentru activități sindicale.
În concluzie, FSTFR consideră că aspectul esențial alcererii este reprezentat de legalitatea Hotărârii Consiliului AFTF din data de 26.06.2013 de excludere a FSTFR, dispusă abuziv cu încălcarea Statutului AFTF, unde Comitetul Director al FSTFR nu a fost invitat să participe la ședință și unde nu s-a emis și comunicat o decizie de sancționare.
În susținerea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a atașat înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 09.12.2013, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată, tribunalul a apreciat, față de prevederile Legii nr.62/2011, că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, iar Secția a IV-a Civilă a Tribunalului București este competentă funcțional să judece pricina.
La același termen de judecată, tribunalul a unit cu fondul excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, tribunalul a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a cererii de chemare în
judecata, invocată de pârâtă, Tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, fiind evident interesul reclamantei Federația S. Transportatorilor Feroviari din România de a solicita anularea hotărârii adoptate de pârâtă în ședința din data de 26.06.2013, privind excluderea reclamantei din Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare.
Astfel, din moment ce, până la momentul adoptării hotărârii din data de 26.06.2013, reclamanta a avut calitatea de membru al Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare, beneficiind de toate drepturile conferite prin Statutul A.F.T.F., nu se poate susține ca ar fi lipsita de interes prezenta acțiune, având ca obiect anularea hotărârii de excludere a reclamantei din aceasta alianța, indiferent daca reclamanta ar mai beneficia sau nu, la data introducerii acțiunii, de o parte din drepturile avute în calitate de membru al A.F.T.F. În mod evident, orice membru al alianței are interesul de a solicita verificarea legalității hotărârilor adoptate de Consiliul A.F.T.F., cu atât mai mult a acelor hotărâri care vizează calitatea de membru al alianței.
În plus, din înscrisurile depuse la filele 62-69 din dosar, rezulta că reclamanta a fost notificată de pârâta să predea autoturismele, cartelele S. și camerele de a căror folosință a beneficiat în perioada în care a avut calitatea de membru al A.F.T.F.,fiind totodată întocmite procese-verbale de predare-primire a autoturismelor (filele 65-66), care atesta lipsirea reclamantei de folosința acestor bunuri.
Pe fondul cauzei, examinând susținerile reclamantei privind nelegalitatea hotărârii adoptate de pârâtă în ședința din data de 26. 06. 2013, Tribunalul constata ca hotărârea din data de 26.06.2013, de excludere a reclamantei din Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare încalcă dispozițiile din Statutul A.F.T.F., cererea de chemare în judecata fiind întemeiată.
În acest sens, se observa ca reclamanta a invocat nelegalitatea hotărârii adoptate de pârâtă în ședința din data de 26.06.2013, în principal fata de nerespectarea dispozițiilor statutare privind convocarea acesteia la ședințele din 25.06.2013, respectiv 26.06.2013. Verificând susținerile reclamantei sub acest aspect, se constata ca, deși doi membri ai Federației S. Transportatorilor Feroviari din România ocupau funcții de conducere în cadrul Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare (Zăbava D. - prim vicepreședinte al Biroului Permanent al A.F.T.F. și P. M. - vicepreședinte al Biroului Permanent al A.F.T.F., conform modificărilor structurii conducerii A.F.T.F., în baza sentinței civile nr. 17 FED/06.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012 - filele 7-8), aceștia nu au fost convocați la ședința Consiliului Alianței din data de 26.06.2013 printr-un convocator scris sau prin alta modalitate, care sa asigure prezenta acestora la ședință.
Or, potrivit dispozițiilor art.27 alin. 2 din Statutul A.F.T.F., ședințele Biroului Permanent sunt întrunite statutar în prezenta a minim 2/3 din numărul membrilor săi, cu condiția ca fiecare membru al A.F.T.F. să fie reprezentat, iar potrivit art. 28 lit. i din Statut, Biroul Permanent are, printre altele, atribuția de a convoca Biroul Executiv al alianței. Chiar dacă prevederile statutare nu impun obligația convocării în scris a membrilor alianței, în vederea participării la ședințe, Tribunalul apreciază că pârâta nu a făcut dovada convocării reprezentanților reclamantei la ședința din data de 26.06.2013 . sa permită acestora participarea efectiva la ședința.
Astfel, la dosar nu a fost depus niciun convocator scris, iar la termenul de judecata din data de 13.01.2014, secretarul general F. Radmilo al pârâtei a confirmat susținerile reclamantei, în sensul că, pentru ședința din data de 26.06.2013, a convocat-o telefonic pe reclamantă pe data de 25.06.2013, spre sfârșitul programului (ora 15.25). Or, în condițiile în care reprezentanții reclamantei nu au fost anunțați în legătură cu ședința din data de 26.06.2013 în timp util pentru a putea participa efectiv la aceasta, convocarea telefonică menționată nu este statutara.
Parata a susținut ca, de fiecare data, membrii alianței au fost convocați telefonic, ceea ce, în opinia acesteia, nu este contrar prevederilor din Statutul A.F.T.F., care nu impun convocarea scrisa a reprezentanților federațiilor membre ale alianței.
Insa aceasta apreciere nu poate determina legalitatea convocării telefonice a reclamantei din data de 25.06.2013, ora 15.25, atât timp cât, deși reprezentanților F.S.T.F. li s-a adus la cunoștință ședința ce urma să se desfășoare a doua zi, aceștia nu au avut suficient timp pentru a-și modifica programul de lucru din data de 26.06.2013 în vederea participării efective la ședința, cu atât mai mult cu cât își desfășurau activitatea în provincie.
Față de aspectele anterior reținute și având în vedere cauzele de nelegalitate ale hotărârii din data de 26.06.2013, invocate prin cererea de chemare în judecata, nu vor fi analizate aparerile paratei, referitoare la motivul excluderii reclamantei din A.F.T.F., din moment ce convocarea telefonica a reclamantei nu a dat acesteia posibilitatea de a participa, prin reprezentanții săi, la ședința în care s-a decis, cu unanimitate de voturi, încetarea calității sale de membru al A.F.T.F., ca urmare a excluderii din alianța.
De asemenea, Tribunalul constata ca reclamantei nu i se poate imputa nerespectarea prevederilor statutare privind procedura prealabila de contestare a sancțiunii de excludere din alianța, în termen de 30 de zile de la comunicare, atât timp cât parata nu a făcut dovada comunicării către reclamanta a deciziei de excludere, la dosar fiind depusa numai adresa nr.127/01.07.2013 (comunicata reclamantei la data de 03.07.2013), princare reclamantei i-a fost adusa la cunoștința excluderea din A.F.T.F. (fila 11).
Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii adoptate de Consiliul Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare În ședința dindata de 26.06.2013, privind excluderea reclamantei FSTF din Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare, cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii hotărârii și obligării pârâtei să redea reclamantei toate drepturile de care aceasta beneficia anterior excluderii din A.F.T.F.
Față de soluția de admitere a acțiunii, conform prevederilor art. 453 alin. 1 N.C.p.civ., va fi respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată”.
Împotriva sentinței civile nr.44/20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ a formulat apel pârâta ALIANȚA FEDERAȚIILOR TEHNICE FEROVIARE (A.F.T.F.) prin reprezentant Președinte Iulică Mantescu, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată.
Soluția de respingere a excepției invocate de către apelantă privind lipsa de interes și de admitere a acțiunii formulate de reclamanta F.S.T.F.R. este nelegală și netemeinică, potrivit argumentelor următoare:
I. Intimata-reclamantă nu a dovedit lipsirea de folosință a celor 4 autoturisme și a cotelor aferente de combustibil, precum și a celor 4 cartele S. proprietate S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A., în urma excluderii din alianță.
Și în prezent, reclamanta își desfășoară activitatea de organizație sindicală în același sediu din anul 2010, situat în București, sector 1, Calea Griviței nr.347, în baza contractului de comodat nr.3/15.05.2012 încheiat între S.C. SNTFC CFR CĂLĂTORI S.A., în calitate de comodant, iar intimata FSTFR, în calitate de comodatar, pentru perioada de folosință 22.04.2012 – 21.04.2014, asupra spațiului constituit din 11 camere și cu dotări gratuite de mobilier birou, telefon CFR, telefon PTT și mobil cu plata abonamentelor, fax, copiator, calculator cu acces la rețea, în calitate de părți semnatare ale CCM prin reprezentant, ca membru AFTF.
Iar faptul că intimata a fost notificată de SNTFC CFR Călători S.A. (nu de A.F.T.F, după cum în mod greșit a reținut instanța în considerente – fila 9 – „…rezultă că reclamanta nu a fost notificată de pârâtă să predea…”-), nu înseamnă că aceasta s-a conformat solicitărilor din notificare, în sensul că ar fi predat în fapt, autoturismele și cartelele S..
II.- Soluția pe fondul cauzei, pentru considerentele reținute, privind neaducerea la cunoștință în scris a celor doi membri ai F.S.T.F.R., Z. D. (prim-vicepreședinte) și P. M. (vicepreședinte al Biroului Permanent al A.F.T.F.), spre a se asigura prezența acestora la ședința din 26.06.2013, este nelegală și netemeinică, întrucât în Statutul A.F.T.F. nu există obligația convocării în scris a organizațiilor afiliate în vederea participării la ședințele Consiliului Biroului Executiv sau Biroului permanent, și nu există nicio dovadă care să fi creat un precedent în sensul reținut de către instanță a unui „convocator scris” sau „altă modalitate” de înștiințare care să permită participarea susnumiților la ședința respectivă, în condițiile în care convocarea s-a făcut telefonic în data de 25.06.2013.
O, convocarea telefonică intră în accepțiunea curentă privind „altă modalitate de convocare decât cea scrisă, de unde rezultă că intimata reclamantă a fost convocată, aspect care rezultă și din susținerea intimatei-reclamante din data de 13.01.2014 (fila 2) – mărturisire a reprezentantului F.S.T.F.R. – președintele M. Rodrigo.
S-a efectuat contactarea telefonică de către Secretarul general al A.F.T.F. din 25.06.2013, ce a solicitat să fie prezenți la ședința din data de 26.06.2013, atât președintele, cât și vicepreședintele A.F.T.F.
S-a mai arătat că membrii alianței au fost convocați telefonic cu fiecare prilej al întrunirilor, ceea ce nu este contrar prevederilor din Statutul A.F.T.F., iar în cadrul A.F.T.F., niciodată nu s-au purtat discuții pe marginea unui anume mod de convocare ori asupra unei anumite perioade de timp necesare prezenței la ședințe – pe toată durata începând de la aprobarea intimatei la afilierea la A.F.T.F. și până la momentul excluderii din alianță.
Prin motivarea depusă în hotărâre, instanța a modificat prevederile Statutului A.F.T.F., considerând condiție „sine qua non” pentru participarea la ședințe, convocarea la interval de un anumit număr de zile anterior întrunirilor și la o anumită oră, precum și într-o anume modalitate.
Dacă s-ar fi lecturat atent Statutul A.F.T.F., s-ar fi constatat menționarea că Biroul Permanent (din care fac parte P.-vicepreședintele și un Vicepreședinte – art.26 (2) din partea F.S.T.F.R.) potrivit art.27 (1), se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, astfel că nu se justifica lipsa celor doi reprezentanți de la ședința ce urma să aibă loc.
Fără suport probator, instanța a reținut faptul că susnumiții erau angajați în alte localități și era nevoie să li se asigure timp util pentru a-și modifica programul de lucru, ignorând faptul că la momentul alegerilor membrilor ce compun Biroul Permanent, aceștia știau că le incumba obligația de a participa săptămânal la întrunirile A.F.T.F., caz în care, dacă ar fi respectat prevederile din Statut (art.12 lit.a din Statut), nu mai era necesară întocmirea raportului de către Comisia de Etică și Statut.
În același context, s-a arătat instanței, că în conformitate cu art.96 alin.1 din CCM 2011 – 2014, „Este interzisă desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa administrației pe motive care privesc activitatea sindicală”.
Instanța nu a supus atenției nici motivele pentru care a fost sancționată intimata reclamantă cu excluderea, și care sunt cuprinse în Raportul Comisiei de Etică și Statut din data de 25.06.2013, în baza cărora s-a decis excluderea intimatei din A.F.T.F.
Referitor la contestarea sancțiunii aplicate la Biroul Executiv în termen de 30 de zile de la comunicare, ca procedură prealabilă prevăzută în art.15 alin.3 din Statut, Tribunalul București denumește decizia nr.127/01.07.2013, o adresă comunicată la data de 3.07.2013, în condițiile în care, intimata în realitate, ia act de hotărârea luată de Consiliul Alianței.
Or, înscrisul în cauză, în care se menționează hotărârea (sinonim decizie) emisă de Consiliul Alianței, se califică și capătă valoare juridică în raport de efectele pe care le produce și nu după cum l-a denumit instanța de fond, cu atât mai mult cu cât, are ca anexă procesul verbal încheiat la data de 26.06.2013, ocazionat de ședința extraordinară a Consiliului A.F.T.F.
Și ca un corolar al inconsecvenței, instanța de fond după motivarea amplă despre convocare la care adaugă convingerea că decizia (hotărârea) alianței nu este o decizie propriu-zisă, încât intimatei să i se poată imputa nerespectarea prevederilor statutare privind procedura prealabilă de contestare a sancțiunii de excludere din alianță, fiindu-i comunicată doar o adresă, totuși „dispune anularea hotărârii adoptate de Consiliul Alianței Federațiilor Tehnice Feroviare”.
Instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat valoarea probantă a unor acte depuse la dosar, iar imparțialitatea demonstrată prin aprecieri față de aspectele nedovedite de către intimata reclamantă, conduc la interpretări distorsionate ale textelor din Statut.
S-a solicitat admiterea apelului și rejudecând cauza pe fond, să fie schimbată în tot sentința, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art.470 și urm. C.proc.civ.
La data de 02.02.2015, intimata reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România (F.S.T.F.R.) a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea apelului, criticile recurentului nefiind fondate, întrucât interes în promovarea acțiunii există și constă în repararea unei situații defavorabile create intimatei ca urmare a hotărârii de excludere a sa din alianță, în mod nedovedit susținând apelanta că intimata profită în continuare de beneficiile conferite de Statutul de membru al A.F.T.F. (folosința și utilizarea unor autovehicule, telefoane, etc) – contrazise de procesele-verbale de predare-primire a acestor bunuri, aflate la dosarul cauzei.
Cu privire la sediul intimatei, în anul 2012, F.S.T.F.R. a încheiat cu S.N.T.F.C. CFR Călători S.A. un nou contract pentru sediul organizației intimate, dar temeiul l-a constituit hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._/3/2010 de Tribunalul București și contractul de comodat încheiat în anul 2010 între F.S.T.F.R. și S.N.T.F.C. CFR Călători S.A., și nu cum greșit susține apelantul intimat, în baza afilierii intimatei la A.F.T.F., iar ca urmare a excluderii din alianță, intimata a rămas doar cu 8 camere, celelalte 3 camere fiind predate, cu tot cu mobilier și dotări, telefon CFR, telefon PTT a căror funcționare a fost suspendată unilateral de către apelantă, ca și accesul calculatorului la rețea, autoturismele fiind redate și cartelele S., conform proceselor – verbale de la dosar.
Pe fondul cauzei, soluția primei instanțe este temeinică și legală, iar susținerile din apelul formulat sunt doar interpretări într-o manieră proprie și extremă a textului statutar, prin care nu se urmărește decât acoperirea unei modalități abuzive și discreționare de convocare a ședințelor organelor de conducere ale acesteia care, în fapt, nu a urmărit decât scopul neparticipării reprezentanților intimatei la ședința din 26.06.2013, iar critica în sensul că prin motivarea sentinței apelate, instanța de fond a modificat prevederile Statutului A.F.TF. este o susținere nelogică cu afirmații vădit nefondate.
Privitor la Raportul Comisiei de Etică și Statut din 25.06.2013, s-a mai arătat – acesta conține doar aprecieri generale, constatări neargumentate ale F.M.L.R. și neprobate ale unor fapte neprecizate de F.M.L.R., în concret, respectiv din care să se verifice care sunt acuzațiile aduse intimatei afiliate alianței.
În mod corect a reținut instanța de fond în motivare că „(…) potrivit art.28 lit.i) din Statut, Biroul permanent are, printre altele, atribuția de a convoca Biroul Executiv al alianței” (în subordinea căruia se află Comisia de Etică și Statut a A.F.T.F.), Birou Executiv care putea așadar a fi convocat, numai dacă, la ședința din data de 25.06.2013, participau și reprezentanții F.S.T.F.R. la ședința Biroului Permanent, ținând cont de faptul că ședința Consiliului Alianței este convocată în plen, conform art.18 (4) din Statutul A.F.T.F., de către Biroul Executiv, la propunerea Biroului Permanent.
Cu privire la inconsecvența instanței de fond, s-a arătat că apelanta încearcă să obțină modificarea unei hotărâri judecătorești temeinic motivate și legale.
În acest sens, se apreciază că adresa invocată de apelanta pârâtă consfințește o hotărâre a Consiliului A.F.T.F. de excludere a F.S.T.F.R. din structura acesteia, pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind abuzivă, dispunând în mod corect anularea acesteia.
În drept, s-au invocat prevederile art.205 și urm. C.proc.civ.
În sensul susținerilor din întâmpinare, intimata a depus și note scrise la dosar.
Nu s-au administrat noi probe în apel.
Apelul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată mai întâi că nu poate fi primită critica privind neatacarea prealabilă a hotărârii de excludere a intimatei-reclamante din Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare din România luată de Consiliul Alianței la data de 26.06.2013 – în termen de 30 de zile de la comunicare la Biroul Executiv (astfel cum se prevede în art.15 alin.3 din Statutul A.F.T.F.) – având în vedere că hotărârea de excludere susmenționată – privind măsura luată, motivele de fapt și drept și termenul de atacare al măsurii, etc. – nu i-a fost comunicată reclamantei, pentru a formula o astfel de contestare prealabilă, de a lua cunoștință de motivele excluderii și a-și susține în mod statutar o astfel de contestație.
În fapt, reclamantei i-a fost transmis la data de 3.07.2013, prin poștă, un document datat 1.07.2013 și înregistrat sub nr.127/03.07.2013, prin care i s-a adus la cunoștință excluderea din A.F.T.F. – care nu se identifică cu însăși hotărârea de excludere și care nici nu a fost anexată adresei primite la 3.07.2013 de către reclamantă, astfel cum rezultă de altfel și din cuprinsul întâmpinării de la fond depusă de către apelanta-pârâtă, aspect necontestat ulterior în proces.
Or, nu se poate invoca neparcurgerea de către reclamantă a unei proceduri de verificare a legalității unor măsuri luate de Consiliul Alianței și respectiv a caracterului lor statutar, prin obstrucționarea accesului la o astfel de procedură, prin faptul necomunicării celui exclus din Alianță, a hotărârii de excludere cu tot ce cuprinde aceasta: condițiile statutare, motivele, sancțiunea și termenul „de 30 de zile de la comunicarea” prevăzut pentru contestarea hotărârii – astfel cum impunea însuși Statutul Alianței – art.15 alin.(3).
Altfel spus, apelanta pârâtă nu-și poate invoca propria culpă („propria turpitudine”), spre a culpabiliza pe reclamantă de neurmarea prealabilă a unei proceduri statutare, pe care mai întâi, apelanta pârâtă nu a respectat-o, fapt ce deschide celei din urmă calea accesului direct la justiție – în sensul art.6 C.E.D.O.
In al doilea rând, Curtea constată că nu este fondată nici critica privind respingerea excepției lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, invocată de către apelanta pârâtă la fond și care nu poate fi susținută prin faptul că intimata reclamantă, deși i s-a notificat să predea spațiile, dotările, autoturismele și facilitățile de comunicare de care a beneficiat ca membru al Alianței în urma sancționării cu excluderea, intimata reclamantă, în realitate, le folosește în continuare.
Or, este cert că facilitățile acordate ca membru al Alianței în cauză, prin excluderea din Alianță, se pierd din punct de vedere juridic, cel al dreptului născut privind beneficiul acestora: al spațiilor, mobilier, autoturisme, calculator, mobil, cartele S., etc., dar și cu privire la scopul intrării în Alianță urmărit, declarat de către reclamantă, de unificare a activității sindicale a Federațiilor.
Interesul legal constă în folosul practic urmărit prin acțiunea promovată, respectiv cu privire la înlăturarea unor pierderi iminente ca urmare a unei soluții favorabile și care să se nască direct în patrimoniul titularului cererii cu care a fost învestită instanța.
În acțiunea pendinte este clar conturată, astfel cum se poate observa, îndeplinirea cerinței de exercitare privind interesul legal, personal, direct și actual în patrimoniul reclamantei, respectiv privind activitatea sindicală.
Criticile care privesc soluția pe fond, nu pot fi primite, de asemenea, pentru mai multe argumente, dezvoltate în continuare:
1. Din înscrisurile administrate în cauză, se constată că, într-adevăr, potrivit art.27 (1) din Statutul A.F.T.F., Biroul Permanent – din care făceau parte P.-vicepreședintele și Vicepreședintele (art.26 (2) din partea F.S.T.F.R.), se întrunea în ședințe săptămânal și ori de câte ori era necesar – fără a se prevedea o formă scrisă de convocare în acest sens, doar că în Statut nu era menționată o anumită zi și oră din săptămână, care să fie deja cunoscută de către participanții statutari, în plus, ședințele săptămânale vizau rezolvarea problemelor curente ale Alianței, or măsura excluderii din Alianță privită ca necesară de către pârâtă viza luarea unei sancțiuni severe de către Consiliul Alianței, pentru motive întemeiate, bine determinate și care impuneau luarea la cunoștință de către partea vizată a măsurii, prin comunicarea raportului întocmit de Comisia de Etică și, totodată, convocarea în timp util cu privire la ședința având ca obiect de dezbare excluderea reclamantei – membru al Alianței – într-o formă și un timp rezonabil, care să-i permită prezența reprezentanților săi și să-și susțină apărările.
Susținerea apelantei, în sensul că dacă cei doi reprezentanți ai intimatei reclamantei s-ar fi prezentat la ședința respectivă la care au fost anunțați telefonic la sfârșitul zilei anterioare (fără comunicarea ordinei de dezbateri) – ar fi aflat obiectul ședinței privind excluderea ca membru al Alianței al reclamantei – nu întrunește elementele minime de transparență și comunicare, de rezonabilitate – cerute pentru adoptarea de hotărâri ale Consiliului Alianței, în probleme atât de importante, de severe, cum este cea a excluderii.
Or, întocmirea raportului Comisiei de Etică și Statut din data de 25.06.2013, pentru încălcări de Statut emise generic în sarcina reclamantei, fără elemente concrete și stabilirea pentru a doua zi a ședinței de excludere – 26.06.2013, când cei doi reprezentanți ai intimatei-reclamante (având adresele în B., respectiv B., în plus fiind în perioada desfășurării activității – pentru care s-ar fi impus măsuri de asigurare a înlocuirii), în mod obiectiv justificau neprezentarea, pentru modul discreționar în care s-a convocat ședința din 26.06.2013 de către apelantă fără a face cunoscut reclamantei raportul Comisiei de Etică, respectiv obiectul ședinței privind excluderea – sunt tot atâtea elemente care conturează aspecte de netransparență, nerezonabilitate în luarea Hotărârii Consiliului Alianței atacate, dar și nestatutare.
Or, conform art.18 (4) din Statut, ședința Consiliului Alianței este convocată în plen de către Biroul Executiv, la propunerea Biroului Permanent (din care fac parte și cei doi reprezentanți ai intimatei-reclamante, dar care au lipsit în ședința din 25.06.2013, și în subordinea căruia se află și Comisia de Etică și Statut).
Curtea constată că măsura de excludere din Alianță a reclamantei, în lipsa ședințelor convocate statutar și într-un mod previzibil – având în vedere cele reținute mai sus, a condus la soluția legală și temeinică pronunțată de către prima instanță – privind anularea Hotărârii Consiliului Alianței din 25.06.2013, care a analizat în mod corect situația de fapt și de drept în pricina dedusă judecății.
Susținerea apelantei pârâte, în sensul că adresa de încunoștiințare la data de 3.07.2013 a reclamantei cu privire la măsura excluderii sale ca membru al Alianței prin Hotărârea luată la data de 26.06.2013 de către Consiliul Alianței, ține loc de comunicarea hotărârii înseși, sugerând astfel că s-ar fi îndeplinit de către apelantă prevederile statutare referitoare la comunicarea hotărârii – dată de la care ar fi început să curgă în beneficiul reclamantei termenul de 30 de zile pentru a putea fi contestată la Biroul Executiv – este vădit nelegală, și doar acoperitoare pentru menținerea măsurii luate în împrejurările nestatutare reținute.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.480 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă ALIANȚA FEDERAȚIILOR TEHNICE FEROVIARE, cu sediul în București, ..27, sector 1, împotriva sentinței civile nr.44/20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, Calea Griviței nr.347, ., sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red. FP
Tehnored.B.I.
2 ex./22.04.2015
--------------------------------------
TB - S. a IV-a civ. – R.N..
| ← Validare poprire. Decizia nr. 336/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 148/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
