Anulare act. Decizia nr. 33/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 41472/3/2007*
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 33 A
Ședința publică din data de 21.01.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - LIVIU-EUGEN FĂGET
JUDECĂTOR - M. STELUȚA C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul M. P. – P. de pe lângă Tribunalul București cu sediul în București, .-3, sector 3 și de apelantul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 împotriva sentinței civile nr.1887/07.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. Ș. domiciliat în București, .. 10, ..
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică de la 14.01.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 21.01.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23.11.2007 sub nr._, reclamantul N. Ș. a chemat în judecată pe pârâții M. Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Consiliul local Mogoșoaia județul Ilfov și a solicitat să se anuleze Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 54/29.10.2007 și procesul – verbal nr. 62/14.09.2007 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Mogoșoaia, urmând ca pârâții să fie obligați la plata de despăgubiri materiale în sumă de 272.000 EURO și daune morale în valoare de 5000 EURO.
La data de 7.01.2008 reclamantul a formulat în dosar o cerere precizatoare a acțiunii inițiale arătând că terenul deținut în proprietate are suprafața de 2.210,01 m.p. și este situat în județul Ilfov, . număr cadastral 909/2,.
La termenul de judecată din data de 18.02.2008, reclamantul a precizat cadrul procesual, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 41 din Constituție, Legea nr. 33/1994.
Prinsentința civilă nr. 1887/7.11.2011 Tribunalul București Secția a IV-a Civilăa admis, în parte, acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul N. Ș., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a anulat Hotărârea nr. 54/29.10.2007 și procesul verbal nr. 62/14.09.2007 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliul Local Mogoșoaia și a obligat pârâtul la plata sumei de 109.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren expropriate, a respins capătul de cerere privind daunele morale, ca neîntemeiat, a obligat pârâtul la plata sumei de 3550 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că valoarea despăgubirii stabilite prin cele două acte contestate -_,12 euro (28 euro/mp) pentru suprafața de teren expropriată de 680,54 mp ce a reprezentat proprietatea reclamantului - nu constituie o justă despăgubire în accepțiunea art. 44 din Constituție, precum și față de practica judiciară în materie ori jurisprudența CEDO, în condițiile în care despăgubirea acordată trebuie să reflecte valoarea terenului de la momentul exproprierii, în speță 29.10.2007, dată la care reclamantul a pierdut dreptul de proprietate referitor la suprafața de teren de 680,54 mp.
Or, în raportul de expertiză întocmit de comisia de experți, valoarea terenului la momentul exproprierii efective este estimată la 160 euro/mp, ceea ce reprezintă suma de 109.000 euro, rezultând din raport că acest teren este situat într-o zonă mixtă în plină dezvoltare și în care se află atât hale industriale, cât și proprietăți unifamiliale reprezentate de case sau vile.
Referitor la prejudiciul cauzat prin efectul exproprierii, stabilit prin expertiza tehnică la suma de 11.447 euro, instanța a considerat că nu se justifică acordarea acestei sume, întrucât restul de teren rămas neexpropriat de 4319,46 mp va dobândi un spor de valoare în urma realizării lucrărilor de „fluidizare trafic pe DN1 km + 100 +KM 17+ 100 și centura rutieră în zona de Nord a Municipiului București – obiect 7 – Completarea Centurii rutiere a Municipiului București prin construcția sectorului cuprins între DN 7 și DN 1A”, așa încât nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu real pentru reclamant.
Împotriva sentinței civile nr._/2011 au declarat apeluri pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P și M. P. – P. de pe lângă Tribunalul București.
Apelantul-pârât S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P nu a motivat apelul formulat.
În motivarea apelului, M. P. – P. de pe lângă Tribunalul București a susținut următoarele critici:
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Sintagma "prețurile cu care se vând în mod obișnuit" reprezintă prețurile de vânzare (tranzacționare) reale și nu oferte de vânzare inserate în anunțuri publicitare.
Singurele valori certe de tranzacționare sunt cele evidențiate de Primărie și de Camera Notarilor Publici conform contractelor de vânzare-cumpărare autentice încheiate în aceeași perioadă.
În cauză, reclamantul în mod nejustificat a solicitat despăgubiri materiale în suma precizată prin acțiune în condițiile în care terenul este amplasat în zona cu folosință arabilă, fără construcții sau utilități.
Valoarea stabilită de experți în urma întocmirii raportului de expertiză este mult peste cea reală având în vedere că au fost selecționate oferte de vânzare ale agențiilor imobiliare și din anunțurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet.
Prin decizia civilă nr. 318/2.10.2012 Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de ambii pârâți.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a arătat că, în soluționarea apelului și ținând seama de caracterul devolutiv al apelului, Curtea a dispus din oficiu administrarea unei probe cu expertiză de evaluare și a obținut relații referitoare la contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare. Proba cu expertiză nu a putut fi însă administrată, întrucât nu s-a plătit onorariul experților dispus de către Curte în sarcina apelantului CNADNR S.A.
Prin decizia nr. 2166/12.04.2013 Înalta Curte de Casație șu Justiție a admis recursul declarat de M. P. P. de pe lângă Curtea de apel București, a casat decizia civilă nr. 318A/2012 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a constatat că sunt fondate susținerile privind aplicarea sancțiunii decăderii fără ca partea să fi fost înștiințată, în prealabil, despre obligația stabilită în sarcina sa, în temeiul art. 1711 C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, „La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atribuții jurisdicționale care a dispus efectuarea expertizei înștiințează partea despre suma ce trebuie avansată pentru expertiza dispusă în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare și îi pune în vedere să plătească această sumă în termen de 5 zile de la înștiințare.”
În cauză, proba cu expertiză a fost dispusă din oficiu, iar la termenul la care a avut loc numirea expertului, respectiv la termenul din 4.09.2012, apelantul - pârât CNADNR a lipsit, ca, de altfel, la toate termenele fixate în cursul judecății apelurilor, inclusiv la cel la care s-a aplicat decăderea din dreptul la administrarea probei, fără ca instanța să-i comunice în scris obligația stabilită în sarcina sa.
Aplicarea sancțiunii decăderii de către instanța de apel, fără înștiințarea în prealabil a părții despre obligația ce i-a fost pusă în sarcină, i-a produs părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de procedură dispuse începând cu termenul de judecată la care s-a dispus decăderea, inclusiv a deciziei pronunțate în cauză, în baza art. 105 alin. 2 și 106 Cod procedură civilă.
Art. 17 alin. 2 din OG nr. 2/2000 are un caracter imperativ, prevăzând în sarcina instanței obligația de înștiințare a părții despre sarcina plății onorariului de expert, ca atare, nulitatea decurgând din neîndeplinirea de către instanță a acestei obligații poate fi invocată inclusiv de către procuror, prin intermediul căii de atac.
În rejudecarea apelului, cauza a fost re-înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a IV-a civilă, sub nr._ .
Analizând sentința apelată, în limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ., și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Terenul în litigiu în suprafață de 680,54 m.p., situat în ., nr. cad. 1553/2, ce a făcut obiectul exproprierii conform Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, este proprietatea intimatului-reclamant N. Ș., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5799/2004.
Prin Hotărârea nr. 54/29.10.2007 Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 din cadrul Consiliului Local Mogoșoaia, jud. Ilfov, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea acestui teren, în conformitate cu dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004, la suma de 19.095 euro (28 euro/m.p.).
Prin contestația formulată, intimatul-reclamant a contestat această hotărâre sub aspectul cuantumului despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 680,54 m.p. și a solicitat și acordarea unei sume de lei reprezentând prejudiciul suferit prin expropriere, prejudiciu dat de faptul că suprafața mare de teren expropriată diminuează valoarea suprafeței de teren ce i-a rămas în proprietate și de faptul că terenul rămas nu mai este un tot unitar, precum și la plata daunelor morale.
Prin sentința apelată Tribunalul București Secția a III-a Civilă a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 680,54 m.p. ca fiind de 109.000 euro (160 euro/m.p.) ce reprezintă valoarea de piață a terenului la data exproprierii.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins solicitarea reclamantului de acordare a prejudiciului cauzat prin efectul exproprierii, stabilit prin expertiză la suma de 11.447 euro, pe motiv că restul de teren rămas neexpropriat va dobândi un spor de valoare, precum și solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale. Având în vedere că reclamantul N. Ș. nu a formulat apel împotriva sentinței de fond, soluția de respingere a pretențiilor pentru aceste două componente ale prejudiciului produs ca urmare a exproprierii a intrat sub puterea lucrului judecat, prin neapelare.
Criticile formulate de apelantul M. P. – P. de pe lângă Tribunalul București, potrivit cărora sentința apelată nu respectă criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece stabilirea cuantumului despăgubirii pentru expropriere trebuia să se facă prin raportare la prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele situate în aceeași rază teritorială cu cel expropriat, iar nu prin raportare la oferte de vânzare inserate în anunțuri publicitare, sunt întemeiate.
Astfel, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a omologat un raport de expertiză care nu a avut în vedere ca metodă de evaluare criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, deoarece experții care compun comisia de expertiză au utilizat o metodă greșită, raportându-se la ofertele de piață preluate de pe internet, metodă care nu respectă prevederile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.
În faza de rejudecare, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză de evaluare, având ca obiective stabilirea valorii terenului expropriat la data exproprierii și la momentul efectuării expertizei.
La solicitarea instanței, prin adresa nr. 1814C/11.02.2014 OCPI Biroul de cadastru și Publicitate Ilfov comunicat la dosar contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare cu cel în litigiu – filele 87-123 și 127-163 din dosarul de apel rejudecare, vol. I.
La data de 8.07.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză efectuat de comisia de expertiză compusă din experții Basica A., C. Adelaia A. și Parvulescu T., iar la data de 24.11.2014 a fost depus la dosar răspunsul la obiecțiuni.
Raportul de expertiză a stabilit următoarele:
1. valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, la data efectuării expertizei (1.07.2014) este de 27.222 euro (la o valoare de 40 euro/m.p.);
2. valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat la data exproprierii (octombrie 2007) este de 70.776 euro (la o valoare de 104 euro/m.p.);
Curtea constată că exproprierea terenului în litigiu a fost dispusă în baza Legii nr. 198/2004 (în prezent abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010), însă prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății, constituind de altfel temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
În sistemul reglementat prin Legea nr. 198/2004, procedura de expropriere parcurge în mod obligatoriu doar o etapă administrativă, la sfârșitul căreia expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularul dreptului de proprietate. Transferul imobilului expropriat din proprietatea intimatului-reclamant în proprietatea expropriatorului a operat de drept la data consemnării despăgubirii pentru expropriere (conform comunicării de la fila 8 din dosarul de fond).
În consecință, Curtea se va raporta pentru calculul despăgubirii pentru exproprierea terenului în litigiu, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și de criticile din apelurile cu soluționarea cărora a fost investită, la momentul transferului dreptului de proprietate, așa cum a arătat de altfel și intimatul-reclamant în concluziile scrise, care a arătat că transferul dreptului de proprietate a operat la data exproprierii.
În consecință, Curtea va stabili valoarea despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 680,54 m.p. la suma de 70.776 euro, valoare care în opinia instanței respectă dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, precum și pe cele ale art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 la care fac trimitere dispozițiile cu caracter special ale Legii nr. 198/2004, în sensul că despăgubirea acordată de către instanță nu este mai mică decât cea oferită de expropriator.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va admite apelurile formulate de apelantul M. P. – P. de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri cu sediul în București, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va obliga pârâtul S. R. prin CNADNR la plata sumei de 70.776 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren expropriate, va păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelantul M. P. – P. de pe lângă Tribunalul București cu sediul în București, .-3, sector 3 și de apelantul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 împotriva sentinței civile nr.1887/07.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. Ș. domiciliat în București, .. 10, ..
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Obligă pârâtul S. R. prin CNADNR la plata sumei de 70.776 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren expropriate.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător,
L. E. F. M. Steluța C.
GREFIER
F. J.
Red.dact.jud.MSC
5 ex./4.03.2015
Jud. fond – C. T.
| ← Succesiune. Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
