Anulare act. Decizia nr. 602/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 602/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA CIVILA NR.602
Ședința publică de la 13.05.2015
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - A. D. T.
JUDECATOR - DOINIȚA M.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți M. F. AI CONFEDERAȚIEI UGIR 1903, PRIN REPREZENTANT D. S., împotriva sentinței civile nr.1670 din 11.12.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. G. A INDUSTRIAȘILOR DIN ROMÂNIA 1903 și cu intimații-intervenienți FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATELOR SERVICIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A CAMERELOR OPERATORILOR taxi ȘI TAXIMETRIȘTILOR INDEPENDENȚI DIN ROMÂNIA.
P. are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă D. S., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți M. F. AI CONFEDERAȚIEI UGIR 1903, avocat M. B., în calitate de reprezentant al intimatei – pârâte U. G. A INDUSTRIAȘILOR DIN ROMÂNIA 1903, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/23.10.2012, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 34 dosar recurs nr._/3/2010, lipsind intimații-intervenienți FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATELOR SERVICIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A CAMERELOR OPERATORILOR TAXI ȘI TAXIMETRIȘTILOR INDEPENDENȚI DIN ROMÂNIA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar chitanța . – 10-Nr:_ (28)/05.05.2015, în cuantum de 6 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
La interpelarea instanței cu privire la motivul pentru care nu și-a angajat avocat până la acest termen, reprezentantul recurentului-reclamant arată că a fost plecat din București și a revenit imediat după Sărbătorile de Paști (întrucât a scris o carte), urmând să se pregătească și să dovedească prin apărătorul său că este fondatorul și reprezentantul fondatorilor în această cauză.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare pentru motivul invocat, având în vedere faptul că se urmărește tergiversarea soluționării cauzei, că inclusiv pe fond a formulat două asemenea cereri, acest dosar fiind pe rol încă din anul 2010. Arată că în baza acestei acțiuni în anulare a fost blocată înscrierea unei adunări generale în anul 2010, a fost o „semiparalizare” a activități UGIR 1903. În opinia sa, nu este motivată cererea de amânare și a avut suficient timp la dispoziție și necesar pentru a-și angaja un apărător.
Curtea solicită avocatului intimatei-pârâte să precizeze dacă deține asupra sa deciziile pronunțate anterior, pentru a se verifica dacă există motive de abținere din partea a doi membri ai completului de judecată.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, arată că nu există motive de abținere, arătând că d-na judecător A. D. T. a făcut parte din completul care a soluționat dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare provocatorie, unde d-nul D. nu avea nicio calitate în raport de obiectul dosarului, respectiv o acțiune în constatare provocatorie pe încetarea mandatului președintelui I. C. C. și evident lipsa calității de reprezentant legal în raport de UGIR 1903, d-nul D. nu a avut calitate procesuală, nu a fost parte în acest dosar. Obiectul din prezentul recurs este dovada calității de reprezentant convențional sau legal al membrilor fondatori și, în opinia sa nu sunt motive de abținere.
Dosarul nr._/3/2011 fost o disjungere și a fost soluționat de către un alt complet, prin care s-a admis în parte recursul membrilor fondatori, s-a reîntors la tribunal, a primit un alt număr de dosar, dosarul fiind din 2010, neexistând nici un motiv de abținere în opinia sa, în soluționarea acestui dosar.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul, arată că din dezbaterea făcută anterior reiese faptul că sunt lucruri de lămurit din urmă, calitatea sa de fondator este pusă în discuție sau calitatea sa de reprezentant al fondatorilor, instanța de apel a trimis dosarul spre rejudecare, la fond pentru a clarifica dacă este fondator sau reprezentant al fondatorilor, aspecte care trebuie analizate și tranșate în mod corect. Învederează faptul că procesele care au loc în UGIR au destrămat patronatele României și a pierdut o sumă foarte mare de bani pentru că existența acestor conflicte și nereguli în interiorul patronatelor, astfel că un termen scurt le-ar permite să-și angajeze un apărător care să le reprezinte interesele.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurent, având în vedere dispozițiile art.156 din Codul de procedură civilă, respectiv calitatea procesuală a părții care formulează această cerere, împrejurarea că recursul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 20.03.2015 iar citația pentru termenul de astăzi a fost comunicată părții care formulează cererea de amânare în data de 6.04.2015; în raport de aceste împrejurări, instanța constată că a existat un răgaz suficient pentru angajarea apărătorului, iar motivele de împiedicare nu sunt dovedite. Dispune lăsarea dosarului pentru o nouă strigare.
La reluarea pricinii, se prezintă D. S., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți M. F. AI CONFEDERAȚIEI UGIR 1903, în baza procurilor speciale autentificate sub nr.573/19.02.2014, eliberată de U. Națională a Notarilor Publici „I. D. și A. Ș.” și nr.914/12.08._, eliberată de BNP – E. P., pe care le depune la dosar, avocat M. B., în calitate de reprezentant al intimatei – pârâte U. G. A INDUSTRIAȘILOR DIN ROMÂNIA 1903, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/23.10.2012, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 34 dosar recurs nr._/3/2010, lipsind intimații-intervenienți FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATELOR SERVICIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A CAMERELOR OPERATORILOR TAXI ȘI TAXIMETRIȘTILOR INDEPENDENȚI DIN ROMÂNIA.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită să depună la dosar ordonanța dată de Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Serviciul de Investigații a Fraudelor nr._/2012, privind dosarul nr.1673/P/2007 – P.J.S.1.B pentru învinuitul D. S., deși există la dosarul cauzei și copia sentinței nr.16/PJ/28.03.1994, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
La interpelarea instanței cu privire la relevanța acestora în prezenta cauză, avocatul intimatei-pârâte arată că acea ordonanță este dispusă de procuror în care a demonstrat existența unui dosar penal nr.1673/P/2007, calitatea de învinuit în acest dosar a d-lui S. D. și faptul că în raport de valoarea raportului de expertiză peste 20 miliarde în 2014, acest dosar a fost declinat în favoarea Departamentului Național Anticorupție – Secția I Penală. Învederează că încearcă să demonstreze că unica calitate pe care o are d-nul S. D. în raport cu UGIR 1903 este aceea de învinuit, iar că UGIR 1903 în raport cu d-nul S. D. are decât o calitatea de parte vătămată.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul, arată că nu este de acord cu încuviințarea și depunerea la dosar a acestei ordonanțe ca probă, deși la rândul său avea posibilitatea să depună asemenea ordonanțe, pentru a demonstra că și intimata-pârâtă este la rândul său învinuită.
Curtea, în urma deliberării, respinge suplimentarea probei cu înscrisuri, respectiv Ordonanța dată în dosarul nr.1673/P/2007 din data de 12.04.2013, apreciind că nu are legătură cu prezentul recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul arată că nu a văzut o hotărâre judecătorească a unei instanțe în care acest domn C. este președintele UGIR - lui.
Curtea aduce la cunoștință recurentului faptul că recursul care urmează a fi dezbătut are anumite limite, fiind invocate două procuri, respectiv cea autentificată sub nr.573 din 19.02.2014, care a fost depusă, și cea autentificată sub nr.914 din 12.08.2011, pe care nu a depus-o și nici nu se regăsește în dosar.
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar copii de pe cele două procuri susmenționate.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, arată că la dosar există o procură din 2014 pe un nume și o încheiere de legalizare pe un alt nume, în realitate sunt inversate, există procura de la P. N. și încheierea de autentificare de la B. G., învederând că are cunoștință despre ce procuri este vorba, acestea provin de la două persoane fizice pentru o altă persoană fizică.
Curtea pune în vedere recurentului să depună și cealaltă procură privind pe B. G., cu nr.573/19.02.2014, urmând a semna pe fiecare pentru conformitate și a se discuta asupra admisibilității completării probei cu înscrisuri.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul, arată că ceea ce se judecă astăzi, este calitatea sa de reprezentant al membrilor fondatori și asupra acestui aspect instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit, urmând să facă dovada calității de reprezentant prin cele două procuri depuse la dosar, fiind acte, dovezi, probe că este reprezentantul fondatorilor în această cauză. De asemenea, este procesul-verbal al Adunării Generale de fondare din 1993.
Curtea aduce la cunoștință faptul că urmează a se limita la discuțiile legate de aceste procuri.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, consideră că aceste procuri nu sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și solicită a fi respinse. Urmează a se constata că sunt două procuri de la două persoane fizice către o persoană fizică d-nul S. D., este o procura specială în legătură strictă cu dosarul nr._/3/2011 și nu cunoaște de existența acestui dosar și cum poate d-nul S. D. să demonstreze o calitate de reprezentare legală sau convențională în raport de așa zișii membrii fondatori. În opinia sa, este un document suplimentar introdus pentru a induce în eroare instanța de judecată.
Curtea, în urma deliberării, în raport de dispozițiile art.305 din codul de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri, constând în cele două procuri, apreciază că această probă are relevanță în cauză în raport de motivele de recurs, iar aprecierea caracterului fondat sau nefondat al motivelor de recurs se face cu ocazia deliberării.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, urmând să li se permită acestei Confederații Patronale să-și reia activitatea pentru că este compromisă prin litigiile pe care le-au provocat pârâții (de 10 ani), reprezentarea mediului de afaceri autohtoni, cu numeroase litigii, plângeri penale, reveniri.
Arată că UGIR 1903 a avut în decursul timpului 24 miliarde lei venituri de când a fost înființat de acesta până în prezent.
Curtea aduce la cunoștință împrejurarea că a depășit limitele prezentului recurs.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, urmând a fi supuse atenției o . înscrisuri care au stat la baza hotărârii instanței de fond .
A depus actul de înființare al UGIR 1903, fiind vorba de un act fără de care nu se putea soluționa cauza, fiind o sentință definitivă și irevocabilă din luna martie 1994, prin care se menționează faptul că se admite cererea având ca bază un document din luna februarie 1994, iar procesul-verbal de înființare este un document din luna a doua 1994. Arată că toate înscrisurile depuse de d-nul S. D. sunt din data de 9.11.1993, respectiv 17.11.1993 și aparțin UGIR în formă simplă, fiind vorba de UGIR-ul d-lui P..
În consecință, se prezintă d-nul S. D. în fața instanței de recurs și opune spre a lua cunoștință de două procese-verbale care nu au nici o legătură cu UGIR 1903, care sunt anterioare hotărârii judecătorești de înființare a Confederației UGIR 1903 și care aparțin altei Confederații Patronale UGIR în formă simplă condusă de d-nul președinte P..
Un al doilea aspect, acele împuterniciri depuse la dosarul cauzei, sunt împuterniciri provenite de la persoane fizice, d-nul B. și d-nul P. către o persoană fizică d-nul S. D., procurile „par a fi speciale” care au legătură cu un anume dosar nr._/3/2011, dar care nu au legătură cu soluționarea prezentului dosar.
Arată că, astăzi se prezintă o persoană fizică folosindu-se de înscrisuri care nu au legătură cu Confederația UGIR 1903, încercând să inducă în eroare instanța de judecată cu două procuri de la două persoane fizice fără a avea nicio legătură UGIR 1903 sau cu membrii fondatori, astfel cum a demonstrat prin înscrisuri, că această persoană fizică a avut decât un contract individual de muncă UGIR 1903 până în anul 2005, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă pentru faptele penale ce fac obiectul prezentului dosar aflat la DNA, în raport de valoarea prejudiciului, aceasta fiind stare de fapt și de drept a prezentului recurs.
Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 19.04.2010, sub nr._/3/2010, reclamanții Membrii F. ai Confederației UGIR 1903, în contradictoriu cu pârâta U. G. a Industriașilor România 1903, a formulat cerere de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Uniunii Generale a Industriașilor din România UGIR - 1903, adoptată în data de 29.03.2010, privind alegerea organelor de conducere ale Confederației UGIR -1903.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că, potrivit art. 28 din Statutul Confederației UGIR 1903, adunarea G. este organul de conducere suprem al UGIR - 1903 și se compune din totalitatea membrilor Confederației, așa cum sunt prevăzuți în art. 2 din Statutul Confederației, precum și membrii Consiliului Național, Președintele, Președintele Executiv, Vicepreședinții și Secretarul General, Președintele Curții de Onoare și Arbitraj, membrii Ordinului Industriașilor".
Potrivit art. 31 din Statut Adunările Generale ordinare sau extraordinare se convoacă de: Președinte sau în lipsa acestuia de un înlocuitor al acestuia; Consiliul Național; 1/5 din totalul membrilor UGIR-1903.
Art. 33 din Statutul UGIR 1903 prevede că data, ora, locul și ordinea de zi ale Adunării Generale, ordinare sau extraordinare se vor comunica în scris tuturor membrilor cu drept de vot, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de termenul fixat.
Caracterul imperativ al acestei dispoziții este neîndoielnic conținând o regulă similară celor din material societăților comerciale, considerată o măsură "să garanteze sinceritatea exprimării votului, pentru ca majoritățile să exprime într-adevăr voința socială, [...] să împiedice formarea de majorități fictive în dauna masei membrilor (n.n.) care ar putea fi păgubiți, asigurându-se putința participării tuturor
Potrivit dispozițiilor art. 63 din Statut, Adunarea Generala este convocata de către Președinte, care prezidează ședințele acesteia și acționează pentru adoptarea și îndeplinirea strategiei generale și urmărește buna funcționare a mecanismului decizional, executiv, de control și consultativ al UGIR - 1903.
Arată că nu au fost convocați la ședința Adunării Generale a Uniunii Generale a Industriașilor din România UGIR - 1903 din data de 29.03.2010 prin care a fost adoptată Hotărârea de alegere a Conducerii Confederației pentru o durată de 4 ani, aceasta adunare nefiind legal întrunită.
Pe cale de consecință, numirea noii conduceri reprezentată de către: I. C. Coraci - Președinte; M. E. O. - Președinte Executiv; D. M. - Secretar General; N. P. – P.-vicepreședinte; C. Zavarache – P.-vicepreședinte; V. M. – P.-vicepreședinte - este nelegală.
În calitate de membri fondatori ai Confederației, potrivit art. 24 litera a) din Statut, reclamanții arată că are dreptul să participe la adunările generale, consfătuirile, conferitele și acțiunile promoționale și să propună măsuri pentru mai buna organizare și perfecționare a activității UGIR -1903.
Formulează acțiune în anulare, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 26/2000 care conferă drept de acțiune pentru contestarea legalității oricăruia dintre membrii care nu au luat parte la Adunarea G..
Astfel, acționându-se prin nesocotirea totală a legii, a intereselor membrilor UGIR 1903. precum și a Confederației în sine au fost încălcate dispoziții imperative ale legii.
Ca urmare, hotărârea adoptată în cadrul Adunării Generale de la data de 29.03.2010 fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare, este lovită de nulitate absolută.
Așa cum a fost indicat mai sus, potrivit art. 33 din Statutul UGIR 1903 se impune formalitatea comunicării convocatorului către toți membrii pentru ținerea adunării generale, cu cel puțin 15 zile anterior zilei stabilite pentru întrunirea Adunării.
Nerespectarea acestei obligații duce la imposibilitatea exprimării voinței membrilor ce nu au fost convocați și produce daune atât membrilor ce nu au fost încunoștințați, cât și persoane: juridice a cărei voință a fost astfel viciată, fiind un motiv de nulitate absolută a hotărârilor.
Conform prevederilor Decretului 31/1954 privind persoanele fizice și juridice, persoana juridică, indiferent de scopul acesteia, își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale.
Atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a statuat în mod constant în sensul anulării hotărârilor adoptate fără respectarea condițiilor de convocare, soluția fiind aplicabilă, pentru identitate de rațiune, oricărei persoane juridice a cărei voință se exprimă prin organele sale.
Mai mult decât atât, prin promovarea acestei acțiuni este apărat și un interes social și anume că voința persoanei juridice care practic urmărește desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unei colectivități s-a conturat cu respectarea deplină a legii.
Față de cele învederate mai sus, solicită să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Uniunii Generale a Industriașilor din România UGIR - 1903, întrunite în data de 29.03.2010 și să dispuneți, pe cale de consecință, anularea acesteia, potrivit art. 23 alin. 2 și 3 din OG 26/2000.
În drept: art. 23 alin. 2 și 3 din O.G. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, dispozițiile Decretului 31/1954, art. 33, art. 24 litera a), art. 28, art. 31, art.10 pct. 1, art. 63 din Statutul UGIR -1903.
La data de 2.09.2010, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reprezentantului reclamantei, precum și netemeinicia acțiunii în constatarea nulității hotărârii Adunării Generale.
La data de 25.11.2010, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității de reprezentant a numitului D. S., faptul că motivele invocate prin acțiunea principală nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută, lipsa interesului în promovarea acțiunii, precum și excepția tardivității formulării acțiunii față de data publicării hotărârilor adunării generale pe site-ul confederației.
La data de 7.04.2011, Asociația Patronatul Român al Investitorilor în Afaceri Imobiliare, Federația Patronatelor F.E.P.A.I.U.S. și Federația Națională a Transportatorilor din România au formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, având ca obiect, opoziție la înregistrarea mențiunii privind alegerea în adunarea generala ordinara din data de 29.03.2010, a conducerii confederației, întrucât alegerile nu au fost legal și statutar anunțate prin comunicarea ordinei de zi a adunării generale odată cu convocarea pentru adunarea generala și în continuare solicitând anularea hotărârii adunării generale din 29.03.2010.
În susținerea cererii de intervenție, se arată că la data de 29.03.2010 membrii din conducerea confederației a forțat alegerea conducerii în adunarea generala ordinara, fără a se anunța acest punct al ordinei de zi prin convocator cu încălcarea art. 33 din statutul UGIR 1903 și în condițiile în care mare parte dintre membrii prezenți și care au votat atât introducerea în ordinea de zi a punctului privind alegerile cat și pentru unica echipa concurenta nu au fost legal convocați pentru aceste discuții;
Cu privire la situația membrilor aleși prin Hotărârea Adunării Generale, situație despre care a luat cunoștința la data de 10.05.2010, învederează că la această dată au aflat că unele organizații, din partea cărora s-a desemnat conducerea UGIR, nu erau cu cotizațiile plătite la zi, unele dintre ele chiar restante de 2-3 ani. Aceste organizații care și-au desemnat candidații ulterior aleși prin Hotărârea Adunării Generale, erau excluse de drept de la Adunare, în condițiile art. 20, punct b), raportat la Art. 38, din Statutul UGIR 1903, în consecința neavând drept de vot valabil,
Reprezentanții prezenți la Adunarea Generala, numiți de organizațiile membre ale Uniunii nu aveau cum sa aibă mandat valabil emis de către federațiile și asociațiile patronale din care fac parte și în consecința, au votat în depășire de mandat alegerea Conducerii UGIR, care nu a făcut parte din convocarea ordinii de ședința a Adunării Generale
Se arată că prin raportare la lista semnăturilor anexate Hotărârii Adunării Generale, în opinia intervenientelor societățile în cauză nu aveau drept de vot în cadrul Adunării Generale, astfel încât nu s-a întrunit nici cvorumul legal.
Mai arată intervenientele că potrivit statutului Uniunii, și coroborând cu Procesul Verbal al Adunării, din acesta, votul dat asupra listei de candidaturi a fost dat în mod « deschis » fapt ce contravine dispozițiilor statutare care prevăd ca votul este SECRET.
În ceea ce privește nelegalitatea convocării Adunării Generale Ordinare criticate, invocă Adresa UGIR 1903, nr. 116/11.03.2010 care nu cuprinde nicio referire la posibile alegeri, ceea ce dovedește intenția ascunsa de a concura singur, a grupului ce a deturnat adunarea generala, delegațiile participante neavând mandate de negociere în acest sens.
Prin încheierea de ședință din 19.01.2012, instanța a admis cererea de conexare la prezenta cauză a dosarului nr._/3/2010 al Tribunalul București, Secția a IV a civilă, a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei Federația Patronală FEPAIUS și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în nume propriu formulată de către Federația Națională a Transportatorilor și a Patronatului Român al Investitorilor în Afaceri Imobiliare.
Prin sentința civilă nr.863/3.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă:
a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului „Membrii fondatori ai Confederației UGIR 1903” reprezentați de S. D., în contradictoriu cu pârâta U. G. a Industriașilor România 1903 și intervenientele Asociația Patronatul Român al Investitorilor în Afaceri Imobiliare, Federația Patronatelor F.E.P.A.I.U.S. și Federația Națională a Transportatorilor din România,
a respins cererea principală ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă;
a admis excepția tardivității cererii de anulare a hotărârii Adunării Generale din 29.03.2010 a UGIR 1903 formulată de către reclamanta FEPAIUS prin cererea conexă și pe calea intervenției în interes propriu în acțiunea principală
a respins ca fiind tardiv introdusă această cere;
a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a hotărârii Adunării Generale din 29.03.2010 a UGIR 1903 formulată de către intervenienții în interes propriu Federația Națională a Transportatorilor și a Patronatului Român al Investitorilor în Afaceri Imobiliare.
Prin decizia civilă nr.1813/23.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, Curtea de Apel București:
a admis recursul declarat de recurenții reclamanți MEMBRII F. AI CONFEDERAȚIEI U.G.I.R. 1903 împotriva sentinței civile nr.863/3.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. G. A INDUSTRIAȘILOR DIN ROMÂNIA – U.G.I.R. 1903;
a casat în parte sentința recurată;
a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea cererii principale;
a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții intervenienți ASOCIAȚIA PATRONATUL ROMÂN AL INVESTITORILOR ÎN AFACERI IMOBILIARE, FEDERAȚIA PATRONALĂ A TEXTILELOR, CONFECȚIILOR ȘI PIELĂRIEI – F.E.P.A.I.U.S. și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A TRANSPORTATORILOR împotriva aceleiași sentințe;
a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.1670/11.12.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant; a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. F. AI CONFEDERAȚIEI UGIR 1903, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant; a respins cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A CAMERELOR OPERATORILOR TAXI ȘI TAXIMETRIȘTILOR INDEPENDENȚI DIN ROMÂNIA, FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATELOR SERVICIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA și FEDERAȚIA M. ȘI PIETRELOR PREȚIOASE ȘI SEMIPREȚIOASE DIN ROMÂNIA DIAMOND GOLD, ca lipsite de obiect.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin decizia de casare, instanța de control judiciar a stabilit în mod obligatoriu pentru instanța de rejudecare faptul că: „reluând judecata în soluționarea cererii principale, prima instanță va avea, deopotrivă, în vedere respectarea tuturor condițiilor de învestire a instanței, inclusiv pe acelea privitoare la reprezentarea în judecată, semnalate prin întâmpinarea intimatei pârâte în legătură cu calitatea de reprezentant a persoanei însărcinată cu reprezentarea reclamanților în justiție, numitul S. D.”.
Prin încheierea din 25.09.2014, instanța a pus în vedere părții să facă dovada calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată. Până la termenul de judecată din 20.11.2014, partea nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită în sarcina sa.
Raportat la prevederile art.67 C. părțile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar, însă față de prevederile art. 68 alin. 1 C. coroborat cu art.83 C., manifestarea de voință a părții în sensul de fi reprezenta în proces trebuie să îmbrace formele expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, mandatul pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie să îmbrace forma unui înscris sub semnătură legalizată.
Pe cale de consecință, constatând faptul ca cererea a fost introdusă în numele reclamanților de către o persoana care nu a justificat calitatea de reprezentant conform disp. art.67 și urm. C., procesul-verbal de la f.54 dos._/3/2010, fiind un înscris sub semnătură privată și pe de altă parte, fiind depus doar în copie necertificată, instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant.
Datorită existenței acestei neregularități procedurale care duce la împiedicarea judecării fondului fiind legată de legala învestire a instanței, instanța față de prevederile art.161 al.2 C. a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea.
Raportat la soluția pronunțată pe cererea principală, ținând cont și de prevederile art.49 al.3 C. tribunalul a respins cererile de intervenție accesorie, ca lipsite de obiect.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M. F. AI CONFEDERAȚIEI UGIR 1903, prin reprezentant D. S., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare, recurenții reclamanți susțin că instanța de casare a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, cu directiva de a avea în vedere, în soluționarea cererii principale, și condițiile de învestire a instanței ce privesc reprezentarea în judecată, „în legătură cu calitatea de reprezentant o persoanei însărcinată cu reprezentarea reclamanților în justiție, numitul S. D.".
Deși a procedat potrivit instrucțiunilor instanței de casare, Tribunalul București a considerat, în mod eronat, că reclamantul nu și-ar fi probat calitatea de reprezentant prin raportare la membrii fondatori ai confederației U. G. a Industriașilor din România - U.G.I.R. 1903 („UGIR"),
soluționând cauza fără a evoca fondul, printr-o greșită aplicare a prevederilor art.161 alin.(2) din Codul de procedură civilă din 1865.
Devin, astfel, incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul menționat, raportate, bineînțeles, la prevederile art. 3041 din același cod, în contextul în care hotărârea atacată a fost dată fără drept de apel.
Într-adevăr, conform sentinței recurate, cererea introductivă ar fi fost introdusă de o persoană care nu ar fi justificat calitatea reprezentant conform prevederilor art. 67 si urm. din Codul de procedură civilă din 1865, „procesul-verbal de la f.54 dos. _/3/2010, fiind un înscris sub semnătura privată și pe de altă parte, fiind depus doar în copie certificată". Pentru acest motiv, instanța de fond a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Procedând de această manieră însă, prima instanță a ignorat procurile speciale autentificate sub nr. 573 din 19 februarie 2014, respectiv, sub nr.914 din 12 august 2011, prin care o parte din fondatorii UGIR l-au împuternicit pe reclamant „ca în numele meu și pentru mine, să se reprezinte și să mă reprezinte la Tribunalul Municipiului București și în fața instanțelor de orice grad din România, în dosarul nr._/3/2013 și dosarul nr._ aflate pe rolul acestei instanțe, precum și în orice alte dosare prezente sau viitoare (...) în care sunt implicați membrii fondatori ai Uniunii Generale a Industriașilor din România -1903".
Procurile speciale respective emană de la G. B. și N. P., alături de care, reclamantul, S. D., a pus bazele UGIR în anul 1993, astfel cum rezultă din procesele-verbale ale Adunării Generale UGIR din 8 noiembrie 1993 și 17 noiembrie 1993.
Or, potrivit art.10 teza a doua din Statutul UGIR, au calitatea de membri fondatori persoanele care „au hotărât reluarea activității UGIR, prin UGIR 1903, la Adunarea G. din 17.11.1993".
În consecință, Tribunalul București a procedat în mod greșit la admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, de vreme ce recurentul a exhibat mandate autentice susceptibile de a-i proba calitatea, fiind pe deplin satisfăcute exigențele art.68 alin.(1) teza l din Codul de procedură civilă din 1865.
Recurentul reclamant precizează că, prin intermediul prezentului recurs, nu încearcă să repună în discuție aspectele deja soluționate irevocabil de justiție și în privința cărora operează autoritatea lucrului judecat. Se referă la solicitarea petentei UGIR-1903 (Dosar nr._/3/2010) de modificare acte constitutive persoane juridice privind înscrierea unei noi conduceri a organizației ca urmare a unor așa-numite „alegeri" desfășurate nestatutar și neanunțate prin ordinea de zi comunicată membrilor, față de care membrii fondatori au intervenit prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2010 alături de principalele federații patronale naționale din structura confederației. În final, solicitarea patentei de înregistrare a unei noi conduceri a fost declarată inadmisibilă prin sentința pronunțată în data de 03.06.2010 de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civila, rămasă irevocabilă ca urmare a deciziei din data de 17.03.2011 dispusă în dosarul nr._/3/2010 (1890/2010) de Curtea de Apel București, care a constatat nul recursul promovat de petenta UGIR-1903. Din acest motiv, dacă la data depunerii de către Membrii fondatori a cererii înregistrate pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2010, solicitarea se referea la anularea hotărârilor A. în integralitatea lor - inclusiv înregistrarea unei așa-zise „noi conduceri" scoasă din joben fără respectarea nici unei reguli sau prevederi statutare privind modul de desfășurare a alegerilor, în fapt - la data actuală după trecerea a 5 ani - prin prezentul recurs solicitarea adusă la zi este limitată de realitate la cererea de anulare a hotărârilor A. rezultate în urma dezbaterilor privind numai problemele specificate prin ordinea de zi comunicată participanților prin convocator, disjunse din ansamblul global viciat al propunerilor transmise spre aprobare juridică Tribunalului București. Recurentul reclamant consideră că poziția sa exprimată este pe deplin justificată, având în vedere că acea parte inclusă inițial în cererea din 2010, prin care se solicita respingerea înregistrării juridice a rezultatelor așa-ziselor „alegeri" din luna martie 2010 este perimată din 2011, prin aplicarea autorității lucrului judecat - ca urmare a sentinței de inadmisibilitate pronunțată de Tribunalul București în data de 03.05.2010, rămasă definitivă prin respingerea recursului promovat de UGIR-1903 de către Curtea de Apel București în data de 17.03.2011. În aprobarea recursului, se bazează pe drepturile de membri fondatori stipulate prin prevederile statutare în vigoare în 2010, grosolan încălcate prin neconvocarea acestora la A. pentru a-și putea exprima părerea asupra tuturor documentelor și problemelor prevăzute prin convocatorul transmis de conducerea organizației de la acea data și care au fost dezbătute în cadrul adunării - în special acelor de natura financiar - contabilă.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și cu observarea dispozițiilor art.304 pct.8, 9 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În primul rând este necesar a se observa că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. vizează interpretarea dată actului juridic de drept substanțial ce constituie cauza juridică a acțiunii, în ipoteza în care natura și înțelesul acestuia erau lămurite și vădit neîndoielnice. În cauză, deși recurenții au invocat dispozițiile art.304 pct.8 C.pr.civ., nu a fomulat critici care să poată fi circumscrise acestor prevederi legale, încălcând astfel dispozițiile art.3021 al.1 lit.c C.pr.civ. Or, recursul este o cale de atac extraordinară, rezervată criticilor de nelegalitate, controlul judiciar putând fi realizat exclusiv prin prisma criticilor exprimate de partea ce uzează de acest mijloc procesual.
Pe de altă parte, Curtea constată că recurenții au formulat critici care vizează fondul pretențiilor deduse judecății, care nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs, întrucât sunt străine de soluția cuprinsă în sentința supusă controlului judiciar.
Curtea apreciază nefondate criticile formulate în limitele soluției dispuse de prima instanță, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, tribunalul a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art.68 al.1 C.pr.civ., reținând că procesul-verbal privind dezbaterea și hotărârile întrunirii fondatorilor Confederației Patronale UGIR – 1903 din 12.04.2010 – București (fl.54-55 dosar nr._/3/2010) nu face dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, întrucât nu întrunește cerința legală de a fi un înscris sub semnătură legalizată.
În ceea ce privește cele două înscrisuri administrate în recurs – procura specială autentificată sub nr.573/19.02.2014 de notarul public I. D. și procura specială autentificată sub nr.914/12.08.2011 de notarul public E. P. – se constată că acestea îndeplinesc cerința de formă prevăzută de art.68 al.1 C.pr.civ., dar nu provin de la reclamanți, respectiv de la persoane care să aibă calitatea de membrii fondatori ai Confederației Patronale UGIR – 1903.
În sprijinul acestei concluzii, Curtea notează că cele două procuri speciale au fost date de două persoane fizice, respectiv B. G. și P. N., în cuprinsul fiecăreia precizându-se în mod expres că mandatul este dat în nume personal („în numele meu și pentru mine”), ci nu în temeiul calității pe care ar avea-o mandanții, de reprezentanți legali ai unor persoane juridice.
Or, din înscrierile făcute în registrul special al Tribunalului București cu privire la Confederația Patronală U. G. a Industriașilor din România 1903 – „UGIR – 1903” (fl.27-32 dosar nr._ al Tribunalului București) rezultă că numiții B. G. și P. N. nu au fost înscriși în lista asociaților inițiali ai confederației, în care nu se regăsește nicio persoană fizică.
În raport de considerentele expuse este legală soluția tribunalului, dată în aplicarea dispozițiilor art.161 C.pr.civ., motiv pentru care Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.312 C.pr.civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți MEMBRII F. AI CONFEDERAȚIEI UGIR 1903, PRIN REPREZENTANȚI D. S. și P. N., împotriva sentinței civile nr.1670 din 11.12.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. G. A INDUSTRIAȘILOR DIN ROMÂNIA 1903 și cu intimații-intervenienți FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATELOR SERVICIILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A CAMERELOR OPERATORILOR TAXI ȘI TAXIMETRIȘTILOR INDEPENDENȚI DIN ROMÂNIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. A. D. T. Doinița M.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.P.B.
Tehnored.APB/B.I.
2 ex/14.10.2015
T.B- Secția a III-a – A.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 703/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 571/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
