Pretenţii. Decizia nr. 571/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 571/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 571R
Ședința publică de la 18 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți P. E. și P. C. împotriva Deciziei civile nr. 762A/13.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect: pretenții, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții reclamanți reprezentați de avocat Marzavan M. cu împuternicire avocațială al dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurenților reclamanți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți având cuvântul în susținerea recursului arată că la data de 11.06.2014 a depus la dosar o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de către intimată, însă instanța a respins această cerere, deși înscrisurile erau depuse într-un singur exemplar.
Curtea, va dispune cu privire la acest nou motiv de recurs, în măsura în care se constată că este un motiv de ordine publică.
Reprezentantul recurenților reclamanți arată că în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 20.03.2015 a solicitat stabilirea valorii de piață a imobilului, astfel că instanța avea obligația să aplice corect dispozițiile legale..
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, fără obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2012, pe rolul Judecătoriei S. 1 București, sub nr._, reclamanții P. E. și P. C. au chemat în judecata pe pârâții B. E., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria S. 1 București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună restituirea valorii de piață a apartamentului situat în București, .. 77, . 1.
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2013, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților Primăria S. 1 București și B. E., a anulat acțiunea în contradictoriu cu acești pârâții, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință și a dispus scoaterea acestora din citativ, constatând rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Primăria S. 1 București.Totodată,au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr._/05.06.2013, pronunțată de Judecătoria S. 1 București în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea privind pe reclamanții P. E. și P. C. și pe pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor și cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr._ soții B. N. și B. E. au cumpărat, în baza Legii nr.112/1995, apartamentul situat în București, .. 77, . 1, prețul vânzării fiind de 11.882.013 Rol.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2011 pronunțată în dosarul nr._/299/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat deschisă succesiunea defunctului B. N., decedat la data de 18.07.1999, stabilind că moștenitori ai defunctului sunt reclamanții P. E. și P. C., în calitate de legatari universali, cu o cotă de ½ din moștenire și soția supraviețuitoare B. E. (în prezent decedată), cu o cotă de ½ din moștenire.
Prin sentința civila nr.108/27.01.2009 pronunțata de Tribunalul București - Secția a IV-a Civila, rămasă definitivă prin decizia civila nr. 574 A/11.11.2009 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civila și devenită irevocabilă prin decizia nr.5053/10.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr._ .
Instanța a reținut ca efectul admiterii acțiunii în anulare a titlului de proprietate al autorului reclamanților a constat în pierderea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în București, .. 77, . 1, iar pe de altă parte efectul admiterii acțiunii în anularea a unui contract de vânzare-cumpărare consta în repunerea părților în situația anterioara încheierii contractului.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 1435/112/ 1997 nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, instanța a constatat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 50 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.10/2001 pentru a se dispune restituirea prețului de piață al imobilului.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții P. E. și P. C., considerând, în temeiul art.304 pct. 9 C.pr.civilă, că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Au solicitat a se avea în vedere ipoteza prevăzuta de art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Condiția esențiala pentru ca titularul titlului desființat să beneficieze de însăși valoarea de piața a imobilului este aceea ca respectivul contract să fi fost încheiat cu respectarea legii.
Împrejurarea analizată în hotărârea judecătorească prin care se constată nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobil și s-a statuat și asupra nulității absolute a actului juridic, nu poate fi prin ea însăși imputată cumpărătorului ca și cauza de neaplicare a dispozițiilor art. 50.1 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, prin decizia civila 108/27.01.2009 nu s-a reținut reaua credința a cumpărătorului,deoarece actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între părți cu respectarea tuturor condițiilor de validitate prevăzute de art. 948 din Codul civil, la momentul vânzării existând consimțământul și capacitatea părților, o cauza licita și un obiect determinat, și ca urmare nu se poate reține o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, nefiind încălcate dispozițiile art.9 și ale art.14 din Legea nr. 112/1995, în cauza fiind aplicabil principiul aparentei în drept.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001, cu modificările ulterioare, chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,au dreptul la restituirea prețului actualizat plătit în baza acestor contracte. Chiar și instanța a arătat că devine incidentă instituția de drept substanțial a repunerii părților în situația anterioara încheierii contractului, dar lasă fără finalitate aceasta precizare.
Calea de atac declarată în cauză a fost calificată APEL, având în vedere valoarea obiectului cererii și dispozițiile art. 282 și 2821 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.762 A/13.06.2014 Tribunalul București Secția a V a Civilă a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut, în esență, că prima instanță a apreciat în mod judicios că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 501 alin.1 din Legea 10/2001, cu modificările ulterioare, având în vedere că nu este îndeplinită cerința impusă de legiuitor pentru ca reclamanții, în calitate de foști proprietari - cumpărători ai imobilului în baza Legii nr.112/1995, să beneficieze de restituirea prețului de piață al imobilului de care au fost evinși. Această cerință se referă la încheierea contractului, chiar ulterior desființat pe cale judecătorească, cu respectarea prevederilor Legii 112/1995.
Or, așa cum rezultă în mod neechivoc din considerentele deciziei civile nr.5053/10.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a soluționat în mod irevocabil litigiul în urma căruia reclamanții au fost evinși, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de autorii acestora, imobilul în litigiu nu făcea parte din categoria celor prevăzute în art. 1 din Legea 112/1995 și nu putea fi înstrăinat către pârâți, actele perfectate de ei fiind în frauda legii și a intereselor adevăratului proprietar.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal reclamanții P. E. și P. C., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.299 – 316 Cod procedură civilă.
Se susține că instanțele de judecată au interpretat eronat dispozițiile art.501 din Legea nr.10/2001 în sensul că au avut în vedere strict poziția vânzătorului, dar nu și pe cea a cumpărătorului.
Se arată că prin decizia civilă nr.108/27.01.2009 nu s-a reținut reaua credință a cumpărătorului, deoarece actul de vânzare – cumpărare a fost încheiat între părți cu respectarea tuturor condițiilor de validitate prevăzute de art.948 din Codul civil, la momentul vânzării existând consimțământul și capacitatea părților, o cauză licită și un obiect determinat, și ca urmare nu se poate reține o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare – cumpărare, nefiind încălcate dispozițiile art.9 și ale art.14 din Legea nr.112/1995, în cauză fiind aplicabil principiul aparenței în drept.
Împrejurarea analizată în hotărârea judecătorească prin care se constată nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobil și s-a statuat și asupra nulității absolute a actului juridic, nu poate fi prin ea însăși imputată cumpărătorului ca și cauza de neaplicare a dispozițiilor art.50.1 din legea 10.
Este atât imoral și legal ca statul să-și invoce propria culpă pentru a nu restitui prețul pe care l-a încasat și folosit, întrucât numai statul știa dacă are sau nu titlu valabil asupra imobilelor pe care le vindea, iar principiul aparenței în drept este perfect aplicabil.
Recurenții reclamanți invocă în susținerea acestui motiv de recurs cauza R. contra României.
Al doilea motiv de recurs vizează omisiunea instanțelor de judecată de a face aplicarea dispozițiilor art.50 alin.2, arătându-se în mod greșit că reclamanții nu au investit instanța cu aplicarea acestui text legal.
Recurenții reclamanți arată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea actualizată a prețului plătit, instanța fiind investită să se pronunțe asupra sumei ce urmează a fi restituită, fiind evident interesul reclamanților în restituirea și recuperarea unei sume de bani.
La termenul de judecată de la 18 mai 2015 reprezentantul recurenților reclamanți a formulat oral un nou motiv de recurs, constând în respingerea greșită de către instanța de apel a unei cereri de amânare a cauzei pentru a se lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de intimata pârâtă.
Curtea reține cu privire la acest motiv nou de recurs că este formulat peste termenul prevăzut de dispozițiile art.306 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv este termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii judecătorești recurate,situație în care acesta nu mai poate fi analizat, nefiind motiv de ordine publică, conform dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cele două critici cu care recurenții reclamanți au investit în mod legal instanța, Curtea reține că recursul formulat este fondat, însă în limitele ce se vor preciza în continuare:
Motivul de recurs ce vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art.50 din Legea nr.10/2001 este nefondat.
Instanțele de judecată au reținut în mod corect că prin sentința civilă nr.108/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr.5053/10.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr._ .
Din interpretarea dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 rezulta ca foștii chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat plătit(art.50 alin. 2), în timp ce pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995,cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se restituie prețul de piață al imobilului(art. 50 alin. 2 ind.1).
Așadar, în raport de constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr._, buna sau reaua credință a cumpărătorilor la încheierea acestui contract nu prezintă relevanță juridică, dispozițiile legale ce reglementează restituirea prețului imobilelor nefăcând această distincție.
Împrejurarea că respectivul contract a fost constat nul absolut conduce la lipsirea acestuia de efecte juridice de la data încheierii, cu consecința repunerii în situația anterioară, însă numai în condițiile în care repunerea în situația anterioară este solicitată de cel în drept.
În cauză, Curtea reține că motivul de recurs privind restituirea prețului actualizat al imobilului este fondat, reclamanții solicitând acest preț prin cererea introductivă de instanță.
Așadar, contrar celor reținute de instanța de apel, reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea actualizată a prețului plătit și la valoarea de piață, formulând de asemenea, critici în apel vizând respingerea acțiunii în ceea ce privește restituirea prețului actualizat ca o consecință a repunerii în situația anterioară.
Față de acest aspect, instanțele fiind ținute de dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă, a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății, Curtea reține că reclamanții au dreptul la restituirea prețului actualizat pentru imobilul în discuție, fiind îndeplinite în cauză dispozițiile art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Această soluție este în acord și cu decizia nr.1/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.50 alin.2 și art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Ca urmare, constatând că hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de apel este afectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art.129 alin.6 Cod procedură civilă, și art. 50 alin.2 din Legea nr.10/2001, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice în tot decizia recurată în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței și admiterii în parte a acțiunii. Va fi obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 11.882.013 lei ROL, preț actualizat la data efectuării plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți P. E. și P. C. împotriva Deciziei civile nr.762A/13.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice.
Modifică în tot decizia în sensul că:
Admite apelul declarat de P. E. și P. C. împotriva sentinței civile nr._/5.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București .
Schimbă în tot sentința în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 11.882.013 lei ROL preț actualizat, la data efectuării plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. B. A. D. F.
S. S. B.
GREFIER
V. Ș.
RED.CMS
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
28.05.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 602/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 611/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
