Evacuare. Decizia nr. 27/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 26155/299/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.27R
Ședința publică de la 9 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât V. România SA împotriva deciziei civile nr.1245A/09.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de P. din Timișoara, ..3, cauza având ca obiect „acțiune în constatare – constatare reziliere contract, pretenții, daune materiale și morale, evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât reprezentat de avocat B. M. R., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata-reclamantă reprezentată de avocat M. E., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că la data de 20.11.2014 recurentul-pârât a depus cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol, suspendată la data de 05.09.2014 în baza art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
Apărătorul recurentului-pârât solicită repunerea cauzei pe rol.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită, de asemenea, repunerea cauzei pe rol.
Curtea repune cauza pe rol în baza art.245 C.pr.civ.
Fiind întrebat în legătură cu recipisa de consemnare și chitanța aflată la fila 92 dosar fond, apărătorul intimatei-reclamante Asociația de P. arată că nu s-a încasat suma de 10.830,94 Ron, consemnată pe numele său.
Apărătorul recurentului-pârât invederează că deține mai multe oferte urmate de consemnațiune, care nu au fost onorate de Asociația de P.. Depune la dosar mai multe înscrisuri și arată că pentru perioada 11.09.2008 – 11.09.2011 s-au plătit în total suma de 24.822,99 lei, echivalentul a 10.800 USD. Invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Apărătorul intimatei-reclamante invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-pârât solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxele de timbru ocazionate de proces.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea din 18.06.2012, precizată la 19.11.2012, reclamanta Asociația de P. din Timișoara, .. 3 a chemat în judecată pe pârâta S.C. V. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate rezilierea contractului de închiriere nr. 641/11.09.2003, să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul situat în Timișoara, .. 3, județul T. și să fie obligată aceasta la plata sumei de 86.400 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului ocupat din perioada 11.09.2008 și până în prezent și la plata sumei de 13.600 euro daune morale.
În motivare, a arătat ca la data de 17.08.2007 a notificat paratei hotărârea sa de încetare a contractului la expirarea termenului de închiriere, 11.09.2008, însă după expirarea termenului prevăzut în contract, respectiv de un an după notificare, aceasta a refuzat să părăsească spațiul închiriat.
În drept, a invocat prevederile art. 34 din Constituția României și art. 480 Cod civil.
La data de 30.01.2013, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând ca nu a primit notificarea privind încetarea contractului în termenul stipulat în acesta, astfel încât închirierea s-a prelungit de drept.
Prin sentința civilă nr._ din 18.07.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la data de 11.09.2003, între reclamanta, în calitate de locator, și pârâta, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere cu privire la suprafața de 32 mp terasa neacoperită a blocului și o suprafață de 9 mp în camera din stânga de la parterul blocului, pentru amplasarea unei antene Mobifon.
Potrivit art. 5 din contract, daca până înainte cu un an de la expirarea perioadei contractuale niciuna dintre parți nu-și manifesta expres și în scris intenția de a înceta contractul, acesta se considera prelungit de drept pentru o noua perioada de 5 ani, în aceleași condiții.
Instanța a reținut ca reclamanta a transmis la data de 18.08.2007, un fax la nr. 021/_, aparținând pârâtei, dar din înscrisurile aflate la dosar nu rezulta conținutul corespondenței comunicate, respectiv ce anume s-a transmis prin fax și nu se face dovada faptului ca parata a primit acea corespondenta. În consecință, nu a operat încetarea contractului de închiriere.
Susținerile reclamantei în sensul ca s-a statuat cu autoritate de lucru judecat ca a intervenit rezilierea, nu pot fi reținute, întrucât în cuprinsul deciziei civile nr. 1260/02.06.2011, pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009, nu a fost analizat contractul de închiriere intervenit între parți.
Ca urmare, a respins primul capăt de cerere, soluție în raport de care și celelalte capete de cerere au fost găsite neîntemeiate.
Împotriva sentinței a declarat recurs, calificat ulterior apel, reclamanta, care a solicitat admiterea apelului cu consecința admiterii acțiunii în sensul constatării intervenirii rezilierii contractului de închiriere nr. 641/ 11.09.2003, evacuării pârâtei din spațiul situat în Timișoara, .. 3, și obligării acesteia la despăgubiri de 100.000 euro daune materiale și morale.
Reclamanta a susținut greșita apreciere a probelor administrate, cu care a făcut dovada transmiterii intenției de reziliere cu faxul transmis la numărul de telefon_ din data de 18 august 2007, la ora 19.59, dovedindu-se expedierea notificării, a cărei primire a fost confirmată.
Referitor la capătul de cerere vizând obligarea intimatei la plata prejudiciului material și moral, apelanta a arătat că acesta se compune din contravaloarea lipsei de folosință a spațiului, calculul prejudiciului realizându-se prin raportul de expertiza evaluatorie rezultând pe ultimele 36 luni un prejudiciu în valoare de 55.839 euro, fiind îndeplinite cerințele angajării răspunderii delictuale a intimatei pârâte.
În ceea ce privește prejudiciul moral, apelanta apreciază că prin montarea unui sistem de antene GSM direct pe planșeul apartamentelor locuite permanent de oameni, se încalcă și Recomandarea 1999/519 a Consiliului Europei în ceea ce privește asigurarea unui nivel ridicat de protecție tuturor persoanelor și animalelor prin măsurile privind câmpurile electromagnetice. Efectele directe ale radiaților sistemului de antene GSM produce efecte ireversibile asupra corpului uman al cetățenilor din apartamentele situate imediat sub planșeul pe care sunt instalate antene GSM, inclusiv tulburări de comportament, afectarea nervilor și a fătului, cataracta, modificări ale chimiei sângelui și scăderea imunității organismului.
Prin decizia civilă nr. 1245A din 09.12.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de reclamantă și a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat și a obligat pe pârâtă la 32.400 euro echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului pe perioada 11.09.2008 – 11.09.2011. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de daune morale.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, între părți s-a încheiat la data de 11.09.2003, un contract de închiriere asupra unor spații aparținând apelantei reclamante, durata locațiunii fiind de 5 ani.
Potrivit prevederilor contractului de închiriere, părțile au convenit ca în lipsa unei manifestări exprese a intenției oricăreia dintre ele de a nu mai continua locațiunea, aceasta să se prelungească pentru o nouă perioadă de 5 ani.
La data de 17.08.2007, apelanta reclamantă a comunicat prin fax, intimatei pârâte, intenția sa de a nu mai continua locațiunea.
Din coroborarea desfășurătorului apelurilor telefonice care atestă transmiterea la data de 18.08.2007 ora 19,59 a unui fax la numărul de telefon indicat, cu mențiunile bonului fiscal ce atestă plata de către apelanta reclamantă, la data de 18.08.2007, a contravalorii serviciilor de transmitere prin fax, tribunalul a apreciat că apelanta reclamantă a probat transmiterea manifestării exprese a intenției sale de a nu mai continua raporturile de locațiune după expirarea termenului prevăzut în contract.
Contrar susținerilor primei instanțe, instanța a reținut că nu era necesar a se face dovada conținutului corespondenței comunicate, întrucât o asemenea probă nu este posibilă, iar pe de altă parte, reclamanta a dovedit prin înscrisurile depuse, că notificarea din data de 17.08.2007 a fost transmisă intimatei.
Cum în prezent intimata pârâtă nu mai deține un titlu locativ care să justifice folosința imobilului, întrucât de la expirarea duratei închirierii, nu a mai operat o nouă prelungire, solicitarea apelantei reclamante în sensul evacuării intimatei pârâte, este justificată.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a contravalorii lipsei de folosință a imobilului, după încetarea duratei locațiunii, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită pentru ocuparea imobilului fără titlu, vinovăția pârâtei constând în refuzul din eliberare a spațiului, prejudiciul suferit de reclamantă pentru lipsa de folosință și raportul de cauzalitate dintre acestea.
În consecință, în baza art. 998-999 din Codul civil de la 1864, tribunalul a obligat-o pe intimata pârâtă la plata sumei de 32.400 euro echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului locativ.
La stabilirea cuantumului sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, tribunalul a avut în vedere o perioadă de 36 de luni, respectiv, 11.09._11, cât și un nivel al chiriei de 800 euro lunar, reținând că această sumă a fost agreată de părți, așa cum rezultă din corespondența acestora.
Sub aspectul cererii de acordare a daunelor morale, tribunalul a apreciat că nu este justificată, întrucât prejudiciul moral pretins de reclamantă este unul incert, argumentele sale având un caracter general, fără a proba în concret existența acestui prejudiciu.
În consecință, în baza art. 296 din Codul de procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă recurată, cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, care a susținut că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât a încălcat prevederile art. 86 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cu care, actele de procedură se comunică prin poștă cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestora. Or, reclamanta i-a transmis în notificarea de reziliere a contractului, prin fax la nr. 021_, procedeu ce nu se încadrează în dispozițiile legale susmenționate. În plus, au fost încălcate dispozițiile art. 969 alin. 1 cod civil și prevederile art. 1 alin. 1 din contractul de închiriere prin care se stabilește că notificările dintre părți se vor efectua exclusiv la adresele indicate în preambulul contractului, iar numărul de fax utilizat nu era cel indicat în acest preambul.
De asemenea, reclamanta a luat decizia definitivă de a notifica rezilierea contractului, de-abia la data de 13.09.2007, după expirarea termenului de un an care ar fi permis transmiterea intenției sale de reziliere, motiv pentru care contractul de închiriere nu a expirat la data de 11.09.2008.
Instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 998 – 999 Cod civil, căci în cauză, nu erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, ea fiind ținută conform contractului de plata unei chirii de 300 dolari/lună, pe care a încercat să-i plătească printr-o ofertă reală urmată de consemnațiune, în limita sumei de 10.800 dolari pentru perioada 11.09.2008 – 11.09.2011.
Instanța a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, când a interpretat greșit acordul său de achitare a unei chirii majorate de 800 de euro, aceasta fiind o propunere condiționată de acceptarea de către reclamantă a semnării unui act adițional pentru încă 12 luni.
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, când a obligat-o la plata sumei de 32.400 euro, în loc de 28.800 euro, cât rezulta din calculul de 800 euro lunar pentru cele 36 luni pretinse.
Curtea reține că recursul este, în parte, întemeiat.
Astfel, situația de fapt reținută de către instanța de apel, privind notificarea din data de 18.08.2007 a pârâtei de către reclamantă, cuprinzând intenția sa de reziliere a contractului de închiriere dinaintea datei de 16.09.2007, când expira termenul de un an dinaintea împlinirii termenului de închiriere de 5 ani și primirea acesteia de către pârâtă, nu poate fi modificată de către instanța de recurs.
Aceasta întrucât, în Codul de procedură civilă, recursul este reglementat ca și o cale extraordinară de atac în cadrul căreia pot fi examinate doar motive de nelegalitate a hotărârilor de fond, astfel cum sunt ele enumerate prin prevederile art. 304 pct. 1 – 9 Cod procedură civilă.
Conform art. 86 alin. 3 Cod de procedură civilă, în cazul în care comunicarea prin agenți procedurali … nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
În speță, reclamanta a transmis notificarea din 18.08.2007, prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, respectiv prin fax la numărul de telefon/fax indicat în actul adițional nr. 2 la contractul de închiriere nr. 64 din 11.09.2003, al mandatarei pârâtei ., care a reprezentat-o pe aceasta și la data încheierii contractului de închiriere.
În consecință, nu se poate reține că reclamanta ar fi încălcat prevederile art. 86 alin. 3 Cod de procedură civilă la transmiterea notificării sau prevederile art. 1 alin. 2 din contractul de închiriere potrivit cu care, toate notificările și corespondența dintre părți se vor efectua la adresele mai sus indicate.
Faptul că notificarea din 18.08.2007 a fost semnată de către președintele Asociației de P. și de către un cenzor al acesteia nu înlătură efectele juridice ale acesteia chiar dacă hotărârea a fost adoptată de către Adunarea generală la data de 13.09.2007.
Aceasta întrucât, conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia.
Ca urmare, adunarea generală a asociației de proprietari din 13.09.2007, nu a făcut decât să confirme hotărârea de reziliere luată de reprezentantul legal al acesteia înaintea termenului de un an de la împlinirea duratei contractului.
Desigur, notificarea intenției de reziliere înăuntrul termenului stipulat în contract a avut drept consecință încetarea contractului de închiriere la data de 16.09.2008, respectiv la data expirării termenului de 5 ani de la închiriere, în condițiile art. 4 lit. c din contract.
Astfel, conform textului convențional menționat, dacă până înainte cu un an de la expirarea perioadei de contract nici una dintre părți nu își manifestă expres și în scris, intenția de a înceta contractul, acesta se consideră prelungit de drept pentru o nouă perioadă de 5 ani, în aceleași condiții.
per a contrario, dacă până înainte cu un an de la expirarea perioadei contractuale, reclamanta și-a exprimat înscris intenția de a înceta contractul, acesta nu s-a mai prelungit de drept, ci a încetat la data de 16.09.2008.
Folosința în continuare a spațiului locativ este lipsită de titlu, astfel încât, pârâta nu mai poate datora chiria negociată din contractul de închiriere, ci despăgubiri întemeiate pe dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil, cum just a reținut instanța de apel.
În cauză, sunt astfel, îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, al căror cuantum lunar a fost stabilit la nivelul sumei de 800 euro, în raport de dovezile administrate și care nu mai pot fi reapreciate în recurs.
În raport de aceste elemente, instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății, respectiv răspunderea civilă delictuală pe care reclamanta și-a întemeiat cel de-al doilea capăt de cerere și nu răspunderea civilă contractuală.
Faptul că pârâta a efectuat o ofertă de plată a chiriei pe care reclamanta nu a acceptat-o, nu o exonerează de răspunderea delictuală pentru ocuparea spațiului fără titlu.
Recursul este întemeiat însă, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă, întrucât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, când, deși a stabilit un cuantum al despăgubirii de 800 euro lunar pe parcursul a 36 de luni, a acordat 32.400 euro în loc de 28.800 euro, cât rezultă din calcul.
În consecință, în raport de acest din urmă motiv de recurs, urmează ca acesta să fie admis, să fie modificată decizia și să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 28.800 euro, echivalentul în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând lipsa de folosință a imobilului pe perioada reținută.
Având în vedere că pretențiile recurentei au fost găsite întemeiate doar în parte, reclamanta urmează să-i plătească pârâtei doar suma de 142 lei cheltuieli de judecată din recurs, parte din taxa judiciară de timbru achitată, în limita sumei diminuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât V. România SA împotriva deciziei civile nr. 1245A/09.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de P. din Timișoara, .. 3.
Modifică în parte decizia în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 28.800 euro în echivalent în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând lipsa de folosință a imobilului.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 142 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. AV/PS 2 ex.
20.01.2015
Jud. apel: E. F.
E. P.-J.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 21/2015. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
