Conflict de competenţă. Sentința nr. 65/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1935/94/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(660/2015)
SENTINȚA CIVILĂ NR.65 F
Ședința din camera de consiliu din 05.05.2015
Curtea constituită din:
Președinte - A. P. B.
Grefier - E. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe contestatoarea N. C. D. și pe intimatele B. T. S.A. - Sucursala Militari București și B. T. S.A.
În cauză s-a acordat termen de judecată la data de 29 aprilie 2015, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05 mai 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.02.2014, sub nr._, contestatoarea N. C. D. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata B. T. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea încheierii din data de 27.01.2014, emise în dosarul de executare nr. 2006/2E/2013 - dosar preluat de la S.C.P.E.J. B., T. și Asociații de către B.E.J. T. B. O.; anularea somației emise la data de 14.02.2014 și a tuturor actelor de executare emise în același dosar, precum și a executării silite înseși, cu cheltuieli de judecată.
La data de 31.03.2014, contestatoarea a depus cerere completatoare, prin care a solicitat anularea și a somației imobiliare emise in 12.03.2014, in dosarul de executare nr. 2006/2E/2013.
Prin sentința civilă nr. 2/05.01.2015, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și s-a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță contestatoarea a solicitat anularea Încheierii emisă în data de 27.01.2014 în dosarul de executare nr. 2006/2E/2013- dosar preluat de SCPEJ B., T. și Asociații, anularea somației emisă la data de 14.02.2014 și a tuturor actelor de executare din același dosar precum și a somației imobiliare emisă la data de 12.03.2014 din același dosar de executare, cu privire la imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 1.445,13 mp și construcția edificată pe aceasta compusă din D+P+1E+P. cu o suprafață construită la sol de 154 mp, situat în București, ., sector 3.
În drept, potrivit art. 713 alin. 1 C.pr.civ. contestația se introduce la instanța de executare. Această dispoziție trebuie coroborată cu cea prevăzută de art.819 C.pr.civ. care stabilește că executorul judecătoresc solicită instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea executării silite imobiliare.
În plus, prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la dispozițiile art. 650 alin. 1 C.pr.civ. instanța de control constituțional reținând că norma de stabilire a instanței de executare în funcție de biroul executorului judecătoresc permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu exactitate a instanței de executare competente. În aceste condiții, a reținut Curtea, stabilirea instanței de executare trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.
Din interpretarea normelor de competență amintite coroborate cu Decizia Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie de la publicarea în Monitorul
Oficial, rezultă că instanța de executare în cazul executării silite imobiliare este judecătoria de la locul situării imobilului, în cazul de față aceasta fiind Judecătoria Sector 3 București, instanța care a încuviințat urmărirea silită imobiliară contestată prin prezenta acțiunea, pronunțând Încheierea din data de 16.01.2014 în dosar nr._/301/2013.
În plus, referitor la executarea silită în toate formele de executare, astfel cum s-a dispus prin Încheierea nr. 208 din 16.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, este aplicabilă Decizia Curții Constituționale în egală măsură, întrucât domiciliul debitoarei N. C. D. este în București, ., ., ., nefiind indicat în raza judecătoriei B. nici măcar un loc unde ar urma să se facă executarea, cum ar fi de exemplu, un terț poprit.
În aceste condiții, se constată că în raza Judecătoriei Sector 3 București se află situat atât imobilul cât și domiciliul debitorului, motiv pentru care se impune concluzia, raportat la Decizia Curții Constituționale, că aceasta este instanța de executare.
Faptul că la momentul încuviințării executării silite, instanța de executare era cea din raza biroului executorului judecătoresc, nu mai poate produce efecte în prezent, când dispozițiile art. 650 C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale, iar la momentul când instanța sesizată își verifică competența, aplicarea Deciziei Curții Constituționale este obligatorie.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, cauza a fost înregistrată la data de 19.01.2015, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.3154/06.03.2015, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea de executare silită a fost formulată de creditoare la data de 06.12.2013 și că aceasta a fost depusă la SCPEJ B., T. & Asociații, cererea fiind primită de T. B. O.-executor judecătoresc din circumscripția Judecătoriei B..
Astfel cum rezultă din Încheierea din 06.12.2013, prin care s-a dispus deschiderea dosarului de executare, sediul SCPEJ B., T. & Asociații la data depunerii cererii de executare a fost în B., .. 5, județul Ilfov.
La data de 16.01.2014, prin Încheierea din dosarul nr._, Judecătoria B. a admis cererea de încuviințare a executării silite.
La data de 06.12.2013 era au vigoare dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
În raport de cele de mai sus, instanța a reținut că o instanță devine instanță de executare în raport de dispozițiile legale în vigoare la data formulării cererii de executare silită.
În cauză s-a reținut că în raport de dispozițiile legale în vigoare la data de 06.12.2013 (data formulării cererii de executare silite) Judecătoria B. a devenit instanță de executare.
În ce privește Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale, aceasta produce efecte doar începând cu data de 16.04.2014, față de disp. 147 alin. 4 din Constituția României, potrivit cărora deciziile Curții sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Astfel, cele hotărâte prin Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale sunt aplicabile doar cererilor de executare silită care ar fi fost depuse la executor după data de 16.04.2014 (data la care Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial), și nu și în prezenta cauză.
În plus, s-a reținut că potrivit disp. art. 25 alin.2 C.proc.civ „ Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.În caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.”
În raport de cele arătate mai sus, s-a reținut că odată devenită instanță de executare, Judecătoria B. este competentă să soluționeze și prezenta contestație la executare prin raportare la disp. art. 650 si art. 713 C.proc.civ, (dispozițiile legale în forma in vigoare la data formulării cererii de executare silită).
De asemenea, instanța a reținut că relevante pentru stabilirea competenței instanței sesizate cu soluționarea contestației le executare sunt doar acele capete de cererea care sunt evidențiate în cererea de chemare în judecată, și nu alte capete de cerere formulate în cadrul unor cereri modificatoare.
În măsura în care s-ar proceda în sens contrar nu ar mai fi respectate disp. art. 123 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora „Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.”
Revenind la analiza competenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a reținut că sediul biroului executorului judecătoresc la data de 06.12.2013 nu se afla în raza teritorială a acestei instanțe, precum și că prin cererea introductivă de instanță nu a fost formulat un capăt de cerere care să vizeze anularea somației imobiliare (acest capăt fiind formulat pentru prima dată prin cea de a doua cerere de modificare).
În temeiul art.650 alin.1 C.proc.civ și art. 713 alin. 1 C.proc.civ. (în forma in vigoare la data formulării cererii de executare silită), s-a reținut că soluționarea prezentei cauzei este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, in speță a Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 22.04.2015, sub nr._ .
Învestită fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, în temeiul art.135 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă a soluționa conflictul în temeiul art.133 pct.2 C.pr.civ., deoarece două instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Asupra chestiunii în discuție, Curtea reține că dispozițiile art.650 C.pr.civ. stabileau în alin.1 că „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Dispozițiile art.650 al.1 C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.520/16.07.2014. În raport de prevederile art.147 al.4 din Constituția României, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, Curtea reține că decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale produce efecte începând cu data de 16.04.2014, respectiv data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.
În cauză, cererea de chemare în judecată are ca obiect o contestație formulată împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr.2006/2E/2013 al S.C.P.E.J. B., T. & Asociații, preluat de B.E.J. T. B. O.. Inițial, executarea silită a fost pornită când Judecătoria B. a pronunțat încheierea de încuviințare în dosarul nr._, la data de 16.01.2014, dată la care decizia nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale nu producea efecte. Prin urmare, Judecătoria B. a devenit instanța de executare în temeiul prevederilor art.650 al.1 C.pr.civ., rămânând competentă să soluționeze orice incidente ale executării silite pe care a încuviințat-o, inclusiv contestațiile la executare.
Împrejurarea că, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a completat-o cu un capăt de cerere prin care contesta urmărirea silită imobiliară pornită în același dosar de executare, în baza încheierii de încuviințare pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 la data de 16.01.2014, în dosarul nr._/301/2013, în temeiul prevederilor art.819 C.pr.civ., atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.123 C.pr.civ., conform cărora „Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art.120”.
Cum în cauză nu este întrunită situația de excepție prevăzută de art.120 C.pr.civ. (referitoare la cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv), Judecătoria B. rămâne competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea N. C. D. și pe intimatele B. T. S.A. - SUCURSALA MILITARI BUCUREȘTI și B. T. S.A., în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2015.
PREȘEDINTE
A. P. B. GREFIER
E. C.
Red.A.P.B.
Tehnored.B.I.
4 ex/03.06.2015
| ← Validare poprire. Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 220/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
