Acţiune în constatare. Decizia nr. 550/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 2672/300/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.550R
Ședința publică de la 8 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant I. S. G. împotriva deciziei civile nr.460A/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte M. B. I. C. M. și B. R. M. G., cauza având ca obiect „acțiune în constatare – nulitate absolută act, calitate moștenitor”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant reprezentat de avocat C. I. C. și intimatele-pârâte reprezentate de avocat Solacolu G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Apărătorul recurentului-reclamant solicită proba cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar, în copie, declarația dată de recurentul-reclamant cu privire la faptul că tatăl său I. M. G. a acceptat tacit, prin preluare de bunuri, succesiunea mamei sale, Borosiu Emmerentia Emmy. Înmânează apărătorului intimatelor-pârâte un exemplar de pe aceasta.
Apărătorul intimatelor-pârâte este de acord cu proba solicitată de recurentul-reclamant.
Curtea admite pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul recurentului-reclamant invederează că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatelor-pârâte invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, desființarea în tot a deciziei recurate, respingerea excepției lipsei calității procesuale active și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru readministrarea probatoriilor. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatelor-pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Prin cererea din 24.01.2012, reclamantul I. S. G. a chemat în judecată pe pârâții Morniere B. I. C. M. și B. R. M. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 1419/1991 eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 2, de pe urma defunctei Borosiu Emmerentia Emmy, decedată la data de 23.12._, și că de pe urma acesteia, au rămas ca moștenitori legali I. M. G. (tatăl reclamantului), decedat la data de 25.06.2001, și B. D., decedat la 28.12.2001 (tatăl pârâtelor).
În motivare, a arătat că numita Borosiu Emmerentia Emmy a fost căsătorită cu I. S., iar din această căsătorie au rezultat doi copii I. M. G., născut la data de 29.03.1913, și I. M., născută la 18.08.1912. În anul 1922 a decedat I. S., iar soția acestuia, Borosiu Emmerentia Emmy s-a recăsătorit cu Borosiu Cicerone, din a căror căsătorie a rezultat B. C. D.. B. Cicerone a decedat la 28.12.2001, iar Borosiu Emmerentia Emmy a decedat la 23.12.1961. I. M. G., tatăl său, a decedat la 25.06.2001, iar el este unicul succesor al acestuia, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 150 din 04.11.2011 eliberat de Biroul Notarial ,,MENTOR”.
În anul 1991, B. C. D., unchiul reclamantului, a formulat cerere de deschidere a succesiunii de pe urma mamei sale Borosiu Emmerentia Emmy, iar în fața notarului public M. D. a declarat că este singurul fiu al defunctei și că nu mai există alți moștenitori, deși I. G. M., fratele său vitreg, tatăl său, era în viață și trebuia să fie citat în vederea dezbaterii succesiunii. În aceste condiții, notarul public a procedat la emiterea certificatului de moștenitor doar pentru unul dintre copiii defunctei Borosiu Emmerentia Emmy. La data de 28.12.2001, B. D. a decedat, fiind moștenit de cele două fiice ale sale, pârâtele din prezenta acțiune, conform certificatului de moștenitor nr. 34 din 08.02.2002 eliberat de Biroul Notarului Public M. D..
Reclamantul a arătat că de-abia în anul 2011 a aflat despre existența acestui certificat de moștenitor, care este lovit de o cauză de nulitate absolută, fiind emis cu fraudarea legii și a intereselor sale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 85 din Legea 36/1995.
Prin întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii, arătând că motivele invocate de reclamant vizează cauze de nulitate relativă a certificatului de moștenitor, astfel că dreptul la acțiune este prescris.
Prin încheierea de ședință de la termenul din data de 26.03.2013 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune.
La termenul de judecată din data de 26.03.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active, pe care a unit-o cu fondul.
Prin sentința civilă nr._/25.06.2013, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I. S. G. și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, succesorul care nu a fost prezent în fața notarului public și implicit nu a consimțit la mențiunile din certificatul de moștenitor privind întinderea masei și a drepturilor succesorale, poate cere anularea certificatului de moștenitor, stabilirea masei succesorale și partajarea ei dar, cu condiția să facă dovada acceptării în termen a moștenirii.
Reclamantul din prezenta cauză este moștenitor al defunctului I. M. G., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 150 din 04.11.2011 eliberat de Biroul Notarial Mentor, calitate care îi conferă dreptul de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr.1419/1991 eliberat de Notariatul de Stat Sector 2 București de pe urma defunctei Borosiu Emmerentia Emmy, cu condiția să facă dovada faptului că autorul său a acceptat succesiunea de pe urma defunctei menționate, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.
Fiind în litigiu o moștenire deschisă anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.
Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul civil de la 1864, dreptul de opțiune succesorală trebuie exercitat în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii.
Astfel cum a reieșit din cuprinsul certificatului de deces, eliberat de Primăria Sector 5 București în baza înregistrării de la nr. 972/25.12.1961 din registrul stării civile al Sectorului 6 București, decesul defunctei Borosiu Emmerentia Emmy (Boroșiu E.) a avut loc la data de 23.12.1961.
Pentru justificarea calității procesuale active, reclamantul trebuie să dovedească acceptarea, expresă sau tacită, înainte de împlinirea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, de către autorul său, I. M. G., a moștenirii lăsate de Borosiu Emmerentia Emmy (Boroșiu E.).
În conformitate cu dispozițiile art. 689 Cod civil, acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită. Numai că reclamantul nu a dovedit existența unei acceptări exprese a moștenirii lăsate de defuncta Boroșiu E., decedată în anul 1961.
În ceea ce privește acceptarea tacită a moștenirii, în conformitate cu dispozițiile art. 689 Cod civil, aceasta are loc atunci când succesibilul face un act sau fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic intenția sa de a accepta moștenirea.
În cauză nu s-a făcut nici dovada acceptării tacite a moștenirii de către tatăl său de după defuncta Borosiu Emmerentia Emmy (Boroșiu E.). Faptul că autorul reclamantului s-a ocupat de realizarea parastaselor, astfel cum a arătat martorul B. G., nu reprezintă un act de acceptare a moștenirii, întrucât astfel de acte nu denotă intenția neîndoielnică de acceptare a moștenirii, ci sunt realizate din considerente de natură morală, de pietate.
De asemenea, nici susținerea martorului Ș. T. D., care a arătat că în anii 70, I. M. a mers în Germania pentru a prelua o moștenire lăsată de o soră a mamei sale, nu poate avea valoarea unei acceptări în termen a moștenirii, întrucât acest eveniment s-a produs la un interval de timp foarte mare de la data decesului numitei Borosiu Emmerentia Emmy, care a avut loc în la data de 25.12.1961.
Totodată, părțile au adus în discuție un testament, depus doar în fotocopie necertificată. Instanța a reținut că nici existența acestui act, chiar presupunând că are o existență reală și îndeplinește condițiile de fond și de formă, nu are vreo relevanță în ceea ce privește acceptarea moștenirii de către autorul reclamantului, în condițiile în care, potrivit art. 928 Cod civil, chiar și legatarii sunt obligați la exercitarea dreptului de opțiune succesorală în același termen de prescripție de 6 luni.
În aceste condiții, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada faptului că autorul său a acceptat în termenul stabilit de lege moștenirea lăsată de defuncta Borosiu Emmerentia Emmy (Boroșiu E.), nu a putut transmite moștenitorilor săi proprii, deci nici reclamantului, dreptul de a cere anularea certificatului de moștenitor emis după aceasta.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul care a susținut că, în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active, în condițiile în care acțiunea are ca obiect constatarea nulității absolute și nu relative a certificatului de moștenitor, sancțiune care permite oricărei persoane care justifică un interes să intenteze acțiunea în desființarea actului încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Analizarea acceptării exprese sau tacite a moștenirii mamei sale de către tatăl său era o chestiune legată în mod direct de capătul II din cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat să se constate calitatea de moștenitor acceptant a tatălui său, iar eventuala concluzie a judecătorului în sensul că această acceptare nu ar fi dovedită ar fi putut conduce la o respingere pe fond a acestui capăt de cerere și, în nici un caz, la soluția respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.
În ceea ce privește dovada acceptării moștenirii defunctei Borosiu Emmerentia Emmy de către I. M. Gbeorghe, tatăl său, apelantul a susținut că instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză prin care a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii de către tatăl său, de după mama sa, Borosiu Emmerentia Emmy, decedată la 23.12.1961. Astfel, ambii martori propuși de către el, au declarat în mod expres că tatăl său avea o relație apropiată de mama sa și că nu ar fi existat nici un motiv pentru a nu accepta succesiunea acesteia. La momentul decesului – anul 1961 – nici unul dintre copiii defunctei Borosiu Emmerentia Emmy – în speță I. M. G. și B. D. (autorul pârâtelor) nu au acceptat în mod expres succesiunea mamei lor, pentru că nu exista nici un interes material pentru a se dezbate la acel moment moștenirea defunctei, care nu avea nimic în proprietate, imobilele pe care le deținuse fiind naționalizate.
A susținut că se impune readministarea probatoriului prin reaudierea martorilor propuși, precum și audierea în completare a altor persoane care pot confirma situația de fapt invocată în cererea de chemare în judecată.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, reiterată de intimatele - pârâte în întâmpinarea depusă în apel, tribunalul a constatat că această excepție a fost invocată și în fața primei instanțe, care a respins-o ca neîntemeiată prin încheierea din 26.03.2013. Cum intimatele - pârâte nu au declarat apel în cauză prin care să critice soluția instanței pe acest aspect, tribunalul a constatat că soluția asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că nu a supus-o analizei sale în apel.
Prin decizia civilă nr. 460A/18.04.2014, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins apelul, ca nefondat.
În considerente, tribunalul a reținut că toate susținerile apelantului se subsumează unei singure critici, respectiv aceea a greșitei aprecieri a probelor de către prima instanță cu consecința stabilirii unei situații de fapt contrare celei rezultate din probele administrate.
Acceptarea moștenirii este o condiție prealabilă pentru exercitarea acțiunii în constatarea nulității certificatului de moștenitor, întrucât reclamantul în această acțiune trebuie să facă dovada vocației succesorale concrete la succesiune, pentru a justifica interesul legitim de a acționa și, implicit, calitatea procesuală activă.
Potrivit dispozițiilor art. 700 din Codul civil de la 1864, incident în cauză față de prevederile art. 91 din Legea nr. 71/2011, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. Acest termen de prescripție curge de la data decesului, chiar și în ipoteza în care succesibilul nu a avut cunoștință despre moartea celui care lasă moștenirea, cu unele derogări legale. Cursul prescripției poate fi suspendat în caz de forță majoră, precum și în condițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, sau succesibilul poate fi repus în termenul de opțiune succesorală, pentru motive temeinice și neimputabile, la cererea acestuia formulată în termen de o lună de la data încetării împrejurărilor care au împiedicat exercitarea dreptului de opțiune succesorală. În situația în care succesibilul nu își exercită dreptul de opțiune succesorală în termen, va fi considerat o persoană străină față de moștenire.
Faptul că tatăl apelantului-reclamant este fiul defunctei Borosiu Emmerentia Emmy, decedată la 23.12.1961, nu îi conferă acestuia decât vocație generală la moștenirea mamei sale, fără a dobândi calitatea de moștenitor, în măsura în care nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (23.12.1961), prin acceptare pură și simplă expresă sau tacită ori sub beneficiu de inventar.
În speță, apelantul-reclamant nu a depus înscrisuri din care să rezulte că tatăl său a acceptat expres succesiunea. În ceea ce privește acceptarea tacită, tribunalul a constatat că acesta nu a probat efectuarea unor acte/fapte din care să reiasă neîndoielnic intenția de acceptare a moștenirii potrivit art. 689 din Codul civil de la 1864, de către tatăl său de după defuncta Borosiu Emmerentia Emmy. În doctrină și în jurisprudența constantă a instanțelor, s-a statuat că nu constituie acte de acceptare a moștenirii procurarea locului de veci, participarea la cheltuielile de înmormântare și efectuarea parastaselor creștinești, acestea fiind făcute din considerente de morală și de respect față de memoria defunctului. Ele exprimă doar îndeplinirea unor obligații morale față de defunct. Aceste fapte nu valorează acte de acceptare tacită putând fi incluse cel mult în categoria actelor de administrare provizorie ce sunt reclamate de situații de urgență și de considerente de morală, acte ce nu îl angajează pe succesibil ca moștenitor al defunctului, întrucât nu exprimă neîndoielnic intenția succesibilului de acceptare a moștenirii în conformitate cu dispozițiile art. 689 din Codul civil de la 1864.
În consecință, tribunalul a constatat că apelantul-reclamant nu a dovedit prin probele administrate în fața primei instanțe, deși sarcina probei îi revenea conform art.1169 din Codul civil de la 1864, că tatăl său ar fi efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din Codul civil de la 1864.
În această situație, chiar dacă apelantul-reclamant are calitatea de moștenitor legal al defunctului I. M. G., tribunalul a constatat că dreptul tatălui său de opțiune succesorală s-a prescris, astfel că acesta a devenit străin de succesiunea mamei sale, Borosiu Emmerentia Emmy. Astfel, I. M. G. nu a putut transmite fiului său, apelantul-reclamant, un drept pe care nu îl avea în patrimoniu la data deschiderii succesiunii acestuia.
Așa fiind, apelantul-reclamant nu a dovedit calitatea de moștenitor al defunctei Borosiu Emmerentia Emmy care să justifice folosul practic ce ar privi în mod exclusiv persoana sa și care s-ar produce în mod direct în patrimoniul acestuia, ca urmare a solicitării de constatare a nulității certificatului de moștenitor, deci nu a justificat nici calitatea procesuală activă în formularea cererii pentru constatarea nulității certificatului de moștenitor emis de pe urma acestei defuncte.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, care și l-a motivat pe pct. 5, 8 și 9 din art. 304 Cod procedură civilă, în sensul că:
-excepția lipsei calității procesuale active nu a fost pusă în discuția părților, în condițiile în care judecătorul a pus în discuție acceptarea succesiunii defunctei de către el și nu de către autorul său, ceea ce este contrar principiului contradictorialității și echivalează cu necercetarea fondului cauzei;
-instanțele nu au analizat cererea sa privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1419/1991 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 București, intentată în temeiul art. 88 din Legea nr. 36/1995, coroborat cu dispozițiile din Codul civil, care-i permiteau, în condițiile în care justifică un interes legitim, să obțină desființarea acestuia și recunoașterea calității de moștenitor al tatălui său de după Borosiu Emmerentia Emmy decedată la 23.12.1961, ale cărei bunuri proprietatea acesteia au fost naționalizate în mod abuziv de către stat;
-greșit instanța de apel a respins probele cu reaudierea martorilor din prima instanță și completarea probatoriului cu audierea altor martori care să confirme acceptarea moștenirii de către autorul său, ceea ce este contrar prevederilor art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Din examinarea încheierii din 26.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București rezultă că la acest termen instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active pe care a unit-o cu fondul, în raport de faptul că nu s-a făcut dovada acceptării succesiunii în termen, fără a face referiri la persoana defunctului și la titularul dreptului de opțiune succesorală.
Apărătorii părților au pus însă concluzii cu privire la acceptarea moștenirii de către autorul reclamantului I. M. G., după mama sa Borosiu Emmerentia Emmy, decedată la 23.12.1961. De asemenea, probele administrate în cauză au vizat același aspect.
Este evident astfel, în raport de obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, că instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active în raport de neacceptarea succesiunii de către autorul reclamantului, I. M. G. de după mama sa, Borosiu Emmerentia Emmy.
Instanța a respectat principiul contradictorialității de vreme ce administrarea probatoriului și concluziile părților s-au circumscris excepției lipsei calității procesuale active sub aspectul neacceptării succesiunii de către M. G. de după Borosiu Emmerentia Emmy.
În consecință, primul motiv de recurs nu poate fi primit.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății sau care justifică un interes în intentarea acțiunii.
În speță, reclamantul a solicitat, într-adevăr, constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1419 din 04.09.1991 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 București, după defuncta Borosiu Emmerentia Emmy, decedată la 23.12.1961, invocând dispozițiile art. 85 din Legea nr. 36/1995 și ale Codului civil în materia succesiunii.
În fapt, acesta a pretins că unchiul său, B. C. D., decedat la 28.12.2001 și moștenit de către pârâte, a obținut certificatul de moștenitor susmenționat în care a fost indicat ca unic moștenitor legal al defunctei sale mame, prin fraudă la lege și frauda intereselor tatălui său, I. M. G., în viață la acea dată și a cărui calitate de succesor a fost ascunsă.
În justificarea interesului său, reclamantul a pretins prin acțiune, că dorește să se restabilească calitatea de moștenitor legal al tatălui său de după mama sa, Borosiu Emmerentia Emmy, pentru culegerea cotei sale legale din moștenirea ce i se cuvine de după bunică, constând în bunurile imobile naționalizate, care, în prezent, se află în proprietatea pârâtelor.
Conform art. 85 alin. 1 din legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Din interpretarea textului de lege susmenționat rezultă cu evidență că numai cei care se consideră vătămați în drepturile lor, adică cei care justifică un drept sau un interes în intentarea acțiunii, pot obține anularea certificatului de moștenitor emis cu nerespectarea dispozițiilor legale și stabilirea drepturilor lor.
Reclamantul nu justifică un drept și un interes proteguite de dispozițiile legale pentru a putea justifica calitatea procesuală activă în prezenta cauză, atâta vreme cât nu a uzat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru a putea beneficia de cota-parte din bunurile naționalizate de către Statul Român de la bunica sa.
Astfel, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar conform art. 4 alin. 3 din aceasta, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că autorul reclamantului, I. M. G., decedat la 25.06.2001, sau reclamantul însuși, după decesul tatălui său, ar fi formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în București, Calea Moșilor nr. 136, sector 2, pentru ca în nume propriu, sau prin reprezentare, să fi fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii de după Borosiu Emmerentia Emmy, în temeiul textelor de lege susmenționate.
Dimpotrivă, din dispoziția nr. 5261 din 24.01.2006 eliberată de Primarul General al Municipiului București, rezultă că numai pârâtele au formulat o astfel de notificare și că lor le-a fost restituit în natură imobilul susmenționat.
Or, neformularea în termen a notificării, respectiv înăuntrul termenului de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14.02.2001 – 14.02.2002), atrage, conform art. 22 alin. 5 din aceasta, pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În raport de aceste considerente, Curtea reține că reclamantul nu justifică un interes și nu poate proba vătămarea drepturilor sale în sensul art. 85 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, pentru a putea justifica calitate procesuală activă, în anularea certificatului de moștenitor din litigiu.
Cu alte cuvinte, chiar dacă instanța de apel ar fi completat probatoriul, iar din probele administrate în cauză ar fi rezultat acceptarea tacită a succesiunii de după mama sa a autorului reclamantului, acesta tot nu ar fi putut obține dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul naționalizat de la bunica sa, Borosiu Emmerentia Emmy, situat în București, Calea Moșilor nr. 136, sector 2, în condițiile în care din actele dosarului nu rezultă că a formulat notificare intentată în temeiul Legii nr. 10/2001, în termenul legal, pentru restituirea acestuia.
În consecință, Curtea reține că în mod just instanța de apel a respins probele cu reaudierea martorilor și completarea audierii de noi martori, apreciindu-le ca neutile cauzei.
D. urmare, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs și incidența excepției lipsei calității procesuale active, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant I. S. G. împotriva deciziei civile nr. 460A/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte M. B. I. C. M. și B. R. M. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. MȘ/PS 2 ex.
20.05.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 220/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 615/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
