Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 23329/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3 F
Ședința din Camera de Consiliu din 06.01.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a III a Civilă și Judecătoria sector 6 București, în cauza privind pe reclamanții N. A. și N. S., ambii cu domiciliul ales la C.Av. R. D. din București, .. 21, sector 2, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 28.06.2013, reclamanții N. A. și N. S. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că părâta nu a acordat reclamanților despăgubiri ca urmare a trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil, obligarea pârâtei la suportarea prejudiciului cauzat reclamanților ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 48/07.08.1996 cu G. F. și G. B.-C., precum și obligarea pârâtei la restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul trecut în stăpânirea statului fără titlu valabil, nul absolut și vândut către terțe persoane, cu cheltuieli de judecată.
În argumentarea cererii se arată că reclamanții sunt moștenitorii lui N. Frederic, fostul proprietar al imobilului notificat, dobândit prin moștenire conform. C.M 8143/1958, de la autorii săi, care la rândul lor, îl cumpăraseră în anul 1940 prin contractul autentic de vânzare-cumpărare.
Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, decizie de preluare nr. 56/1701. În 1976 fiind desființată irevocabil prin sentința civilă nr. 4943/24.06.2010 devenită irevocabilă.
Imobilul a fost înstrăinat conf. Lg. 112/1945, numiților G. F. și G. B. C..
Prin notificarea formulată cf. Lg. 10/2001 s-a solicitat restituirea în echivalent pentru imobilul înstrăinat.
S-au invocat efecte din jurisprudența C.E.D.O.
M. București a formulat cerere reconvențională pentru obligarea reclamanților la restituirea despăgubirii ce le-a fost acordată la plecarea din țară.
Prin sentința civilă nr. 4329/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții N. A. și N. S. in contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București.
A apreciat instanța că reclamanții tind la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc precum sunt reglementate conform Legii nr. 10/2001, apreciind în esență că acțiunea are la bază dispozițiile acestei legi, ceea ce atrage competența materială a Tribunalului.
La Tribunal, la solicitarea instanței, reclamanții au depus o precizare de petițiune sub aspectul pretențiilor solicitate reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, pe care și le-ar fi întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil și pentru daune morale, evaluate la o sumă de_ euro al cărei echivalent în lei, se situează sub plafonul de 200.000 lei prev. de N.C.Pr.Civ.
Față de această precizare, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar având ca obiect aceste despăgubiri și prin sentința civilă nr. 1452 din 30.10.2014 a fost declinată competența materială privind soluționarea cererilor având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință și daune morale, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, s-a constatat conflictul negativ de competență, fiind înaintat dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționare.
A apreciat tribunalul că cele 2 capete de cerere în pretenții (contravaloarea lipsei de folosință și daune morale) au la bază un fundament și un temei juridic diferit, respectiv reglementările Codului civil în materia răspunderii civile delictuale, față de dispozițiile Lg. 10/2001 care stau la baza cererii de despăgubiri pentru pierderea imobilului în litigiu, prin preluarea sa de către statul comunist.
Aceste două cereri sunt de sine stătătoare și întrucât valoarea lor nu depășește plafonul de 200.000 lei prevăzut de N.C.Pr. civ în măsura să atragă competența materială, exclusivă și absolută a Tribunalului, revin în competența instanței de drept comun, Judecătoria, conform art. 94 C.pr.civ.
Ca atare, Tribunalul a declinat competența materială de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, neexistând nici un motiv pentru care să se poată aprecia că ar fi de competența acestei instanțe și s-ar impune judecarea laolaltă cu contestația în temeiul Lg. 10/2001.
Curtea, constatând conflict negativ de competență, în condițiile art.22 alin.2 din C.proc.civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, pentru următoarele considerente:
Obiectul inițial dedus judecății l-a constituit cererea reclamanților N. A. și N. S. privind obținerea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, ca urmare a notificării întemeiate în baza acestei legi.
Însă, ulterior, în fața tribunalului, reclamanții și-au precizat cererea sub aspectul pretențiilor constând în contravaloarea lipsei de folosință, pe care și le-au întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 Cod Civil cât și sub aspectul cuantumului daunelor morale, pe care le-au evaluat la o sumă de_ euro, astfel încât tribunalul a dispus disjungerea capătului 1 și 3 din cererea precizatoare ce se întemeiază în baza Legii 10/2001 și formarea unui nou dosar având ca obiect aceste despăgubiri, obiectul prezentului dosar rămânând cele 2 capete de cerere în pretenții (contravaloarea lipsei de folosință și daune morale).
Valoarea acestor pretenții nu depășește, însă, plafonul de 200.000 lei prevăzut de N.C.Pr. civ. pentru a atrage competența materială, exclusivă și absolută a Tribunalului, astfel încât competența de soluționare a acestora revine instanței de drept comun (judecătoria), conform. dispozițiilor art. 94 C.pr.civ.
Prin urmare, Curtea stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanții N. A. și N. S., ambii cu domiciliul ales la C.Av. R. D. din București, .. 21, sector 2, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. L. M. S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM 4 ex.
05.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel... | Uzucapiune. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
