Conflict de competenţă. Sentința nr. 120/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 4220/94/2015
Dosar nr._
(1134/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 120 F
Ședința din camera de consiliu din 19.08.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. A. N. G.
Grefier - M. C.
- XXX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe contestatorul M. Educației și Cercetării Științifice și pe intimata C. (H.) A. N..
Cauza se soluționează în condițiile art.135 din Codul de procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2015 la data de 18.02.2015, contestatorul M. Educației și Cercetării Științifice a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. (H.) N., anularea somației nr. 1/28.10.2014 și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 28.10.2014, emise în dosarul de executare nr. 26/2014, înregistrat la B. B. M. E., precum și suspendarea executării silite.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat, în esență, că actele de executare exced titlului executoriu, atâta vreme cât în sarcina contestatorului nu a fost dispusă nicio obligație de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.711-719 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 5482/24.03.2015 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei B..
S-a reținut că vizează actele de executare din dosarul nr. 26/2014, înregistrat la B. B. M. E. cu sediul în B., iar cererea de executare a fost depusă anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, fiind deci aplicabile prevederile art. 650 alin.1 C.proc.civ. în varianta în vigoare la acel moment.
Cauza a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.04.2015 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.3742/5.06.2015, Judecătoria B.tea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocata din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București și, constatând ivit conflict negativ de competență între Judecătoria B. și Judecătoria sectorului 1 București, a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
S-a reținut astfel că prin cererea introductivă de instanță contestatoarea a solicitat anularea somației nr.1 din data de 28.10.2014, anularea încheierii nr.2/28.10.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare emise în dosarul executional nr. 26/2014 al B. B. M. E. și a încheierii nr.1824/03.07.2014 a Judecătoriei B. emise în dosarul nr._ .
În drept, potrivit art. 713 alin. 1 C.pr.civ. contestația se introduce la instanța de executare.
În ceea ce privește instanța de executare, instanța a avut în vedere decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, care produce efecte obligatorii erga omnes de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial. Instanța de control constituțional, sesizată cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate a prevederilor art. 650 Cod procedură civilă, a reținut că norma de stabilire a instanței de executare în funcție de biroul executorului judecătoresc permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu exactitate a instanței de executare competente. În aceste condiții, a reținut Curtea, stabilirea instanței de executare trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum domiciliul sau sediul debitorului.
Instanța a apreciat că, chiar dacă cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc anterior publicării Deciziei Curții Constituționale, la momentul la care instanța își verifică competența de soluționare a cauzei, potrivit art. 131 Cod procedură civilă, respectiv la data de 24.03.2015- Decizia Curții era publicată în Monitorul Oficial astfel încât verificarea competentei trebuie să se facă în raport cu aceasta.
Prin urmare, având în vedere considerentele obligatorii ale deciziei Curții Constituționale, precum și faptul că sediul debitoarei se află în sectorul 1, acesta aflându-se în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța a constatat că soluționarea prezentei cauze este de competența Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de .10.07.2015
Examinând, conflictul de competență ivit în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 135 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Prima instanță – Judecătoria Sectorului 1 București – a fost sesizată la data de 18.02.2015 cu o cerere prin care s-a contestat executarea silită în dosarul de executare nr. 26/2014 al B. B. M. E., cu sediul în B., jud. Ilfov, încuviintarea executării fiind dispusă prin încheierea nr. 1824/03.07.2014 a Judecătoriei B., ca instanță de executare competentă, conform art. 650 Cod procedură civilă, în forma de dinainte de declararea sa neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 și, ulterior, de modificarea adusă prin Legea nr.138/2014 (în vigoare din octombrie 2014) și republicarea Codului de procedură civilă.
Norma sus-menționată prevedea că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în acest dosar executarea silită a fost pornită la data de 13.06.2014 odată cu înregistrarea cererii de executare formulată de creditoare, iar potrivit disp. 25 Cod procedură civilă, procesele în curs de judecată, precum și executările civile începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Aceste prevederi sunt aplicabile deopotrivă normelor de organizare judecătorească, de competență și de procedură propriu-zisă, întrucât legea nu distinge. Pe cale de consecință, odată sesizată instanța cu o cerere de încuviințare a executării silite, calitatea sa de instanță de executare este legal dobândită pentru tot cursul executării silite.
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu a avut niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care se înregistrase cererea de încuviințare a executării la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât, potrivit art. 147 alin.(4) din Constituție, ea produce efecte „numai pentru viitor” .
Situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare – cum este și raportul juridic ce face obiectul prezentei cererii – nu au fost, deci, afectate de abrogarea normei legale incidente, abrogare realizată ulterior și în mod expres prin modificările aduse Codului de procedură civilă în acord cu cele statuate de Curtea Constituțională și, prin urmare, este pe deplin aplicabilă în speță regula consacrată în art. 25 alin. 2 NCPC, potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată.
Având în vedere, pentru considrentele arătate, că executările silite în curs rămânând supuse legii în vigoare la data începerii lor, Curtea constată în aceste condiții că în speță, în stabilirea competenței cererii rămâne incident în art. 650 alin. (1) și (2) C. proc. civ. în redactarea sa anterioară – potrivit căreia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, iar această instanță soluționează și contestațiile la executare.
Față de prevederile legale sus-menționate, Curtea constată că Judecătoria B. este instanța competentă să judece pricina, situație în raport de care se va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, cu sediul în București, .. 28 – 30, sector 1, și pe intimata C. (H.) N., cu domiciliul ales la AV. Otelita C. din G., ., .. 68, județul G., în favoarea Judecătoriei B. – jud.Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.08.2015.
PREȘEDINTE
M.-A. N.-G. GREFIER
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.M./BI
5 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 924/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 152/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
