Conflict de competenţă. Sentința nr. 121/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 121/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 549/339/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 121 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 24.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. R. T.
GREFIER – F. J.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Z. și Tribunalul Teleorman, privind contestația formulată de contestatoarea T. N. M. în contradictoriu cu intimata O. B. România S.A.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține pentru soluționarea conflictului de competență.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
La data de 17.04.2015, petenta debitoare T. N. M. a solicitat Judecătoriei Z., prin cererea înregistrată sub nr._, suspendarea provizorie a executării silite pornite împotriva sa în dosarul de executare nr.235/2015 al SCPEJ D., Cosoreanu &Asociații, la solicitarea creditoarei O. B. România SA.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.718 alin.7 Cod proc.civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Prinsentința civilă nr. 277 din 20.04.2015, Judecătoria Z. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Tribunalul Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că executarea s-a pornit pentru suma de 2.174.572,67 lei, astfel că sunt incidente dispozițiile art.94 alin.1 lit.j și art.95 alin.1 Cod proc.civ.
Pe rolul Tribunalului Teleorman cauza a fost înregistrată la data de 30.04.2015 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.255 din 20 mai 2015, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ziminicea și a constatat ivit conflict negativ de competență, înaintând dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea acestuia.
Tribunalul a reținut dispozițiile art.713 Cod proc.civ., potrivit cu care contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art.718 instanța competentă poate suspenda executarea.
Art. 650 Cod proc.civ. definește instanța de executare, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului și a reținut totodată că aceasta este competentă să soluționeze și contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, fără a face distincție în raport de sumele urmărite.
Cum contestatoarea are domiciliul în Z., Județul Teleorman, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Z..
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 29.05.2015 sub nr._ .
Soluționând conflictul de competență cu care a fost învestită, Curtea constată, după cum în mod corect a reținut tribunalul, că judecătoria a fost învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, cerere formulată în acord cu prevederile art.718 alin.7 Cod proc.civ.
Or, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.718 Cod proc.civ., rezultă că o asemenea cerere, de suspendare provizorie a executării, se poate formula atunci când împotriva executării silite sau a unui act de executare s-a formulat o contestație la executare silită, iar până la soluționarea contestației la executare s-a solicitat suspendarea executării silite, conform art.718 alin.1 Cod proc.civ., o eventuală suspendare provizorie dispusă conform alineatului 7 al textului urmând a produce efecte până la soluționarea cererii accesorii contestației la executare.
Prin urmare, cererea cu care a învestit petenta debitoare judecătoria a fost calificată în mod corect de tribunal ca fiind un incident în executarea silită, dat în competența instanței care soluționează contestația la executare.
Din coroborarea prevederilor art.713 alin.1 Cod proc.civ. cu art.650 alin.1 Cod proc.civ. (în forma aplicabilă litigiului, modificată prin Legea nr. 138/2014), curtea reține că cererea de contestație la executare se soluționează de instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Legea nu distinge, deci, în funcție de valoarea debitului urmărit, competența materială ca instanță de executare fiind atribuită judecătoriei, și, în lipsa unei dispoziții contrare aplicabile cauzei, curtea constată că în speță judecătoria de la domiciliul debitoarei petente, Judecătoria Z., era competentă material și teritorial a soluționa cererea de suspendare provizorie a executării silite, întemeiată pe art.718 alin.7 Cod proc.civ.
În temeiul art.135 Cod proc.civ., curtea va stabili, deci, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de contestatoarea T. N. M., CNP_, domiciliată în Z., .. 58, județul Teleorman, în contradictoriu cu intimata O. B. ROMÂNIA S.A., J40/_/1995, CUI_, cu sediul în București, .-68, sector 1, în favoarea Judecătoriei Z..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. R. T. F. J.
Red. I.R.T.
Tehnored. T.I./I.R.T
4 ex./04.07.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 675/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 680/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
