Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 10385/3/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 56 A
Ședința publică de la 03.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 837/11.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante A. D. și G. D. B., ambele cu domiciliul ales în București, .-138, corp B, parter, sector 5, având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă G. D. B. reprezentată de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul pârât M. București prin Primarul General și intimata reclamantă A. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatei reclamante G. D. B. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimatei reclamante G. D. B. solicită respingerea apelului ca nefondat și respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată. În ceea ce privește prescrierea dreptului material la acțiune apreciază că excepția este neîntemeiată ținând contractului de vânzare cumpărare atât de obiectul cererii de chemare în judecată, care este o acțiune în constatarea nulității absolute a actului juridic constând în oferta de donație invocată ca încheiată în mod nelegal, cât și de elementele care au fost arătate, respectiv lipsa unui element esențial al actului juridic constând în lipsa intenției a cauzei, respectiv a intenției de a dona și nu un motiv de viciere a consimțământului, cum susține în mod eronat apelantul.
Să se constate că nu au invocat lipsa consimțământului ci că autorii reclamantelor nu au avut intenția de a dona, deci a lipsit intenția și scopul acestora de a efectua o liberalitate. Acest aspect a fost probat cu înscrisuri. Arată că scopul acestor donații formale a fost de a se face o expropriere pentru o cauză de utilitate publică. Scopul real a fost ca pentru a nu se achita despăgubiri s-a ales calea donației.
Precizează că din declarațiile martorilor reiese că demolarea construcției a intervenit anterior aprobării formale a demolării.
Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Soluționând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 11.11.2013, reclamantele A. D. și G. D. B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primar General constatarea nulității absolute a ofertei de donație autentificate sub nr. 5191/17.07.1979 de notariatul de Stat al Sectorului 7 București.
În motivare, reclamantele au arătat, în esență, că prin contractul a cărui nulitate se solicită a fi constatată, autorii reclamantelor au dobândit imobilul situat actualmente în .. 7, sector 6 prin contractul încheiat în formă autentică la data de 30.12.1955, fiind obligați în anul 1979 să doneze statului terenul intravilan de 220 mp rămas după demolarea construcției, similar altor vecini de pe stradă.
Reclamantele arată că donația este nulă absolut pentru lipsa intenției de a gratifica, motivul real al încheierii contractului fiind voința de a evita eventualele măsuri cu caracter represiv ale regimului comunist, la care s-ar fi expus dacă ar fi manifestat opunere față de inițiativa autorităților.
În drept, au fost invocate disp. art. 948 pct. 4, art. 966 și art. 968 C.civ. 1864, iar în dovedire, s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu martori.
Pârâtul M. București, prin Primar General a depus întâmpinare (f. 54 dosar JS6), prin care a ridicat excepția necompetenței materiale a Jud. sectoruluji 6, apreciind că ar aparține competența instanței de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că oferta de donație a fost acceptată de fostul raion 23 August, corespondentul acestuia prezent fiind Consiliul Local sector 6, care ar fi îndrituit să stea în proces, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că viciul de consimțământ al violenței poate fi invocat numai pe cale de acțiune în anulare, prescriptibilă în 3 ani, iar termenul care a început să curgă în anul 1990 s-a împlinit.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând în esență că intenția donatorilor de a gratifica rezultă din semnătura lor, aplicată pe oferta de donație.
Prin sent.civ. nr. 1481/4.4.03.2014, Judecătoria sectorului 6 București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, față de valoarea imobilului ce a format obiectul donației, stabilită prin raportare la grila notarială, în lipsa valorii de impunere, la o sumă mai mare decât cea de 200.000 lei, fiind aplicabile disp. art. 94 lit.j) și art. 95 pct.1 NCPC.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 26.03.2014.
Prin încheierile interlocutorii de la 30.05.2014 și de la 27.06.2014, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției extinctive, pentru motivele acolo expuse.
Prin sentința civilă nr. 837 din 11.07.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis și a constatat nulitatea absolută a contractului de donație format prin oferta de donație autentificată sub nr. 5191/17.07.1979 la Notariatul de Stat Local al sectorului 7 București și prin acceptarea acestei oferte, prin decizia nr. 1444/18.09.1979 a Consiliului Popular al Municipiului București – Comitetul Executiv.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea de constatare a nulității absolute privește contractul de donație format prin oferta de donație autentificată sub nr. 5191/17.07.1979 la Notariatul de Stat Local al sectorului 7 București, prin care numiții P. F. și P. N., soți, au oferit spre donație terenul din .. 7, sector 7 (actualmente, după reorganizarea administrativă din anul 1979, sectorul 6) și prin acceptarea acestei oferte, prin decizia nr. 1444/18.09.1979 a Consiliului Popular al Municipiului București – Comitetul Executiv (f. 8, 9 dosar Judecătoria sectorului 6 București).
P. F. și P. N. au dobândit anterior proprietatea imobilului din .. 7 (teren în suprafață de 220 mp) prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3686/342 din 30.12.1955 (f. 10 dosar JS6).
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 26/12.05.2003 emis de BNP V. Baias (f. 13 dosar JS6) rezultă că moștenitoarea proprietarilor inițiali, P. N. și P. F., este reclamanta A. D., fiica acestora, celălalt fiu, P. C. (străin de moștenire) fiind la rândul său moștenit ulterior de reclamanta G. D. B., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 8/6.05.2010 emis de BNP D.C. P. (f. 14 dosar JS6).
Reclamanta A. D. a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul ce formează obiectul prezentei cauze, interesul său rezultând din aplicarea dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. din această lege.
Din adresa emisă la 14.07.1979 de Consiliul Popular al Sectorului 7 (f. 65 dosar JS 6) rezultă că scopul preluării imobilului situat în .. 7 a fost construirea unei spălătorii noi Nufărul, la o distanță suficientă de blocurile edificate pe . cuvinte, preluarea imobilul s-a petrecut din inițiativa statului, pentru realizarea unui interes public, fiind vorba despre o operațiune similară exproprierii, din perspectiva finalității sale.
Înscrisul menționat se coroborează cu declarația martorei E. A. V. L., care a relatat că preluarea imobilului s-a realizat la inițiativa statului, fără consultarea cetățenilor afectați – deci nici a soților P., părinții reclamantei – fiindu-le impusă soluția demolării construcției și a donării terenului statului. Mai mult, P. N. a fost foarte afectat de pierderea casei, decedând la scurt timp.
Aceleași aspecte rezultă și din declarația martorului N. M., care a relatat că membrii familiei reclamantelor erau supărați, întrucât au fost anunțați că „urmează să fie demolată casa lor, în care locuiau, nici vorbă să fi fost de acord, au fost forțați să-și cedeze proprietatea, ba mai mult, întâi construcția a fost demolată și abia apoi li s-a aprobat demolarea, fiind apoi puși să doneze terenul statului.”
Ca urmare, se impune concluzia că autorii reclamantelor de autoritățile statului să-și „doneze” casa și terenul statului, ca urmare a faptului că demolarea construcțiilor era iminentă și decisă anterior de autoritățile comuniste, fără consultarea cetățenilor afectați, donația fiind un simulacru menită să confere o aparență de legalitate unui act de spoliere a cetățenilor de proprietatea lor, fără respectarea dispozițiilor constituționale referitoare la protecția proprietății personale și a dispozițiilor legale referitoare la exproprierea cu plata unei despăgubiri (drepturi garantate, teoretic, sub imperiul Constituției din 1965). Ca urmare, donația este nulă absolut pentru lipsa cauzei (art. 966 C.civ. 1864).
Au fost înlăturate apărările pârâtului M. București, prin Primar General, întrucât simpla existență a semnăturii pe oferta de donație atestă doar exteriorizarea voinței de a contracta, așadar consimțământul, însă cauza (mobilul) încheierii actului, fiind o circumstanță psihologică, poate rezulta și din alte împrejurări concrete, serioase și univoce, care exclud intenția de a gratifica, fiind de altfel de notorietate că statul comunist s-a servit de instrumentul „ofertelor de donație” pentru a deposeda cetățenii de averea lor imobiliară, ocolind instrumentul juridic al exproprierii, care ar fi presupus și acordarea unei despăgubiri.
În raport de situația de fapt reținută, în temeiul art. 948 pct. 4 și art. 966 C.civ. 1864, tribunalul a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a contractului de donație format prin oferta de donație autentificată sub nr. 5191/17.07.1979 la Notariatul de Stat Local al sectorului 7 București și prin acceptarea acestei oferte, prin decizia nr. 1444/18.09.1979 a Consiliului Popular al Municipiului București – Comitetul Executiv.
În termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art.468 Noul Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. București prin Primarul General.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, în mod greșit (eronat) instanța de fond a admis acțiunea, neținând cont de prevederile legale din acest domeniu motivând în funcție de „circumstanțele concrete”, neexistând niciun document din care să rezulte lipsa intenției de a gratifica sau, opoziția față de această donație, a donatorului.
Prin definiție, donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit, prin care una din părți, numită donator, cu intenția liberală își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său cu un drept (real sau de creanță) mărind patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept fără să primească ceva în schimb.
Cum donația este un act juridic esențialmente irevocabil, caracter consacrat de către art. 801 Cod civil, potrivit căruia "donația este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului, care-l primește", apelantul-pârât apreciază că existența ofertei atestă fără dubiu că aceasta a fost intenția donatorilor, respectiv transmiterea cu titlu gratuit în favoarea statului prin donație a imobilului ce face obiectul ofertei.
Faptul că oferta de donație a fost făcută în perioada comunistă nu înseamnă automat și că autorul reclamantului a fost forțat în vreun fel să procedeze la încheierea acestei donații, la dosar neexistând nici o dovadă din care să rezulte că acesta s-ar fi opus preluării terenului.
Mai mult decât atât, deși însăși instanța de fond reține că art. 967 cod civil stabilește că "este valabilă convenția, deși cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrară", prezumția de valabilitate a cauzei actului juridic este în speță răsturnată de notorietatea faptului că donatorii imobilelor din timpul comunismului nu aveau intenția de a gratifica statul comunist, ci urmăreau să se sustragă abuzurilor comuniste.
Or, din câte se știe "notorietatea" nu ține loc de text de lege și, nu reprezintă un etalon pentru soluționarea cauzelor având ca obiect anulate donație.
Apelantul-pârât consideră că în mod greșit instanța a calificat ca fiind vorba de lipsa cauzei la încheierea donației, din motivarea acțiunii și din declarațiile martorilor, reieșind că este vorba de lipsa consimțământului, astfel motivarea acestora, invocată de către reclamanți, nu se regăsește în cauză, întrucât susținerile acestora pun problema unui viciu de consimțământ, respectiv cel al violenței, care determină sancțiunea nulității relative a actului și care trebuia invocată de reclamanți în termenul de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii de anulare a donației apelantul a arătat că n motivarea acțiunii, reclamantul în arătarea cauzelor de nulitate absolută a invocat lipsa consimțământului valabil exprimat. În acest caz, termenul de prescripție este cel dispus de art. 1 coroborat cu art. 9 din Decretul nr. 167/1958, respectiv 3 ani, iar pentru violență este de 1 an de la încetarea acesteia, respectiv 1990.
Sancțiunea prevăzută de lege pentru violență – viciu al voinței juridice – este nulitatea relativă a actului juridic încheiat ca urmare a exercitării sau folosirii ei în acest scop. Aceasta rezultă din prevederile art. 956 Cod civil, potrivit căreia, convenția făcută prin eroare, violență sau dol nu este nulă de drept, ci dă loc numai acțiunii în anulare. Dreptul la acțiunea în anulare pentru violență este prescriptibil în cadrul termenelor de prescripție prevăzute de lege.
Vicierea consimțământului este cauză de nulitate relativă și nu cauză de nulitate absolută. Consideră a intervenit prescripția, termenul în care poate fi cerută anularea unui act care a fost lovit de nulitate relativă este de 3 ani de la data încetării violenței. Este de esență faptul că, în conformitate cu art. 958 Cod procedură civilă care evocă cauzele care conduc la nulitatea actelor încheiate fără consimțământ sau cu un consimțământ viciat «simpla temere reverențiară, fără violență nu poate anula convenția».
Față de aceasta, apelantul-pârât consideră intervenită prescripția dreptului la acțiune pe acest motiv invocat de reclamanți.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este nefondată critica vizând greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, prin acțiunea introductivă, intimații - reclamanți au solicitat nulitatea absolută a ofertei de donație autentificată sub nr. 5191 din 17.07.1979, pentru lipsa intenției de a gratifica, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 948 pct. 4, art. 966 și art. 968 C. civ.
În mod particular, în cazul contractului de donație, lipsa intenției de a gratifica (animus donandi) conduce la lipsa cauzei liberalității, care constituie un motiv de nulitate absolută, iar regimul juridic al nulității absolute se caracterizează prin imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea acestei nulități.
Pe fondul cauzei de nulitate a ofertei de donație autentificată sub nr. 5191 din 17.07.1979, Curtea reține că pentru a fi valabilă, aceasta trebuie să cuprindă voința donatorului în sensul de dispune în mod actual și irevocabil de un drept în favoarea unei alte persoane, fără ca acest element activ al patrimoniului să fie înlocuit în patrimoniul său printr-o valoare echivalentă. Intenția de a dona trebuie să fie neîndoielnică, iar lipsa acesteia afectează validitatea actului.
Potrivit art. 948 pct. 4 și art. 966 C. civ. de la 1864, aplicabile față de dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 71/2011, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, sancțiunea ce operează pentru lipsa sau nevalabilitatea cauzei unei convenții fiind nulitatea absolută a acesteia.
Există două elemente ce compun cauza actului juridic, și anume scopul imediat (causa proxima) și scopul mediat (causa remota). Scopul imediat, numit și scopul obligației, este stabilit pe categorii de acte civile, iar în actele juridice cu titlu gratuit, cum este și cazul donației de față, acest scop trebuie sa con stea în intenția de a gratifica (animus donandi). Scopul mediat, numit și scopul actului juridic, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.
Se mai reține că, împreună cu consimțământul, cauza formează voința juridică, iar unul dintre principiile de bază ale dreptului civil român este acela ai priorității voinței reale a contractanților, astfel că, în particular, în materie de liberalități, pentru că donația este în mod precumpănitor opera dispunătorului, ceea ce se cere a fi ocrotită cu precădere este voința donatorului.
Or, în cauza de față, din probatoriul administrat, rezultă cu prisosință că este exclusă existența unei intenții liberale, de a gratifica statul, din partea autorilor reclamantelor, din declarația martorului audiat în cauză rezultând că oferta de donație s-a încheiat în vederea demolării locuinței, pentru sistematizarea zonei și realizarea unui interes public, respectiv pentru a se construi spălătoria chimică „Nufărul”.
Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că oferta a fost efectuată într-o perioadă în care statul obliga proprietarii, prin presiuni fizice și morale, să-și cedeze proprietățile, refuzul de a da curs acestor cereri putându-se solda cu consecințe grave asupra libertății persoanei, împrejurare care prezumă lipsa cauzei actului juridic de donație.
Prin urmare, scopul imediat urmărit de autorii reclamanților atunci când au formulat oferta de donație, nu a fost nicidecum intenția de a gratifica statul ci doar intenția de a pune capăt presiunilor la care erau supuși de autoritățile statului, în contextul în care locuința urma a fi demolată pentru sistematizarea zonei.
Într-o asemenea ipoteză, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că lipsește animus donandi din partea autorilor reclamantelor, element esențial ce intră în componența cauzei actului juridic civil, neputând fi aplicat mecanismul care determină în forul interior personal intenția de a gratifica statul. Lipsa acestui element are consecință directa asupra validității contractului de donație, inclusiv asupra ofertei de donație, în sensul nulității absolute, potrivit dispozițiilor art. 966 C. civ. de la 1864.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, Curtea în baza art.480 alin. (1) Noul C.proc. civ. civilă va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 alin. (1) Noul Cod procedură civilă, va fi obligat apelantul pârât, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata G. D. B., reprezentând onorariu apărător conform chitanței aflată la dosar (fila 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 837 din 11.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A. D. și G. D. B., ambele cu domiciliul ales în București, .-138, corp B, parter, sector 5.
Obligă pe apelant la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata G. D. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. Z.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 6 ex.
05.03.2015
Jud. fond: L. G. Z.
| ← Anulare act. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 177/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
