Cereri. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3387/87/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.105A
Ședința publică de la 27 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții-revizuenți B. I. și B. Raclița, cu domiciliul ales la avocat C. M., în București, Calea Rahovei nr.266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, împotriva sentinței civile nr.710/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. M. A. prin Primar, cu sediul în A., ., județul Teleorman și . – SDFEE A., cu sediul în A., ..43-47, județul Teleorman, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, anulare act, pretenții, alte cereri”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 20 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 27 februarie 2015.
CURTEA
Asupra cererii de apel reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3668 din 16.12.2002 Tribunalul Teleorman a respins cererea formulată de reclamanții B. I. și B. Raclița împotriva dispoziției nr. 247 din 04.10.2002 emisă de Primarul M. A., în baza Legii nr. 10/2001, dispoziție de respingere a notificării pentru lipsa calității reclamanților de persoane îndreptățite la despăgubiri.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 300 din 23.05.2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, calea de atac a fost respinsă.
Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți împotriva hotărârii menționate, potrivit deciziei nr. 1924 din 10.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a reținut că reclamanții au încercat să-și dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o sentință care nu era irevocabilă și care nu putea fi avută în vedere de către instanța de apel.
La data de 21.08.2013 petenții B. Raclița și B. I. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 3668 din 16.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, solicitând anularea hotărârii și rejudecarea cauzei, în baza art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece ulterior pronunțării sentinței menționate au intrat în posesia unei hotărâri irevocabile, care atestă calitatea reclamanților de proprietari ai imobilului trecut în proprietatea statului și demolat.
Revizuenții au depus la dosar copie de pe sentința civilă nr. 1259 din 16.04.2003 pronunțată de Judecătoria A., definitivă prin neapelare, sentință prin care instanța a constatat că între reclamantul B. I. și numitul M. G. a intervenit vânzarea-cumpărarea unui imobil compus din casă de locuit și teren, pentru prețul de 120.000 lei, iar în considerente, instanța a reținut existența unei chitanțe de vânzare sub semnătură privată, datată 1.11.1985.
Prin sentința civilă nr. 648 din 26.11.2013 Tribunalul Teleorman a respins cererea de revizuire, reținând existența unei excepții procesuale, însă hotărârea a fost casată cu trimitere spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 144 A din 4.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Rejudecând cererea de revizuire formulată de petenții B. Raclița și B. I., Tribunalul Teleorman a pronunțat sentința civilă nr. 710 din 18.11.2014 prin care a respins cererea, cu motivarea că înscrisul nou nu a existat la data pronunțării hotărârii de respingere a notificării, în condițiile în care hotărârea judecătorească, invocată ca fiind un act nou în cererea de revizuire, a fost pronunțată după aproximativ un an de la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel revizuenții B. susținând că, deși calitatea de proprietari ai imobilelor demolate nu le-a fost niciodată contestată de stat, și că, deși se află în posesia unui act juridic ce dovedește calitatea lor de proprietari ai locuinței demolate, având dreptul la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, totuși, cererea lor a fost respinsă, în mod ilogic, dreptul lor de proprietate fiind rămas fără substanță și prerogative. De asemenea, revizuenții au susținut că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a revizuirii.
Apelul nu este fondat.
Instanța de fond a reținut, în mod legal, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, deoarece actul pretins a fi nou nu a existat la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere, or, este de principiu că pentru admisibilitatea revizuirii în baza art. 322 pct. 5 c. pr. Civ. este necesară prezentarea unui act care a existat la data pronunțării hotărârii, dar nu a putut fi depus la dosar, din motive obiective, prevăzute limitativ de lege. De aceea, calea revizuirii este o cale de atac de retractare, deoarece implică premisa existenței unui act pe care instanța nu l-a avut în vedere.
Însă, în speță, cererea reclamanților a fost respinsă pentru lipsa calității de proprietari, iar revizuirea se cere pentru că, ulterior, reclamanții -revizuenți au intrat în posesia unei hotărâri de constatare a încheierii unui act juridic în anul 1985.
Pentru că s-a pus în discuție, în faza apelului, inclusiv caracterul determinant al înscrisului, pretins a fi nou, în raport de sentința a cărei revizuire se cere, instanța reține că înscrisul nici nu are valoarea probatorie presupusă de revizuenți, deoarece în cazul în care hotărârea ar fi calificată constitutivă de drepturi, aspect care rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1259 din 16.04.2003, atunci, dreptul de proprietate a fost transmis către reclamanții - revizuenți, prin efectul hotărârii, la data de 16.04.2003, rezultând că aceștia pot dovedi, în prezent, dreptul de proprietate asupra imobilului expropriat, dar nu au putut dovedi această calitate în procesul finalizat prin sentința civilă nr. 3668 din 16.12.2002 a cărei revizuire se cere, deoarece reclamanții - revizuenți nici nu erau proprietari ai imobilului la data de 16.12.2002, ci au devenit proprietari odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 1259 din 16.04.2003.
De aceea, prin efectul constitutiv de drepturi al hotărârii din 2003 a fost dovedit irevocabil că reclamanții nu erau proprietari ai imobilului la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, respectiv la data de 16.12.2002 și, având în vedere că hotărârea din 2003 nici nu exista la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere, calea de atac – revizuirea - formulată de petenții B. este inadmisibilă, aspect reținut legal de instanța de fond, cu consecința respingerii ca nefondat a apelului, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
Instanța precizează că, adresa nr. 2733 din 09.04.1997 (fila 41 dosar apel) emisă de Ministerul de Interne, nu are nici o relevanță în acest proces, deoarece se referă la o evacuare a revizuenților dintr-un apartament în care au locuit în calitate de chiriași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de apel formulată de apelanții-revizuenți B. I. și B. Raclița, cu domiciliul ales la avocat C. M., în București, Calea Rahovei nr.266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, împotriva sentinței civile nr.710/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. M. A. prin Primar cu sediul în A., ., județul Teleorman și . – SDFEE A. cu sediul în A., ..43-47, județul Teleorman.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. P. P. F.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. GC 6 ex
03.04.2015
Jud. fond. T. Teleorman V. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
