Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 36038/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.63 A
Ședința publică din data de 05.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții reclamanți D. I. și D. M., domiciliați în București, ..58, sector 5, împotriva sentinței civile nr.480/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul ales la DGRFPB, București, . Gerota, nr.13, sector 2, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6.
Apelul nominal și referatul cauzei au fost făcute anterior calificării căii de atac, prin încheierea de ședință din data de 05.02.2015, judecata cauzei continuând în complet de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul apelanților reclamanți D. I. și D. M. solicită admiterea apelului și respingerea excepțiilor formulate de intimați, având în vedere că reclamanții aveau deja o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă cu privire la revendicarea terenului în baza Legii nr.18/1991, iar în ceea privește revendicarea imobilului ce a fost demolat urma să fie despăgubiți în baza Legii nr.10/2001, chiar dacă această lege a fost ulterior modificată prin Legea nr.165/2013 și Legea nr.368/2013. Apreciază că nu mai era nevoie ca reclamanții să reia procedura în baza Legii nr.10/2001, având în vedere că dosarul era deja format în baza Legii nr.18/1991 cu privire la revendicarea acestei sume.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV a civilă la data de 11.11.2013, reclamanții D. cu I. și D. M. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții M. General prin Primar General, C. Națională pentru Restituirea Proprietăților și M. Finanțelor Publice să le acorde măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 165/2013, cu aplicarea art. 50 și 501 din Legea nr. 10/2001, precum și să stabilească valoarea imobilului la valoarea acestuia de circulație.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de legatari universali ai numitului D. I., titular al dreptului de proprietate, alături de soția sa, D. E., asupra terenului în suprafață de 300 mp și construcție. Reclamanții au arătat că la data de 14.07.1997, ICRAL Berceni le-a comunicat aspectul că imobilele se află în proprietatea statului, conform deciziei nr. 58/1977. În continuare, au menționat că prin decizia nr. 2531/05.10.1998 au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, dar prin prezenta cerere solicită despăgubiri pentru construcția demolată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, cu aplicarea art. 50 și 501 din Legea nr. 10/2001.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, pârâtul M. Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, motivat de faptul că imobilul menționat nu se află în proprietatea sa, neavând nici atribuții de validare sau invalidare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege.
Prin întâmpinare, pârâta C. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, față de aspectul că procedura instituită de Legea nr. 165/2013 este în curs și până la finalizarea acesteia, reclamanții nu pot învesti instanța de judecată, fiind aplicabile dispozițiile art. 4 din lege.
Prin sentința civilă nr.480/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis excepția prematurității cererii invocată de pârâți, s-a respins ca prematur formulată cererea formulată de reclamanții D. I. și D. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București, Prin Primarul General, pârâtul M. Finanțelor Publice, și pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele.
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, „entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.”
Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014, astfel cum dispune alin. 2 al aceluiași articol.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului – Secția a IV-a Civilă la data de 11.11.2013, deci după data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel încât dispozițiile enunțate sunt incidente în speță.
Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor enunțate anterior, excepția prematurității formulării cererii este de ordine publică, astfel încât aceasta a fost pusă în discuția reclamanților.
Pe fondul excepției, Tribunalul a constatat că nu s-a împlinit termenul legal prevăzut de art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2014, abia după expirarea acestuia reclamanții putând sesiza instanța cu o cerere de soluționare a notificării, în situația în care entitatea investită nu a dat curs solicitării.
De asemenea, tribunalul a reținut și motivarea Curții Constituționale din decizia 88/27.02.2014, respectiv:
„Curtea reține că, prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art.33 din Legea nr.165/2013 se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanței de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. Efectul juridic al soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în sensul respingerii acțiunilor menționate ca „devenite premature”, constituie o evidentă încălcare a liberului acces la justiție ș i, prin urmare, o nesocotire a dispozițiilor constituționale ale art.21 alin.(2) potrivit cărora „Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.
57. Astfel, Curtea reține că introducerea în cadrul unui proces în curs a unui impediment care tinde să nege dreptul de acces liber la justiție al persoanei interesate încalcă prevederile art.21 alin.(1) și (2) din Constituție.
58. În consecință, Curtea constată că dispozițiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, respectiv 20 mai 2013.”
Pentru aceste motive, Tribunalul a admis excepția prematurității formulării cererii și a respins cererea ca prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții D. I. și D. M..
În motivarea recursului, recurenții au arătat că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 483, 488 pct.7 NCPC.
Recurenții au arătat că instanța a respins acțiunea ca prematur introdusă față de Legea nr. 165/2013, dar în speță exista o hotărâre pronunțată în dosarul nr.1841/1998, respectiv decizia nr. 2531 A/5.10.1998 a Tribunalului București secția a III-a civilă, irevocabilă, pusă în executare prin Dispoziția Primarului General nr.1702 din 15.11.1999, modificată prin Dispoziția Primarului General nr. 145 din 01.02.2000, prin care recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, dar în momentul respectiv nu se plăteau despăgubiri pentru construcția demolată.
Acțiunea formulată de reclamanți a fost pentru a urgenta aplicarea Legii nr.10/2001, cu aplicarea art. 21 din Legea nr. 165/2013.
În consecință, recurenții au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca pârâtele să fie obligate la stabilirea despăgubirilor potrivit legii și să respecte decizia nr. 2531 A din 5.10.1998 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă.
Intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat .
Recurenții au formulat răspuns la întâmpinare arătând că excepția prematurității este neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 5.02.2013 Curtea a calificat drept apel calea de atac exercitată în cauză ținând seama de faptul că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a aplicare a Noului Cod de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului și examinând sentința apelată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a respins cererea ca prematur formulată reținând incidența dispozițiilor art. 33 din Legea 165/1995, în condițiile în care a pornit de la premisa că obiectul cererii îl reprezintă soluționarea pe fond a notificării formulate în baza Legii 10/2001, căreia entitatea învestită nu i-a dat curs.
Curtea constată că prima instanță nu a fost învestită însă cu o astfel de cerere, reclamanții solicitând acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 165/2013 și art. 50 și 50 ind. 1 din legea 10/2001 pentru construcția demolată,
în baza deciziei nr. 2531 A/05.10.1998 pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă. Prin această decizie s-a constatat nulitatea deciziei nr. 58/14.01.1997 emisă de fostul CGMB, privind imobilul din .. 47, sector 5, alcătuit din construcție și teren în suprafață de 300 mp trecut în proprietatea statului și au fost obligate pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul.
Prin dispoziția nr. 145/01.02.2000 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a restituit terenul în suprafață de 300 mp menționat în decizia nr. 2531 A/05.10.1998.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii la valoarea de circulație a construcției demolate, susținând că în urma deciziei nr. 2531 A/05.10.1998 pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă nu au dobândit și drepturile bănești asupra construcției, fără a formula însă notificare în temeiul Legii 10/2001, astfel cum a reținut tribunalul.
Prin urmare, având în vedere că prima instanța s-a pronunțat cu privire la altceva decât s-a cerut și nu a intrat în judecata fondului cererii cu care a fost învestită, având în vedere și faptul că apelanții au solicitat trimiterea spre rejudecare, în temeiul art. 480 alin. 2 și alin. 3 teza a II a NCPC, Curtea va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți D. I. și D. M., domiciliați în București, ..58, sector 5, împotriva sentinței civile nr.480/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, M. Finanțelor Publice, cu sediul ales la DGRFPB, București, . Gerota, nr.13, sector 2, M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6.
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I./ 7ex.
Jud. fond: M. A. B.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 39/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
