Legea 10/2001. Decizia nr. 552/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 552/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 552/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.552 A
Ședința publică din data de 12.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. S.
JUDECĂTOR: A. C. B.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află pronunțarea în apelurile declarate de apelantul reclamant A. C., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. O. I. V., cu sediul în București, ., ., ., și de apelanta pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, . Ș., nr.50, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1036/22.09.2014pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 24.04.2014, contestatorul A. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.), contestație împotriva deciziei nr. 20/20.03.2014 emisă de A. pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând anularea dispoziției nr. 20/20.03.2014 emisa de A. pentru Administrarea Activelor Statului cu privire la soluționarea notificării introdusa de autoarea mea, A. E.; să se constate că petentul are calitatea de proprietar al imobilului teren în suprafață de 260 mp, situat în municipiul B., .. 8, fosta ., fost nr. 44, preluat de stat fără titlu; să se constate că imobilul, proprietatea autoarei sale, a trecut in mod abuziv si fără titlu in proprietatea statului; să se dispună obligarea paratei la acordarea de despăgubiri in echivalent, conform legilor speciale in vigoare.
În motivarea contestației, s-a arătat că prevalându-se de prevederile Legii nr. 10/2001, autoarea sa, A. E., a formulat prin intermediul executorului judecătoresc P. A. notificarea nr.161/2001, înregistrată la Prefectura Județului B. sub nr. 5595/11.06.2001 si respectiv nr. 2698 din 15.03.2004 si la Primăria Municipiului B., sub nr._/18.12.2001 și nr. 5836/21.04.2004.
Prin notificarea formulată, autoarea petentului, A. E., a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele, teren si construcție, situate in municipiul B., .. 8, ce au fost preluate abuziv de către stat in anul 1970, având în vedere că restituirea în natură nu mai este posibilă, întrucât construcțiile au fost demolate, iar terenul este in prezent ocupat de alte edificii.
Imobilul notificat era compus din 260 mp teren din care 224 mp suprafața construita precum și din următoarele construcții: corpul 1 din plan parter, 4 camere, magazin, bucătărie, debara, casa scării și plan etaj compus din 9 încăperi și hol, fiind construite din cărămida, cu învelitoare din tabla, pardoseală din scândura cu ciment, H - 6,5 m.
Prin dispoziția nr. 483/22.12.2011 emisă de Primarul Municipiului B. s-a recunoscut calitatea de persoana îndreptățită a contestatorului, ca unic moștenitor al defunctei sale mame, A. E., și s-a dispus „acordarea de despăgubiri in echivalent (...) pentru valoarea de piața corespunzătoare construcțiilor parter si etaj, în suprafață construită de 224 mp, situate în Municipiul B., . nr. 8, fosta ., fost nr. 44, preluate de stat fără titlul legal”.
În ceea ce privește imobilul-teren în suprafață de 260 mp, prin aceeași dispoziție (nr. 483/22.12.2011), s-a arătat că prin adresa 19.872/29.11.2011, o copie a notificării, împreună cu documentele anexate acesteia, a fost înaintată Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. București (actuală A.A.A.S.), pentru ca aceasta instituție să emită o decizie motivată cu privire la terenul în suprafață de 260 mp preluat de stat, fără titlu legal, în Municipiul B., .. 8.
Decizia nr. 20/20.03.2014 emisă de A.A.A.S este vădit nelegală, întrucât din interpretarea coroborată a tuturor înscrisurilor depuse, petentul a făcut pe deplin dovada dreptului său de proprietate.
Astfel, din contractul de vânzare nr. 85/13.01.1945 rezultă că autorii săi au dobândit in proprietate imobilul (teren si construcție) situat în .. 8, B., jud. B., construcția fiind identificata prin arătarea încăperilor, iar terenul fiind delimitat prin indicarea vecinătăților, neputând exista niciun dubiu cu privire la ceea ce s-a transmis.
Aceste concluzii sunt susținute si de memoriul tehnic/proiect nr. 510 din 1968 in care se arata ca autorii petentului figurează înregistrați in Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni la nr. 89/13.01.1945 ca proprietari atât ai construcției in suprafața de 224 mp cat si ai imobilului teren, in suprafața de 269 mp.
Intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1036/22.09.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul A. C., în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.), a anulat Dispoziția nr. 20/20.03.2014 emisă de AAAS, a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție în favoarea contestatorului, în sensul propunerii de măsuri reparatorii în echivalent sub forma punctelor compensare, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul - teren în suprafață de 198 mp situat în Municipiului B., .. 8 și a obligat pârâta să plătească contestatoarei suma de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr.20/20.03.2014 a fost respinsă notificarea formulată de A. E., ulterior decedată, prin moștenitor A. C., pentru imobilul teren în suprafață de 260 mp, din care 224 mp construiți, situat în Municipiul B., .. 8.
Notificarea a fost respinsă pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat și nici dovada preluării de către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 1, 2, 23, 24 din Legea nr. 10/2001.
Contestația este întemeiată în parte, pentru cele ce succed.
În privința calității de persoană îndreptățită la restituire, în sensul art. 3 din legea nr.10/2001, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la 13.01.1945 E. Gh. A. și Gh. A. au dobândit imobilul compus din prăvălie și locuință, cu următoarele vecinătăți: . Soc. Dacia România, stradă și L. S..
Astfel cum rezultă din relațiile comunicate de Serviciul Județean B. al Arhivelor Naționale, A. G. și A. E. au fost cunoscuți și sub numele de A., acesta din urmă fiind ulterior numele menționat atât în actele de stare civilă cu privire la aceștia, cât și cu privire la reclamant, care în certificatul de naștere îi are menționați ca părinți pe A. E. și A. G..
A. G. a decedat la 28.10.1973, fiind moștenit, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1185/28.09.1982 de soția supraviețuitoare, A. E..
Aceasta din urmă a decedat la 17.07.2005, iar potrivit certificatului de calitate nr. 145/26.07.2005, unicul său moștenitor este reclamantul A. C..
De altfel, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 483/22.12.2011 a Primarului Mun. B. a fost admisă notificarea depusă de autoarea reclamantului, A. E., cu privire la construcțiile aflate pe terenul situat în .. 8, fostă ., fost nr. 44, propunându-se acordarea de despăgubiri în echivalent conform legii speciale.
Prin aceeași dispoziție, notificarea cu privire la terenul pe care au fost situate construcțiile a fost înaintată spre soluționare intimatei A.A.A.S, constatându-se că terenul s-a aflat în patrimoniul unei societăți care a fost supusă procesului de privatizare, iar în prezent se află în patrimoniul ..
Cu alte cuvinte, tribunalul a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de legea nr.10/2001, în sensul art. 3 din această lege, în calitatea sa de moștenitor al fostului proprietar, A. E., cu privire la bunurile care au fost dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare din 13.01.1945.
Tribunalul a apreciat că părțile contractului încheiat în anul 1945 au intenționat vânzarea întregului imobil situat la adresa menționată, înțelegând prin aceasta atât construcțiile cât și terenul aferent acestora, construit și neconstruit, astfel cum acesta este delimitat de vecinătățile indicate în contract.
Prin urmare, tribunalul a reținut că reclamantul este moștenitorul persoanei îndreptățite, A. E., inclusiv cu privire la terenul din .. 8.
Cât privește dovada preluării abuzive a terenului, din relațiile comunicate de Arhivele Naționale - Serviciul Județean B., tribunalul a reținut că au fost identificate cererile autorilor reclamantului, A., zis A. G., care acceptă demolarea imobilului din ..8 figurând în „tabelul nominal cu familiile ce intră în zona de demolare de la centru”.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamantul A. C. și pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului.
În apelul declarat de către pârâta AAAS, se arată că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat și nici dovada preluării imobilului de către stat.
Se apreciază că în cauză nu erau îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece dosarul administrativ nu conținea toate elementele necesare în vederea emiterii unei decizii de propunere de măsuri compensatorii.
Apelantul pârât precizează că nu se putea emite o decizie cu propunere de măsuri compensatorii, deoarece nu deținea documentul depus ulterior, și anume ordonanța de adjudecare.
În cel de-al doilea motiv de apel, se arată că pârâta a fost obligată în mod nelegal la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceste cheltuieli nu sunt datorate, neputându-se reține reaua credință sau comportare neglijentă, pricinuită prin apărarea sa în proces.
În apelul formulat de către reclamant se expun circumstanțele de fapt ale cauzei, și, ulterior se menționează faptul că suprafața de teren pentru care a solicitat și solicită acordarea de despăgubiri este de 269 mp, așa cum reiese din memoriul tehnic nr. 510/1968, memoriu întocmit în vederea vânzării imobilului.
Apelantul reclamant invocă și dispoziția nr. 483/2011 emisă de Primarul Municipiului București prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția ce a aparținut autorilor săi, cu o suprafață construită de 224 mp.
De asemenea, se arată că instanța nu trebuia să dea prevalență valorii menționate în cuprinsul Ordonanței de adjudecare nr. 991/1932, ci a valorii arătate în memoriul tehnic din anul 1968, care a fost întocmit de către specialiști ai Serviciului Proiectări din cadrul Întreprinderii Gospodăria Comunală și la un moment mai apropiat de deposedare referindu-se chiar la autorii reclamantului.
Se arată prin actele doveditoare, potrivit art. 23.1 lit. d din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 că, prin „acte doveditoare” se înțelege, orice act emanând de la autoritate din perioada respectivă care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective.
În speță, atât reclamantul, cât și pârâtul au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de către partea adversă, ca fiind neîntemeiat.
Analizând apelurile declarate, raportat la sentința apelată și la criticile formulate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâtă, Curtea constată că acesta este nefondat.
Nedepunerea de către reclamant a actelor doveditoare în faza administrativă nu poate avea drept consecință, imposibilitatea depunerii acestor acte în fața instanței.
Prin decizia nr. 155/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că nici o prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară, iar a considera altfel, ar însemna să se aducă atingere principiului liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție.
Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate doar în etapa administrativă de soluționare a notificării, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției.
Teza contrară nu poate fi acceptată pentru că aceasta ar lipsi de conținut etapa judiciară a soluționării notificării, de esența căreia este caracterul contradictoriu al dezbaterilor, ce implică posibilitatea conferită părților de a administra probe în scopul satisfacerii drepturilor subiective deduse judecății. Administrarea probatoriului constituie elementul esențial al judecății, astfel că a nu da posibilitatea părții ce se adresează justiției să administreze probe noi față de cele administrate în etapa administrativă, ar echivala în fapt cu o judecată formală, contrară dreptului la un proces echitabil în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O și ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituție.
Așadar, nedepunerea ordonanței de adjudecare nr. 911/1932, în faza administrativă, ci doar în faza judiciară, nu poate avea ca efect neluarea în considerare a acestui înscris doveditor.
În ceea ce privește dovada preluării abuzive a terenului, Curtea constată că la dosar există dovada faptului că autorul reclamantului A., zis A. G., a acceptat demolarea imobilului în litigiu, figurând în tabelul nominal cu familiile care intră în zona de demolare de la centru.
Și critica din cel de-al doilea motiv de apel este neîntemeiată.
În speță, pârâta s-a opus admiterii acțiunii în fața instanței de fond și a formulat întâmpinare în acest sens.
Instanța de fond, Tribunalul București, a admis contestația formulată de către petent, astfel încât, se concluzionează că pârâtul a căzut în pretenții.
Conform art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, partea care pierde procesul este obligată la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Procedând astfel, instanța a respectat dispozițiile procedurale menționate.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamant, Curtea de Apel constată de asemenea că și acesta este neîntemeiat.
Din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1945 și atașat la fila 7 din dosar, reiese că autorul reclamantului a cumpărat o locuință, din descrierea imobilului cumpărat însă, rezultă faptul că, ceea ce s-a cumpărat, a fost imobilul așa cum a fost el dobândit prin licitație publică, cu ordonanța de adjudecare nr. 991/1932, fiind menționate vecinătățile terenului.
Concluzionându-se așadar că prin vânzarea-cumpărare din anul 1945 s-a înstrăinat imobilul în ansamblu, așadar construcție și teren, instanța constată că, așa cum reiese din ordonanța de adjudecare nr. 991/1932, suprafața de teren dobândită a fost terenul de 198 mp, și nu așa cum susține reclamantul, 269 mp.
Faptul că într-o măsurătoare din anul 1968 se menționează o suprafață mai mare, nu reprezintă un criteriu care să conducă la neluarea în considerare a unei ordonanțe de adjudecare, titlul în baza căruia vânzătorul i-a înstrăinat imobilul autorului petentului.
Memoriul tehnic din anul 1968, atașat la fila 8 din dosarul instanței de fond, nu este un înscris care să dovedească dreptul de proprietate al autorilor reclamanților, în sens contrar celor ce reies indubitabil din ordonanța de adjudecare.
Nici aspectul acordării către petent a unor despăgubiri pentru o construcție într-o suprafață mai mare decât cea a terenului, nu poate fi luată în considerare pentru a dovedi în contra unui act autentic, proprietatea asupra unei alte suprafețe de teren.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel constată că ambele apeluri sunt nefondate și urmează a le respinge ca atare, conform art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, ambele apeluri declarate de apelantul reclamant A. C. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. O. I. V., cu sediul în București, ., ., . și de apelanta pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului cu sediul în București, . Ș., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1036/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. S. A. C. B.
GREFIER
D. M.
Red. GS
Tehnored. GC 4 ex
18.11.2015
Jud. fond A. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1136/2015. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1133/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
