Legea 10/2001. Decizia nr. 379/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 7363/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 379 R
Ședința publică de la 26 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: ANTONELA CĂTĂLINA BRĂTUIANU
JUDECATOR - G. S.
JUDECĂTOR - D. M. G.
GREFIER - G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant B. M. împotriva sentinței civile nr.26 din 14.03.2014 pronunțată Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G. prin Primar și intimata intervenientă N. S. R..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant B. M., prin apărător, avocat C. L., cu împuternicirea avocațială .-_/2014, lipsind intimatul pârât M. G. și intimata intervenientă N. S. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, în data de 19.02.2015, intimatul pârât M. G. a depus întâmpinare care a fost comunicată.
Recurentul reclamant B. M., prin apărător, arată că nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurentul reclamant B. M., prin apărător, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris. Arată că instanța de fond a reținut că reclamantul B. M. nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren, astfel cum a fost ea identificată prin expertiza administrată în cauză. Solicită ca instanța să aibă în vedere contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1935, prin care R. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren pe care se aflau două magazii de cereale și împrejurarea că R. I. a primit în data de 30.06.1939 din partea Primăriei G. – Serviciul Tehnic, permisiunea de a construi casa, pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii, în prezent casa fiind demolată, iar această permisiune este însoțită de o schiță pe scara 1/100, din care rezultă cu exactitate locul în care era amplasată casa și cele două magazii, aspecte care au fost avute în vedere de către expert atunci când a determinat suprafața. Arată că din partea de sus a schiței rezultă amplasamentul construcțiilor. Apreciază că expertiza efectuată
în cauză și care nu a fost omologată de instanță stabilește limitele proprietății. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. 59/15.01.2013 la Tribunalul G., reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. G. reprezentat prin Primar solicitând: să constate refuzul pârâtului de a modifica/completa dispoziția nr. 3562/07.11.2011, în sensul recomandărilor făcute de Instituția Prefectului Județului G., prin adresa nr. 4431/30.03.2012 – adresă prin care această instituție a refuzat emiterea avizului de legalitate pentru dispoziția primarului susmenționată; să anuleze adresa nr._/12.12.2012 emisă de Primăria Municipiului G., comunicată reclamantului la 18.12.2012; să oblige pârâtul să modifice dispoziția nr. 3562/07.11.2011, în sensul soluționării complete a celor două notificări formulate de reclamant – notificarea nr. 39/06.02.2002 și, respectiv, notificarea nr. 70/11.02.2002 formulată de N. S. R., ambele având ca obiect întregul imobil situat în G., ., care a aparținut autorului lor, Racasanu I., cu consecința recunoașterii dreptului lor de a beneficia de măsuri reparatorii pentru întregul imobil din ., compus teren în suprafață de 2008,12 mp și din construcții în suprafață de 772,73 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 07.12.2011 prin dispoziția nr. 3562, Primarul Municipiului G. a soluționat cele două notificări formulate de el și N. S. R. baza Legii nr. 10/2001.
Prin cele două notificări a fost solicitată restituirea în natură către persoanele îndreptățite a întregului imobilul situat în orașul G., ..
Prin dispoziția nr. 3562/2011 a fost respinsă cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri în cote părți ideale, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru imobilul din G., ., compus din teren în suprafață de 200 mp și construcții în suprafață de 59 mp.
Potrivit procedurii prevăzute de legea specială, dispoziția emisă de Primarul Municipiului G. a fost înaintată Prefecturii Județului G. în vederea emiterii avizului de legalitate.
Prin adresa nr. 4431/30.03.2012, Prefectul județului G. a refuzat emiterea avizului de legalitate pentru dispoziția amintită, constatându-se că notificările persoanelor îndreptățite nu au fost soluționate integral – respectiv că s-a solicitat restituirea terenului imobil, inclusiv a celor două magazii cu 8 ochiuri, împreună cu întreg terenul și toate utilitățile acestui imobil, iar prin dispoziție a fost propusă acordarea măsurilor reparatorii numai pentru o suprafață de teren de 200 mp și pentru o construcție în suprafață de 9 mp (apartamentul nr. 1).
În susținerea acestui punct de vedere, Prefectul județului G. se întemeiază pe Borderoul cuprinzând imobilele naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950 și administrare de IGOG, potrivit cu care, la poz. 316 figurează I. Racasanu cu două magazii cu 9 ochiuri în ., iar la poz. 385 figurează cu apartamentul nr. 1 la aceeași adresă (clădire în suprafață de 50 mp și teren de 200 mp).
În finalul acestei adrese, Instituția Prefectului face mențiune despre faptul că dosarul cuprinzând dispoziția va fi returnat Comisiei pentru soluționarea notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001, în vederea luării măsurilor corespunzătoare.
Prin adresa nr. 4941/09.04.2012, Primăria Municipiului G. i-a comunicat adresa nr. 4431/30.03.2012. Urmare a acestei adrese, la data de 28.05.2012 a comunicat pârâtei că a intrat în posesia unor documente care se coroborează cu cele deja depuse la dosarul format prin depunerea notificării și care este opinia sa referitoare la aceste documente.
Față de aceste înscrisuri, a solicitat modificarea Dispoziției Primarului, în sensul completării acesteia în privința obiectului. A menționat faptul că din aceste înscrisuri nu rezultă o situație nouă ci, în aceste înscrisuri se făcea o descriere mai în detaliu a imobilului notificat.
Prin adresa nr._/12.12.2012, comunicată la data de 18.12.2012 i s-a comunicat reclamantului că nu poate reveni asupra actului administrativ mai sus arătat, în sensul modificării lui, potrivit datelor aflate în conținutul înscrisurilor depuse ulterior emiterii Dispoziției 3562/07.12.2011, deoarece principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte juridice constituie un principiu de aplicabilitate generală, iar prin consacrarea acestui principiu se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor pe care le-a emis după ce asemenea acte au intrat în circuitul civil, producând efecte prin executarea lor.
A arătat reclamantul că primăria este în eroare în ceea ce privește irevocabilitatea actului administrativ, deoarece, câtă vreme dispoziția Primarului nr. 3562/07.12.2011 nu a primit avizul favorabil de legalitate din partea instituției abilitate să exercite tutela administrativă – Prefectul județului G. – în speță nu se poate vorbi despre un act administrativ care să fi intrat în circuitul civil și care să-și fi produs efecte juridice. Dimpotrivă, prin adresa nr. 4431/30.03.2012, Prefectul impune Primarului să ia măsurile corespunzătoare în lipsa cărora dispoziția nu poate fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Așadar, a considerat reclamantul, că adresa nr._/12.12.2012, ce i-a fost comunicată la data de 18.12.2012, nu reprezintă altceva decât un refuz nejustificat din partea pârâtei de a se conforma indicațiilor date de autoritatea abilitată să exercite controlul de legalitate în privința actelor administrative emise potrivit legii speciale, tocmai pentru ca dispoziția emisă să obțină avizul de legalitate, care ar permite înaintarea sa către organele abilitate cu punerea sa în aplicare – emiterea deciziei care ar permite plata către ele, persoane îndreptățite.
Ca urmare, reclamantul a ar[tata c[ se impune ca instanța să oblige pârâtul Primarul G. să modifice Dispoziția nr. 3562/07.12.2011, care nu a primit avizul favorabil de legalitate din partea instituției abilitate să exercite tutela administrativă – Prefectul județului G., în sensul soluționării integrale a notificărilor formulate de persoanele îndreptățite și recunoașterii dreptului lor de a beneficia de măsuri reparatorii pentru întregul imobil din ., compus din teren în suprafață de 2008,12 mp și construcții în suprafață de 772,73 mp.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul M. G., solicitând respingerea acțiunii reclamantului. După expunerea situației de fapt și a parcursului judiciar al cererii de chemare în judecată, M. G. a susținut, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive de către stat după data de 6 martie 1945, în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2001, respectiv a existenței vreuneia dintre modalitățile corecte de deposedare prevăzute de lege (naționalizare, confiscarea averii, donație, neplata impozite, rechiziție, etc.) pentru suprafețele de 772,73 mp construcție și 2008,12 mp teren, întrucât depunerea unui act de vânzare-cumpărare întocmit în anul 1935, prin care notificatorii înțeleg să facă dovada deținerii proprietății de către autorul lor, fără ca în cuprinsul acestuia să fie precizată vreo suprafață ori să fie însoțit de o schiță sau plan de amplasament, nu poate fi luat în considerare de către instanță.
Prinsentința civilă nr. 26 din 14.03.2014, Tribunalul G. – Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M., în contradictoriu cu M. G., reprezentat prin Primar și intervenienta N. S. R. și a obligat pe pârâtul M. G. să completeze Dispoziția nr. 3562 din 07.11.2011, în sensul soluționării și a cererii de acordare de despăgubiri formulată de reclamantul B. M. și intervenienta N. S. R. privind cele două magazii cu 8 ochiuri, aferente imobilului din G., ..
Pentru a hotărî astfel, analizând probele cu înscrisuri și expertiza judiciară topografică întocmită în cauză de expert M. N., tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Din adresa nr. 4431/30.03.2012 a Instituției Prefectului G. rezultă că s-a restituit dosarul către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a Primăriei G., deoarece nu s-a pronunțat și asupra cererii petenților de a primi măsuri reparatorii și pentru „cele două magazii cu 8 ochiuri”, pentru care au formulat notificări.
A apreciat tribunalul că, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că autorul notificanților B. M. și N. S. R. ar fi fost proprietarul întregului imobil, situat în . și nici suprafața de teren și construcții pretinsă de aceștia, ci doar suprafața de 200 mp teren intravilan și 59 mp construcție, pentru care s-a propus deja acordarea de despăgubiri, însă, autoritatea competentă nu s-a pronunțat și asupra cererii privind cele două magazii, motiv pentru care, tribunalul, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu M. G. reprezentat prin Primar și intervenienta N. S. R. și a obligat pârâtul M. G.,reprezentat prin Primar, să completeze Dispoziția nr. 3562/07.11.2011, în sensul soluționării și a cererii de acordare de despăgubiri formulată de reclamantul B. M. și intervenienta N. S. R., privind cele două magazii cu 8 ochiuri, aferente imobilului din G., ..
Împotriva sentinței tribunalului,a declarat recurs reclamantul B. M., care a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtului M. G., prin Primar, să completeze Dispoziția nr. 3562/07.11.2011, în sensul acordării despăgubirilor și pentru terenul în suprafață de 2096 mp (suprafață rezultată din măsurătoarea efectuată de expert).
După expunerea pe scurt a istoricului cauzei, recurentul-reclamant a susținut următoarele critici:
Instanța reține în mod greșit în cuprinsul considerentelor hotărârii – pag. 7 primul paragraf că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive de către stat după data de 6 martie, în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2010, respectiv a existenței vreuneia dintre modalitățile concrete de deposedare prevăzute de lege (naționalizare, confiscarea averii, donație, neplată impozite rechiziție etc.) pentru suprafețele de 772,73 mp construcție și 2008,12 mp teren.
Recurentul-reclamant subliniază faptul că preluarea construcțiilor aflate în G., pe ., care au aparținut autorului I. Racasanu, rezultă din înscrisul intitulat Borderou emis de Întreprinderea de gospodărire orășenească G., care cuprinde imobile naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950. Din acest document rezultă că, prin procesul-verbal nr. 316, s-au naționalizat de la Racasanu I. două magazii cu 9 ochiuri și prin procesul-verbal nr. 385 s-a naționalizat apartamentul nr. 1, clădire 59 mp și teren 200 mp.
De asemenea, în Tabelul de magazii de cereale de pe cuprinsul orașului G., întocmit de Sfatul Popular al orașului G., la poz. 23 figurează două magazii cu 8 ochiuri, situate în ., fosta proprietate a lui Racasanu I., fără a fi precizată suprafața construită a acestora, ori suprafața de teren pe care erau amplasate.
A arătat recurentul că, este adevărat că în cuprinsul procesului-verbal de preluare nu este menționată nici suprafața construită a magaziilor și nici suprafața de teren pe care acestea erau amplasate, însă acest lucru nu este singular, deoarece este de notorietate cine întocmea actele de preluare și în ce condiții.
În schimb, susține recurentul că schițele aflate la dosarul cauzei atestă faptul că la nivelul anului 1972, anterior demolării lor și construirii blocului 1, proprietatea lui I. Racasanu avea aceeași configurație, dimensiunile fiind neschimbate.
Pe de altă parte, a arătat că, pentru a se pronunța în sensul admiterii în parte a acțiunii, instanța a reținut în cuprinsul hotărârii că, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că autorul notificatorilor B. M. și N. S. R. ar fi fost proprietarul întregului imobil, situat în . și nici suprafața de teren și construcții pretinsă de aceștia, ci doar suprafața de 200 mp teren intravilan și 59 mp construcții pentru care s-a propus deja acordarea de despăgubiri, însă autoritatea competentă nu s-a pronunțat și asupra cererii privind cele două magazii.
În măsura în care instanța apreciază, raportat la actele existente la dosar, faptul că proprietatea asupra celor două magazii cu 8 ochiuri a fost dovedită, nu poate să respingă acțiunea având ca obiect terenul aferent acestor clădiri, teren care este situat sub magazii și, respectiv, între ele.
Aceasta deoarece, din schițele existente la dosar, emise de expertul desemnat în cauză, se poate observa cu ușurință amplasarea clădirilor (pereții exteriori ai magaziilor erau la limita proprietății), suprafața construită a acestora și suprafața de teren aferentă. Este greșită, așadar, motivarea instanței, în sensul că din documentele atașate acțiunii nu reiese suprafața și că nu rezultă că autorul I. Racasanu ar fi deținut cei 2008.12 mp.
Recurentul-reclamant menționează faptul că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, autorul său a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G., .. 68 (fost Partizani nr. 70, actualmente N. T.), compus dintr-un teren pe care se află două corpuri de magazii de cereale și alte îmbunătățiri, așa cum se găsește împrejmuit și învecinat la E cu R. O., la V cu G. C., la N cu societatea «Munca» și la S cu .>
În cuprinsul capitolului «Constatări», expertul desemnat în cauză consemnează: «Pe acest teren nu se mai găsesc magaziile de cereale și clădirea de birouri anexa B ce au fost edificate pe acest amplasament. Din discuțiile cu persoanele în vârstă ce locuiesc în zonă a reieșit existența anterioară a acestor construcții pe acest amplasament, înainte de construirea blocului U și a celorlalte adiacente. În prezent construcțiile nu mai există fiind demolate în perioada construirii blocurilor. Prin scanarea schiței din anexa B și aducerea ei la scara s-au determinat suprafețele magaziilor de cereale C1 și C2 și ale clădirii de birouri C3. Suprafețele construite rezultate sunt: C1 544 mp, C2 446 mp și C3 107 mp.
Susține recurentul că este cert că autorul I. Racasanu a dobândit întreaga suprafață de teren pe care erau construite cele două magazii. Dacă fiecare dintre cele două magazii aveau o suprafață construită de 544 mp și respectiv 446 mp, rezultă că acestea beneficiau de suprafețe de teren cel puțin egale pe care erau amplasate aceste construcții. Întrucât potrivit schițelor, C3 – clădirea de birouri era amplasată între cele două magazii, logica ne conduce la concluzia că suprafața de teren era mai mare decât cea care a fost restituită prin dispoziția primarului.
Mai arată recurentul-reclamant faptul că din schița aferentă autorizației de construire pentru corpul «clădire birouri» din 1939, rezultă că acesta era amplasat între cele două magazii existente, având la stradă o fațadă de cca. 9,15 m. Schița întocmită de arhitect este la scara de 0.01: 100.
Consideră așadar, că soluția pronunțată de instanța fondului, de admitere în parte a acțiunii este contrară logicii. Constatând că autorul său a fost proprietarul celor două magazii, era firesc, normal, logic ca instanța să aibă în vedere faptul că aceste magazii au fost construite pe teren, nu în aer.
Față de argumentele expuse, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării pârâtului să completeze dispoziția, în sensul soluționării cererii de acordare de despăgubiri nu numai în ceea ce privește aceste două magazii, ci și în privința terenului aferent acestora.
Intimatul-pârât M. G., prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 26 din 14.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Consideră că în mod corect instanța a respins cererea reclamantului B. M. de a acorda despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 2096 mp, identificat de expertul desemnat în cauză, deoarece, ulterior soluționării notificărilor, recurentul-reclamant a depus actul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 03.03.1935, înscris prin care acesta înțelege să facă dovada deținerii proprietății de către autorul lor R. I., fără ca în cuprinsul lui să fie menționată vreo suprafață, dar și extrase din arhiva S.C. Proiect S.A. însoțite de planșele 23, 297, 299 întocmite în anul 1972.
Intimatul-pârât consideră că reclamantul nu a fost făcut dovada preluării abuzive de către stat după data de 6 martie, în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2001, respectiv a existenței vreuneia dintre modalitățile de deposedare prevăzute de lege (naționalizare, confiscarea averii, donație, neplată impozite, rechiziție, etc.) pentru suprafețele de 772,73 mp construcție și 2008,12 mp teren.
Față de toate aspectele arătate mai sus, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică sentinței civile nr. 26/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat,având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul G., reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. G., solicitând să se constate refuzul pârâtului de a modifica/completa dispoziția nr. 3562/07.11.2011, în sensul recomandărilor făcute de Instituția Prefectului Județului G., prin adresa nr. 4431/30.03. 2012; să anuleze adresa nr._/12.12.2012 emisă de Primăria Municipiului G.; să oblige pârâtul să modifice dispoziția nr. 3562/07.11.2011, în sensul soluționării complete a celor două notificări formulate de reclamant și de N. S. R., cu consecința recunoașterii dreptului lor de a beneficia de măsuri reparatorii pentru întregul imobil din ., compus teren în suprafață de 2008,12 mp și din construcții în suprafață de 772,73 mp.
Prin sentința civilă recurată, nr. 26 din 14.03.2014, Tribunalul G. – Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M., în contradictoriu cu M. G. și intervenienta N. S. R. și a obligat pârâtul să completeze Dispoziția nr. 3562 din 07.11.2011, în sensul soluționării și a cererii de acordare de despăgubiri formulată de reclamantul B. M. și intervenienta N. S. R. privind cele două magazii cu 8 ochiuri, aferente imobilului din G., ..
A apreciat tribunalul că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că autorul notificanților B. M. și N. S. R. ar fi fost proprietarul întregului imobil, situat în . și nici suprafața de teren și construcții pretinsă de aceștia, ci doar suprafața de 200 mp teren intravilan și 59 mp construcție, pentru care s-a propus deja acordarea de despăgubiri.
Critica recurentului în ceea ce privește sentința civilă anterior menționată, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, vizează, în esență, modificarea în parte a acesteia, respectiv a obligării pârâtului M. G., prin Primar, să completeze Dispoziția nr. 3562/07.11.2011, în sensul acordării despăgubirilor și pentru terenul în suprafață de 2096 mp (suprafață rezultată din măsurătoarea efectuată de expert).
Curtea a constatat că este nefondată critica reclamantului, deoarece, așa cum a reținut și judecătorul fondului, acesta nu a fost făcut dovada preluării abuzive de către stat după data de 6 martie 1945, în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2001, respectiv a existenței vreuneia dintre modalitățile de deposedare prevăzute de lege pentru suprafețele de 772,73 mp construcție și 2008,12 mp teren.
Recurentul-reclamant pretinde că preluarea construcțiilor care au aparținut autorului lui, I. Racasanu, rezultă din înscrisul intitulat Borderou emis de Întreprinderea de gospodărire orășenească G., care cuprinde imobile naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950, de unde rezultă că, prin procesul-verbal nr. 316, s-au naționalizat de la Racasanu I. două magazii cu 9 ochiuri și prin procesul-verbal nr. 385 s-a naționalizat apartamentul nr. 1, clădire 59 mp și teren 200 mp.
De asemenea, recurentul invocă în dovedirea susținerii sale și înscrisul intitulat Tabelul de magazii de cereale de pe cuprinsul orașului G., întocmit de Sfatul Popular al orașului G., unde, la poz. 23 figurează două magazii cu 8 ochiuri, situate în ., fosta proprietate a lui Racasanu I., recunoscând însă că, fără a fi precizată suprafața construită a acestora, ori suprafața de teren pe care erau amplasate.
Această împrejurare este justificată de recurent prin faptul că este de notorietate modalitatea defectuoasă în care erau întocmite actele de preluare, însă acesta nu poate constitui un argument suficient pentru instanță, care să o determine să aprecieze temeinicia pretențiilor reclamantului.
Mai mult decât atât, nici faptul că schițele aflate la dosarul cauzei atestă împrejurarea că la nivelul anului 1972, anterior demolării lor și construirii blocului 1, proprietatea lui I. Racasanu avea aceeași configurație, nu poate constitui un argument convingător pentru a se aprecia cu privire la nelegalitatea sentinței recurate, deoarece aceste înscrisuri nu pot fi apreciate ca dovezi ale dreptului de proprietate. În plus, în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare întocmit la data de 03.03.1935, depus la dosar ulterior soluționării notificărilor, înscris prin care recurentul-reclamant înțelege să facă dovada deținerii proprietății de către autorul lor R., nu este menționată vreo suprafață de teren.
Nu poate fi primit nici argumentul recurentului, în sensul că, dacă s-a dovedit proprietatea asupra construcțiilor, este evident că autorul lui a fost proprietar și asupra terenului pe care acestea au fost amplasate, deoarece regulile accesiunii devin incidente doar cu privire la construcțiile de pe teren, nu și invers, întrucât accesiunea este privită ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal(art. 482 raportat la art. 480 Cod civil), respectiv terenul, asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv si absolut al dreptului de proprietate.
Raportat tuturor considerentelor expuse și, constatând că în mod corect instanța a respins cererea reclamantului B. M. de a acorda despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 2096 mp, Curtea consideră că nu este incident în cauză motivul de recurs invocat, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului și a menținut hotărârea instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant B. M. împotriva sentinței civile nr. 26 din 14.03.2014 pronunțată Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G. prin Primar și intimata-intervenientă N. S. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. B. G. S. D. M.
G.
GREFIER,
G. C. A.
Red. ACB
Tehnored. ACB/PS 2 ex.
Jud. fond: G. U.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 129/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 58/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
