Obligaţia de a face. Sentința nr. 142/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 28767/3/2013**
Dosar nr._
(1405/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.142 F
Ședința din camera de consiliu din 16.09.2015
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamanta O. V. și pe pârâții P. G. al Municipiului București, Mușeteanu V. A., Mușeteanu C., M. M., L. B. A. M., I. V. A., T. T., I. A..
Cauza se soluționează în condițiile art.135 din Codul de procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a C. A. și Fiscal la data de 23.08.2013, sub nr._, reclamanta O. V., în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ-PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. V. A., M. C., M. M., L. BERNADETAAN M., I. V. A., T. T., I. A., a solicitat instanței anularea în totalitate a actului administrativ reprezentat de Dispoziția nr._ emisă de pârâta Primăria Municipiului București la data de 15.02.2010, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că a fost efectuată procedura prealabilă cu P.M.B., pe data de 09.07.2013, prin care reclamanta a solicitat reexaminarea și revocarea în totalitate a dispoziției nr._/15.02.2010, emisă de Primăria Municipiului București și să-i fie prezentată documentația care a stat la baza emiterii dispoziției respective.
Reclamanta învederează instanței că este coproprietarul garajului nr. 2519, împreună cu soțul său, O. C., și se află în posesia terenului aferent acestuia din anul 1971, situat în .. 15, sector 4 București, în spatele blocului nr. 9, de la aceeași adresă, iar prin dispoziția nr._/15.02.2010, s-a restituit în natură, în proprietatea numiților M. F.-V. (decedată), M. C., M. V.-A., M. M. C., L. B. A. M. și I. V. Andre, terenul cu o suprafață de 422,90 mp, situat în București .. 16 sector 4. Arată că persoanele împroprietărite pretind că, pe terenul care le-a fost repartizat, se află garajul și terenul aferent aflate în posesia reclamantei.
Reclamanta consideră că trebuie anulată/revocată dispoziția nr._/15.02.2010, deoarece terenul revendicat nu poate fi restituit persoanelor îndreptățite, cuvenindu-se, eventual măsuri reparatorii prin echivalent conform prevederilor Legii nr.10/2001.
Totodată, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ, respectiv a dispoziției nr._, emisă de pârâta Primăria Municipiului București, la data de 15.02.2010, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, nefiind concordanță între conținutul actului administrativ și conținutul legii, au fost depășite limitele competenței impuse de lege, nerespectându-se și neurmărindu-se scopul legii, actul fiind neoportun, nelegal și emis în mod abuziv.
De asemenea, reclamanta a invocat excepția nulității absolute a dispoziției nr._, emisă de pârâta Primăria Municipiului București, la data de 15.02.2010 și a actelor autentice/doveditoare depuse de către persoanele fizice solicitante; depășirea competenței, nerespectarea termenelor depunerii înscrisurilor doveditoare, lipsa înscrisurilor doveditoare și nerespectarea formelor de validitate ale acestora; lipsa calității de persoană îndreptățită, a capacității de folosință a acestora, așa cum cer prevederile imperative ale Legii nr. 10/2001, valabile la momentul emiterii dispoziției nr._/2010.
Prin sentința civilă nr. 1198/18.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a II – a Civilă în dosarul nr._/3/2013 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a C. A. și Fiscal, invocată prin întâmpinare. S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia din secțiile civile ale Tribunalului București.S-a înaintat dosarul conducerii Tribunalului București în vederea repartizării către una din secțiile civile ale instanței.
Instanța de contencios a reținut că, prin cerere, reclamanta a solicitat în esență anularea unei dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001 de P. G. al Municipiului București prin care s-a restituit în natură în proprietatea persoanelor indicate la art. 1 din dispoziția nr._/15.02.2010.
Tribunalul a reținut că dispoziția emisă de primar în procedura Legii nr. 10/2001 este un juridic act civil, întrucât, soluționând notificările de restituire a bunurilor preluate abuziv de către stat, primarul nu acționează ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) deținătoare a bunului.
De aceea, dispoziția de restituire al cărei emitent este primarul nu întrunește caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emisă în regim de putere publică (în soluționarea unor raporturi bazate pe inegalitate juridică, adică pe subordonarea părților, specifică raporturilor administrative).
Indiferent de calitatea entității deținătoare a bunurilor imobile (societate comercială, regie autonomă, instituție publică, organizație cooperatistă, unitate administrativ-teritorială) deciziile sau dispozițiile de restituire sunt acte de drept privat, respectiv acte juridice civile.
În acest context tribunalul a reținut că este irelevant aspectul că reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii sale și legea contenciosului administrativ deoarece instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat de parte, având obligația calificării corecte a obiectului acțiunii și a dispozițiilor legale aplicabile. De asemenea, stabilind calificarea juridică a cererii și a dispozițiilor legale ce-i sunt aplicabile, tribunalul trebuie să stabilească și instanța competentă pentru soluționarea acesteia, regulile de competență materială fiind stabilite prin norme juridice de ordine publică.
Ca urmare, fiind vorba de un act juridic civil, controlul legalității sale nu se supune jurisdicției instanței de contencios administrativ, ci instanței de drept civil, trebuind să urmeze regimul juridic de drept comun.
Regimul juridic de drept comun poate fi reprezentat fie de dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care cel care solicită anularea dispoziției emise în baza legii 10/2001 este persoana care se pretinde că este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, fie de dispozițiile Codului de Procedură civilă ce reglementează competența materială.
Tribunalul a constatat că art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu este incident în cauză, reclamanta nefiind o persoană îndreptățită, în sensul art. 3 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 10/2001, ci un terț care pretinde că a fost vătămat de dispoziția nr._/15.02.2010 emisă de Primăria Municipiului București.
În consecință, pentru a se determina instanța civilă competentă material, trebuie aplicate dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j din Noul Cod de Procedură civilă, care stabilesc competența judecătoriei în orice cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 de lei inclusiv și ale art. 95 pct. 1 C.p.c., ce prevăd că Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Întrucât dispoziția a cărei anulare se cere are ca obiect restituirea unui teren în suprafață de 422,90 mp situat în București, .. 16, sector 4, tribunalul a constatat că, în absența unei evaluări a terenului făcută de reclamant, valoarea orientativă a terenului se poate stabili, în vederea determinării competenței materiale, prin consultarea Ghidului notarilor publici, rezultând astfel o valoare de 947.601 lei, calculată la o valoare de 499 Euro/mp pentru zona 57-B1.
Având în vedere că valoarea terenului este peste 200.000 de lei, Tribunalul constată că revine uneia din secțiile civile ale Tribunalului București competența de soluționare a prezentei cauze.
Față de cele de mai sus, reținând natura de act juridic civil a dispoziției contestate, supusă jurisdicției secției civile a tribunalului și, având în vedere dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalul București, invocată de pârâte și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului București.
Pe rolul acestei secții cauza a fost înregistrată la data de 09.04.2013 sub nr._ .
La data de 03.06.2015, reclamanta O. V. a depus la dosar o cerere prin care a ridicat excepția necompetenței funcționale a Secției civile a Tribunalului București motivat de faptul că cererea sa de chemare în judecată se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
La termenul din 10.06.2015, reclamanta a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției a III – a Civilă și înaintarea cauzei la Secția a II – a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.760/10.06.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II a Civilă a Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului de competență.
A reținut tribunalul că, prin dispoziția Primarului G. nr._/15.02.2010, s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea pârâților persoane fizice terenul în suprafață de 422.90 mp situat în București, .. 16, sector 4, identificat conform raportului de expertiza tehnică întocmit de expert tehnic judiciar inginer B. I D., anexă ce face parte din prezenta dispoziție.
Potrivit prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia emisă în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 poate fi contestată de persoana îndreptățită.
În cauza dedusă judecății, reclamanta solicită anularea acestei dispoziții, întrucât este coproprietara unor garaje situate pe terenul restituit, astfel că se consideră persoană vătămată prin emiterea acestui act.
Din analiza cererii de chemare în judecată și a cererii modificatoare se constată că reclamanta solicită, pe de o parte, contestarea dispoziției pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege privind restituirea imobilului persoanelor îndreptățite și, pe de altă parte, anularea în totalitate a dispoziției nr._/15.02.2010 pentru încălcarea de către PMB a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii, reclamanta a arătat ca acțiunea este întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 și a apreciat că în mod eronat dosarul a fost înaintat instanței civile. Reclamanta susține că este persoana vătămată în sensul art. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, reținând solicitarea expresă a reclamantei ca acțiunea sa să fie judecată în temeiul legii contenciosului administrativ, tribunalul a apreciat că se impune admiterea excepției necompetentei funcționale a secției civile.
Astfel, față de precizarea temeiului de drept al acțiunii, instanța de contencios administrativ urmează a analiza daca sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru judecarea cererii în condițiile Legii nr. 554/2004. Chiar dacă în discuție este o dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că reclamanta prin apărătorul său a indicat în mod expres temeiul juridic al pretențiilor, solicitând ca acțiunea să fie analizată în consecință, potrivit calificării juridice dată de reclamantă. Prin urmare, tribunalul a dat eficiență principiului disponibilității și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civilă a Tribunalului București.
Față de dispozițiile art. 136 N.C.P.C., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență între secțiile tribunalului și a înaintat dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului de competență.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr._ 014**, la data de 03.09.2015.
Examinând actele dosarului, ținând seama de motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă prin cerere și având în vedere prevederile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a învestit Tribunalul București Secția a II a de C. A. și Fiscal cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâtul P. G. al Municipiului București a solicitat anularea Dispoziției nr._/15.02.2010 a Primarului G. prin care s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea pârâților persoane fizice, terenul în suprafață de 422.90 mp situat în București, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege privind restituirea imobilului persoanelor îndreptățite și pentru încălcarea de către PMB a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Curtea constată, așadar, că raportul juridic dedus judecății este unul cu caracter civil, dată fiind natura civilă a actului ce face obiectul cererii în anulare formulată de reclamantă. Aceasta, întrucât, dispoziția emisă de prima în soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 este un act civil, relevant pentru stabilirea naturii juridice a dispoziției fiind faptul că, soluționând notificările transmise pe temeiul acestui act normativ de reparație, primarul nu acționează ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) deținătoare a bunului. De aceea, dispoziția de restituire având ca emitent primarul nu întrunește caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emisă în regim de putere publică (în soluționarea unor raporturi bazate pe inegalitate juridică, adică pe subordonarea părților, specifică raporturilor administrative).
Așa fiind, raportat la natura civilă a raportului juridic dedus judecății, competența materială de judecare a cauzei aparține instanței civile, iar raportat la valoarea bunului ce face obiectul actului ce se cere anulat, ce depășește pragul valoric stabilit de art. 94 lit. k C.pr.civ., secția civilă a tribunalului este competentă material, potrivit dispozițiilor art. 95 C.pr.civ.
Este fără relevanță sub aspectul determinării competenței materiale funcționale în judecarea cauzei împrejurarea că prin cererea de chemare în judecată s-au indicat de către reclamantă ca temei juridic al pretențiilor sale dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ, dată fiind, pe de o parte, natura civilă a raportului juridic dedus judecății care atrage competența instanței civile de drept comun, iar pe de altă parte regimul juridic al competenței în soluționarea cauzei, competența materială, inclusiv sub aspect funcțional, fiind de ordine publică, astfel că părțile nu o pot în nici un fel înlătura, principiul disponibilității negăsindu-și aplicare sub acest aspect procesual.
Ca atare, în raport de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 135 și art. 136 alin. 1 4 C.pr.civ., Curtea va stabili, în soluționarea conflictului de competență, că Secției a III-a Civilă a Tribunalului București este instanța competentă material să judece cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta O. V., CNP_, cu domiciliul ales la avocat S. T. A. în București, . nr. 4, ., sector 3 și pe pârâții MUȘETEANU C., CNP_, domiciliat în București, ., . și cu domiciliul ales în București, .. 3-5, ., sector 4, M. M., L. B. A. M., I. V. A., toți cu domiciliul ales în București, .. 3-5, ., sector 4 și MUȘETEANU V. A., CNP_, domiciliat în București, ..3, sector 1 și cu domiciliul ales în București, .. 3-5, ., sector 4, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, U. A. TERITORIALĂ - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291 - 293, sector 6, T. T. și I. A. – București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6, în favoarea Secției Civile (a III-a) a Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2015.
PREȘEDINTE
M. G. R.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
15 ex./21.09.2015
TB-S.3-C.P.
TB-S.2 – N.P.G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 397/2015. Curtea de... | Sechestru asigurător. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
