Sechestru asigurător. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 20525/3/2015
Dosar nr._
(1121/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.375 A
Ședința publică de la 20.08.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MIHAI-ANDREI NEGOESCU–GÂNDAC JUDECĂTOR - C. B. T.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă H. M.-M., împotriva încheierii de ședință din data de 04.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât H. A.-F..
P. are ca obiect – sechestru asigurător.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 19.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20.08.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 03.06.2015 reclamanta H. M.-M. a solicitat instituirea unui sechestru provizoriu asupra bunurilor pârâtul H. A.-F., până la soluționarea definitivă a acțiunii introduse împotriva pârâtului, pentru restituirea sumei de 210.180 lei, în baza îmbogățirii fără justă cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți a avut loc anterior un litigiu care a avut ca obiect partaj succesoral, fiind soluționat prin sentința civilă nr. 4078/16.04.2013, definitivă, și pusă în executare, prin care pârâtul a fost obligat la plata unei sulte în favoarea reclamantei pentru egalizarea loturilor. Că a formulat pe rolul tribunalului acțiune pentru restituirea sumei de 210.180 lei de către pârât, din expunerea motivelor rezultând că pretențiile decurg din executarea silită.Că are temerea că până la soluționarea acestei pricini, pârâtul va ascunde sau va risipi averea, astfel încât nu va putea fi urmărit în ipoteza obținerii de către reclamantă a unei hotărâri favorabile.Că pârâtul are domiciliul în Germania, astfel că acesta poate transfera toate sumele de bani eliberate de executorul judecătoresc T. G. D. în conturi situate în afara României, făcând dificilă pe viitor orice procedură de urmărire a bunurilor sale mobile.
Concluziona reclamanta în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 952 alin. 1, 2 și 3 NCPC, respectiv: - existența unei creanțe constatate printr-un act scris, respectiv proiect de distribuție a sumelor din 11.11.2014; - existența unei acțiuni judiciare principale pentru recuperarea sumei; - existența unui pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărirea sa sau să risipească averea.În drept a invocat dispozițiile art. 951, art. 952 și art. 593 C.proc.civ.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 04.06.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta H. M.-M., în contradictoriu cu pârâtul H. A.-F., a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile aparținând pârâtului H. A. F., inclusiv contul RO74 RNCB_ 0001 deschis la Banca Comercială Română, până la concurența sumei de 210.180 lei și a obligat reclamanta la plata sumei de 105.090 lei, în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la CEC Bank, Trezorerie, ori altă entitate bancară agreată și care efectuează astfel de operațiuni, pe numele reclamantei, la dispoziția tribunalului, sub sancțiunea prevăzută de art. 955 NCPC.
Analizând probatoriul existent la dosarul pricinii în raport cu dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că este sesizat cu instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtului.
Potrivit 952 NCPC „sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/și imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terț în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu.”
În ceea ce privește condițiile privind instituirea sechestrului asigurător, tribunalul reține că potrivit art. 953 NCPC (fost 952 înainte de republicare): „(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
(2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.”
Tribunalul a constatat îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de alin. 1 al textului de lege precitat, respectiv existența unei acțiuni pe rolul tribunalului, aceasta fiind înregistrată sub nr._/3/2015 pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a, având ca obiect „pretenții” pentru restituirea sumei de 210.180 lei (fila 7).
Deși a pretins reclamanta că deține un înscris, respectiv proiectul de distribuție a sumelor din 11.11.2014 întocmit de executorul judecătoresc T. G. D. și că se teme ca sumele rezultate din executare să nu fie scoase în afara teritoriului României, tribunalul apreciază că pentru sumele rezultate din executare, tribunalul a apreciat că nu se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 953 alin. 1 NCPC întrucât deține un titlu executoriu, ci ipotezei prevăzute de art. 953 alin. 2 NCPC, creanța de 210.180 lei urmând a fi constată în procedură judiciară, în cauza înregistrată sub nr._/3/2015, care nu impune nicio condiție pentru instituirea măsurii asigurătorii, în afara dovezii că a fost achitată cauțiunea fixată.
A mai reținut tribunalul și că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a efectuat demersuri în sensul mutării sumelor existente în conturile sale în conturi aflate în afara României, nici că a unor fapte de natură a conduce la suspiciunea că își micșorează în mod vădit patrimoniul, cu intenție și rea-credință, în sensul dispozițiilor art. 953 alin. 3 C.proc.civ.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a făcut referire numai în mod generic la bunurile mobile, fără a le preciza, însă legiuitorul nu a condiționat cererea de o astfel de precizare, precum și faptul că, față de mențiunile privind asigurarea pe contul pârâtului, indicat în executarea silită, subliniat și cu marker (fila 12), rezultă că aceasta solicită instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile, dar cu referire în mod special asupra acelui cont bancar.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis cererea și a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile aparținând pârâtului H. A. F., inclusiv contul RO74 RNCB_ 0001 deschis la Banca Comercială Română, până la concurența sumei de 210.180 lei.
Potrivit art. 953 alin. 1 NCPC, dispoziții speciale în raport cu dispozițiile art. 1057 alin. 2 NCPC, tribunalul a obligat reclamanta la plata sumei de 105.090 lei, reprezentând ½ din suma pretinsă în acțiunea pe fond, în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la CEC Bank, Trezorerie, ori altă entitate bancară agreată și care efectuează astfel de operațiuni, pe numele reclamantei potrivit art. 1057 alin. 1 NCPC, la dispoziția tribunalului, sub sancțiunea prevăzută de art. 955 (art. 956 NCPC după republicare). Încheierea este executorie potrivit art. 954 alin. 2 NCPC ( fost 953).
Împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din data de 04.06.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a formulat apel reclamanta H. M.-M., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul reducerii cuantumului cauțiunii de 105.090 Iei, reținând ca în cauza sunt incidente prevederile art. 952 alin. 3) NCPC, pentru următoarele motive:
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2015, pronunțată în dosarul mai sus menționat, instanța de fond a admis cererea reclamantei de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor intimatului, inclusiv asupra contului RO74RNCB_0001 deschis la BCR, până la concurența sumei de 210.180 lei. Instanța a reținut că în cauză sunt incidente exclusiv prevederile art. 952 alin. 2) NCPC, respectiv faptul că există o acțiune de fond introdusă pe rolul Tribunalului București, pentru recuperarea sumei de 210.180 lei de la intimat, astfel încât cauțiunea fixată urmează a fi jumătate din valoarea reclamată, așa cum prevede textul art. 952 alin. 2) NCPC.
Totodată, instanța a reținut faptul că în cauză nu există dovezi cu privire la incidența art. 952 alin. 3) NCPC, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada că pârâtul a mutat sumele existente în conturile sale aflate în afara României și nici a unor fapte de natură a conduce la suspiciunea ca acesta își micșorează patrimoniul, cu intenție și cu rea-credință.
Consideră că soluția instanței de fond este parțial greșită, pentru următoarele considerente:
Instanța s-a grăbit să constate că în cauză nu există indicii care să conducă Ia concluzia ca intimatul "nu a dat asigurările promise și există pericol ca acesta să se sustragă de la urmărire, sau să își ascundă sau să își risipească averea.Așa cum a arătat reclamanta prin cererea de sechestru și prin acțiunea în pretenții formulate împotriva intimatului-pârât, are dovada faptului că acesta, cu buna știință, nu și-a îndeplinit obligația de plată a sultei în termenul de 6 luni, menționat prin Sentința civilă nr. 4078/16.04.2013, astfel că a fost nevoită să se adreseze unui executor judecătoresc pentru executarea sa silită, sens în care s-a format dosarul execuțional nr. 37/2014. Pe parcursul soluționării dosarului de partaj judiciar, intimatul a declarat în mod nereal că dorește atribuirea imobilului supus partajului, situat în București, . nr. 4, sector 4, întrucât locuiește în acesta pe timpul șederii sale în România (?!) și că se obligă să plătească sulta către apelanta – reclamantă. De bună credință, apelanta - reclamantă a fost în final de acord cu atribuirea imobilului către fratele acesteia, însă ulterior, Ia șase luni după ieșirea din indiviziune, a constatat faptul că acesta, nu numai că a omis să facă formalitățile de transfer a imobilului pe numele său Ia Cartea Funciară și Ia Administrația Financiară (în termenul de 30 de zile prevăzut de lege), în calitatea sa de nou proprietar, evident fără să locuiască vreun moment în imobil, însă a lăsat casa moștenită de la părinții acestora în paragina și la îndemâna oamenilor străzii, care au devastat-o, așa cum au putut constata la mai bine de 1 an de zile după finalizarea procesului de partaj, executorul judecătoresc T. G. D., împreună cu domnul inginer de cadastru R. și agentul de poliție chemat la fața locului (Anexa l-Proces verbal de situație din data de 13.06.2014). Menționează apelanta - reclamantă că această constatare a fost făcută cu prilejul măsurătorilor pentru intabularea forțată a imobilului, în cadrul procedurii de executare silită pentru recuperarea sultei.În cadrul procedurii de executare silită, pârâtul a refuzat să comunice cu apelanta - reclamantă sau cu executorul judecătoresc, deși a fost legal citat pe întreg parcursul acesteia.A înlăturat numărul poștal de pe imobil și a montat un lanț la poarta de intrare în curtea imobilului, pentru ca acesta să nu poată fi identificat și vizitat de către potențialii cumpărători prezenți la licitațiile publice de vânzare care au avut Ioc în cursului anului 2014, fapt constatat de către av.I. Malaescu, inclusiv cu ocazia prezentei poliției la fața locului, în data de 15.10.2014, orele 17.20;După o tăcere de aproape un an, pârâtul a revenit brusc în București, din Germania și l-a vizitat pe domnul executor judecătoresc, doar în momentul în care a aflat că are de primit bani din vânzarea la licitația publică a casei. Deși i s-a adus la cunoștință pârâtului, faptul că în procedura de executare silită, urmare a vânzării imobilului la suma de 900.000 lei, și a distribuirii către dânsul a sumei de 631.180 lei rămasă disponibilă după achitarea sultei în cuantum de 239.820 lei și a cheltuielilor de
executare, s-a produs în fapt o încălcare a drepturilor apelantei - reclamante Ia moștenire, astfel cum fusese stabilit prin Sentința civilă nr. 4078/16.04.2013, pârâtul a refuzat orice soluționare pe cale amiabilă a cererii, deși între părți au avut loc câteva întâlniri în acest
sens, inclusiv în fața executorului judecătoresc.
A arătat apelanta că pârâtul a încasat deja o parte din suma rezultată din vânzarea la licitație publică, respectiv suma de 421.000,94 Iei, așa cum rezultă din încheierea de eliberare a sumelor din 04.12.2014, urmând ca după soluționarea obiecțiunilor la proiectul de distribuție a sumelor,diferența de 210.180 Iei pretinsă de apelanta – reclamantă prin acțiunea în pretenții introdusă pe rolul Tribunalului București, să-i fie deîndată distribuită de către executorul judecătoresc.Consideră apelanta - reclamantă că prin toate aceste fapte este dovedit că intimatul nu a dat asigurările promise, respectiv nu și-a onorat obligația principală de plată a sultei, fapt ce a generat demararea procedurii de executare silită împotriva sa, asupra bunurilor din România (singurul bun găsit fiind doar imobilul atribuit de instanță în cadrul procesului de partaj).
În acest context, există în continuare pericolul, ca în cazul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile pentru restituirea sumei de 210.180 lei, intimatul să nu achite apelantei - reclamante contravaloarea acestor pretenții, făcând tot posibilul, ca și în trecut, să o împiedice în a obține drepturile care i se cuvin din moștenirea mamei lor.Prin urmare, contrar a ceea ce a reținut instanța de fond, există dovezi Ia dosar din care rezultă că intimatul a fost și este de rea-credință și cu buna intenție nu își onorează obligațiile de plată.
În raport de această situație de fapt, de care instanța de fond nu a ținut seama, apelanta – reclamantă apreciază că pot fi reținute prevederile art. 952 alin.3) NCPC, astfel încât cauțiunea pentru instituirea sechestrului sa poată fi fixata Ia un cuantum ce rămâne la aprecierea instanței și nu un cuantum fix, la jumătate din valoarea pretențiilor.
Pe cale de consecință, față de motivele arătate, apelanta – reclamantă solicită admiterea apelului, modificarea încheierii de ședință din data de 04.06.2015, în parte, urmând să se stabilească o cauțiune într-un cuantum diminuat, pentru sechestru asigurător asupra bunurilor intimatului.
Intimatul a depus întâmpinare în sensul respingerii apelului ca nefondat și obligării apelantei la cheltuieli de judecată.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare, susținând apelul.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele criticilor de apel, conform art. 466 și urm C.proc.civ., Curtea constată că apelul este nefondat așa cum a fost formulat, apelanta pretinzând nefondat modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul reducerii cuantumului cauțiunii de 105.090 Iei, pe baza simplei rețineri de către Curte a condiției speciale din art. 951 alin. 3 C.proc.civ. ,,că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea”, dar cu ignorarea părții finale a art. 951 alin. 3 C.proc.civ. ce prevede că ,,în aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1)”, necriticând ce a reținut prima instanță că pentru creanța de 210.180 lei reclamanta nu deține un act scris care să-i confere calitate de creditor ci această creanță urmează a fi constată în procedură judiciară, în cauza înregistrată sub nr._/3/2015.
În aceste condiții Curtea nu poate da o interpretare vădit nelegală a dispozițiilor art. 951 alin. 3 Codului de procedură civilă, în sensul de a nu mai fi obligată apelanta la cauțiunea de jumătate din creanța pretinsă deși nu deține vreo creanță constatată prin act scris.
Așadar, în mod corect si legal prima instanță a stabilit deja că, acționând pe calea îmbogățirii fără justă cauză în dosarul nr._/3/2015, creditoarea nu are un act scris care să ateste creanța sa, astfel că lipsa acestui act scris vădește neîndeplinirea unei condiții de asemenea esențiale de la alin. 3 combinat cu alin. 1 al articolului în discuție, art. 951 C.proc.civ., ceea ce face imposibilă legal aplicarea în speță a art. 951 alin. 3C.proc.civ. Nefiind îndeplinită o cerință legală a alin.3 al articolului 951 C.proc.civ.(act scris care să ateste creanța), alin. 3 al articolului 951 C.proc.civ. nu putea fi aplicat, nefondat pretinzând apelanta aplicarea lui.
Conform art.451 Cod de procedură civilă se va dispune obligarea apelantei la plata către intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial corespunzător apărării în apel, din suma pretinsă de 2728 lei, avându-se în vedere complexitatea redusă a apelului soluționat la primul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă H. M.-M., cu domiciliul ales la CIA „I. M.”, în București, . nr.2, ., ., împotriva încheierii de ședință din data de 04.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât H. A.-F., cu domiciliul ales la C..Av. „V. M.-C.”, în București, ., ., sector 3 și la C..Av. „I. M.”, în București, ..30, sector 6.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată reduse conform art.451 Cod de procedură civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.08.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M.-A. N.-G. C. B. T.
GREFIER
M. C.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
5 ex./…
TB-S.4 - E.R.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 142/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 808/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
