Partaj judiciar. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 156/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 156 R
Ședința publică de la 02.02.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - B. A. S.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. D., împotriva deciziei civile nr.434 A din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. D., B. S., B. G. L., C. A. prin reprezentant legal C. M. L., C. B., C. I. E., C. M. L., C. N., C. G., D. A., K. G., O. S., R. M., S. M., T. A. G., T. R. L.,V. D. R., V. N., V. S. și intimatul reclamant M. V., ce are ca obiect”partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât reclamant M. D. prin avocat P. C. cu împuternicire avocațială la fila 49 dosar și intimatul reclamant M. V. prin avocat V. D. L. cu împuternicire avocațială la fila 44 dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că au fost comunicate motivele de recurs către intimații pârâți V. D. R., V. N., V. S. și C. M. L. și intimatului reclamant M. V.. S-a depus prin serviciul registratură la dosarul cauzei dovada citării prin M. Publicitate din data de 24.12.2014, pentru intimații pârâți C. A. prin reprezentant legal C. M. L. și C. M. L..
Părțile prezente prin avocați învederează instanței că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocata recurentului pârât solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Pune concluzii în principal de admitere a recursului și casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar solicită admiterea recursului și să se constate că actele și faptele săvârșite au fost în calitate de erede și solicită modificarea hotărârii atacate. Arată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București nu cuprinde motivele pe care își susține convingerea, nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate actele sau faptele de conservare și administrare efectuate în calitate de erede atât anterior anulării testamentului cât și ulterior, a taxelor pentru radierea ipotecii de plata taxelor și impozitelor, de plata taxelor de modernizare a apartamentului. Hotărârea este lipsită de temei legal. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, nu a precizat temeiul legal pentru care nu a primit susținerile cu privire la actele de conservare și administrare efectuate. Nu solicită cheltuieli de judecată, urmând a le solicita pe cale separată.
Avocatul intimatului reclamant M. D. pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat cu privire la ambele critici formulate. La filele 9, 10 și 11 din decizia recurată se află motivarea în fapt și în drept, pentru respingerea apelului. Hotărârea pronunțată de instanța de fond este motivată și acest prim motiv de recurs este neîntemeiat. Instanța corect a reținut incidența art.689 și 700 cod civil și a reținut că actele de acceptare a succesiunii, pe de o parte au fost efectuate de către recurent după expirarea termenului de opțiune succesorală, după ce a fost finalizat litigiul prin care a solicitat anularea unui testament, fiind lăsate fiicei recurentului pârât reclamant din acest dosar și orice alt act pe care l-a invocat sau pe care ar putea vreodată să-l mai invoce a fost efectuat după acest moment, după expirarea termenului de opțiune 6 luni. Instanța de control judiciar a arătat că și aceste acte efectuate după acest moment al expirării termenului de opțiune succesorală nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.689 cod civil, pentru a fi în ipoteza unei acceptări tacite a succesiunii. Au fost analizate actele de către Judecătoria Sector 3 cât și de către Tribunalul București. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cerereaînregistrată la data de 21.02.2006, pe rolul Judecătoriei Sector 3 București – Secția Civilă, reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâții C. C., C. N., O. S., C. V., C. G., V. N., B. S., K. G., R. M., S. M., S. S., M. D., M. V., D. A., M. D., M. V., D. A. și M. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: deschiderea procedurii succesorale privind pe defuncta P. A., decedata la 13.02.2005, cu ultim domiciliu în Bucuresti, .. 4, ., etj. 9, sector 3; stabilirea masei succesorale, ca fiind compusa din - apartamentul nr. 170, situat la adresa de mai sus, compus din 2 camere și dependințe și cota indiviza de 1/3 din terenul în suprafața de 3.126 m.p., situat în hotarul localității Săsari, înscris în Cartea funciara 2279/A/Săsari, număr topo 1011/5/1, în suprafața de 772 m.p., număr topo 1011/5/2, în suprafața de 772 m.p., număr topo 1011/5/3, în suprafața de 772 m.p., număr topo 1013/2/1, în suprafața de 405 m.p, număr topo 1013/2/2, în suprafața de 405 m.p. și constatarea calității de succesor a reclamantului, cu stabilirea cotelor de moștenire ce se cuvin părților din proces.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 13.02.2005 a decedat P. A., așa cum rezultă din extrasul din Registrul de deces nr._/18.02.2005 al Primăriei Sectorului 3 București, iar reclamantul este fiul lui M. G., fratele defunctei, decedat la 22.03.1997, fiind moștenitor, în calitate de nepot de frate.
La data de 17.02.2005, reclamantul a acceptat succesiunea defunctei P. A., conform certificatului de moștenitor. Cu acest prilej, la data de 11.03.2005, la sediul Notarului public s-a prezentat și M. C. M., care avea calitatea de legatar universal, prin testamentul autentificat sub nr. 143/03.02.2005 și a arătat ca este unica moștenitoare a defunctului. Prin încheierea din 11.03.2005 s-a dispus suspendarea procedurii notariale, având în vedere că între cele doua părți au apărut neînțelegeri cu privire la validarea testamentului. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București s-a format dosar nr._/2005, având ca obiect anularea testamentului autentificat sub nr. 143/03.02.2005, iar prin sentința civila nr. 7782/28.09.2005, definitiva și irevocabila, s-a dispus anularea testamentului.
In aceste condiții, dezbaterea succesiunii se impune a fi făcuta în contradictoriu cu pârâții C. C., C. N., C. V., C. G., B. S., care vin la moștenire prin reprezentarea mamei lor, C. M., sora predecedata a defunctei; O. S., care vine la moștenire prin reprezentare, tatăl acesteia – predecedat, C. I. V. fiind fiul lui C. M. – sora predecedata a defunctei; V. N., fiind prin reprezentare în raport de mama acesteia – defuncta Tepei A. – fiica lui C. M. – sora predecedata a defunctei; S. S. – fiica lui C. R. - sora predecedata a defunctei P. A.; M. D., Mursan V., D. A., M. D. – fii ai lui M. M. – frate predecedat al defunctei; K. G. – fiu al lui C. V. - frate predecedat al defunctei; R. M. și S. M. – fiicele lui B. M., decedata, la rândul ei fiica lui C. V. - frate predecedat al defunctei.
Reclamantul a mai arătat ca masa succesorala se compune din bunurile arătate mai înainte și are calitatea de moștenitor, deoarece tatăl său, M. G. era decedat la data deschiderii succesiunii lui P. A., venind la moștenire, prin reprezentare.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 111 C.pr. civ., art. 654-658, art. 667, art. 856 Cod civil.
La data de 16.03.2006, pârâții M. D., M. V., D. A. și M. D. au depus întâmpinare, prin care au arătat că în principiu nu se opun acțiunii reclamantului.
Prin încheierea de ședința din 30.05.2006, s-a constatat renunțarea reclamantului la judecarea celui de-al doilea capăt al cererii.
Prin sentința civila nr.5866/04.07.2006 s-a respins cererea de suspendare a judecății și s-a admis cererea de chemare în judecata, constatându-se ca reclamantul este unicul moștenitor al defunctei.
Împotriva acestei sentințe civile s-a declarat apel de către pârâtul M. D., solicitându-se desființarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare și constatarea acceptării tacite de pe urma defunctei P. A..
Prin decizia civila nr. 68A/18.01.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, pronunțată în dosar nr._ , a fost admis apelul pârâtului și desființată sentința civilă apelată, cauza fiind trimisa spre rejudecare, Judecătoriei Sectorului 3 București.
Împotriva acestei decizii civile s-a declarat de către reclamantul M. V. recurs, solicitându-se modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a apelului pârâtului M. D..
Prin decizia civila nr. 412R/16.10.2008 a Curții de Apel București – Secția a IX-a Civila, pronunțată în dosar_, a fost respins recursul reclamantului, ca neîntemeiat.
Ca urmare a acestei decizii civile, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti s-a format dosarul nr._ la data de 05.02.2009.
La data de 2.03.2009 pârâtul M. D. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând admiterea cererii de chemare în judecata, astfel cum a fost formulata, în sensul de a constata deschiderea procedurii succesorale, compunerea masei succesorale conform cererii reclamantului, stabilirea cotelor de moștenire ce se cuvin părților și constatarea calității sale de moștenitor, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, pârâtul a arătat că este nepot de frate al defunctei, fiul lui M. M., predecedat. Acesta si-a exercitat dreptul de opțiune succesorala prin acte de conservare și de administrare săvârșite în legătură cu bunurile din masa succesorala, astfel că a acceptat moștenirea în mod tacit. Pârâtul reclamant a arătat că a achitat impozitul asupra masei succesorale, a efectuat lucrări de întreținere și renovare și a dus un proces în ce privește cota de 1/3 din terenul situat în hotarul localității Săsar.
Cererea a fost întemeiata în drept pe art. 654, 689 și 690 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.8148/29.06.2009 a fost admisă cererea, s-a constatat că masa succesorala compusa din imobilul situat în București, ..4, ., compus din 2 camere de locuit și dependințe, cota indiviza de 1/3 din terenul în suprafața de 3.126 m.p. situat în hotarul localității Săsar în locul numit Berărie înscris în Cartea Funciara 2270/A Săsar, nr. Topo 1011/5/1 în suprafața de 772 m.p., 1011/5/2 în suprafața de 772 m.p., 1011/5/3 în suprafața de 772 m.p., 1013/2/1 în suprafața de 405 m.p., 1013/2/2 în suprafața de 405 m.p. și s-a constatat calitatea de moștenitor legal al reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul este singurul moștenitor acceptant al defunctei P. A., decedata la 13.02.2005, prin acceptare pur și simplu a moștenirii conform încheierii din 11.03.2003 a BNP M. G. și A. A. Jean, în privința celorlalte părți neexistând dovezi de acceptare a moștenirii.
In ce privește cererea pârâtului, denumita de acesta «întâmpinare și cerere reconvențională» depusă în ședința publica din 02.03.2009, prima instanță, fata de conținutul cererii, a calificat aceasta în temeiul art. 84 C.pr.civ. ca pe o întâmpinare, neexistând pretenții ale pârâtului cu cererea inițială a reclamantului, așa cum prevede art. 119 C.pr. civ.
In consecință, în temeiul art. 664 și 668 C. civ., ca nepot de frate al defunctei, reclamantul, fiu al predecedatului M. M. va culege întreaga moștenire prin reprezentare, fiind singurul moștenitor legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. D., solicitând desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în situația în care hotărârea primei instanțe nu va fi desființată, reținând cauza spre rejudecare, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se constata că și apelantul pârât M. D. are calitatea de moștenitor prin acceptarea tacită a moștenirii rămasă de pe urma defunctei P. A. ; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1375A/05.11.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ , a fost admis apelul, a fost casată sentința civilă nr.8148/29.06.2009 și a fost trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională, apreciind în mod greșit natura ei ca fiind întâmpinare.
La Judecătoria Sectorului 3, cauza a fost înregistrată la data de 20.04.2011 sub nr._ .
La data de 03.06.2011, pârâtul reclamant M. D. a depus la dosar cerere de completare a cererii reconvenționale, prin care a arătat că este nepot de frate predecedat (M. M.) al defunctei P. A., având calitate de succesibil, și că a acceptat moștenirea în mod tacit. Astfel, susține pârâtul reclamant că prin demersurile sale a radiat ipoteca ce exista asupra apartamentului, a achitat impozitele și taxele asupra bunului imobil ce face parte din masa succesorală, a renovat apartamentul executând lucrări de reparație și modernizare, acte din care reiese intenția sa de acceptare a moștenirii, în sensul art. 689 C.civ.
În cauză, atât reclamantul pârât M. V., cât și pârâtul reclamant M. D., au precizat cadrul procesual subiectiv, ca urmare a decesului unor pârâți, solicitând introducerea în cauză a pârâților T. A. G. și T. R. L. ca moștenitori ai defunctei M. V., a pârâților C. M. ca moștenitor al defunctului C. C., pârâtelor V. S. și B. G.-L. ca moștenitori ai defunctei S. S., pârâtelor C. M. L. și C. A. prin reprezentant legal C. M. L. ca moștenitori ai defunctului C. Danie, descendent al defunctului C. C..
Prin sentința civilă nr._/08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București – Secția Civilă în dosarul nr._ , a fost admisă cererea principală formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâții C. C., C. N., O. S., C. V., C. G., V. N., B. S., K. G., R. M., S. M., S. S., pârâtul-reclamant M. D., pârâții M. V., D. A., M. D., T. A. G., T. R. L., C. M., V. S., B. G. L., C. M. L. și C. A. prin reprezentant legal C. M. L.; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant M. D., ca neîntemeiată; s-a constatat deschisă succesiunea defunctei P. A. decedată la data de 13.02.2005; s-a constatat că reclamantul este unic moștenitor al defunctei; s-a luat act de renunțarea reclamantului pârât la judecarea celui de-al doilea capăt de cerere din cererea principală și s-a respins cererea pârâtului reclamant referitoare la cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit extrasului de uz oficial de la fila 97 din dosarul_, la data de 13.02.2012 a decedat defuncta P. A., cu ultimul domiciliu în București, sector 3, .. 4.
Prin sentința civilă nr.7782/28.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._/2005, irevocabilă prin neapelare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. V. și s-a dispus anularea testamentului autentificat sub nr. 143/03.02.2005 de BNP A. G. Corsate, întocmit de defunctă în favoarea numitei M. C. M., fiica pârâtului reclamant M. V..
Instanța de fond a mai reținut că prin încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale din 11.03.2005 din dosarul nr. 20/2005 al BNPA M. G. O. și A. A. Jean, notarul public a constata că reclamantul M. V. a acceptat succesiunea pur și simplu și în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală.
În ce privește calitatea de succesor a pârâtului reclamant, din probele administrate în cauză, nu rezultă că ar fi efectuat acte de acceptare a moștenirii defunctei, în termenul prevăzut de art.700 alin. 1 C.civ., conform căruia dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art.689 C.civ., acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă, indirect, dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Prin urmare, actul săvârșit de succesibil, pentru a valora acceptare tacită a moștenirii, trebuie să implice intenția sa de acceptare moștenirea în mod neechivoc; actele echivoce, care sunt susceptibile și de alte interpretări, neputând constitui acte de acceptare a moștenirii. În literatura și practica judiciară, în mod constant s-a statuat că actele de conservare și de administrare provizorie nu au valoare de acceptare a moștenirii, dacă cel care le-a săvârșit nu și-a însușit calitatea de moștenito prin alte acte, în timp ce actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale reprezintă acte de acceptare. În ce privește faptele materiale, au fost apreciate ca vând semnificația acceptării moștenirii numai acele fapte în care succesibilul se comportă ca moștenitor.
În cauză, deși martora L. E. a declarat (f.76, dosar_, fond) că după data decesului defunctei pârâtul reclamant a achitat cheltuielile apartamentului, din înscrisurile depuse la dosar (f. 72-73, dosar_/301/2009) rezultă că impozitul pentru apartamentul deținut de defunctă, situat în ..4, ., ., până la data de 08.09.2009 nu a fost achitat. De asemenea, din răspunsul la întrebarea nr.9 din interogatoriu (f.71, dosar_, fond), s-a reținut că pârâtul reclamant nu a locuit în apartamentul în cauză, decât în mod sporadic, ceea ce nu implică, cu necesitate, intenția de acceptare a moștenirii. De altfel, acest aspect, a fost reținut și în considerentele deciziei civile nr. 68A/18.01.2008 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, când a fost soluționat primul apel.
Totodată, s-a avut în vedere că toate chitanțele depuse la dosarul nr._/301/2009 privesc plăți pentru utilități consumate în decursul anilor 2007 – 2009, iar nu din perioada 13.02.2005 – 13.08.2005, astfel că nu pot fi avute în vedere ca acte de acceptate a succesiunii. De asemenea, nici promovarea acțiunii în partaj cu privire la terenul situat în localitatea Săsari nu poate avea această valoare, deoarece raportat la obiectul acestei cauze și motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și cererii precizatoare (filele 33-38, dosar nr._, fond), rezultă clar că pârâtul reclamant a solicitat partajarea acestui teren în calitatea sa de moștenitor al autorului său, M. M., menționând clar în cererea precizatoare că nu îl interesează moștenirea după după P. A. și susținând că această defunctă a vândut autorului său cota sa parte din teren.
În ce privește lucrările de renovare ale apartamentului deținut de defunctă, din declarațiile martorilor I. P. și L. E. (filele 75-76 dosar_, fond), rezultă că acestea au fost efectuate după mai bine de un an de la data decesului defunctei.
De asemenea, deși pârâtul reclamant a susținut că a efectuat demersurile necesare pentru radierea ipotecii ce greva apartamentul, la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă în acest sens.
Prin urmare, față de cele mai sus reținute, prima instanță a apreciat că pârâtul reclamant nu a făcut dovada acceptării succesiunii rămasă de pe urma defunctei P. A. în cadrul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, astfel că, acesta este străin de această succesiune.
De asemenea, în privința celorlalți pârâți, care au vocație succesorală generală la succesiunea defunctei, instanța de fond a constatat că aceștia nu au înțeles să probeze faptul acceptării succesiunii rămasă de pe urma defunctei în termenul stabilit de art.700 alin.1 C.civil, astfel că și aceste părți nu au vocație concretă la succesiunea defunctei P. A..
În concluzie, instanța de fond a stabilit că, de pe urma defunctei P. A. a rămas ca unic moștenitor reclamantul M. V. care va culege întreaga moștenire rămasă de pe urma acestei defuncte.
Pentru toate aceste motive, prima instanță a admis cererea principală, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, a constatat deschisă succesiunea defunctei P. A. decedată la data de 13.02.2005 și a constatat că reclamantul este unic moștenitor al defunctei.
În condițiile art.246 C.pr.civ., față de cerea de renunțare a reclamantului pârât din data de 30.05.2006 la judecarea celui de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, instanța de fond a luat act de această renunțare.
În condițiile art.274 C.pr.civ., întrucât pârâtul reclamant este parte căzută în pretenții, prima instanță a respins cererea sa privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe pârâtul M. D. a declarat apel criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul de a constata că are calitatea de moștenitor prin acceptarea tacită a moștenirii rămase de pe urma defunctei P. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelantul pârât reclamant a arătat că are calitatea de succesibil deoarece este nepot de frate al de defunctei P. A..
De asemenea a precizat faptul prin demersurile sale, de radiere a ipotecii asupra apartamentului, de executare a lucrărilor de reparație și modernizare asupra apartamentului, de plata a taxelor și impozitelor apartamentului, de achitare a utilităților, a acceptat tacit moștenirea.
A mai arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că nu a efectuat acte de acceptare a moștenirii defunctei, nesocotind în acest sens înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Apelantul a mai învederat că defuncta P. A. a lăsat prin testamentul autentificat sub nr.143/03.02.2005 toate bunurile mobile și imobile din patrimoniul sau, inclusiv apartamentul situat în București .. 4, ., sector 3 fiicei sale, M. C. M..
În considerarea relației de rudenie apropiata cu fiica sa el nu a acceptat în mod expres prin declarație autentica moștenirea, deoarece nu dorea să o înlăture de la moștenire pe fiica sa, și a săvârșit involuntar în credința ca apartamentul va aparține acesteia, diverse acte de conservare și acte de acceptare tacita ocupându-se de radierea ipotecii care greva apartamentul, de repararea și modernizarea apartamentului, de plata taxelor și impozitelor apartamentului, de achitarea utilităților.
Toate acestea le-a făcut având în vedere ca apartamentul fusese moștenit de fiica sa, pe ramura sa de moștenire.
Ulterior, la data de 28.09.2005 testamentul a fost anulat prin sentința civila nr. 7782 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._/2005.
Prin aceasta a constatat ca, deși se comportase ca un proprietar în numele și pentru fiica sa săvârșind acte de gestiune de afaceri, nu mai eram în termenul de acceptare expresa a moștenirii.
Totodată, prin pierderea dreptului de proprietate asupra apartamentului de către fiica sa atunci a înțeles sa își valorifice calitatea sa de succesibil.
Consideră că instanța de fond trebuia să facă aplicarea principiului conversiunii substanțiale a actelor juridice pe care le-a săvârșit și să le dea valoarea unor acte de acceptare tacita a moștenirii, având în vedere intenția (animus) de a culege moștenirea pe linia sa de succesiune.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere în analiza sa atitudinea sa caracterizata prin intenția de a aduce imobilul din succesiune în patrimoniul liniei mele de succesiune.
Nu a avut o atitudine pasivă caracterizată de indiferenta fata de moștenire care ar duce la sancțiunea decăderii și, în final, a înlăturării sale de la moștenire. Or, instanța de fond, trebuia să lămurească acest lucru în spiritul și litera legii raportate la situația concreta.
După ce fiica sa a fost beneficiarul testamentului nu l-a interesat înlăturarea ei de la moștenire, dar l-ar fi interesat înlăturarea de la moștenire (sau reducerea cotei, în conformitate cu legea) a celorlalți moștenitori legali cu care ar fi venit în concurenta în cazul unei moșteniri legale cum ar fi M. V..
Instanța de fond nu a luat în considerare în vederea soluționării cauzei chitanțele care atesta achitarea utilităților, achitarea impozitelor și taxelor apartamentului, achitarea datoriilor în vederea radierea ipotecii care a grevat apartamentul, chitanțele și facturile privind materialele utilizate la renovarea și modernizarea apartamentului.
Dacă nu ar fi fost interesat de moștenire, ar fi lăsat bunul în părăsire, neinteresându-se de aspectele juridice, financiare, fizice, etc.
În vederea soluționării cauzei, în mod eronat instanța a reținut ca la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi privind radierea ipotecii care greva apartamentul, nesocotind în acest fel înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv: dovada achitării datoriei către CEC în vederea radierii ipotecii, încheierea nr. 1142/14.03 2005 emisa de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara Sector 3 București privind admiterea cererii de radiere a ipotecii în favoarea CEC-ului,
În măsura în care P. A. a decedat, iar M. V. nu s-a ocupat de apartament, rezumându-se doar la declarația autentica de acceptare a moștenirii, a fost singurul care a îngrijit acest apartament în considerarea dobândirii dreptului de proprietate (pentru fiica sa si/sau pentru sine).
În aceste condiții devine indiscutabilă intenția sa de acceptare a moștenirii potrivit art. 689 cod civil.
Faptul ca a locuit în apartamentul București .. 4, ., etj. 9, sector 3, cât și actele descrise mai sus, nu ar fi putut să le facă decât în calitatea sa de moștenitor acceptant și a intenției sale de a dobândi prin succesiune bunul imobil.
De altfel, chiar și participarea activa în aceasta cauza, prin actele efectuate, în toate cele trei cicluri procesuale, demonstrează fără tăgada intenția sa de a dobândi bunul imobil.
Toate demersurile efectuate de apelant cu privire la masa succesorala, reprezintă fără îndoiala acte de conservare și de administrare care au fost săvârșite cu privire la acceptarea voluntara tacita a moștenirii, acte care nu au caracter urgent și care angajează viitorul.
Având în vedere toate argumentele expuse, apelantul pârât reclamant a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a constata ca are calitatea de moștenitor prin acceptarea tacita a moștenirii rămasa de pe urma defunctei P. A..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 287 și următoarele C.pr.civilă, art. 654-689, 690 Cod Civil.
Prin decizia civilă nr.434 A/14.04.2014 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât reclamant M. D. împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât M. V., și intimații pârâți C. I. E., V. D. R. și C. B., în calitate de moștenitori ai intimatului pârât C. M., decedat, C. N., O. S., C. G., V. N., B. S., K. G., R. M., S. M., D. A., M. D., T. R. L., V. S., B. G. L., C. M. L., C. A. prin reprezentant legal C. M. L. și T. A. G..
Analizând apelul prin raportare la motivele invocate de apelant și care fixează limitele devoluțiunii conform disp. art. 295 alin.1 din codul de procedură civilă de la 1865, Tribunalul a constatat că unica critică formulată de acesta vizează greșita interpretare a actelor materiale efectuate de acesta cu privire la bunul succesoral și care în opinia sa valorează acceptare tacită a succesiunii defunctei P. A. și în consecință, însușirea calității de moștenitor al acesteia.
Astfel, Tribunalul nu a primit susținerile apelantului pârât reclamant în sensul că prin demersurile sale, de radiere a ipotecii asupra apartamentului, de executare a lucrărilor de reparație și modernizare asupra apartamentului, de plata a taxelor și impozitelor apartamentului, de achitare a utilităților, a acceptat tacit moștenirea.
S-a avut în vedere că toate aceste acte materiale au fost săvârșite de acesta nu în calitate de moștenitor și cu intenția de a-și însuși pentru sine titlul de erede, în condițiile în care bunul succesoral cu privire la care le-a îndeplinit, fusese testat de defunctă fiicei apelantului, calitatea acesteia din urmă nefiind nici un moment contestată de pârâtul reclamant, ce se pretinde la rândul său moștenitor al defunctei P. A..
Faptul că după constatarea în mod irevocabil a nulității testamentului întocmit de defunctă în favoarea fiicei apelantului, acesta din urmă reclamă o reinterpretare a actelor de conservare efectuate în numele și pe seama moștenitoarei M. C. M., în sensul acceptării tacite a moștenirii, cu justificarea că nu a fost interesat să o înlăture pe fiica sa de la succesiune, nu poate fi apreciat ca atare de Tribunal.
Astfel, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care să rezulte indirect dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii.
Așa fiind, pentru fi în prezența unei acceptări tacite, art.689 din codul de procedură civilă de la 1864, aplicabil în cauză, prevede două cerințe: voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita acestuia din care să rezulte indirect intenția de accepta pur si simplu moștenirea.
Raportând aceste considerațiile teoretice situației de fapt dedusă judecății, Tribunalul a considerat că nu poate fi reținută acceptarea tacită a succesiunii de către apelant.
Sub acest aspect, a apreciat că în analiza semnificației actelor materiale invocate de apelant, trebuie să fie avută în vedere intenția sa reală la momentul săvârșirii acestora, și din care să rezulte în mod neechivoc voința sa de a se comporta ca moștenitor.
Or, efectuarea de către apelant a actelor materiale menționate, respectiv, radierea ipotecii asupra apartamentului, executarea lucrărilor de reparație și modernizare asupra apartamentului, plata taxelor și impozitelor apartamentului, achitarea utilităților, pe seama fiicei sale, moștenitor la acel moment al defunctei P. A. conform testamentului lăsat de aceasta, nu exprimă voința sa de a acționa în calitate de moștenitor, ci ca un mandatar al intereselor celei dintâi, în administrarea și conservarea bunului al cărei moștenitoare era.
Cum la acel moment, față de susținerile constante ale acestuia în sensul că nu a fost interesat să o înlăture pe fiica sa de la succesiune, este evident că apelantul pârât reclamant nu a intenționat să își manifeste astfel opțiunea succesorală, înțelegând să rămână străin de moștenirea defunctei P. A..
Este lipsit de temei legal a susține, ulterior, constatării nulității testamentului întocmit de defunctă în favoarea numitei M. C. M., că, în realitate, prin actele materiale evocate, apelantul ar fi înțeles să își însușească titlul de moștenitor, deși a acționat pentru conservarea intereselor fiicei sale, întrucât voința sa de accepta sau nu succesiunea defunctei P. A., depindea de soarta testamentului menționat.
Așa cum s-a reținut în cele ce preced, această voință trebuie apreciată la momentul efectuării actelor materiale pretinse prin raportare la scopul urmărit de apelant, nefiind posibilă o ”convertire” a acestei voințe, în sensul pretins de acesta.
Pentru toate considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 296 din codul de procedură civilă de la 1865, constatând netemeinicia criticilor formulate de apelantul pârât reclamant, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs pârâtul M. D., recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., criticând hotărârea ca nelegală sub următoarele aspecte:.
I. Hotărârea recurată că nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurentul susține arătând că instanța nu a făcut referire la motivele care au condus la formarea convingerii asupra faptului ca actele (faptele) pe care le-a săvârșit nu au fost in calitate de moștenitor și nu au fost săvârșite cu intenția de a-și însuși titlul de erede .
Recurentul pârât a mai arătat că toate demersurile pe care le-a efectuat, atât anterior, cât si ulterior constatării nulității testamentului întocmit de către defunctă în favoarea fiicei sale M. C. M., au fost săvârșite in calitate de moștenitor si cu intenția de a accepta voluntar tacit moștenirea. Astfel, achitarea datoriei către CEC (la data de 02.02.2005) în vederea radierii ipotecii (potrivit încheierii nr.1142 /14.03.2005 emisa de OCPI Sector 3) care greva apartamentul din București, ..4, ., ., achitarea utilităților, a impozitelor si taxelor apartamentului, renovarea si modernizarea acestuia au fost săvârșite in vederea valorificării calității sale de succesibil.
II.Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșita a legii.
Recurentul susține că instanța nu a precizat temeiul legal in baza căruia nu i-a primit susținerile cu privire la actele de conservare si de administrare pe care pârâtul le-a săvârșit ca un proprietar, în vederea acceptării tacite a moștenirii.
Instanța a reținut ca „ pentru a fi in prezenta unei acceptări tacite, art.689 din codul de procedura civila.... prevede doua cerințe" însa, art. 689 C.pr.civ. la care face referire instanța este abrogat: „Capitolul X- Despre interdicție art. 687-691 - Abrogate prin decretul nr. 32/1954" .
Astfel, din modalitatea de redactare a hotărârii nu reiese motivarea in drept si ca urmare, hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost dată cu aplicarea greșita a legii.
Recurentul pârât susține că instanța de apel i-a înlăturat apărările formulate, fără a le motiva, încâlcându-se în acest fel prevederile art.261 alin.5 C.pr.civ., în sensul că instanța nu a menționat motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea si nu s-a pronunțat asupra dovezilor hotărâtoare.
Ca urmare, recurentul pârât a solicitat în principal: admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, și in subsidiar, in cazul in instanța apreciază ca nu se impune casarea hotărârii, admiterea prezentului recurs, modificarea in tot a hotărârii atacate si să se constate acceptarea în mod voluntar tacit a succesiunii de pe urma defunctei P. A. și că are calitatea de moștenitor al acesteia, cu cheltuieli de judecata
In drept: au fost invocate dispozițiile art. 261 alin.5, art. 299, art.304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
Recurs legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare
Părțile nu au solicitat și administrat probe noi în sensul art.305 C.pr.civ., în faza recursului.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin primul motiv de recurs recurentul critică hotărârea instanței de apel susținând că aceasta nu cuprinde motivele pentru care a apreciat că actele/faptele pe care le-a săvârșit nu au fost în calitate de moștenitor și nu au fost săvârșite cu intenția de a-și însuși titlul de erede și că instanța a apreciat greșit probele administrate.
Acest motiv de recurs este vădit nefondat.
În acest sens, din perspectiva primei critici, Curtea constată că din considerentele deciziei tribunalului astfel cum au fost expuse mai sus, instanța de apel a motivat pe larg, cu respectarea dispozițiilor art.261 alin.5 C.pr.civ. respingerea criticilor formulate în apel de către pârât, referitoare la greșita interpretare a actelor efectuate de acesta cu privire la bunul succesoral și care în opinia acestuia aveau natura unor acte de acceptare tacită a succesiunii defunctei P. A..
Tribunalul a apreciat că demersurile pârâtului de radiere a ipotecii asupra apartamentului, de executare a lucrărilor de reparație și modernizare asupra apartamentului, de plată a taxelor și impozitelor apartamentului, de achitare a utilităților, nu reprezintă acte de acceptare a moștenirii defunctei P. A. ci acte materiale săvârșite de acesta, și care nu presupun calitatea lui de moștenitor și care au fost săvârșite fără intenția de a-și însuși pentru sine titlul de erede, în condițiile în care bunul succesoral cu privire la care le-a îndeplinit fusese testat de defunctă fiicei pârâtului, calitatea acesteia din urmă nefiind nici un moment contestată de pârâtul reclamant, ce se pretinde la rândul său moștenitor al defunctei.
Instanța de apel a mai reținut în considerentele deciziei atacate că recurentul pârât reclamă o reinterpretare a actelor de conservare efectuate de el în numele și pe seama fiicei sale, M. C. M., legatară universală a defunctei la acel moment, după constatarea în mod irevocabil a nulității testamentului întocmit de defunctă în favoarea legatarei, cum că acestea ar reprezenta acte de acceptare tacită a moștenirii, cu justificarea că nu a fost interesat să o înlăture pe fiica sa de la succesiune, însă această împrejurare nu înlătură ci subliniază caracterul îndoielnic, echivoc al actelor săvârșite de pârât, și care nu implicau în nici un fel intenția sa, în sensul prevederilor art.689 C.pr.civ, de acceptare a succesiunii.
Mai mult, Tribunalul a respins, motivând în fapt și în drept criticile din apel ale pârâtului, arătând că actele invocate de pârât au natura unor materiale deoarece nu presupun în nici un fel, în sensul dat de prevederile art.689 C.civ acestei noțiuni, intenția neechivocă a acestuia, manifestată la momentul când le-a săvârșit, de a se comporta ca un moștenitor al defunctei, câtă vreme radierea ipotecii asupra apartamentului, executarea lucrărilor de reparație și modernizare asupra apartamentului, plata taxelor și impozitelor apartamentului, achitarea utilităților apartamentului pentru fiica sa, moștenitor la acel moment al defunctei P. A. conform testamentului lăsat de defunctă, nu exprimau voința recurentului de a acționa în calitate de moștenitor, ci ca un mandatar al intereselor numitei M. C. M., în administrarea și conservarea bunului al cărei moștenitoare era.
Instanța de apel a avut în vedere și faptul că susținerile constante ale pârâtului în sensul că nu a fost interesat să o înlăture pe fiica sa de la succesiune, denotă faptul că acesta nu a înțeles să-și valorifice dreptul de opțiune succesorală, înțelegând să rămână străin de moștenirea defunctei P. A., și că acesta nu poate susține, ulterior constatării nulității testamentului întocmit de defunctă în favoarea numitei M. C. M., că, în realitate, prin actele materiale evocate, apelantul ar fi înțeles să își însușească titlul de moștenitor, deși a acționat pentru conservarea intereselor fiicei sale, întrucât voința sa de accepta sau nu succesiunea defunctei P. A., nu depindea de soarta testamentului menționat deoarece voința eredelui de a accepta moștenirea trebuie apreciată la momentul efectuării actelor materiale pretinse prin raportare la scopul urmărit de pârât, nefiind posibilă o ”convertire” a acestei voințe, în sensul pretins de acesta.
În ceea ce privește susținerile recurentului, din cadrul primului motiv de recurs, prin care acesta arăta că instanța de apel ar fi analizat netemeinic probatoriul administrat în cauză, respectiv probele din care rezulta achitarea datoriei către CEC (la data de 02.02.2005) în vederea radierii ipotecii (potrivit încheierii nr.1142/14.03.2005 emisa de OCPI Sector 3) care greva apartamentul din București, ..4, ., ., achitarea utilităților, a impozitelor si taxelor apartamentului, renovarea si modernizarea acestuia, Curtea reamintește recurentului că recursul este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ stabilite prin art. 304 C.pr.civ, controlul judiciar ce poate fi realizat în cadrul acestei căi de atac privind exclusiv aspecte care interesează legalitatea hotărârii astfel atacate, corespunzător rigorilor stabilite prin partea introductivă a art. 304 din C.pr.civ.
Reiese din considerentele deciziei recurate– astfel cum acestea sunt redate în precedent – că instanța de apel a analizat probatoriul administrat spre a aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, iar această apreciere a fost realizată în limitele devoluțiunii permise de motivele de apel pe care recurentul în calitate de apelant le-a susținut.
Se cuvine a se sublinia faptul că, prin sentința supusă controlului judiciar în fața instanței de apel, s-a reținut, cum s-a arătat mai sus, în raport de probele care au fost administrate, că demersurile pârâtului de radiere a ipotecii asupra apartamentului, de executare a lucrărilor de reparație și modernizare asupra apartamentului, de plata a taxelor și impozitelor apartamentului, de achitare a utilităților, au fost interpretate ca acte materiale săvârșite de acesta fără a presupune calitatea de moștenitor și fără intenția de a-și însuși pentru sine titlul de erede
Or, analiza instanței de apel a fost realizată – corespunzător acestor limite în care a avut loc judecata în fața primei instanțe, pentru că apelul este o cale de atac devolutivă care presupune un control judiciar de legalitate și temeinicie asupra hotărârii instanței ierarhic inferioare, iar nu nouă judecată a cererii de chemare în judecată.
Curtea notează că în recurs nu este posibilă reanalizarea probelor administrate în etapele procesuale anterioare, astfel că susținerile recurentului referitoare la relevanța/eficiența ce ar fi trebuit acordată unora dintre înscrisurile (probe) administrate în fața instanțelor de fond și apel apare ca fiind incompatibilă cu analiza ce se poate realiza în această cale de atac extraordinară.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurentul critică hotărârea instanței de apel susținând că aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșita a legii deoarece tribunalul nu a precizat temeiul legal în baza căruia i-a respins susținerile potrivit cărora actele de conservare si de administrare pe le-a săvârșit ca un proprietar, au reprezentat acte de acceptare tacită a moștenirii, instanța reținând aplicabilitatea art.689 C.pr.civ. însa, art.689 C.pr.civ. este abrogat.
Și acest motiv de recurs este vădit nefondat.
Curtea constată că instanța de apel a interpretat și aplicat în cauză, în raport de probele administrate în cauză și de apărările pârâtului, prevederile art.689 C.civ., prevederi care reglementează acceptarea tacită a moștenirii; instanța a arătat că acest text legal prevede că pentru fi în prezența unei acceptări tacite, este necesară întrunirea cerinței i voinței succesibilului de a accepta moștenirea și exteriorizarea acesteia sub forma conduitei acestuia din care să rezulte indirect intenția sa de accepta pur si simplu moștenirea.
Așa fiind, contrar susținerilor tendențioase și nefondate ale recurentului, indicarea ca temei juridic al deciziei apelate de către tribunal a prevederilor art.689 C.pr.civ în loc de cele ale art.689 C.civ. este în mod evident rezultatul unei erori materiale, ce putea face obiectul unei cereri de îndreptare formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art.281 C.pr.civ., astfel că în raport de prevederile art.281^2a C.pr.civ. menționarea eronată a actului normativ care reglementează la art.689 instituția acceptării tacite a moștenirii tacite ca fiind C.pr.civ. în loc de C.civ. nu are semnificația lipsei unui temei juridic al hotărârii recurate și nu poate constitui un motiv de recurs.
Pentru aceste considerente, văzând prevederile art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. D., împotriva deciziei civile nr. 434 A/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. D., B. S., B. G. L., C. A. prin reprezentant legal C. M. L., C. B., C. I. E., C. M. L., C. N., C. G., D. A., K. G., O. S., R. M., S. M., T. A. G., T. R. L.,V. D. R., V. N., V. S. și intimatul reclamant M. V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S. I. P.
GREFIER
F. V.
Red. BAS
Tehnored. CG/ 2 ex
Jud. apel: F. E.
E. P. J.
| ← Succesiune. Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 152/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
