Succesiune. Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 166/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 166 R
Ședința publică de la 03.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulată de recurentul reclamant F. M., împotriva încheierii din data de 08.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._ și a cererii de recurs formulată de recurentul pârât S. R. prin Municipiul București, împotriva deciziei civile nr. 658A/20.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. V., P. S., S. M. și P. A. M. și intimații intervenienți M. M. C. și M. S., având ca obiect „succesiune, partaj succesoral, lichidare stare indiviziune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant F. M. reprezentat de avocat Bătăilă G., cu împuternicire avocațială la dosar și intimații intervenienți M. M. C. și M. S. reprezentați de avocat I. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât S. R. prin Municipiul București și intimații pârâți T. V., P. S., S. M. și P. A. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurentul pârât S. R. prin Municipiul București dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei (ordinul de plată nr. 643/26.01.2015) și timbru judiciar de 0,50 lei, iar de către intimații intervenienți M. M. C. și M. S. s-a depus întâmpinare, în 4 exemplare.
De asemenea s-a mai depus la dosar de către Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, ca urmă, dovezile de comunicare a deciziei atacate.
Curtea dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de la termenul din data de 06.01.2015, în sensul că în antetul acestei încheieri a fost menționată data de 28.10.2014, corect fiind încheierea din data de 06.01.2015.
Apărătorul recurentului reclamant F. M. arată că nu i-a fost comunicată hotărârea atacată.
Verificând dovezile de comunicare ale deciziei atacate, Curtea constată că recurentului reclamant F. M. i-a fost comunicată hotărârea recurată la data de 26.11.2014.
Curtea pune în discuția părților motivul de recurs invocat de recurentul pârât S. R. prin Municipiul București, respectiv inadmisibilitatea acestui motiv de recurs, care în opinia instanței ar fi fost invocat omisio medium și acordă cuvântul pe acest aspect și pe recursul formulat de recurentul reclamant.
Apărătorul recurentului reclamant F. M. solicită admiterea recursului propriu, întemeiat pe dispozițiile art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, dispoziții care prevăd că dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții cheltuielile procesuale asumate de către stat rămân în sarcina acestuia. Să se constate că instanța nu a făcut aplicarea acestor dispoziții, ci a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008, care prevăd că atunci când partea care nu a beneficiat de ajutor public judiciar, cade în pretenții, acea parte va suporta cheltuielile de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât S. R. prin Municipiul București solicită respingerea acestuia și lasă la aprecierea instanței cu privire la aspectul pus în discuție de instanță.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților intervenienți M. M. C. și M. S., cu privire la recursul declarat de recurentul reclamant F. M., având în vedere că acesta vizează doar încheierea de ședință din 08.10.2014 cu privire la taxa de timbru, arată că lasă la aprecierea instanței.
Cu privire la recursul declarat de recurentul pârât S. R. prin Municipiul București solicită admiterea excepției inadmisibilității și să fie respins ca inadmisibil. Arată că recurentul pârât S. R. prin Municipiul București a formulat recurs strict sub aspectul faptului că nu ar avea calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind uzucapiunea. Să se constate că această excepție nu a fost invocată la fond, iar în apel a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive pe capătul de cerere privind accesiunea. Dacă se va trece peste această excepție solicită respingerea recursului declarat de recurentul pârât S. R. prin Municipiul București ca nefondat, având în vedere că acesta are calitate procesuală pasivă în primul rând pe capătul de cerere prin constatarea vacanței succesorale și implicit odată constatată vacanța succesorală pe celelalte capete de cerere.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Soluționând recursurile civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 07.10.2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._, reclamantul F. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F. I., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului F. D..
La termenul de judecată din data de 14.03.2008, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitor a defunctului și a numitei T. V..
La termenul din 11.04.2008, reclamantul și-a completat cererea principală, în temeiul dispozițiilor art.132 Cod procedură civilă, solicitând introducerea în cauză a pârâtei T. V., în calitate de nepoată de frate predecedat, pentru a se dispune partajul succesoral și în contradictoriu cu aceasta.
De asemenea, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a pârâților F. O. și F. G. pentru a se constata în contradictoriu cu aceștia dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat în București, ., sector 1, prin efectul prescripției achizitive și asupra construcției edificată pe acesta, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.
Prin încheierea din 25.04.2008, prima instanță a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă, conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._, având ca obiect cererea pârâtei F. I. de a se constata, în contradictoriu cu pârâții F. G. și O., dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate asupra terenului situat în București, ., sector 1, prin efectul prescripției achizitive.
La termenul din 05.03.2010, față de decesul pârâtei F. I., prima instanță a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, respectiv pârâții P. S., P. A. M. și Ș. M..
De asemenea, reclamantul a arătat că solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune față de el și pârâta T. V., învederând că imobilul a fost posedat de către soții F. Dumitrus și F. I., iar după decesul pârâtei-reclamante F. I. a fost posedat de către reclamant și sora sa.
La 30.04.2010 numiții M. S. și M. M. C. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, în contradictoriu cu toate părțile din dosar, precum și cu S. R. prin Municipiul București, solicitând a se constata vacantă succesiunea pârâților F. O. și F. G. și dobândirea de către intervenienți a dreptului de proprietate asupra terenului situat în București, ., sector 1, prin efectul prescripției achizitive, precum și asupra construcțiilor edificate pe acesta, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.
Ulterior, la termenul din 11.03.2011, intervenienții și-au completat cererea de intervenție solicitând a se constata vacantă succesiunea defunctei F. I., motivat de faptul că pârâții P. S., Ș. M. și P. A. M., deși au fost citați cu mențiunea de a preciza dacă au acceptat succesiunea sau dacă optează a continua acțiunea autorului lor, aceștia nu și-au exprimat în niciun fel voința.
La termenul din 06.05.2011, reclamantul și-a precizat cererea introductivă, arătând că înțelege a se judeca în contradictoriu cu intervenientul forțat S. R. prin Municipiul București, pârâții T. V., P. S., Ș. M. și intervenienții în interes propriu M. S. și M. M. C.. Cu privire la obiectul acesteia, reclamantul a arătat că solicită a se constata vacantă succesiunea defuncților F. O., F. G. și F. I.; dobândirea împreună cu pârâta T. V. a dreptului de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 1, în cote de ¼ fiecare, prin efectul prescripției achizitive; obligarea intervenienților M. S. și M. M. C. a-i achita acestuia și pârâtei T. V. sulta corespunzătoare cotei de ¼ ce le revine acestora.
Prin sentința civilă nr._/17.05.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea principală, formulată de reclamantul F. M., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Municipiul București, T. V., P. S., Ș. M., intervenienții M. S. și M. M. C., a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientii M. S. și M. M. C.; a constatat vacanța succesiunii defuncților F. G., F. O. și F. I.; a constatat că intervenienții în interes propriu au dobândit în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Municipiul București prin joncțiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în . bis sector 1, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert I. C., care face parte integrantă din prezenta; a constatat că intervenienții în interes propriu au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul sus menționat, identificată conform raportului de expertiză construcții, efectuat de expert R. N., care face parte integrantă din prezenta și a respins în rest cererea principală ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul F. M. și pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 24.12.2013, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 658 A din 20.05.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate apelurile.
Ulterior, prin încheierea din 08.10.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis sesizarea din oficiu și a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 658 A din 20.05.2014 în sensul că a obligat apelantul la plata către stat a sumei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din OUG nr. 51/2008, în sumă de 2095,11 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelantul reclamant F. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 18 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51/2008, "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume".
În prezenta cauză, arată recurentul-reclamant, celelalte părți, intimații-pârâții nu au căzut în pretenții, pentru că, cheltuielile pentru care el a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar să fie puse în sarcina acestora, făcându-se astfel aplicarea dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 19, alineatul 1 din OUG nr. 51/2008, prevăd că "dacă partea care a beneficiat de ajutorul public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia", adică a statului.
Prin urmare, întrucât instanța i-a respins apelul, recurentul-reclamant apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 19, alineatul 1, din OUG nr. 51/2008, respectiv cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Apelantul pârât S. R. prin Municipiul București a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 658 A din 20.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.
Acesta a arătat prin motivele de recurs că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București și a admis cererea reclamantei în ceea ce privește uzucapiunea, în contradictoriu cu S. R. prin Municipiul București, întrucât S. R. participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, nicidecum prin Municipiul București, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop, instanțele aflându-se într-o veritabilă eroare în ceea ce privește pârâtul din acest dosar.
Din punct de vedere legal nu există identitate de subiect de drept între Municipiul București și S. român.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 213/17.11.1998, „Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată." Din aceste dispoziții legale reiese în mod clar că nu există identitate între proprietatea privată a Statului și cea a unității administrativ-teritoriale, motiv pentru care consideră că reclamantul în mod eronat a introdus acțiunea în contradictoriu cu Municipiul București și nu în contradictoriu cu S. R., prin reprezentanții săi legali.
Un argument în plus referitor la lipsa calității sale procesual pasive, arată recurentul-pârât, este acela că, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, în art. 1 alin. 1 se dispune că "Bunurile de orice fel intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică în condițiile prezentei ordonanțe de către Ministerul Finanțelor Publice prin organele de valori fiecare abilitate".
Atât instanța de fond cât și cea de apel, în mod incorect au reținut că, în ceea ce privește uzucapiunea, ultimul proprietar, față de care operează prescripția achizitivă, este Municipiul București. Calitate procesuală pasiva are numai ultimul proprietar, de vreme ce, uzucapiunea constituie o sancțiune față de adevăratul proprietar și a stării de pasivitate și lipsei de diligențe a acestuia. Or, din probele administrate nu rezultă că ultimul proprietar a fost Municipiul București.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către recurentul pârât, care privește calitatea procesual pasivă pe cererea de uzucapiune, Curtea Curtea constată că o astfel de critică nu a fost invocată pe calea apelului, ci pentru prima dată prin recurs, astfel încât decizia recurată nu poate fi apreciată ca nelegală, instanța investită cu soluționarea apelului analizând cauza prin prisma tuturor motivelor invocate de părți pe calea apelului.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, care reglementează obiectul recursului, Curtea apreciază că această critică de nelegalitate nu poate face obiectul analizei prezentei instanțe de control judiciar, întrucât ar duce la privarea celorlalte părți de un grad de jurisdicție și la încălcarea principiului „non omisso medio”.
Curtea găsește, însă întemeiat recursul declarat de reclamant, care privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții legale, „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”.
Aceste dispoziții, reglementează, în acord cu dispozițiile art. 274 C.proc.civ., obligația părții care a căzut în pretenții de platã cãtre stat a cheltuielilor pentru care cealaltã parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
În speță, însă, recurentul reclamant este chiar partea care a beneficiat de ajutor public judiciar, iar în situația în care acesta ar fi câștigat procesul, obligația de plată conform dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008 ar fi revenit părților adverse, nicidecum acestuia, care fi fost parte câștigătoare în proces.
Or, acțiunea promovată de recurentul reclamant a fost admisă doar în parte, admisă integral fiind cererea de intervenție în interes propriu formulată de intimații intervenienți, situație în raport de care aceștia nu pot fi considerați ca fiind părți căzute în pretenții, pentru a fi incidente dispozițiile art. 18 din OUG nr. 51/2008, astfel cum în mod greșit a apreciat tribunalul.
De asemenea, având în vedere că intimații intervenienți sunt cei care au dobândit, prin uzucapiune și accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin hotărârile instanțelor de fond, obligația recurentului reclamant de a plăti statului suma reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat nu poate fi angajată nici în temeiul dispozițiilor art. 502 din OUG nr. 51/2008, potrivit cărora „În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public”.
Situația din prezentul litigiu este însă reglementată de dispozițiile art. 19 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora „Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia”.
Prin urmare, având în vedere că recurentul reclamant, a cărui acțiune a fost admisă doar în parte, are, în ceea ce privește capetele de cerere respinse, calitatea de parte căzută în pretenții, Curtea consideră că în mod nelegal a fost obligat acesta la plata către stat a sumei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, acestea rămânând în sarcina statului, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din același act normativ.
Față de cele reținute, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât S. R. prin Municipiul București, va admite recursul declarat de acesta, va modifica încheierea din data de 08.10.2014 din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul București în sensul că va respinge ca neîntemeiată sesizarea din oficiu cu privire la îndreptarea erorii materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât S. R. prin Municipiul București, împotriva deciziei civile nr. 658A din 20.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. V., P. S., Ș. M. și P. A. M., cu intimații-intervenienți M. M. C. și M. S. și cu recurentul-reclamant F. M..
Admite recursul declarat de recurentul reclamant F. M. împotriva aceleiași decizii civile.
Modifică încheierea din data de 08.10.2014 din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul București în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată sesizarea din oficiu cu privire la îndreptarea erorii materiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
24.02.2015
Jud. apel: M. L. R.
C. E. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
