Cereri. Decizia nr. 180/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 180/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 180R
Ședința publică de la 05 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. B.
JUDECATOR: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. M. M.
GREFIER: G. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă - reclamantă P. M. - A. împotriva deciziei civile nr. 538A din 02.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant - pârât P. B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 29 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 05 februarie 2015.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 31.07.2012 sub nr. unic de dosar_ și precizată ulterior la data de 29.01.2013 la termenul din 12.03.2013, respectiv la data de 23.04.2013 reclamantul P. B. a chemat în judecată pe pârâta P. M. A., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul apartament situat în București, .-33, Corp A, ., sector 4, compus din trei camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 67,90 m.p., împreună cu o cotă indiviză de 11,81% din părțile de folosință comune ale imobilului și terenul aferent locuinței în suprafață de 42,99 m.p.
Prin cererea reconvențională formulată la data de 25.01.2013 pârâta P. M. A. a solicitat constatarea nulității antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat la data de 04.06.2004 sub nr. 850 de BNP C. Poper, constatarea nulității declarației autentificate sub nr. 849/4.06.2004, constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 61/29.08.2006 emis în dosarul succesoral nr. 28/2006 și obligarea reclamantului pârât la plata lipsei de folosință a locuinței, în cuantum de 150 euro lunar de la data de 25.04.2012 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii care se va pronunța.
Prin sentința civila nr. 4871/07.05.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea principală formulată de pârâtul-reclamant P. B., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. M.-A., astfel cum a fost precizată și s-a pronunțat hotărârea care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamantul-pârât, în calitate de cumpărător și pârâta-reclamantă, în calitate de vânzătoare, având ca obiect cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului – apartament situat în București, .-33, Corp A, ., compus din trei camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 67,90 m.p., împreună cu o cotă indiviză de 11,81% din părțile de folosință comune ale imobilului și terenul aferent locuinței în suprafață de 42,99 m.p., cu număr cadastral 1884/1;1;1, înscris în cartea funciară_-C1-U4, pentru prețul achitat de 2.500 lei. Prin aceeași sentință s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a respins cererea reconvențională, ca prescrisă și a fost obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 4.376 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantul-pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. M. A..
Prin decizia civilă nr. 538/A/2.05.2014 s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta – pârâtă – reclamantă.
În motivarea deciziei s-a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță.
Tribunalul a constatat că lipsa consimțământului, inexistența prețului serios, inexistența obiectului actului în circuitul civil precum și cauza ilicită sunt motive de nulitate care au fost invocate de către parte pentru prima dată în apel, astfel că nu au putut fi primite, respectiv analizate față de dispozițiile art. 294 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Tribunalul a considerat că prin înscrisurile depuse la dosar se dovedește faptul că prețul apartamentului a fost de 5000 de lei și a fost achitat integral de către promitentul cumpărător, astfel că după expirarea interdicției de înstrăinare se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare de către prima instanță.
În final, tribunalul a constatat că prima instanță a interpretat corect probele dosarului și a constatat că între părți s-a încheiat un act autentic cu valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare – cumpărare guvernată de principiul executării în natură a obligațiilor în măsura în care bunul se mai afla în patrimoniul apelantei promitente vânzătoare.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta – reclamantă.
Recursul a fost declarat în termen dar nu a fost timbrat întrucât prin încheierea de ședință din 23.10.2014 s-a admis cererea de scutire a recurentei de la obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Intimatul P. B. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea de la termenul din data de 20.11.2014 Curtea a respins motivat cererea de suspendare a judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului_/4/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Părțile au depus la dosar note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin primul motiv de recurs recurenta susține că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece susținerile din cuprinsul cererii de apel cu privire la nulitatea absolută au fost în mod greșite considerate inadmisibile conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă din moment ce nulitatea absolută poate fi invocată pentru prima dată direct în apel, fiind o excepție de ordine publică și imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea constată că raționamentele folosite de recurentă în dezvoltarea primului motiv de recurs au la bază o confuzie între instituțiile dreptului substanțial (dreptul civil sau dreptul material) și instituțiile dreptului procesual civil.
Art. 2 din Decretul nr. 167/1958 permite invocarea nulității absolute pe cale de excepție oricând, fără limită în timp din perspectiva prescripției care face obiectul de reglementare al respectivului act normativ. Potrivit dispoziției legale menționate motivele de nulitate absolută ale unui act juridic pot fi invocate oricând, pe cale de excepție (de apărare) fără a se putea opune prescripția. Potrivit susținerilor recurentei motivele de nulitate absolută pot fi invocate pe cale de excepție oriunde.
Cele arătate în alineatul anterior demonstrează cu prisosință eroarea în care se află recurenta atunci când se folosește de norme de drept substanțial pentru a susține existența unor excepții în dreptul procesual. Judecata apelului în procesul civil este și rămâne guvernată, printre altele, de regula exprimată în adagiul tantum apelatum quantum iudicatum care înseamnă că în apel nu se poate judeca mai mult sau altceva decât s-a judecat în fața primei instanțe. Motivele noi de nulitate absolută nu sunt prescrise în sensul Decretului nr. 167/1958 și pot fi invocate oricând, cu condiția ca acest lucru să fie permis de cadrul procesual.
Motivele de nulitate absolută de drept substanțial nu sunt excepții de procedură în sensul art. 294 alin. 1 teza a II-a pentru a putea fi invocate pentru prima dată direct în apel, astfel că prima instanță a procedat corect atunci când a considerat ca inadmisibile criticile apelantei relative la lipsa consimțământului, inexistența prețului serios, inexistența obiectului actului în circuitul civil și cauza ilicită.
Față de cele arătate, Curtea se rezumă la a constata că primul motiv de recurs este vădit nefondat fără a analiza chestiunile subsecvente aspectului tranșat anterior care privesc încălcarea dreptului la apărare prin respingerea probelor solicitate în dovedirea motivelor de nulitate găsite ca inadmisibile din perspectiva art. 294 Cod procedură civilă.
Prin al doilea motiv de recurs se susține schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actelor juridice deduse judecății în sensul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă din perspectiva greșitei rețineri de către instanța de apel a faptului plății prețului din contractul de vânzare.
Curtea consideră că aspectele legate de plata prețului sunt chestiuni de fapt care pot fi dovedite prin orice mijloace de probă, astfel că țin de temeinicia și nu de legalitatea hotărârii. Chiar dacă plata, ca modalitate de executare a unei obligații, are caracterul unui act juridic, aceasta nu înseamnă că greșita reținere a dovezii plății prețului vânzării echivalează cu schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic – în sens de negotium - dedus judecății în sensul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Prin urmare Curtea consideră că, indiferent de greșita sau corecta reținere a aspectului legat de plata prețului vânzării, hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de a fi modificată din perspectiva art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În plus, Curtea precizează că plata prețului vânzării ține de executarea actului juridic, iar neplata prețului nu este sancționată cu nulitatea ci, cel mult, cu rezoluțiunea, dacă creditorul obligației neexecutate solicită acest lucru, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Întrucât în calea extraordinară de atac a recursului declarat în condițiile art. 304 nu se reanalizează probatoriile, hotărârea atacată făcând doar obiectul unui control de legalitate în limitele criticilor părții interesate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă - reclamantă P. M. - A. împotriva deciziei civile nr. 538A din 02.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant - pârât P. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. D. M. G. A. M. M.
GREFIER
G. C. A.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./13.02.2015
Jud. apel:
T. S.
R. M. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 425/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
