Partaj judiciar. Decizia nr. 673/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 17709/301/2012
Dosar nr._
(370/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 673
Ședința publică de la 02.06.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții - pârâți G. E. și T. C., împotriva deciziei civile nr.515 A din data de 02.05.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. F..
P. are ca obiect – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat E. Z., în calitate de reprezentant al recurenților - pârâți G. E. (prezentă personal) și T. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă de Baroul București (fila 90 dosarul Tribunalului București), lipsind intimata – reclamantă B. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 26.05.2015, răspunsul expertului M. I. A., în 3 exemplare, iar două exemplare au fost comunicate părților, potrivit mențiunii existente pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (filele 60 - 61).
Apărătorul recurenților - pârâți, având cuvântul, susține că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții - pârâți G. E. și T. C., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că expertul M. I. A. care a întocmit raportul de expertiză în etapa apelului, prin răspunsul depus în faza recursului, a învederat că nu a utilizat standardele invocate prin motivele de recurs, ci normele legislative care sunt abrogate.
Astfel expertiza care a fost efectuată în etapa fondului este singura care a avut în vedere standardele de evaluare autorizate de Autoritatea Națională de Valori Imobiliare.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 25.05.2012, sub nr._, reclamanta B. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu paratele G. E. și T. C., sa dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în București, ., sector 3, alcătuit din teren în suprafața de 265,2 mp și o construcție – vestibul, hol, trei camere, baie și bucătărie, bun rămas de pe urma defunctului V. C. și atribuirea acestuia catre copărtași în funcție de cotele succesorale care rezulta din certificatul de moștenitor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca, în conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 52 din 1 iulie 2011, eliberat de BNP I. A. D., la data de 31.10.2010 a decedat numitul V. C. - fratele reclamantei și al paratelor, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 3, București, lăsând ca moștenitori legali pe reclamanta și pe parate, fiecare cu cate o cota de 1/3 din masa succesorala.
De asemenea, reclamanta a arătat ca din masa succesorala a defunctului V. C. face parte doar bunul imobil menționat anterior și ca în acesta locuiește parata G. E. împreuna cu fiul reclamantei, numitul B. M. și soția acestuia din urma.
În drept, a invocat prev. art.728 C. Civ., art. 673 ind. 1 și urm. C. Pr. Civ.
La data de 03.10.2012, pârâtele G. E. și T. C. au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat ca sunt de acord cu solicitările reclamantei, cu mențiunea ca solicita sa rămână în indiviziune cu privire la cotele lor din masa partajabila.
În drept, paratele au invocat disp. art. 115 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.8265/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ /2013, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. F., în contradictoriu cu pârâtele G. E., T. C.; s-a dispus ieșirea din indiviziune; a fost atribuit pârâtelor imobilul situat în București, ., sector 3; au fost obligate pârâtele sa plătească reclamantei suma de 71.843 lei cu titlu de sulta; în temeiul art. 502 din O.U.G nr.51/2008 a fost obligată reclamanta sa restituie, la rămânerea definitiva a hotărârii, ajutorul public acordat în cuantum de 3.000 lei; s-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și au fost obligate pârâtele la plata către reclamanta a sumei de 2.000 lei taxa judiciara de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.52/01.07.2011 eliberat de BNP I. A. D., reclamanta și paratele au calitatea de moștenitoare ale defunctului V. C., cu ultim domiciliu în București, ., sector 3, având o cota de 1/3 fiecare din masa succesorala. Defunctul dobândise, ca bun propriu, imobilul situat în București, ., sector 3 (astfel cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/07.08.1987). Potrivit aceluiași contract, prețul de cumpărare a fost donat de părinții săi V. L. și V. Marita, donația făcându-se cu scutire de raport.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească valoarea de circulație a imobilului (compus din teren construit și neconstruit și construcțiile aflate pe acesta). Concluziile expertizei rețin o valoare de 215.530 lei, determinata prin utilizarea metodei analitice a costului standard și metoda comparației directe a ofertărilor.
Instanța a reținut valoarea de circulație a imobilului, astfel cum este stabilita prin expertiza, deoarece concluziile expertului Osepeanu C. se bazează pe date și raționamente precise, realiste, corectitudinea valorii de circulație obținute fiind motivata și de diferența procentuala de sub 1,0 % intre rezultatele obținute prin aplicarea celor doua metode de calcul (recomandările internaționale în domeniu fiind din sensul ca intre rezultatele obținute prin diferite metode sa nu fie o diferența mai mare de 10%).
De asemenea, expertul a constatat faptul ca imobilul nu este comod partajabil în natura; astfel, clădirea de locuit corp C1 este formata practic dintr-o entitate locativa indivizibila, care are un unic grup de încăperi destinat utilitarilor funcționale, respectiv baie și bucătărie și care dispune de o singura cale de acces dinspre exterior. Mai a reținut expertul ca o dezmembrare a terenului ar conduce la o fărâmițare excesiva a parcelei în loturi cu suprafețe mai mici de 150 mp și cu deschideri la artera de circulație mai mici de 10 m, fapt care le-ar transforma în loturi neconstruibile din punct de vedere al prevederilor art. 30 alin.2 din anexa 1 la Regulamentul General de Urbanism aprobat prin H.G nr. 525/1996.
În temeiul dispozițiilor art.728 Cod civ., instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul în litigiu.
În raport de criteriile prev. de art. 673/9 Cod proc. civ., a atribuit pârâtelor imobilul situat în București, ., sector 3 (pârâta G. E. folosește imobilul, aspect necontestat de părți, iar la cuvântul pe fond, părțile au solicitate atribuirea către pârâte).
În temeiul disp. art. 742 Cod civil, a obligat pârâtele sa plătească reclamantei suma de 71.843 lei cu titlu de sulta.
Cererea de acordare a unui termen pentru executarea obligației de plata nu este întemeiata, având în vedere lipsa unui acord în acest sens din partea reclamantei creditoare a sultei și față de împrejurarea ca, în speța, nu se regăsește situația-premisa prevăzută de art._ C.pr.civ (instanța nu a atribuit provizoriu bunul prin încheiere).
În temeiul art. 50² din O.U.G 51/2008, a fost obligată reclamanta sa restituie, la rămânerea definitiva a hotărârii, ajutorul public acordat în cuantum de 3.000 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă au fost obligate pârâtele la plata catre reclamanta a sumei de 2.000 lei taxa judiciara de timbru (potrivit cotelor succesorale). Restul cheltuielilor de judecata (onorariu expertiza, onorariu avocat) au fost compensate, ieșirea din indiviziune profitând tuturor părților.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta B. F., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
În motivarea apelului, apelanta a arătat că valoarea imobilului avuta în vedere de instanța la facerea partajului nu este una corecta.
În dosar se afla doua expertize: una judiciară, care a stabilit o valoare de circulație a bunului de 49.192 Euro și o expertiză extrajudiciară ,care a stabilit o valoare de circulație aproape dublă. În această situație în mod întemeiat, apelanta a solicitat instanței să admită efectuarea unei noi expertize, cerere care i-a fost respinsă. O noua expertiză ar fi lămurit situația și orice suspiciune asupra expertului numit de instanță ar fi fost înlăturată.
S-a învederat de apelantă că, sub aspectul valorii de circulație a imobilului, sentința este netemeinică. În plus de la data efectuării expertizei și până în prezent prețurile proprietăților imobiliare s-au modificat semnificativ.
S-a solicitat efectuarea unei noi expertize, care să stabilească valoarea reală de circulație a imobilului supus partajului.
Intimatele-pârâte G. E. și T. C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile nr. 8265 din data de 27.05.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 3, ca legala și temeinica.
Prin decizia civilă nr.515A/02.05.2014 Tribunalul București - Secția V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamată B. F. împotriva sentinței civile nr.8265/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatele-pârâte G. E. și T. C., a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 91.077 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pe cale de consecință, a obligat intimatele la plata sumei de 1.866,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă și la plata către stat a sumei de 1.616,47 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru pentru care apelanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare dispus în faza apelului, întocmit și depus la dosarul cauzei de către expertul M. I. A. (filele 51-61), a fost stabilită valoarea de circulație a imobilului situat în București, ., sector 3, compus din teren în suprafață de 261 mp și construcții (clădire de locuit, magazie), care formează obiectul partajului, ca fiind de 273.231 lei.
Tribunalul a reținut că expertul a calculat valoarea imobilului supus partajului prin două metode: metoda comparației prin bonitare și metoda comparației directe, ajungând la valori apropiate (61.316 Eur prin prima metodă, 63.000 Eur prin a doua metodă).
În consecință, în temeiul art.296 C.pr.civ, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantei o sultă în cuantum de 91.077 lei, corespunzătoare cotei de 1/3 din imobilul cu o valoare de circulație totală de 273.231 lei.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere că în procesele având ca obiect ieșire din indiviziune, valoarea masei partajabile trebuie stabilită în funcție de valoarea reală de circulație a bunurilor care fac obiectul partajului la data pronunțării hotărârii, astfel încât părțile să nu fie prejudiciate prin stabilirea unei sulte necorespunzătoare sau prin sporul de valoare ori prin scăderea valorii imobilului.
În acest sens, tribunalul a constatat că valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond de către expert Osepeanu C. de 215.530 lei nu reflectă valoarea de circulație reală a imobilului, în contextul evoluției pieței imobiliare din România.
Totodată, tribunalul a stabilit ca termen de plată a sultei 3 luni de la rămânerea definitivă a deciziei, conform art._ C.pr.civ.
De asemenea, tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
În temeiul art.274 C.pr.civ, tribunalul a dispus obligarea intimatelor la plata sumei de 1.866,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă, reprezentând 2/3 din cheltuielile de judecată ocazionate de proces (constând în taxa de timbru și onorariul de expert). În acest sens, tribunalul a avut în vedere că, în procesele de partaj, părțile au o dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Astfel fiind, părțile trebuie să suporte împreună cheltuielile de judecată, în raport de cota ce li se cuvine.
În temeiul art.18 din O.U.G nr.51/2008, tribunalul a dispus obligarea intimatelor la plata către stat a sumei de 1.616,47 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru pentru care apelanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei decizii, la data de 12.02.2015 au declarat recurs pârâtele G. E. și T. C. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 04.03.2015.
În motivarea recursului lor, recurentele – pârâte au arătat următoarele:
Motivele de recurs reprezintă interpretarea greșita data de instanța de apel asupra valorilor date imobilului, când aceasta a fost stabilit în etapa de fond în mod clar de un expert evaluator autorizat ca, valoarea întregii suprafețe de teren de 261 mp și construcție este în cuantum total de 238.100 lei din care sulta echivalentă cotei de 1/3 este în cuantum de 71.843 lei.
Arată ca, prin expertiza din etapa de fond s-au avut în vedere la evaluare, adevăratul stadiul al construcției C1 ce reprezintă locuința, respectiv faptul că acesta nu are fundație, fiind degradată structural (nu mai exista tencuiala în mare parte pe imobil, iar acolo unde exista este degradata fiind necesare reparații), ca este într-o stare de degradare, având o vechime de 55 ani întrucât a fost edificata în anul 1957, fiind însăși pereții de cărămida ai locuinței fisurați - crăpați prin care se întrezărește lumina de afara, având lungimi de 3 m și latine de 20 cm.
Atât în hol, în baie, și camere este igrasie, datorita căreia și pardoseala din lemn s-a putrezit, în plus imobilul este amplasat deasupra liniei de metrou, simțindu-se la fiecare rulare a garniturilor de metrou cum casa se zgâlțâie, acesta fiind un alt motiv pentru care apar fisurile la locuință, însa dl. expert din apel nu a menționat și nu a ținut cont de toate aceste aspecte la efectuarea expertizei și nu a aplicat coeficienții de uzura, dând o valoarea mult mai mare în mod părtinitor.
D. fiind stadiul avansat de degradare, imobilul necesita reparații capitale, astfel ca evaluarea efectuata în etapa de apel este vădit disproporționata cu stadiul locuinței, în plus trebuie avut în vedere și faptul ca piața imobiliara este înghețată și nu se mai efectuează tranzacții de câțiva ani datorita crizei financiare, și în nici un caz așa cum a menționat expertul că piața imobiliara s-a dezghețat:
În plus imobilul nu are finisaje de calitate ci pereții acestuia sunt zugrăviți cu huma, nu dispune de utilități, iar corpul C2 reprezintă o magazie edificată în anul 1965 având și aceasta o vechime de 50 de ani.
Trebuie ținut cont de expertiza efectuata în etapa de fond, în cadrul căreia pe lângă ca ținut cont de starea imobilului, a efectuat expertiza prin aplicarea legislației în vigoare în acest domeniu, pe când expertiza din apel nu s-a raportat sub nici un aspect la legislația în vigoare ci s-a mulțumit a face apreciere asupra valorii prin raportare la anunțurile de pe internet care nu vizau imobile în aceeași stare cu cel supus expertizei și cu suprafețe mult mai mari, ca de altfel și amplasamentul acestora nefiind în aceeași zonă.
Expertiza din apel a avut în vedere doar anunțuri de pe internet, cu imobile ce nu corespund sub nici un aspect cu imobilul supus expertizării, ci expertul în mod părtinitor a efectuat comparația cu imobile cu suprafețe mai mari, în stadii foarte bune, cu utilități și amplasate în alta zona, fără sa aplice coeficienții de reducere prevăzuți de legislația în vigoare.
În etapa de apel expertul a folosit ca metoda de evaluare, metoda comparativa a ofertelor, neutilizând metoda comparației prin tranzacții concrete, reale și recente, care constituie valoarea reala și concreta a terenurilor situate în cele doua parcele, astfel cum prevăd și normele legislative ce trebuiau a fi aplicate la efectuarea expertizei, respectiv IVS1 și GN1 care prevăd Abordarea prin comparația vânzărilor. Această abordare comparativă ia în considerare vânzările proprietăților similare sau substituibile și informațiile referitoare la piață și stabilește o estimare a valorii prin procese de comparație. În general, proprietatea evaluată este comparată cu proprietăți similare vândute, tranzacționate pe o piață deschisă, și nu ofertele de pe internet, întrucât partea care are spre vânzare un imobil poate sa ceara un anumit preț, dar la vânzare nu îl obține ci se efectuează negocierii de scădere, tocmai pentru că vânzătorii umfla prețul special pentru a încerca să obțină prețul pe care îl dorește.
În decizia recurata exista contradicție atâta timp cat instanța de apel a reținut ca fiind corecta valoarea locuinței și terenului intravilan în cuantum de 273.231 lei întrucât nu s-au prezentat expertului tranzacții imobiliare, reținând ca fiind corecta metoda de comparație prin bonitate, dar vine și reține ca valoarea masei partajabile este 273.231 lei fără a arata și motiva din ce este compusa aceasta valoare, contrazicând teoria reținuta anterior.
Totodată instanța de apel nu a motivat nici în fapt și nici în drept soluția data, neaducând nici un argument juridic sau neinvocând nici un text de lege ca fiind aplicabil și asupra căruia s-a aplecat când a dat Soluția recurata.
Instanța de apel avea obligația de a stabili o echitate între părți, în sensul de a nu crea o situație mai favorabilă unei părți în detrimentul celeilalte, ci având egalitate de cote 1/3 și valorile masei ce ii revine fiecăruia trebuie sa fie egale și nu vădit disproporționate, și repetă datorita situației precare a recurentelor fiind pensionare, nu au posibilități materiale de a achita intimatei sulta cu mult mai mare decât cum a fost stabilită inițial de instanța-de fond, cu atât mai puțin una neîntemeiată așa cum a stabilit instanța de apel, sulta pe care instanța de apel nu a justificat-o în nici un fel și nu a arătat de unde rezultă sulta stabilită de acesta instanță.
Aflându-se în imposibilitate de plata a unei asemenea sulte, ar ajunge în situația executării silite, situație în care s-ar scoate la licitație locuința ce li s-a atribuit, și pe care intimata-reclamanta va fi nevoită a o vinde la valoarea pe care o va efectua un expert în etapa executării silite și care va fi mult mai puțin decât valoarea dată în prezenta cauza, intimata probabil după mai multe licitații organizate va reuși sa vândă și să își obțină cota de sulta, iar recurentele-pârâte aducându-li-se un prejudiciu prin faptul ca nu le va mai reveni nici o suma din vânzarea la licitație, dar vor rămâne și fără locuința, fiind vorba în aceasta situație de o îmbogățire fără justa cauză a intimatei și crearea unei situații inechitabile părților.
Prin admiterea recursului solicită modificarea deciziei din apel și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinica și legala, pentru a se crea echitate părților prin valoarea loturilor atribuite fiecărei parți, recurentele urmând a achita către intimata-reclamanta sulta în cuantum de 71.843 lei și nu astfel cum s-a dispus prin apel 91.077 lei, aceasta sulta fiind vădit disproporționata în urma raportului de expertiza din apel, fără a tine cont de stadiul avansat de degradare al imobilului, fără să țină cont de vechimea acestuia, lipsa îmbunătățirilor și fără sa țină cont de legislația în vigoare în raport de care avea obligația aplicării coeficienților de uzura, și a ofertelor concrete.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.311, 304 pct.6,7,8,9 Cod procedură civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Reclamantele recurente și-au întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 6, 7, 8 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.
În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art 304 pct 6
cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la faptul că, prin intermediul acestui motiv de reformare, se pot remedia erorile legate de limitele investirii instanței, fiind vizate situațiile de extra petita și plus petita, în sensul că organul judiciar, soluționând pretențiile cu care a fost sesizat, acordă mai mult decât s-a cerut sau altceva decât s-a cerut.
Acest motiv de recurs este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, în limitele pretențiilor formulate, scopul pentru care legiuitorul l-a inserat între motivele de recurs fiind acela de a pune la dispoziția părților un mijloc procesual adecvat pentru corectarea nelegalității rezultate din soluționarea cauzei cu nerespectarea limitelor sesizării organului judiciar.
Cu privire la prima ipoteză a acestui motiv de motiv de modificare, Curtea constată că săvârșirea unei astfel de nelegalități se reflectă în dispozitivul hotărârii, cu precizarea că nu poate fi încadrat în această categorie judecarea greșită a unei cereri formulate de parte cu nerespectarea dispozițiilor relative la termenul de exercitare, schimbarea cauzei sau punerea în discuție a unor temeiuri juridice noi, încălcarea unei excepții din oficiu( dacă norma juridică încălcată este de ordine privată), primirea unei cereri noi în apel. Toate aceste aspecte pot constitui greșeli de judecată dar nu pot fi calificate ca extra petita și, implicit, nu pot fundamenta motivul de recurs analizat.
Cu privire la cea de-a doua ipoteză, Curtea reține că situația premisă este aceea în care instanța se pronunță pe cererea formulată de parte dar acordă mai mult, cu precizarea că pe cale jurisprudențială s-a arătat că plus petita se referă la obiectul cererii, adică la pretențiile deduse judecății, iar nu la motivele de critică formulate într-o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, pentru care există cale de atac extraordinară pentru remedierea unei astfel de neregularități.
Examinând motivele de recurs, Curtea constată că pârâtele nu au detaliat acest motiv de critică, care nu constituie un motiv de ordine publică, neindicând în ce constă nerespectarea principiului disponibilității. Pe cale de consecință, Curtea îl va aprecia ca nefondat.
Cu privire la motivul de critică, referitor la nemotivarea hotărârii atacate, Curtea constată că, dispozițiile art 304 pct 7 cod procedură civilă consacră trei ipostaze ale aceluiași motiv de modificare a hotărârii și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului precum și situația în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.
Existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.
Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că decizia recurată a fost redactată cu respectarea acestor cerințe procedurale, instanța de apel răspunzând motivelor de critică cu care a fost investită, cu argumente atât din punct de vedere al situației de fapt cât al aplicării prevederilor legale incidente. În ceea ce privește corectitudinea din punct de vedere juridic a acestor argumente, Curtea constată că aceasta este un aspect ce ține de legalitatea raționamentului urmat de instanță pentru pronunțarea soluției, chestiune care poate forma obiect de analiza pentru instanța de recurs în limitele oferite de prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Curtea apreciază că se mai impune o precizare legat de maniera în care se face departajarea între cele două motive de modificare, în sensul că instanța de control judiciar este în situația de examina criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în situația în care nu se pune problema unei motivări care să conțină argumente contradictorii sau străine de natura cauzei, ci ele derivă dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile ar 304 pct 8 cod procedură civilă, acesta se referă la încălcarea principiului înscris în prevederile art 969 alin 1 cod civil, potrivit căruia convențiile legale au putere de lege între părțile contractante. Pornind de la semnificația acestor dispoziții de drept de material, care consacră principiul forței obligatorii a contractului și având în vedere și prevederile procedurale invocate de recurentă drept temei pentru critica formulată, Curtea constată că trebuie distins între următoarele ipoteze: situația în care instanța este sesizată cu un diferend legat de un act juridic, indiferent că este un act juridic unilateral sau bilateral, ale cărui clauze sunt clare și precise, judecătorul, soluționând fondul, având obligația să-l aplice în litera și spiritul său, nefiind îndrituită să-i dea un alt înțeles, precum și situația în care clauzele actului juridic dedus judecății sunt neclare, susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorului revenindu-i datoria de a-l interpreta, potrivit regulilor de interpretare a actelor juridice.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art 304 pct 8 cod procedură civilă se referă la situația în care actul juridic care a generat litigiul este clar sub aspectul conținutului, dar instanța, pronunțându-se asupra pretențiilor cu care fost învestită, îi schimbă natura sau înțelesul, cu precizarea că în ipoteza în care din materialul probator administrat rezultă un dubiu cu privire la natura juridică sau conținutul actului juridic, interpretarea dată de instanțele de fond constituie o chestiune de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs.
Făcând aplicarea în cauză a acestor aspecte teoretice, Curtea constată că acest motiv de modificare a hotărârii nu este incident în cauză, în condițiile în care nu se pune problema interpretării clauzelor unui act juridic pentru calificarea naturii juridice a acestuia sau pentru clarificarea sensului acestora, ci trebuie realizat partajul bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului V. C..
Pentru a-și întemeia în drept recursul, pârâtele s-au prevalat și de dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă.
Acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.
Examinând cererea de recurs, Curtea constată că aspectele critice, structurate pe trei motive vizează de fapt maniera în care s-a realizat expertiza de evaluarea a imobilului, susținând în esență că nu s-au respectat normativele de evaluare și nici nu s-a dat relevanța cuvenită stării în care se află imobilul, ajungându-se astfel la o supraevaluare a imobilului.
Recurentele evidențiază unele aspecte de fapt, ce țin de starea actuală a imobilului și care sunt de natură, în opinia lor, să explice caracterul supraevaluat la evaluării realizate prin expertiza administrată în apel. În egală măsură, recurentele invocă faptul că evaluarea imobilului s-a efectuat prin raportare la prețuri de ofertare precum și faptul că nu s-au aplicat coeficienții de individualizare corespunzători.
Curtea subliniază că alegerea metodei de evaluare este la latitudinea expertului, în condițiile în care fiecare metodă de evaluare presupune un anumit domeniu de aplicabilitate, care se traduce în îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții pentru ca a asigura eficacitatea metodei și comportă și anumite limitări, ceea ce înseamnă că există anumite situații în care aplicarea metodei nu se poate face sau există factori care prin prezența sau, dimpotrivă, prin lipsa lor, afectează relevanța rezultatelor aplicării metodei respective.
Din această perspectivă, Curtea reține că alegerea metodei de evaluare trebuie să se fundamenteze pe de o parte pe aspectele teoretice la care s-a făcut referire în cele ce preced, care prezintă un grad ridicat de tehnicitate pentru înțelegere și aplicare, iar pe de altă parte pe toate circumstanțele particulare a imobilului. Astfel, Curtea reține că trebuie avut în vedere în primul rând situația generală existentă pe piața imobiliară, de stagnare, caracterizată printr-un număr restrâns de tranzacții imobiliare, ce ar putea fi folosite drept elemente comparabile, de locația, de structura imobilelor, de starea de funcționare, de vechimea și de funcționalitatea imobilului.
În ceea ce privește faptul că operațiunea de evaluare s-a realizat prin raportare la prețurile de ofertare și nu exclusiv la prețurile de tranzacționare, Curtea reține că acest fapt nu constituie prin el însuși o neregularitate a modalității de evaluare, atâta timp cât expertul dă eficiență în mod corect coeficienților de individualizare. Corelativ acestora, Curtea reține că prin cererea de recurs, pârâtele au învederat existența unor aspecte de fapt, cum ar fi gradul de uzură, lipsa utilităților și a finisajelor, care sunt de natură ă releve, în concepția lor, o valoarea de circulație mai mică a imobilului și cărora u li s-a dat relevanța corespunzătoare în cadrul operațiunii de evaluare. Din această perspectivă, Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate prin cererea de recurs, în sensul că expertul care a efectuat raportul de expertiză în faza procesuală a apelului nu a aplicat toți coeficienții de individualizare negativi necesari, astfel că pentru o corectă evaluare a imobilului se impune refacerea lucrării de specialitate. Scopul unei astfel de măsuri este reevaluarea imobilului, cu toate componentele sale, în ambele metode utilizate, în două variante: cu aplicarea coeficienților de Individualizare(diminuare, cum ar fi accesul îngreunat la drumul principal, gradul de uzură, lipsa fundațiilor) și respectiv fără aplicarea acestora, urmând ca expertul să descrie în detaliu aspectele de fapt care reclamă aplicarea coeficienților, iar în ipoteza în care nu se impune aplicarea lor, expertul va explica motivele care conduc la o astfel de soluție. În explicitarea aplicării coeficienților de corecție( negativi), expertul se va raporta la circumstanțele de fapt reliefate prin cererea de recurs, în măsura în care caracterizează starea actuală a imobilului și va face corespondența cu coeficienții de diminuare, cărora le va da înrâurire în prezenta cauză.
Având în vedere că expertiza constituie un mijloc de probă a cărui administrare nu este compatibilă cu structura recursului, precum și cele statuate de decizia civilă nr 14/2014 a instanței supreme, Curtea admițând recursul, va casa decizia atacată cu reținere, în vederea refacerii expertizei, potrivit celor evidențiate în cele ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele – pârâte G. E. și T. C., împotriva deciziei civile nr. 515A/02.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. F..
Casează decizia civilă recurată și reține cauza spre rejudecarea apelului.
Termen de judecată 22.09.2015 - C12 R, ora 900cu citarea părților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.I.S.
Tehnored.C.S.
Ex.2/09.06.2015
T.B. Secția a V-a Civilă - S.C.
- A.M.
Jud. sector 3 București – M.A.
| ← Anulare act. Decizia nr. 697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Decizia nr. 666/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
