Pretenţii. Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 61375/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 319R
Ședința publică de la 9 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți R. Ș. D. S., R. V. M. și S. I. R. împotriva sentinței civile nr. 2191/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect: legea nr. 10/2001, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți reprezentați de avocat P. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta recurenților reclamanți depune la dosar copii de pe Dispoziția Primarului General nr._/20.02.2015 și nr._/20.02.2015 prin care au fost soluționate notificările formulate de către reclamanți, astfel că prezentul recurs a rămas fără obiect.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 11.02.2011, reclamanții R. R. M., R. Ș. D. S. și R. V. M. au solicitat obligarea pârâtului M. București prin Primar General să acorde măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul construcție și teren aferent în suprafață de 88,23 mp, situat în București, .. 56, parter, ..
Prin sentința civilă nr. 5756/02.09.2011 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, sub nr._ .
Urmare a decesului reclamantei R. R.-M., Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a dispus introducerea în cauză a moștenitoarei legale a acesteia, respectiv S. I. R..
Prin cererea modificatoare formulată la data de 18.03.2013, reclamanții au solicitat ca, în raport de dispozițiile art. 1349 C.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, să se dispună obligarea pârâtului M. București prin Primarul General la plata de despăgubiri civile pentru imobilul situat în București, .. 56, sector 5 alcătuit din construcție și terenul aferent în suprafață de 88,23 mp.
Prin sentința civilă nr. 2191A/16.12.2013 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că autoarea reclamanților – E. Elisievici cunoscută și sub numele de E. C. Stavrescu a dobândit în proprietate imobilul situat în București, .. 56, parter, apt. 1, sector 5, în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._/1937 autentificat și transcris la Tribunalul Ilfov, însă acest imobil a trecut abuziv în proprietatea statului potrivit Decretului de naționalizare nr. 92/1950 – poziția nr. 2532.
Tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 971/2001 adresată Primăriei Municipiului București și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat, în calitate de persoane îndreptățite, să li se restituie în natură imobilul compus din construcție și terenul aferent preluat în mod abuziv de stat în regimul anterior, astfel că prin Dispoziția nr. 8944/23.10.2007 emisă de Primarul General s-a dispus restituirea în natură a acestui imobil către notificatori, întocmindu-se la data de 15.12.2007 de către A.F.I. – C.G.M.B. un protocol de predare –primire a imobilului situat în București, .. 56, parter, apt. 1, sector 5.
Tribunalul a reținut că, la data de 20.04.2000, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr._ încheiat între S.C. Cotroceni S.A. în calitate de mandatar al vânzătorului M. București și cumpărătoarea S. F. referitor la apartamentul nr. 1 al imobilului situat în București, .. 56, parter, sector 5. Cererea de revendicare a imobilului vândut, formulată de reclamanți în contradictoriu cu numita S. F. a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 363 R/05.10.2010.
Tribunalul a constatat că reclamanții dețin un titlu de proprietate, respectiv Dispoziția nr. 8944/23.10.2007 emisă de Primarul General, act care nu a fost contestat în termenul stabilit de lege și prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului.
Tribunalul a considerat că în cauza de față nu sunt întrunite cumulativ condițiile legale pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului M. București, astfel nu ar putea fi reținută existența unei fapte ilicite iar prejudiciul material invocat de reclamanți nu este cert, astfel că petenții nu ar putea susține că au fost lipsiți de posesia acestui imobil câtă vreme apartamentul este deținut în mod legal de cumpărătoare, al cărei titlu de proprietate a fost recunoscut ca valabil încheiat prin hotărâre judecătorească devenită irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, obligarea pârâtului să plătească suma de 229.232 lei reprezentând despăgubiri civile pentru imobilul construcție – apartament nr. 1 și terenul aferent în suprafață de 88,23 mp situat în București, .. 56, sector 5.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că se află în situația unei hotărâri pronunțate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Astfel, instanța de fond a reținut, pe de o parte, faptul că în anul 2000, prin contractul de vânzare cumpărare nr._, S. F. devine proprietar asupra apartamentului nr. 1 situat în imobilul din .. 56, sector 5. Pe de altă parte, a reținut și faptul că șapte ani mai târziu, M. București soluționează notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și înțelege să restituie în natură întregul imobil, deși vânduse un apartament. Mai mult, procedează chiar și la punerea în posesie cu privire la întregul imobil, fără ca nimeni să semnaleze imposibilitatea obiectivă de restituire și de predare a imobilului. Instanța de fond a mai reținut și faptul că acțiunea în revendicare formulată cu privire la acest apartament a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 363R/05.10.2010, apreciind că imobilul nu ar fi putut fi restituit în natură, câtă vreme nu a fost anulat titlul de proprietate ale fostului chiriaș, notificatorii fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.
Recurenții au susținut că, deși culpa intimatului este mai mult decât evidentă, instanța de fond, plecând de la temeiul de drept invocat - art. 1357 alin. 1 C.civ. -, a apreciat greșit că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții referitor la răspunderea pentru fapta proprie.
Recurenții reclamanți au susținut că a fost încălcat art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva unei situații continue de privare de proprietate, în condițiile în care recurenții - reclamanți sunt în imposibilitate de a-și apăra sau realiza dreptul de proprietate, aparent recunoscut prin emiterea dispoziției de restituire, situație similară cauzei V. împotriva României, cauză în care Statul Român a fost condamnat prin hotărârea din 22.05.1998.
Prin încheierea din 11.09.2014, Curtea a calificat drept apel calea de atac declarată în cauză.
Prin încheierea din 03.11.2014, Curtea a constatat, în raport de precizările formulate la termenul din data de 27.10.2014, referitoare la temeiul de drept, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de obiectul acțiunii, că prezenta acțiune constituie o contestație împotriva Dispoziției nr. 8944/2007 emise de Primarul General al Municipiului în baza Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea din 24.11.2014, Curtea a constatat că, în raport de temeiul de drept, respectiv art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de obiectul acțiunii, prezenta acțiune constituie o contestație împotriva Dispoziției nr. 8944/2007 emisă de Primarul General al Municipiului București, în baza Legii nr. 10/2001, și a calificat drept recurs calea de atac.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 971/29.06.2001 la executorul judecătoresc, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București .. 56, sectorul 5, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin Dispoziția nr. 8944/23.10.2007 a Primarului General al Municipiului București s-a restituit în proprietatea notificatorilor R. V. M., Ș.-R. D.-S. și R. R. M., imobilul situat în București .. 56, sectorul 5, format din construcție de tip B (S+P) și teren în suprafață de 339,00 mp.
Prezenta acțiune a fost formulată datorită faptului că, deși reclamanților li s-a restituit în natură imobilul, în baza Dispoziției nr. 8944/23.10.2007, aceștia nu pot exercita în fapt și în drept, dreptul de proprietate astfel recunoscut, unul din apartamente fiind vândut în baza Legii nr. 112/1995 iar acțiunea în revendicarea acestui apartament fiind irevocabil respinsă.
În această situație, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru respectivul apartament.
În timpul judecății în prezentul recurs, prin Dispoziția nr._/20.02.2015, Primarul General al Municipiului București a revocat Dispoziția nr. 8944/23.10.2007 a Primarului General al Municipiului București și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 56, Sectorul 5 (mai puțin apartamentul vândut în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/20.04.2000) împreună cu terenul în suprafață de 250,77 mp identificat conform planului topografic anexă la dispoziție.
Prin Dispoziția nr._/20.02.2015, Primarul General al Municipiului București a propus acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului situat în București, .. 56, sectorul 5, vândut în temeiul Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.04.2000, în suprafață utilă de 75,47 mp, terenul aferent de 88,23 mp și cota parte indiviză de 43,62% din părțile de folosință comună ale imobilului, imposibil de restituit în natură.
Astfel, Curtea constată că prin dispozițiile menționate mai sus, pretențiile deduse judecății în prezenta cauză au fost recunoscute de pârât, care a acordat despăgubiri pentru apartamentul vândut, imposibil de restituit în natură.
În această situație, acțiunea reclamanților este rămasă fără obiect. Nu se poate constata că recursul declarat în cauză este fără obiect, obiectul recursului fiind reprezentat de sentința atacată prin această cale de atac. În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți R. Ș. D. S., R. V. M. și S. I. R. împotriva sentinței civile nr. 2191/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red.DFB
Tehnored. GC
2 ex/12.03.2015
Jud. fond C. T.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 303/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
