Revendicare imobiliară. Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 40927/3/2007
Dosar nr._
(1826/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.475
Ședința publică de la 14.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă I. M., împotriva deciziei civile nr. 678 A din 21.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. M., P. M. și P. C. GRUIU.
Cauza are ca obiect – revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.04.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.04.2004, reclamanta lordache M. a chemat în judecată pe pârâții P. comunei Gruiu reprezentată prin Primar, Colîns M. și P. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie, suprafața de teren de aproximativ l .500 m.p. situată în comuna Gruiu, . în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4021/30.07.1993, totodată să fie obligați pârâții la ridicarea construcțiilor edificate pe acest teren, proprietatea reclamantei, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii, în caz contrar, să fie autorizată reclamanta să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâților.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtului P. M. să-i retrocedeze o suprafață de teren de 251,9 m.p. proprietatea reclamantei, teren aflat în . M. să fie obligată la restituirea către reclamantă a suprafeței de teren de 231,23 m.p. situată în aceeași comună, în timp ce pârâta P. comunei Gruiu urma să retrocedeze reclamantei, terenul în suprafață de 276,91 m.p. situat în comuna Gruiu, .>
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților P. M. și C. M. la restituirea suprafeței de teren de 276,91 m.p. folosit drept cale de acces către proprietățile ridicate parțial pe terenul proprietatea reclamantei și totodată să fie obligați cei doi pârâți la ridicarea construcțiilor edificate pe acest teren, sub sancțiunea plății de daune cominatorii.
Prin sentința civilă nr.749/14.03.2005 pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei precum și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâților P. M. și C. M., a fost admisă în parte acțiunea principală precizată formulată de reclamanta lordache M., a fost obligată pârâta C. M. să retrocedeze reclamantei suprafața de teren de 231,23 m.p. situată în comuna Gruiu, . fost obligat pârâtul P. M. să restituie reclamantei suprafața de teren de 251,91 m.p., fiind omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei P. comunei Gruiu Ia retrocedarea suprafeței de teren de 276,91 m.p., totodată fiind respinse și cererile reclamantei de obligare a pârâților P. M. și C. M. Ia ridicarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta lordache M. și pârâții P. M. și C. M..
Prin apelul declarat de reclamantă, este criticată sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, învederându-se Ia primul motiv că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, întrucât deși prin acțiunea introductivă și prin apărările formulate pe calea întâmpinării, nu se face referire la vreun drept de servitute, totuși instanța respingând cererea îndreptată împotriva Primăriei Gruiu privind retrocedarea suprafeței de teren, a constatat îndeplinite condițiile unei servituți legale.
Apelanta - reclamantă mai critică sentința și sub aspectul aplicării greșite a legii în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților de a desființa construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei, învederându-se că pârâții au fost înștiințați despre proprietarul terenului iar instituția care a eliberat autorizațiile de construcție a dat dovadă de rea-credință, cunoscând ilegalitățile comise în zonă.
S-a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat în ceea ce privește cererea de retrocedare a suprafeței de teren care reprezintă drum de acces și în contradictoriu cu pârâții P. M. și C. M. și nici referitor la daunele cominatorii pretinse de reclamantă.
Prin apelul declarat de pârâtul P. M. este criticată sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, un prim aspect referindu-se la încălcarea normelor procedurale care reglementează competența materială, sens în care se susține ca Judecătoria B. nu era competentă să soluționeze cauza față de valoarea litigiului dedus judecății.
Apelantul pârât formulează în continuare o . critici la adresa expertizei topometrice efectuate în cauză, învederând că expertul nu a luat în calcul întreaga documentație cadastrală prezentată de pârât, că raportul întocmit cuprinde o . inadvertențe și omisiuni pe care instanța nu le-a semnalat.
Potrivit unei alte critici, se susține de către apelant că titlul său de proprietate este preferabil și că prima instanță nu a analizat în mod judicios probele dosarului, din care rezultă că pârâții au exercitat o posesie utilă asupra terenurilor pe care le dețin, continuând astfel posesia exercitată de autorii lor, terenul pretins de reclamantă nefiind împrejmuit, aceasta neexercitând o posesie utilă asupra terenului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 2136 A/21.12.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IIl-a Civilă au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanții pârâți P. M. și C. M. și de apelanta-reclamantă lordache M. împotriva sentinței civile nr. 749/14.03.2005 pronunțată de Judecătoria B..
Prin decizia civilă nr. 1668/11.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/205, au fost admise recursurile formulate de recurenta-reclamantă lordache (Coler) M. și de recurenții-pârâți P. M. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 2136 A/21.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IlI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. C. Gruiu, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București.
Cauza a fost astfel înregistrată în al doilea ciclu procesual, la data de 21.11.2007, în calea de atac a apelului, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._/3/2007.
Prin decizia civilă nr.678/A/21.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă I. M., ca nefondat; a admis apelurile formulate de apelanții-pârâți P. M. și C. M., a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, a obligat reclamanta la plata sumei de 3.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul P. M., a respins cererea pârâtei C. M. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că motivul de apel formulat de apelantul-pârât P. M. privind necompetența materială a Judecătoriei B. de a soluționa cauza nu este întemeiat.
Astfel, s-a constatat că prin cererea cu care a învestit instanța, reclamanta lordache M. a solicitat obligarea pârâților P. M. și C. M. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de circa 1.500 mp situat în comuna Gruiu, . și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor edificate pe teren, sub sancțiunea daunelor cominatorii, iar în caz contrar să fie autorizată să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâților. In cererea de chemare în judecată, reclamanta a evaluat provizoriu terenul în litigiu la suma de 10.000.000 Rol, precizând că întinderea și valoarea exactă ale acestuia urmează să fie stabilite printr-o expertiză de specialitate.
După administrarea probei cu expertiză topo, la data de 28.02.2005, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtului P. M. să-i lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de teren de 251,9 m.p. aflată în . C. M. să-i lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de teren de 231,23 m.p. situată în aceeași comună, obligarea pârâtei P. comunei Gruiu să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 276,91 m.p. situat în comuna Gruiu, . pârâților P. M. și C. M. să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 276,91 m.p. folosită drept cale de acces către proprietățile ridicate parțial pe terenul proprietatea reclamantei și totodată să fie obligați cei doi pârâți la ridicarea construcțiilor edificate pe acest teren, sub sancțiunea plății de daune cominatorii. Reclamanta a indicat valoarea totală a suprafeței de teren revendicate ca fiind de_ Rol.
Potrivit art.1 pct. l din codul de procedură civilă (în forma în vigoare la data introducerii cererii), judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date de lege în competența altor instanțe, iar potrivit art.2 pct. l lit.b) din Codul de procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard Iei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară.
În speță, capătul principal de cerere al acțiunii formulate de reclamantă privește revendicarea unui teren a cărui valoare nu depășea plafonul de 1 miliard de lei care atrăgea competența de primă instanță a tribunalului, astfel că judecătoria era competentă să judece litigiul, potrivit dispozițiilor art.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, contrar celor susținute de ape lanțul-pârât.
În ceea ce privește criticile formulate de apelantul-pârât P. M. și de apelanta-pârâtă C. M. referitoare la greșita soluționare a acțiunii în revendicare, s-a constatat că acestea sunt întemeiate.
Se reține că apelanta-reclamantă lordache M. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5.900 mp situat în comuna Gruiu, ..Ilfov, având următoarele vecinătăți: la est - drumul județean 101 C, la vest - teren neproductiv (rezervă OGA) și lacul Snagov, la nord - B. S., D. D. și I. T., iar la sud - S. A., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4.021/30.07.1993 de notariatul de Stat al Sectorului Agricol Ilfov, încheiat cu numitul D. D., în cuprinsul contractului s-a menționat că vânzătorul D. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.900 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza adeverinței nr.984/10.10.1991 eliberată de Comisia comunei Gruiu și a procesului verbal de punere în posesie nr.1757 din t 21.07.1993 al Consiliului Local al comunei Gruiu.
La data de 26.08.2002, autorului apelantei-reclamante, D. D. i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._ de către Comisia Județeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafața de 5.900 mp, situată în extravilanul comunei Gruiu, . ca vecinătăți: la nord - D. D., Borotea S., I. T., la est - restul proprietății și drumul județean 114, la sud - S. A., iar la vest - drum de acces și restul proprietății.
Apelanta-pârâta C. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 854,06 mp, situat în comuna Gruiu, ..Ilfov, având ca vecinătăți: la nord - . sud - rest proprietate vânzători, la est drum de acces, la vest - lacul Snagov, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.170/22.02.2000 de BNP D. D., încheiat cu numiții C. V. și C. I.. La rândul lor,vânzătorii C. V. și C. I. au dobândit terenul în suprafață de 854,06 mp prin cumpărare de la F. D. și F. V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.842/20.11.1998 de BNP D. D.. Numiții F. D. și F. V. au dobândit terenul în suprafață de 854,06 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 1077/1998 eliberat de Comisia Locală Gruiu de Aplicare a Legii nr.18/1991.
Din adresa nr.9383C/18.05.2009 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov rezultă că numiților F. D. și F. V. nu li s-a eliberat titlu de proprietate, în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 1077/1998.
în ceea ce-l privește pe apelantul-pârât P. M., acesta a dobândi dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață totală de 2.380,54 mp, situat în comuna Gruiu, ..Ilfov, după cum urmează: o suprafață de teren de 1.470 mp, având ca vecinătăți: la nord-teren arabil 1/10, la sud-D. D., la est-D. P., la est-D. P. și D. D., la vest-Lacul Snagov, a fost dobândită de apelantul-pârât prin cumpărare de la S.C Bitar Trading S.R.L, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.525/03.05.2001 de BNP D. D.. Societatea comercială Bitar Trading S.R.L a dobândi terenul în suprafață de l .470 mp prin cumpărare de la D. C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.57/10.04.1998 de BNP D. D.. Numitul D. C. a dobândit terenul mai sus menționat prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform procesului-verbal nr.822/30.03.1998 eliberat de Comisia Locală Gruiu de Aplicare a Legii nr. 18/1991.
Din adresa nr.9383C/18.05.2009 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov rezultă că numitului D. C. i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/12.09.2002, în baza procesului-verbal de punere în posesie nr.882/1998.
Suprafața de teren de 910,54 mp, având ca vecinătăți: la nord-C. V., la sud-D. C., la est-drum de acces și la vest-Lacul Snagov a fost dobândită de apelantul-pârât P. M. prin cumpărare de la D. I. și D. I., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.551/09.05.2001 de BNP D. D.. Numiții D. I. și D. I. au dobândit terenul menționat prin cumpărare de Ia soții Rusca P. și Rusca G., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.982/25.08.2000 de BNP D. D.. La rândul lor, numiții Rusca P. și Rusca G. au dobândit terenul prin cumpărare de la S. B. G. și S. Narcise, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.644/25.02.2000 de BNP Z. A. R.. Numiții S. B. G. și S. Narcise au dobândit terenul prin cumpărare de la soții C. V. și C. I., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4237/22.12.1999 de BNP Schuster E. M.. Numitul C. V., căsătorit cu C. I. a dobândit terenul prin cumpărare de la F. V. și F. D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.842/20.11.1998 de BNP D. D.. F. V. și F. D. au dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform procesului-verbal de punere în posesie nr.1077/1998 eliberat de Comisia Locală Gruiu de Aplicare a Legii nr.18/1991.
In drept, tribunalul a reținut că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului de proprietate și restituirea lucrului.
In literatura de specialitate și practica judiciară s-au conturat mai multe reguli ce trebuie avute în vedere la soluționarea acțiunii în revendicare, după cum ambele părți, reclamantul și pârâtul au titluri de proprietate asupra bunului revendicat, numai o parte produce titlu privind proprietatea lucrului revendicat sau niciuna din părți nu are titlu și nici nu poate invoca dobândirea lucrului prin uzucapiune ori prin ocupațiune.
Având în vedere că în speță, autorii părților au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le dețin prin reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr.18/1991, tribunalul a apreciat că la soluționarea acțiunii în revendicare trebuie avute în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei în interesul legii nr.1/2007. Prin această decizie, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că adeverința eliberată de comisia constituită potrivit Legii nr. 18/1991 și procesul-verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluționării unor acțiuni în revendicare sau sistarea stării de devălmășie.
Se observă că apelanta-reclamantă lordache M. a dobândit terenul în suprafață de 5.900 mp situat în comuna Gruiu, ..Ilfov, prin cumpărare de la numitul D. D., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4.021/30.07.1993. La data vânzării terenului către apelanta reclamantă, autorul acesteia, D. D. nu avea titlu de proprietate asupra terenului, ci îi fuseseră eliberate numai adeverința nr.984/1991 și procesul-verbal de punere în posesie nr.1757/1993.
Este adevărat că ulterior, la data de 26.08.2002 autorului apelantei-reclamante i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/26.08.2002 de Comisia Județeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor cu privire la terenul în suprafață de 5.900 mp, însă trebuie avut în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe un amplasament care nu coincide în totalitate cu cel menționat în adeverința nr.984/1991 și procesul-verbal de punere în posesie nr.1757/1993. Astfel, terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza titlului de proprietate nr._/26.08.2002 are ca vecinătăți: la nord - D. D., Borotea S., I. T., la est - restul proprietății și drumul județean 114, la sud S. A., iar la vest - drum de acces și restul proprietății, pe când terenul pentru care s-a eliberat procesul-verbal de punere în posesie nr.1757/1993 avea ca vecinătăți: la .est - drumul județean 101 C, la vest - teren neproductiv (rezervă OGA) și lacul Snagov, la nord - B. S., D. D. și I. T., iar la sud - S. A.. In atare condiții, dreptul de proprietate al autorului apelantei-pârâte și implicit al acesteia privește terenul în suprafață de 5.900 mp având amplasamentul menționat în titlul de proprietate nr._/26.08.2002, titlu în privința căruia nu s-a făcut dovada că ar fi fost modificat sau anulat pe cale administrativă sau judiciară.
Astfel fiind, în mod greșit prima instanță a omologat raportul de expertiză topo efectuat de expertul M. N. D., prin care s-a concluzionat că terenurile părților se suprapun parțial. Astfel, expertul a identificat terenul apelantei-reclamante pe baza schiței anexă la procesul-verbal de punere în posesie nr.3757/21.07.1993, or, astfel cum s-a reținut anterior, dreptul de proprietate al apelantei-reclamau te privește terenul în suprafață de 5.900 mp având amplasamentul menționat în titlul de proprietate nr._/26.08.2002.
Pentru aceleași motive nu poate fi avut în vedere nici raportul de expertiză topo efectuat, cu ocazia rejudecării apelului, de către expertul A. I., întrucât și acest expert a avut în vedere tot amplasamentul menționat în procesul verbal de punere în posesie nr. 1757/21.07.1993. Tribunalul a ținut seama, în aceste condiții, de raportul de expertiză topo întocmit de expertul N. V. (filele 69-75 din dosarul nr.3872/2005 al Tribunalului București - Secția a III a Civilă). Expertul a identificat terenurile părților în două variante, iar în cea de-a doua variantă a avut în vedere actele de proprietate ale părților și planul de parcelare scara 1:2000, jud.Ilfov, . Florești,. (fila 224 din dosarul de fond).
Din adresa nr.1115/09.02.2005 emisă de P. comunei Gruiu rezultă că, urmare a aplicării Legii nr.18/1991, pe raza comunei Gruiu și a unor succesiuni de acte autentice de vânzare-cumpărare s-a impus o nouă parcelare a terenurilor din zonă, inclusiv la terenurile deținute de lordache M., P. M. și C. M.. D. urmare, s-a făcut o nouă parcelare, întrucât P. Gruiu a înființat un drum de acces de la DJ 101C către celelalte 18 proprietăți din zonă, toate învecinându-se cu noul drum de acces. Din aceste considerente și schița terenului de 5.900 mp ce a aparținut numitului D. D., întocmită în anul 1993 a fost modificată cu ocazia întocmirii titlului de proprietate nr._/26.08.2002, stabilindu-se noile vecinătăți și anume drum de acces la nord și la
Potrivit variantei a doua a raportului de expertiză întocmit de expertul N. V., între terenul apelantei-reclamante lordache M. și terenurile apelanților pârâți P. M. și C. M. și al intimatei-pârâte P. comunei Gruiu nu apar zone de suprapunere.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit raportului de expertiză mai sus menționat, apelanții-pârâți nu ocupă vreo suprafață de teren din cel deținut de apelanta-reclamantă, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4.021/30.07.1993 și titlului de proprietate nr._/26.08.2002, tribunalul constată că acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții persoane fizice se impunea a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește criticile formulate de apeIanta-reclamantă lordache M., acestea se referă la greșita respingere a capetelor de cerere privind obligarea pârâților P. M. și C. M. să desființeze construcțiile edificate pe terenul său, sub sancțiunea plății de daune cominatorii și privind obligarea pârâtei P. comunei Gruiu să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 276,91 mp.
S-a constatat că prima critică este neîntemeiată, față de soluția dată acțiunii în revendicare formulate în contradictoriu cu pârâții P. M. și C. M.. Astfel, având în vedere că, potrivit variantei a doua a raportului de expertiză întocmită de expertul N. V., apelantii-pârâți P. M. și C. M. nu ocupă nicio suprafață din terenul aparținând apelantei-reclamante lordache M., construcțiile fiind edificate de apelantii-pârâți pe terenurile lor, nu există niciun temei pentru a se dispune obligarea pârâților la desființarea construcțiilor. In consecință, și capătul de cerere accesoriu privind plata de daune cominatorii apare tot ca neîntemeiat.
Nici cea de-a doua critică nu poate fi primită, acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta P. comunei Gruiu apărând ca neîntemeiată, dar nu pentru considerentele avute în vedere de către instanța de fond, ci pentru faptul că nu există suprapuneri între terenul reclamantei și terenul acestei pârâte, având destinația de drum de acces, astfel cum rezultă din schița anexă nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expertul N. V..
Centru considerentele reținute în cele ce preced, în temeiul art.296 C.pr.civ, tribunalul a respins apelul formulat de apelanta-recIamantă lordache M., ca nefondat, a admis apelurile formulate de apelanții-pârâți P. M. și C. M. și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
În baza art.274 alin.1 C.pr.civ, tribunalul a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceștia nu au căzut în pretenții.
Totodată, tribunalul a obligat reclamanta la plata sumei de 3.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul P. M., constând în onorariu de expert (200 Iei, conform chitanței nr._/03.12.2004, fila 191 dosar fond) și onorariu de avocat (3.000 Iei, conform chitanței nr.24/20.06.2004, fila 283 dosar fond).
Tribunalul a respins cererea pârâtei C. M. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli legate de soluționarea prezentului litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I. (COLER) M., criticând-o ca nelegală sub aspectul dispoz.art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ.
Se susține că instanța a interpretat eronat titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele autorului D. B.D., actele juridice care au fost emise de P. Gruiu, Prefectura Ilfov, O.C.P.I. București, respectiv adresele referitoare la situația juridică a zonei, precum și actele de proprietate ale intimaților pârâți.
Referitor la titlul de proprietate al autorului recurentei, emis în anul 2002, se arată că a avut la bază procesul verbal de punere în posesie din anul 1993, emis înainte de modificarea planului parcelar din anul 2005 și nu corespunde sub nicio formă cu planul parcelar întocmit în anul 2005 de către P. Gruiu, pentru a se putea concluziona că vecinătatea vestică – zonă de protecție OGA în anul 1993 nu este aceeași cu drumul de acces, conform vecinătății vestice din titlul de proprietate.
Astfel cum s-a arătat, zona de protecție OGA era traversată de drumul de acces pe malul lacului.
Conform schiței din 2005, vecinătatea nordică și sudică nu mai este cea din titlul de proprietate sau schița din 1993, ci este în totalitate drum de acces.
Apreciază că ipoteza instanței de apel, de altfel nepusă în discuția părților și nesupusă analizei experților, în sensul că titlul de proprietate al autorului recurentei cuprinde modificările din anul 2005 din planul de la fila 202 dosar fond, este eronată și lipsită de fundament juridic.
Arată că, chestiunea amplasamentului din titlul de proprietate a intrat în puterea lucrului judecat în partea vestică, instanța de recurs, prin decizia de casare, trimițând la verificarea limitelor estice, de la drumul județean.
De altfel, toate expertizele au identificat terenul recurentei în baza titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie din anul 1993, rezultând de fiecare dată că doar în ipoteza modificărilor de la fila 202, noul amplasament din anul 2005, terenul reclamantei ar avea o altă configurație și nu se mai suprapune cu cel al pârâților.
Aceeași situație rezultă și din răspunsul Primăriei Gruiu, care arată că . una și aceeași cu . PUG-ul U4/1999 este unul și același cu PUG-ul U4/2000 și că, doar PUG-ul U4/1999 a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.14/2000.
Din verificarea actelor de vânzare-cumpărare ale intimaților pârâți a rezultat o împrejurare esențială, respectiv că pentru cea mai mare parte a terenului nu s-a emis titlu de proprietate, urmare a emiterii proceselor verbale de punere în posesie (pentru suprafața de 954 + 854 = aproximativ 1800 m teren); terenul pârâților se află fie în . cazul vânzării de la proprietarul inițial D. către societatea Bitar Trading), fie în . cazul vânzării imobilului de la Bitar Trading către P.) sau situația vânzărilor făcute de la primii proprietari F., când ..
Apreciază recurenta că terenul intimaților pârâți se situează în zona de protecție OGA expres reglementată de Legea nr.107/1996 (art.40, anexa 2), nu s-a emis titlu de proprietate pentru suprafața reconstituită, întrucât terenul se suprapune parțial cu proprietatea sa, parțial cu zona de protecție OGA.
Apreciază că toate tranzacțiile încheiate de intimații pârâți (cu excepția parcelei achiziționate de la D. C.) sunt lovite de nulitate absolută, întrucât adeverințele emise în baza Legii nr.18/1991 nu pot conduce în mod valabil la încheierea unor acte juridice de vânzare-cumpărare.
Instanța de apel nu a avut în vedere că la data emiterii titlului de proprietate al recurentei nu existau nici hotărârea de aprobare a PUG-ulului și nici modificarea de plan parcelar efectuat în 2005 și neînsoțită de modificarea titlurilor de proprietate, nefiind respectată nici procedura prevăzută de Legea nr.18/1991.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ., se susține nesocotirea dispozițiilor deciziei de casare și implicit a dispozițiilor art.315 C.proc.civ., deoarece nu s-a administrat proba testimonială dispusă de instanța de recurs, aceasta fiind în fapt respinsă prin încheierea din 11.03.2009.
De asemenea, în privința probei cu expertiză topografică, instanța de recurs a dispus refacerea acesteia în funcție de schița de la fila 201 dosar apel (fiind vorba despre obiecțiunile formulate de pârâtul P. cu privire la amplasamentul terenului față de drumul județean).
Apreciază că o parte din problemele juridice ale cauzei au fost analizate de instanțe și au intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât nu mai puteau face obiectul analizei instanței în rejudecare.
O altă critică vizează împrejurarea că instanța de apel nu a pus în discuția părților situația relevată cu ocazia deliberării, respectiv situația limitei vestice trecute în titlul de proprietate al recurentei.
Această ipoteză nu a fost pusă nici în discuția expertului în mod expres, cu toate că, în obiectivul expertizei s-a solicitat expertului să identifice proprietatea conform titlului de proprietate, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.
O altă critică se referă la împrejurarea că instanța de apel a nesocotit dispozițiile Legii nr.18/1991, cât și dispozițiile art.480 C.civ.
Consideră recurenta că instanța de apel s-a abătut de la cadrul juridic dedus judecății, respectiv acțiunea în revendicare întemeiată pe art.480 C.civ. și a procedat la o analiză a dreptului de proprietate dobândit de recurentă în condițiile legii speciale, cu toate că niciuna din părți nu a formulat cerere reconvențională sau orice alte susțineri în acest sens.
Instanța de apel nu a avut în vedere nici expertiza efectuată de expertul A., efectuată în rejudecare, cu toate că expertul a avut drept obiective efectuarea unor planuri în funcție de schița aflată la fila 224 din dosarul de fond.
În fapt, s-a dorit a se evita susținerea expertului din raportul de expertiză potrivit căreia, în anexa 2 este prezentat planul de situație care ține cont de planul parcelar actual al primăriei (similar, dar mai avantajos decât cel din 2005) și situația concretă din teren.
Apreciază că la momentul efectuării raportului de expertiză – anul 2010, primăria ar fi pus la dispoziție expertului un nou plan parcelar diferit de cel din 2005.
Concluzionează recurenta în sensul că soluția s-a întemeiat pe faptul că planul parcelar a fost emis în anul 2005 și nu în 2000, precum și pe faptul că terenul din titlul de proprietate are alte vecinătăți decât terenul din planurile de parcelare întocmite ulterior de P. Gruiu.
Se mai arată că reclamanta a făcut dovada că terenul din titlul de proprietate este același cu cel menționat în procesul verbal de punere în posesie din 1993 și că terenul din planul de parcelare din 2005 cuprinde ca vecinătate vest și nord un drum de acces (și nu B., etc., vecinătățile din titlul de proprietate).
Astfel, s-a dat eficiență unul plan parcelar întocmit cu nerespectarea legii speciale în 2005, după 12 ani, de la reconstituirea dreptului de proprietate.
Intimatul pârât P. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În cadrul probei cu acte, recurenta a depus adresa nr._/22.08.2014, emisă de Administrația Națională Apele Române.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite recursul în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
Prealabil, este necesar a se preciza că motivul de recurs pe care se întemeiază susținerile recurentei este cel prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., nefiind incident în cauză și pct.8 din același articol.
De asemenea, se impun următoarele precizări prealabile:
În ceea ce privește situația juridică rezultată din probele dosarului, Curtea reține că recurenta a dobândit un imobil în suprafață de 5900 m.p. teren liber, situat în satul Șantu Florești, . 1993, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4021/30.07.1993, de la vânzătorul D. D., vânzător care a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la baza actului de vânzare-cumpărare aflându-se adeverința nr.984/10.10.1991 eliberată de Comisia C. Gruiu și procesul verbal de punere în posesie nr.1757/21.07.1993 a Consiliului Local al C. Gruiu.
Ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare, se emite titlul de proprietate nr._/26.08.2002, pe numele vânzătorului D. B.D. pentru suprafața totală de 0,5900 m.p., teren reconstituit în baza Legii nr.18/1991 și care identifică terenul astfel: . suprafață de 0,5005 m.p. vecini la N – D. D. și Borotea S., la E – rest propr., S – S. A. și V – drum de acces; . de 0,0592 m.p. N – I. T., E – rest propr, S – S. A., V – rest propr.; . de 0,0120 m.p. N – D. D., E – rest propr., S – S. A., V – rest propr. La categoria construcții este menționată . de 0,0183 m.p. vecini la N – I. T., E – Dj 114, S – S. A. și V – rest propr., în total 0,5900 m.p.
Intimatul P. M. a dobândit în proprietate suprafața de 1470 m.p. situată în comuna Gruiu, . Ilfov, prin act autentic de vânzare-cumpărare nr.525/3.05.2001 de la S.C. Bitar Trading S.R.L., care la rândul său, l-a dobândit de la D. C., conform contractului de vânzare-cumpărare nr.57/10.04.1998.
D. C. a dobândit terenul susmenționat în baza procesului verbal nr.822/30.03.1998 eliberat de Comisia Locală Gruiu de aplicare a Legii nr.18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate, iar ulterior acestui proces verbal și ulterior primei înstrăinări din anul 1998 i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/12.09.2002.
Suprafața de 190,54 m.p. a fost dobândită de P. M. prin act autentic de vânzare-cumpărare nr.551/9.05.2001, de la D. I. și D. I., care, la rândul lor, au dobândit terenul de la R. P. și G., conform actului nr.982/25.08.2000. R. P. și G. au dobândit această suprafață de la S. B. G. și Narcise, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.644/25.02.2000, care la rândul lor, au dobândit tot prin act autentic de vânzare-cumpărare nr.4237/22.12.1999 de la C. V. și I.. Aceștia au dobândit terenul de la F. V. și D. în anul 1998, tot prin act autentic, iar vânzătorii F. V. și D. au dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza procesului verbal de punere în posesie nr.1077/1998 eliberat de Comisia locală Gruiu de aplicare a Legii nr.18/1991.
Intimata pârâtă C. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 854,06 m.p. în . Florești, județul Ilfov, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.170/22.02.2000 de la vânzătorii C. V. și I., care la rândul lor, au dobândit prin cumpărare de la F. D. și V. prin actul autentic nr.842/1998, aceștia din urmă dobândind terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza procesului verbal de punere în posesie nr.1077/1998, eliberat de Comisia Locală Gruiu de aplicare a Legii nr.18/1991.
În ceea ce privește pe vânzătorii F. D. și V., autori comuni atât pentru C. M., cât și pentru P. M., nu s-a eliberat titlul de proprietate în baza procesului verbal nr.1077/1998.
Față de această situație juridică, în cadrul acțiunii în revendicare, se vor analiza actele de proprietate ale părților, astfel cum a reținut și instanța de apel:
În ceea ce o privește pe recurentă, titlul său de proprietate reprezentat de actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1993 și titlul de proprietate emis pe numele autorului său, D. B.D., nr._/26.08.2002, iar în ceea ce îi privește pe intimații pârâți C. M. și P. M., titlurile de proprietate reprezentate de actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.170/2000 și, respectiv nr.525/2001 și 551/2001.
Această soluție juridică se impune, deoarece recurenta nu poate dobândi prin actul de vânzare-cumpărare decât dreptul de proprietate care i se cuvine autorului său, D. B.D., astfel cum acesta i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr._/26.08.2002, atât în ceea ce privește suprafața de teren reconstituită, cât și în ceea ce privește delimitarea sa, identificată prin respectivul titlu de proprietate.
Astfel, după . Legii nr. 18/1991 cu privire Ia fondul funciar, în literatura juridică și practica judiciară s-au conturat opinii contradictorii în legătură cu dovada dreptului de proprietate în cazul terenurilor pentru care s-au reconstituit ori constituit aceste drepturi, conform procedurii stabilite prin lege, este vorba de doctrina și jurisprudența anterioară Legii fondului funciar nr. 18/1991.
S-a decis că, atât adeverința de proprietate, cât și sentința judecătorească dată în aplicarea art.11 alin. 8 din Legea nr.18/1991 nu constituie un titlu de proprietate întrucât ele constată numai întinderea suprafeței de teren acordate, iar nu însuși terenul determinat prin vecinătăți.
Adeverințele de proprietate sunt acte provizorii, supuse deci revocării, astfel că nu pot constitui titluri de proprietate în revendicare.
Singurul titlu cu valoare probatorie în revendicare este cel emis în baza Legii nr. 18/1991.
În ceea ce privește amplasamentul, va fi avut în vedere cel care este menționat în titlul de proprietate, și nu cel din adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate emisă în anul 1993 și care a stat la baza încheierii actului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește titlurile pârâților intimați, se vor avea în vedere actele de vânzare-cumpărare cu vecinătățile astfel cum au fost determinate, întrucât până în prezent, pe numele autorilor comuni ai celor doi pârâți, F. D. și F. V., nu s-a emis vreun alt titlu de proprietate și nu s-a modificat/revocat adeverința de proprietate ce a stat la baza actelor de vânzare-cumpărare.
Sub acest aspect, criticile formulate de recurentă, vis-a-vis de încălcarea dreptului de apărare și al contradictorialității, nu sunt întemeiate.
De asemenea, în aceeași ordine de idei, se mai impune și următoarea precizare, vis-a-vis de momentul emiterii noului plan urbanistic general.
Potrivit adresei Primăriei C. Gruiu nr.1115/9.02.2005, rezultă că urmare a aplicării Legii nr.18/1991, pe raza comunei Gruiu și a unor succesiuni de acte autentice de vânzare-cumpărare, s-a impus o nouă parcelare a terenurilor din zonă, inclusiv la terenurile deținute de I. M., P. M. și C. M.; drept urmare, s-a făcut o nouă parcelare, întrucât P. Gruiu a înființat un drum de acces de la Dj 101C către celelalte 18 proprietăți din zonă, toate învecinându-se cu noul drum de acces.
Din aceste considerente, și schița terenului de 5900 m.p. ce a aparținut numitului D. D., întocmită în anul 1993, a fost modificată cu ocazia emiterii titlului de proprietate nr._/26.08.2002, stabilindu-se noile vecinătăți și anume: drumul de acces la nord și vest, iar urmare acestei redimensionări și stabilirea noului plan parcelar, reclamanta având în proprietate suprafața de 5840 m.p., conform schiței anexe adeverinței (fila 243-244 dosar fond).
Conform adresei nr._, OCPI Ilfov transmite instanței de judecată la 21.08.2008 un exemplar după Hotărârea Consiliului Local Gruiu nr.14/28.06.2000 și un extras din planul cadastral – intravilan al comunei Gruiu, scara 1:2000, la 01.01.1990, care cuprinde parcelele 167, A168, V169 – parcele care se regăsesc pe schița anexată de instanță și care nu se învecinează cu . și o copie după planul ., . – 93 apel după casare).
Rezultă astfel că planul parcelar avut în vedere în toate expertizele efectuate în cauză și potrivit căruia nu ar exista suprapunere, este anterior anului 2002, când s-a emis titlul de proprietate pe numele autorului recurentei, deoarece acesta a fost aprobat prin Hotărârea nr.14/28.07.2000 a Consiliului Local al C. Gruiu, plan care figurează, de altfel, și în evidențele OCPI Ilfov.
În consecință, nu se poate susține că modificarea planului parcelar a fost ulterioară emiterii titlului de proprietate nr._/26.08.2002, deoarece planul parcelar nou a atras în fapt modificarea limitelor proprietății, astfel cum a susținut primăria prin adresa nr.1115/9.02.2005. De altfel, data de 2005 a fost greșit înțeleasă de către recurentă ca fiind data întocmirii planului parcelar, deoarece în adresa susmenționată s-a făcut precizarea că răspunsul primăriei este urmarea expertizei tehnice topografice efectuate de inginer M. D. N., la data de 20.01.2005, expertiză efectuată chiar în prezenta cauză, iar data de 09.02.2005 este data emiterii adresei primăriei.
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că pentru lămurirea deplină a situației de fapt a existenței ori inexistenței unei suprapuneri între terenul reclamantei și cele ale intimaților pârâți se impune completarea probatoriilor sub aspectul efectuării unei noi expertize topografice, care să aibă în vedere ca și obiective identificarea terenurilor părților, conform situației juridice reținute de Curte anterior în această motivare, precum și a planurilor cadastrale și parcelare, astfel cum ele sunt comunicate la O.C.P.I. Ilfov, lămurindu-se și aspectele susținute prin motivele de recurs în ceea ce privește identitatea dintre . 1A și determinarea importanței acestui aspect în ceea ce privește existența vreunei suprapuneri.
În aceeași ordine de idei, se va avea în vedere de către experții ce vor fi desemnați în cauză și răspunsul Administrației Naționale a Apelor Române, înscris depus în recurs și aflat la fila 32.
Se va verifica în egală măsură și dacă este determinant sau nu pentru soluția ce se va pronunța dacă PUG-ul U4/1999 este unul și același cu PUG-ul U4/2000 și că, doar PUG-ul U4/1999 a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.14/2000, în raport cu amplasamentul reținut în titlul de proprietate nr._/26.08.2002, precum și susținerea expertului A. că în prezent ar exista un nou plan parcelar „diferit de cel din 2005, dar mai avantajos”.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că se impune casarea deciziei și administrarea unei noi expertize topografice, care să aibă în vedere obiectivele menționate anterior, precum și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și respectarea gradelor de jurisdicție.
Curtea nu va primi susținerile recurentei vis-a-vis de încălcarea dispoz.art.315 C.proc.civ., având în vedere că prin decizia de casare nr.1668/11.10.2007, Curtea a apreciat întemeiat motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., întrucât în mod nejustificat tribunalul a apreciat că nu se justifică a se răspunde la obiecțiunile formulate de unul dintre pârâți, fără a se face nicio altă mențiune vis-a-vis de limitele casării, astfel încât în lipsa unei determinări exprese casarea a fost totală, impunându-se refacerea expertizei topografice sub toate aspectele.
Aceeași este situația și în ceea e privește proba testimonială, probă care a fost respinsă de tribunal în rejudecare. De altfel, față de situația juridică și de fapt conturată în dosar, singura probă utilă și pertinentă în cauză este și rămâne expertiza topografică.
Neîntemeiate sunt și criticile ce vizează faptul că nu s-a pus în discuția părților „situația relevată cu ocazia deliberării, respectiv situația limitei vestice trecută în titlul de proprietate al recurentei”, întrucât tribunalul a avut în vedere situația de fapt astfel cum a rezultat din toate expertizele efectuate în cauză, nefiind necesară punerea în discuție în mod distinct a acestei împrejurări, după cum neîntemeiate sunt și criticile vizând nesocotirea dispozițiilor Legii nr.18/1991 și a dispozițiilor art.480 C.civ., instanța întemeindu-și soluția prin aplicarea corectă atât a legii speciale, cât și a dreptului comun în materie.
Astfel fiind, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, pentru efectuarea unei noi expertize tehnice topografice, care să aibă în vedere obiectivele menționate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă I. M., împotriva deciziei civile nr.678 A din 21.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. M., P. M. și P. C. GRUIU.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/05.05.2015
-----------------------------------------
T.B-Secția a V-a – S.C.
- A.M.
Jud.B. – N.M.N.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 53/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 483/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
