Fond funciar. Decizia nr. 497/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1891/116/2014
Dosar nr._
(145/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 497
Ședința publică de la 21.04.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – pârâți B. I. și M. C., împotriva deciziei civile nr.914 din data de 26.11.2014, pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI R. PRIN PRIMAR și cu intimații – pârâți C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Obiectul pricinii – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la ordine, se constată lipsa recurenților – pârâți B. I. și M. C., a reprezentantului intimatei – reclamante U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI R. PRIN PRIMAR și a reprezentanților intimaților – pârâți C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ce învederează că prin serviciul registratură s-a depus la data de 04.03.2015, răspuns la întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art.104 din HCSM nr.387/2005 și față de lipsa părților la acest moment, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, se constată lipsa recurenților – pârâți B. I. și M. C., a reprezentantului intimatei – reclamante U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI R. PRIN PRIMAR și a reprezentanților intimaților – pârâți C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că prin întâmpinarea formulată, intimata U. A. Teritorială a comunei R. a solicitat judecarea în lipsă (fila 35) și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 05.11.2014 sub nr._ , revizuentele M. CONSTANTA și B. I., în contradictoriu cu U. A. TERITORIALĂ . revizuirea și anularea sentinței civile nr.719/18.04.2014 pronunțate de Judecătoria Oltenița în temeiul art. 509 al.1 pct.1 și 8 Cod Procedură Civilă.
În motivare, au arătat că defunctul lor tată, Ș. V., a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1249 mp teren intravilan format din 780 mp teren situat în T 26, P.49 și 649 mp. situat în T26, P.48., pe raza ., conform titlului de proprietate nr._. Menționează că în urma decesului lui Ș. V. s-a dezbătut succesiunea conform certificatului de moștenitor nr.310/24.08.2010, s-au stabilit moștenitorii (Ș. M. - soție supraviețuitoare, M. Constanta și B. I. în calitate de fiice), precum și masa succesorală, din care face parte și terenul anterior menționat.
De asemenea, s-a întocmit documentație cadastrală și Cartea Funciară nr._/22.10.2010 la OCPI Călărași.
La data de 18.05.2011, D. V. - în calitate de primar al comunei R. a chemat în judecată revizuentele, în calitate de moștenitoare ale lui Ș. V., C. Județeană Călărași și C. Locala de Fond Funciar R., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea totală a Titlului de Proprietate nr._/08.08.2007 emis de C. Județeană Călărași pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, formându-se astfel dosarul nr._ pe rolul Judecătoriei Oltenița.
Reclamanta a motivat în fapt, cererea de chemare în judecată arătând că terenul în suprafață de 1249 mp, ce a făcut obiectul titlului de proprietate contestat, a fost reconstituit lui Ș. S., fratele lui Ș. V..
Reclamanta a mai precizat că reconstituirea s-a făcut pe un alt amplasament, deoarece terenul era ocupat de casa fostului CAP R., care face parte din proprietatea publică a comunei R..
Construcția și terenul aferent aparțin domeniului public al comunei R.. Având în vedere situația de fapt, reclamanta a considerat că titlul de proprietate nr._/2007 este lovit de nulitate absolută.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997.
În urma administrării probatoriului, Judecătoria Oltenița a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997 și în consecință a respins cererea de chemare în judecată, recursul formulat împotriva sentinței astfel pronunțate fiind la rândul său, respins.
La data de 21.11.2013, U. A. Teritorială, prin primar D. V., a formulat din nou, cerere de chemare în judecată împotriva revizuentelor, Comisei Locale de Fond Funciar R. și Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate Călărași, solicitând instanței să constate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/08.08.2007 emis de CJSDPT Călărași în ceea ce privește suprafața de teren din T26 P48 teren intravilan curți construcții de 469 mp din totalul de 1249 m.p. situat în intravilanul comunei R., formându-se dosarul nr._ pe rolul Judecătoriei Oltenița.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că pe suprafața de 469 mp se află o casă în suprafață de 186 mp și o anexă-magazie de 43 mp, construcții edificate de fostul CAP R..
După lichidarea CAP R., patrimoniul incluzând și această construcție a fost preluat de Societatea Agricolă Ceres R. prin proces-verbal încheiat în anul 1992.
În anul 2011 prin sentința nr.952 pronunțată de Judecătoria Oltenița, procesul-verbal de trecere în proprietatea societății agricole Ceres s-a anulat și s-a constat că respectiva Casă a Specialistului este de interes public.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul constatării nulității parțiale a aceluiași titlu de proprietate, dosar nr._, reclamanta a considerat că Titlul de Proprietate nr._/08.08.2007 emis de CJSDPT Călărași este lovit de nulitate absolută parțială în ceea ce privește suprafața de teren intravilan de 469 mp, deoarece s-au încălcat dispozițiile legii speciale în domeniul fondului funciar mai precis art.5 din Legea nr.18/1991 și prevederile art.III din Legea nr.169/1997.
Judecătoria Oltenița a considerat că motivele invocate de reclamantă sunt întemeiate și în baza art.III din Legea nr.169/1997 a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul că a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/08.08.2007 în ceea ce privește suprafața de 229 mp în intravilanul ., T27.P.48 și 49, aferent imobilului «casa specialistului» compus din C1 și C2.
Împotriva acestei sentințe, revizuentele au formulat apel.
Având în vedere cele precizate, solicită să se constate că există două decizii pronunțate de Judecătoria Oltenița având aceleași părți (D. V.), același obiect (ambele cererii au urmărit anularea aceluiași titlu de proprietate), aceeași cauză sau fundamentul dedus judecații, temeiul de drept este art.III din Legea nr.169/1997, iar împrejurările de fapt datorită cărora dispozițiile legii fondului funciar se aplică, aceleași în ambele cazuri.
Susțin revizuentele că prin hotărârea pronunțată în Dosarul nr._, instanța a supus deja judecății și verificării jurisdicționale legalitatea titlului de proprietate nr._/08.08.2007.
Împrejurarea că într-o nouă cauză, este indicată doar suprafața de 469 mp din titlul de proprietate contestat, fără să intervină ca element ulterior hotărârii irevocabile, distinct de cel supus deja evaluării jurisdicționale, duce la autoritate de lucru judecat.
În ambele pricini, s-a urmărit valorificarea aceluiași drept subiectiv, având același temei de drept.
Cât privește identitatea de părți, solicită să se constate că în primul dosar, calitatea de reclamantă o are D. V. în calitate de primar, iar în al doilea dosar calitatea de reclamantă o are U. A. Teritorială reprezentată de D. V., în ambele acțiuni deduse judecății D. V. reprezintă aceeași entitate juridică, adică Primăria Comunei R., iar pârâții sunt aceiași în ambele cauze deduse judecății.
Obiectul cererilor de chemare în judecată este același, constatarea nulității titlului de proprietate nr._/08.08.2007. Scopul urmărit de reclamant este acela de a anula titlul de proprietate, existând identitate de obiect între cele două acțiuni.
Mai arată că practica judecătorească a considerat că pentru a exista identitate de obiect, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca scopul final urmărit de reclamant să fie același în ambele acțiuni.
De asemenea, în ambele dosare cauza este aceeași, atât din considerentele sentinței sus menționate, cât și din decizia pronunțată în apel, care a menținut-o, rezultând că instanța a procedat la constatarea nulității titlului de proprietate, iar temeiul de drept este același în ambele dosare art.III din Legea nr. 169/1997.
În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire, având în vedere că principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces finalizat, având aceleași părți, același obiect, aceeași cauză, ci și contradicțiile dintre două hotărâri judecătorești în sensul ca drepturile recunoscute uneia dintre părți printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, să nu fie contrazise printr-o hotărâre posterioară, pronunțată printr-un alt proces.
Hotărârea prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei privind constarea nulității titlului de proprietate și a fost recunoscut dreptul de proprietate al revizuentelor asupra imobilului situat în ., nu poate fi încălcat printr-o admitere, fie ea și parțială a cererii de chemare în judecată a aceluiași titlu de proprietate, deoarece ar aduce atingere drepturilor garantate prin Convenția EDO.
De asemenea, solicită să se constatate ca fiind îndeplinite condițiile art. 509 al.1 pct.1, în sensul că Judecătoria Oltenița s-a pronunțat în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și a dispus ceea ce nu s-a solicitat, în sensul că reclamanta a solicitat constarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate cu privire la tarlaua 26 . cum s-a pronunțat instanța, tarlaua 27 parcelele 48 și 49. Terenul despre care a făcut vorbire reclamanta în cererea de chemare în judecată, nu se afla în . class="BodyText1"> Totodată, în baza art.512 Cod Procedură Civilă, a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârii până la soluționarea prezentei cauze.
În drept, a invocat art.509 al.1 pct.1 și 8, art.512 Cod Procedură Civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata U. A. TERITORIALA A COMUNEI R., reprezentată legal prin primar D. V., a formulat întâmpinare prin care a invocat problema competenței de soluționare a cererii de revizuire și a solicitat respingerea cererii de revizuire.
În motivare, arată că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă se soluționează de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin.1 pct. 8 Cod Procedură Civilă, se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, în cauză neputând opera nici prorogarea de competență conform art.510.
Cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece motivele invocate de revizuente au fost puse în discuția părților la instanța de fond și reanalizate de instanța de apel. Repunerea în discuție pe calea revizuirii a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost analizate de instanțe cu ocazia rezolvării litigiului în fond, este inadmisibilă. În acest sens, face referire la excepția autorității de lucru judecat și a motivului de apel privind admiterea în parte a acțiunii prin constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/08.08.2007 emis de CJSDPT Călărași în ce privește suprafața de teren de 229 mp din intravilanul . Casa Specialistului sau Casa Agronomului.
Prin urmare, cererea de revizuire este în principal inadmisibilă, nefiind întrunite concomitent dispozițiile art. 509 alin. 1 pct.1 și 8 Cod Procedură Civilă și în subsidiar, și neîntemeiată pentru fiecare caz de revizuire în parte.
La termenul din 26.11.2014 s-a dispus disjungerea motivului de revizuire întemeiat pe art.509 al.1 pct.1 Cod de procedură civilă și formarea unui nou dosar, menținându-se în acest dosar cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.509 al.1 pct.8 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.914/26.11.2014, Tribunalul Călărași a respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 719/2014 a Judecătoriei Oltenița și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele M. C. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 719/2014 a Judecătoriei Oltenița, întemeiată pe dispozițiile art.509 al.1 pct.8 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii, instanța a reținut că admisibilitatea acestei solicitări este condiționată conform art.512 Cod Procedură Civilă, de plata unei cauțiuni, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire de către revizuente, deși pentru termenul din 26.11.2014 le-a fost pus în vedere cuantumul cauțiunii. În acest context, văzând și faptul că revizuentele nu au indicat motivele concrete care să justifice măsura suspendării, cererea a fost respinsă.
În privința cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut la art.509 pct.8 Cod Procedură Civilă, Tribunalul a constatat că nu ne aflăm în prezența unor hotărâri definitive potrivnice, prin care să fie încălcată autoritatea de lucru judecat. A analizat în acest sens problema triplei identități de părți, obiect și cauză în litigiile ce au format obiectul dosarelor nr._ și nr._ .
Din această perspectivă, s-a constatat că în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, calitatea de reclamant a deținut-o D. V., în calitate de primar al comunei R., iar cea de pârâte a revenit revizuentelor din prezenta cauză, precum și numitei Ș. M., respectiv comisiei locale și celei județene de fond funciar. Obiectul acțiunii l-a constituit nulitatea absolută totală a titlului de proprietate nr._/2007, întemeiată în drept pe dispozițiile art.III lit.a din Legea nr.169/1997.
Situația de fapt invocată la acel moment a constat în aceea că Ș. V. a fost frate cu Ș. S., iar suprafața de 1249 m.p. teren a fost reconstituită soției acestuia din urmă, respectiv numitei Ș. S. pe alt amplasament. Reconstituirea s-a făcut pe alt amplasament, deoarece terenul era parțial ocupat de blocul de specialiști ai fostului CAP R., care face parte din proprietatea publică a .> În schimb, în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, calitatea de reclamant a deținut-o UAT . prin primar D. V., iar cea de pârâte a revenit revizuentelor din prezenta cauză și celor două comisii de fond funciar. Obiectul acțiunii l-a constituit nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2007, în ceea ce privește suprafața de teren de 469 mp situată în tarlaua 26 . de 1249 mp, temeiul de drept, astfel cum a fost reîncadrat de instanța de fond, fiind reprezentat de dispozițiile art.III lit.b din Legea nr.169/1997.
Situația de fapt invocată la acel moment a constat în aceea că Ș. V. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 469 mp individualizat „curți, construcții" în titlul de proprietate nr._/2007, deoarece pe acest teren, se afla o construcție de interes public aparținând domeniului public, needificată și nefolosită de acesta sau de moștenitori.
Analiza comparativă a celor două litigii scoate la iveală faptul că în privința părților nu există deplină identitate. Astfel, în privința reclamantului, în primul dosar, primarul . nume propriu, în timp ce în al doilea figurează ca reprezentant al unității administrativ teritoriale. De asemenea, în primul dosar a figurat ca parte și numita Ș. M., în calitate de pârâtă.
Nici în ceea ce privește obiectul, înțeles aici ca pretenția formulată prin cerere și dreptul subiectiv invocat, respectiv cauza, înțeleasă drept fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii, nu există identitate între cele două litigii. Astfel, instanțele s-au pronunțat succesiv asupra valabilității titlului de proprietate din perspectiva a două cauze de nulitate diferite, întemeiate pe situații de fapt diferite și pe temeiuri juridice diferite, ceea ce exclude incidența autorității de lucru judecat. De altfel, aceste aspecte au fost constatate atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, în cadrul dosarului nr._, în contextul soluționării excepției autorității de lucru judecat invocate la acel moment de către actualele revizuente.
Față de aceste considerente, nefiind îndeplinită ipoteza prevăzută de art.509 pct.8 Cod Procedură Civilă, Tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele M. C. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 719/2014 a Judecătoriei Oltenița.
Au fost avute în vedere și prevederile art.513 al.5 Cod Procedură Civilă.
Împotriva deciziei civile nr.914/26.11.2014, pârâtele M. C. și B. I. au formulat recurs prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, iar pe fondul cauzei să se dispună admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței civile nr.719/18.04,2014 pronunțate de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._, pentru următoarele considerente:
După ce au expus istoricul cauzei pe care l-au redat și în cuprinsul cererii de revizuire formulate, recurentele au precizat în raport de cele reținute de către Tribunalul Călărași, că instanța a încălcat și aplicat greșit normele de drept material, considerând că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 430, art.431 Cod Procedură Civilă care prevăd în mod expres că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Pentru ca să existe identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidență, un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.
Așa cum s-a subliniat și prin sentința comercială nr. 559/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția Comercială, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat în mai multe rânduri (cauzele D. contra României, P. contra României, B. contra României, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski contra Poloniei, Sovtransanto Holding contra Ucrainei),impune concluzia că principiul securității juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societății, iar incertitudinea jurisprudențială este de natură să reducă încrederea justițiabililor în sistemul judiciar și contravine acestui principiu.
Chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie prin natura lor, consecința inerentă oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale, în măsura în care situația de fapt rămâne neschimbată, interpretarea dată legii trebuie să fie aceeași.
Așadar, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară.
Din cuprinsul celor două litigii judecate de Judecătoria Oltenița, rezultă că deși reclamanta este una și aceeași entitate și anume U. A. Teritorială reprezentată legal de D. V., obiectul cererilor de chemare în judecată este în ambele litigii nulitatea Titlului de Proprietate nr._/2007, iar temeiul de drept este art.III din Legea nr.169/1997, iar motivarea în fapt se bazează pe aceeași situație, în sensul că pe trenul proprietatea recurentelor - pârâte se află o construcție Casa specialistului.
În concluzie, recurentele - pârâte solicită să se constate că cea de-a doua sentință civilă nr. 719/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița a fost pronunțată încălcând principiul autorității de lucru judecat.
Intimata UAT . întâmpinare, potrivit art. 513 al.2 Cod Procedură Civilă, solicitând respingerea recursului, ca nefundat, menținându-și apărările din cadrul întâmpinării depuse la fond.
Recurentele au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că între cele două cauze evocate, sunt întrunite cerințele triplei identități a autorității de lucru judecat.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, conform art.492 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 Cod de procedură civilă Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Cu titlu preliminar, Curtea are în vedere că mijlocul procedural al revizuirii prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
Căile de atac sunt mijloace procedurale prin care se poate cere și obține anularea sau reformarea unei hotărâri judecătorești. Ele apar ca un remediu contra eventualelor erori care se pot strecura într-o hotărâre.
În cadrul căilor de atac de reformare, cum este și apelul, se realizează controlul judiciar al hotărârilor judecătorești, de către o instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Urmărind a nu menține incertitudinea părților cu privire la raportul de drept substanțial dintre ele un timp prea îndelungat, pentru aceste mijloace procedurale sunt prevăzute termene care curg de la pronunțarea sau de la comunicarea hotărârii care se atacă, astfel ca după rămânerea definitivă să existe o relativă stabilitate a acestui raport, soluția dată nemaiputând fi pusă în discuție.
În schimb, prin căile de atac de retractare, care se soluționează ca regulă, de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată, se invocă împrejurări, limitativ prevăzute de lege, în scopul desființării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale a căror respectare a fost considerată de către legiuitor de o importanță deosebită, iar nu și pentru netemeinicie. Acest ultim element conturează cel mai important atribut specific și revizuirii, care este în mod incontestabil acela de a constitui o cale extraordinară de atac.
Căile de atac sunt calificate ca extraordinare, dacă ele pot fi exercitate numai în cazurile și în condițiile anume specificate de lege, partea fiind obligată să își sprijine cererea pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege. Ele se deosebesc astfel de căile de atac ordinare, care pot fi exercitate de orice parte din proces, pentru simplul fapt că partea respectivă este nemulțumită de hotărârea pronunțată.
De aceea, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 509 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de aceste texte de lege.
Legislația internă este conformă cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care, pronunțându-se în cauza M. vs. România,_/03 la 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația (dar și revizuirea, pentru un argument de analogie) și instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului, este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Pe cale de consecință, instanța învestită cu o cerere de revizuire va analiza în mod restrictiv, hotărârile supuse revizuirii, exclusiv pentru motivul de revizuire invocat de parte.
2. Sub un al doilea aspect, Curtea constată că motivul de revizuire prevăzut în art. 509 pct. 8 Cod de procedură civilă permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii.
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 509 pct. 8 Cod de procedură civilă, se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceleași obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.
Pentru a se putea invoca motivul, trebuie îndeplinite cumulativ, condițiile de a fi vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același dosar (proces), ci în procese (dosare) diferite; în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea hotărârii secunde.
Cerința subliniată se configurează cu evidență din rezultatul eventualei interpretări în sens contrar, a dispozițiilor art. 509 pct.8 Cod Procedură Civilă. Astfel, dacă s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, este admisibilă în orice împrejurare, deci inclusiv în situațiile când excepția autorității de lucru judecat a fost deja soluționată în cel de-al doilea litigiu, ar însemna să se ignore puterea lucrului judecat sub acest aspect, rezultând din secunda hotărâre. Or, acest rezultat este apreciat a fi în mod inechivoc, contrar finalității urmărite de legiuitor.
3. Aplicând toate aceste considerente la speța dedusă judecății, Curtea constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile emanate din dispozițiile art. 509 pct. 8 Cod Procedură Civilă.
Astfel, Curtea observă că în cauză nu este realizată cerința ca în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.
Astfel, verificând actele și lucrările celui de-al doilea dosar, având nr._, Curtea observă că la fila 70 din dosarul judecătoriei, s-a soluționat excepția de autoritate de lucru judecat invocată de revizuentele prezente, în raport de hotărârea definitivă pronunțată în dosarul nr._, în sensul respingerii sale (încheiere de ședință din 03.02.2014).
Soluția dată prin încheierea interlocutorie menționată, excepției autorității de lucru judecat, a constituit obiect al apelului promovat în respectiva cauză, de către revizuentele prezente, potrivit motivelor de apel de la filele 4-5 din dosarul nr._ al Tribunalului Călărași. Această din urmă instanță, prin decizia sa civilă nr. 651/03.10.2014, a respins apelul declarat, evaluând în cadrul analizei sale judiciare, în mod distinct, motivul de apel vizând excepția autorității de lucru judecat, pe care însă, l-a apreciat neîntemeiat.
Pornind de la aceste constatări, se observă că în secundul proces, s-a invocat și analizat excepția, astfel încât cerința evocată, necesară pentru admiterea prezentei cereri de revizuire, potrivit considerentelor expuse la punctul 2, nu este îndeplinită.
În consecință, Curtea apreciază că soluția tribunalului de respingere a cererii de revizuire formulate, este legală, acestea fiind considerentele pentru care în temeiul art.496 Cod de procedură civilă, se impune respingerea recursului promovat cu ansamblul criticilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurentele – pârâte M. C., CNP_, domiciliată în Pitești, Calea București, ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. V. G., în București, ..18 A, sector 2 și B. I., domiciliată în Pitești, ..3, .. A, ., județ Argeș și cu domiciliul ales la C.. Av. V. G., în București, ..18 A, sector 2, împotriva deciziei civile nr.914/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata – reclamantă U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI R., prin PRIMAR, cu sediul în . și intimatele - pârâte C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Călărași, ..109-111, județ Călărași și C. L. R. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. G. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
9 ex./Trib.Călărași – M.A.C.; N.C.C.
Jud.Oltenița – A.M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 470/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
