Legea 10/2001. Decizia nr. 433/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 26130/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 433R
Ședința publică de la 6 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 457/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL. M. FINANȚELOR PUBLICE și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și intimatul reclamant R. C., având ca obiect: legea nr. 10/2001, obligația de a face, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant reprezentat de avocat L. D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare și a depus-o la dosar, prin serviciul registratură, la data de 10.02.2015, aceasta fiind comunicată recurentului pârât.
Curtea dispune modificarea încheierii de la termenul anterior, în sensul că data ședinței de judecată a fost 9.02.2015 și nu 24.11.2014, cum din eroare s-a consemnat.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate având în vedere că notificarea formulată de către reclamant nu a fost soluționată nici până în prezent. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 05.07.2012 sub nr._, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâții M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL S. M. O., PRIMARIA MUNCIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, M. FINANȚELOR PUBLICE și C. CENTRALA DE ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR, solicitând:
În principal:
1.In temeiul art.26 din Leg. 10/2001 modificata și republicata și art. din Noul cod civil admiterea cererii și obligarea pârâților M. BUCUREȘTJ și PRIMARIA MUNCIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, să soluționeze notificarea nr.515/29.06.2011 și să emită dispoziția de restituire prin acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de piața pentru imobilului teren intravilan în suprafața de 188 mp și construcție compusa din 4 camere și dependințe situat în București, ..3, sector 3, care nu mai poate fi restituit în natura;
2.obligarea pârâților M. BUCUREȘTI și PRIMARIA MUNCIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, la plata unor daune interese în valoare de 50 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea dispoziției.
3. în temeiul art.26 din Leg. 10/2001 modificata și republicata și art. din Noul Cod Civil admiterea cererii și stabilirea prin hotărâre judecătoreasca a dreptului său la despăgubiri și stabilirea despăgubirilor bănești la valoarea actuala de circulație pentru imobilul teren intravilan în suprafața de 188 mp și construcție compusa din 4 camere și dependințe situat în București ..3, sector 3 întrucât imobilul nu mai poate fi restituit în natura și obligarea paratelor M. BUCUREȘTI și PRIMARIA MUNCIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL S. M. O., M. FINANȚELOR PUBLICE și C. CENTRALA DE ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR la plata despăgubirilor;
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata efectuate în proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că prin notificarea 515/01.05.2001 înaintata prin B. B. V. Prefecturii M. București și înaintata spre soluționare Primăriei M. Bucuresti în temeiul Leg. 10/2001 art.21 a solicitat restituirea în natura a imobilului teren intravilan în suprafața de 188 mp și constructie compusa din 4 camere și dependințe situat în București ..3 sector 3.
Notificarea a fost înregistrata la P. M. București sub nr.3035/2001.
În aceiași notificare a arătat faptul ca imobilul casa și teren au fost naționalizate în baza Dec.52/1952 fara titlu fiind luata din posesia și folosința mamei sale R. V., demolata parțial și pentru care nu a primit nicio despăgubire.
Imobilul în cauza a fost dobândit de mama sa în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/12.10.1949 transcris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare nr.6899/12.10.1949.
Întrucât notificarea nu a fost soluționata s-a impus acționarea în judecata a Primăriei M. București, care, prin sent.civ.nr.2957/23.03.1998 pronunțata de către Judecătoria Sector 3 în dosarul civil .nr.9954/1997 definitiva și irevocabila parata PRIMARIA M. BUCUREȘTI a fost obligat sa lase în deplina proprietate și posesie imobilul teren intravilan și construcție situat în ..3 sector 3.
Prin dispoziția nr.2274/05.10.1998 parata P. M. București a dispus restituirea în natura a imobilului către reclamantul R. C., în calitate de moștenitor al lui R. V., în baza Certificatului de Moștenitor nr. 15/11.09.1998 emis de Notarul Public.
Încercând sa intre în posesia și folosința imobilului, reclamantul a constatat cu surprindere faptul ca imobilul era vândut în baza Legii nr.112/1995 numiților TIURA A. și TIURA S. în baza contractului de vânzare cumpărare nr.6382/03.12.1996 încheiat cu pârâta PRIMARIA M. BUCUREȘTI prin mandatar ..
Prin sent.civ.nr.3536/2000 definitiva și irevocabila pronunțată de Judecătoria Sector 3 a fost respinsa ca neîntemeiata acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.6382/1996.
A formulat acțiune în revendicare prin comparare de titluri împotriva numiților TIURA A. și TIURA S. care prin deciz.civ.nr.69 A/20.01.2003 definitiva și irevocabila pronunțata de TMB Secția a III-a Civila în dosarul civil nr.5161/2002 a fost respinsa ca neîntemeiata.
Prin sentința civilă nr. 457/10.04.2014 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, respectiv compensare prin puncte în condițiile capitulul III din Legea nr. 165/2013.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului M. București la plata de daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest fel mod prima instanță a reținut, în esență că reclamantul R. C. a făcut dovada că este moștenitorul defunctei R. V., fosta proprietară a imobilului în litigiu, față de actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1949 de Tribunalul Ilfov Secția I a Comercială și certificatul de moștenitor nr. 15/1998 emis de BNP D. M., înscrisuri care de altfel au fost depuse și în prezenta cauză care se regăsesc la filele 48 și 163-165. În plus, Tribunalul a reținut și mențiunile certificatului de căsătorie depus la fila 162, care atestă identitatea dintre cumpărătoarea V. D. și autoarea reclamantului R. V..
Așa fiind și făcând aplicarea disp. art.23 din legea nr.10/2001, Tribunalul a apreciat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul art. 4 alin.2 din legea nr. 10/2001.
Sub aspectul întinderii dreptului de proprietate Tribunalul a reținut alcătuirea imobilului astfel cum aceasta rezultă din cuprinsul actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1949 de Tribunalul Ilfov Secția I a Comercială prin care R. V. ( fostă D.) a dobândit dreptul de proprietate, respectiv, teren în suprafață de 188 m.p. și o construcție alcătuită din hall, patru camere și dependințe.
În ceea ce privește modalitatea de restituire, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1 din legea nr. 10/2001 conform cu care imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, precum și disp. art. 7 alin. 1 care stabilește că de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Cum în cauza dedusă judecății, din probatoriul administrat a rezultat că imobilul a fost înstrăinat valabil în condițiile legii nr. 112/1995, acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare fiind în mod irevocabil respinsă,Tribunalul a apreciat că nu poate fi dispusă restituirea în natură, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâtul M. București prin Primarul General, criticând –o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține, într-o primă critică că notificarea reclamantului urmează a fi analizată pe cale administrativă și dacă se va stabili că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, solicitanții nu se numără printre categoriile de persoane exceptate de le beneficiul legii, s-a făcut dovada dreptului de proprietate, s-a formulat notificare în termen legal, se va emite o dispoziție de restituire în natură și o dispoziție de propunere de acordare de măsuri reparatorii pentru partea de imobil imposibil a fi restituit în natură.
În cazul în care persoana îndreptățită a depus odată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să uzeze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. Însă în cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.
Mai mult decât atât, Normele Metodologice fac vorbire de necesitatea existenței, alături de notificare și celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptățite la restituire în sensul că nu mai deține alte probe, ce condiționează pârâtul în a se pronunța asupra notificării. Pct. 28. 1 din aceeași hotărâre de guvern condiționează pronunțarea asupra notificării de existența unei declarații în mod expres că nu mai are alte dovezi de prezentat din partea persoanei îndreptățite la restituire.
A doua critică vizează împrejurarea că instanța de fond în mod greșit a acordat reclamantului măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri sau servicii deținute în cauză se impunea, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 4. art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, acordarea de măsuri compensatorii prin puncte.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii introductive de instanță deduse judecății este contestație împotriva refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa notificarea nr. 515/1.06.2001 formulată de reclamant, contestație întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Instanța de fond, invocând dispozițiile deciziei XX/2007 obligatorii, dată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, în sensul că instanțele de judecată sunt competente să soluționeze acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea, cât și față de decizia civilă nr. 69 A/29.01.2003 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă, a pronunțat o hotărâre legală, atât în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului cât și în ceea ce privește modalitatea de restituire.
Așadar, aspectele invocate de recurentul pârât în formularea primei critici sunt străine cauzei, în sensul că instanța de judecată a constatat în mod corect refuzul nejustificat al recurentului pârât de a soluționa notificarea formulată în anul 2001.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, Curtea reține că, contrar susținerilor recurentului pârât prima instanță a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 165/2014 și a acordat reclamantului măsuri compensatorii sub formă de puncte în condițiile Cap. IIII din Legea nr. 165/2013.
Așadar, Curtea va reține că hotărârea judecătorească pronunțată în cauză este legală, nefiind afectată de motivul de modificare prev. de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 457/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL. M. FINANȚELOR PUBLICE și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și intimatul reclamant R. C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./20.04.2015.
Jud. fond:
E. P. J.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 470/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 53/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
