Conflict de competenţă. Sentința nr. 34/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2874/312/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.34 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 12.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 3 București și Judecătoria Slobozia, în cauza având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea B. SA, cu sediul ales în București, . Tower Center, nr.15-17, ., în contradictoriu cu intimații B.E.J. T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr.35, ., ., sector 3 și T. L., domiciliată în Slobozia, ..MB 1-4, ..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 10.06.2014, petenta B. S.A a formulat, în contradictoriu cu intimații executor Judecătoresc T. G. și I. L., contestație la executare împotriva refuzului B. T. G. de a îndeplini acte de executare silită, în dosarul nr. 440/2012, refuz manifestat expres prin transmiterea unei adrese, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige B. T. G. să continue executarea silită în dosarul de executare și să dispună anularea adresei menționate, iar în subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că creditorul ar fi obligat să achite în avans cheltuielile solicitate de B. T. G. solicită diminuarea cuantumului acestora și anularea proceselor verbale din data de 06.07.2012 și 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
În motivare a arătat că la data de 15 mai 2012 între creditor și B. T. G. și M. O. a fost încheiat un contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732 în temeiul căruia B. T. a preluat dosarul de executare silită în cadrul căruia creditorul a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și de cheltuieli de executare silită.
A mai arătat că B. T. nu a fost în măsură să recupereze de la debitor sumele cuprinse în titlu executoriu și a transmis creditorului adresa prin care a pus în vedere acestuia să achite întregul cuantum de cheltuieli de executare stabilite prin procesele verbale de cheltuieli.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 2, 399 alin. 1 C.pr.civ. 1865, art. 1 Ordinul 2550/2006, art. 1166 și urm. C.civ.
Prin sentința civilă nr. 2083/25.10.2014, Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
În motivare, s-a arătat că potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 „în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc”.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 20.10.2014, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/12.12.2014 Judecătoria Sectorului 3 Bucureștia admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3, invocata de instanță din oficiu, a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea B. SA, în contradictoriu cu intimații T. L. și B. T. G., în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța a reținut că potrivit art. 3 Legea nr. 76/2012, dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă, se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Având in vedere că in speță cererea de executare silită a fost depusă la B. T. G. la data de 28.06.2012 deci înainte de . Noului Cod de Procedură Civilă, sunt incidente prevederile Codului de Procedură Civilă din 1865.
În conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. În situația în care se invocă în același timp mai multe excepții procesuale, în lipsa unei reglementări exprese instanța stabilește ordinea de soluționare a excepțiilor în funcție de caracterul și efectele produse de acestea.
Excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea competenței în favoarea altei instanțe. De asemenea, instanța a reținut că potrivit art. 159 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, necompetența teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. In materia executării silite, necompetența este reglementată prin norme imperative, de ordine publică astfel încât excepția necompetenței poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu.
Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2014 pe rolul Judecătoriei Slobozia contestatoarea . solicitat obligarea B. Triberiu G. să continue executarea silită în dosarul de executare nr. 440/2012, anularea adresei iar în subsidiar în situația în care instanța va aprecia că în calitate de creditoare are obligația să achite în avans cheltuielile solicitate de B. T. G., diminuarea cuantumului acestora și anularea în parte a proceselor-verbale din data de 06.07.2012 și 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 371 indice 7 alin.2 C., art. 399 alin. 1 C., art.1 Ordinul nr. 2550/2006, art.1166 NCC.
Potrivit art. 399 alin. 1 C. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 indice 1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
În continuare, instanța a reținut că în conformitate cu art. 400 alin. 1 C. contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta in sensul art. 373 alin. 2 C. respectiv judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, executarea se realizează în circumscripția Judecătoriei Slobozia în care are domiciliul debitorul, in lipsa dovezilor privind existența unor bunuri ale debitorului situate . decât ce a domiciliului sau, astfel că aceasta este competentă să soluționeze prezenta contestație.
Instanța a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile art. 56 Legea nr. 188/2000 întrucât pe de o parte, contestatoarea a înțeles să formuleze contestație la executare împotriva refuzului executorului de a întocmi acte de executare silită în dosarul nr. 440/2012 întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 399 alin. 1 C. nu pe cele ale Legii nr. 188/2000 iar pe de altă parte, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, nefiind posibilă schimbarea din oficiu de către instanța a temeiului juridic al cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu de către instanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
În temeiul art. 20 pct. 2 C. coroborat cu art. 21 și 22 alin. 1 C., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă cauza a fost înregistrată pentru pronunțarea regulatorului de competență la data de 10.02.2015, sub nr._ .
În soluționarea conflictului de competență, Curtea reține că cererea dedusă judecății are ca obiect contestație la executare împotriva refuzului B. T. G., refuz manifestat prin transmiterea adresei prin care executorul judecătoresc a pus în vedere debitorului să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli.
În acest sens, contestatoarea a solicitat obligarea B. T. G. să continue executarea silită în dosarul de executare menționat, urmând ca acesta să recupereze cheltuielile de executare de la debitor, anularea adresei menționate, iar în subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că societatea creditoare ar fi obligată să achite în avans cheltuielile solicitate de executor, să se dispună diminuarea cuantumului acestora și, pe cale de consecință, anularea în parte a proceselor-verbale din 06.07.2012 și din 27.03.2014, de stabilire a cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 399 alin. 1 teza finală din codul de procedură civilă de la 1865, text legal pe care, de altfel, contestatoarea și-a întemeiat cererea formulată, se poate face contestație la executare și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 reținute de Judecătoria Slobozia, deoarece obiectul cererii deduse judecății nu intră în sfera de reglementare a acestui text legal.
Astfel, potrivit art. 56 din Legea 188/2000, „ (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.”
Atribuțiile executorului prevăzute la art. lit b-j sunt următoarele: „b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare; c) comunicarea actelor de procedură; d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe; e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; f) constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă; g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă; h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui”.
În cauză, nu se pune problema refuzului de îndeplinire de către executorul judecătoresc a vreuneia dintre atribuțiile enunțate mai sus prevăzute la art. 7 lit. b) - i) pentru a fi incident art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000, cererea fiind formulată împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea împotriva debitorului, situație care intră sub incidența art. 399 teza finală din Codul de procedură civilă de la 1865.
Potrivit art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă contestația la executare se introduce la instanța de executare care este, conform art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, judecătoria în circumscripția în care se va face executarea, în afara cazurilor în care legea prevede altfel.
Întrucât în cauză nu a fost indicată o modalitate anume de executare silită, devin incidente dispozițiile prevăzute de art. 5 Cod procedură civilă care stabilesc competența de drept comun ca fiind la instanța domiciliului pârâtului, prezumându-se că executarea se realizează în circumscripția Judecătoriei Slobozia unde are domiciliul debitorul.
În consecință, în temeiul art. 20 alin. 2 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea B. SA cu sediul ales în București, . Tower Center, nr. 15-17, ., în contradictoriu cu intimații B.E.J T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 35, ., ., sector 3 și T. L., domiciliată în Slobozia, .. MB 1-4, ., județul Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. M. M. D.
Red. MAM
Tehnored. GC/PS/ 5 ex
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 102/2015. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 42/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
