Succesiune. Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 10795/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 261 R
Ședința publică de la 26 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: ANTONELA CĂTĂLINA BRĂTUIANU
JUDECATOR: G. S.
JUDECĂTOR: D. M. G.
GREFIER: G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât P. G. împotriva încheierii de ședință din data de 21.11.2014 pronunțată Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimat reclamantă M. E..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect: „succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât P. G., personal și asistat de apărător, avocat D. B. D., cu împuternicirea avocațială, .-_/2014, intimat reclamantă M. E., prin apărător, avocat S. I., cu împuternicirea avocațială .-_/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul pârât P. G., prin apărător, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru, respectiv timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanța nr._ (409) din 25.02.2015 prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei. Solicită în raport de decizia anterioară a Curții de Apel București, decizie de casare, încuviințarea probei cu acte, pentru a face dovada modificării valorii de circulație a imobilului, pentru a discuta necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză, față de primul motiv de recurs.
Intimat reclamantă M. E., prin apărător, solicită respingerea probei, ca nefondată și irelevantă, întrucât nu se mai poate pune în discuție efectuarea unei alte expertize, sau unei alte evaluări.
Curtea în urma deliberării respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurentul pârât în raport de motivele cu care a fost investită și care privesc aspecte procedurale și nu aspecte de fond asupra dreptului ce se solicită a fi reevaluat, constată că nu se impune admiterea acestei probe cu înscrisuri.
Recurentul pârât P. G., prin apărător, arată că nu are cereri prealabile.
Intimat reclamantă M. E., prin apărător, arată că, de asemenea, nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată
cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurentul pârât P. G., prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii sale de probatorii, constând în efectuarea unei noi expertize evaluatorii, precum și față de faptul că instanța de apel în mod nejustificat a apreciat excepția calității de reprezentant cu privire la exercițiul dreptului de chemare în judecată ca nefiind de ordine publică și deci nu poate fi invocată decât în fața instanței de fond. Apreciază că hotărârea instanței de fond este sancționabilă, potrivit prevederilor art.105 alin.2 c.pr.civ., cu nulitatea, întrucât instanța de fond nu a dat curs indicațiilor deciziei de casare, respectiv de a pune în discuția părților și a se pronunța prin hotărâre asupra cererii de efectuare a unei noi expertize. De asemenea arată că reprezentanta intimatei reclamante nu are și nici nu a avut mandat din partea acesteia pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată, respectiv pentru a semna cererea de chemare în judecată, aspect pe care l-a susținut și în fața instanței de apel. Arată că înscrisurile depuse vin în susținerea punctului său de vedere în ceea ce privește motivul pentru care instanța de apel a apreciat că excepția calității de reprezentant nu poate fi pusă în discuție decât în fața instanței de fond sau prin motivele de apel. Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin.1 c.pr.civ., art.61 și art.62 c.pr.civ., excepțiile se pot ridica și în fața instanței de recurs în situația în care nu sunt necesare verificări în fapt în afara susținerilor. Cu privire la declarația depusă de partea adversă în fața instanței de apel, solicită să se constate că mandatul nu cuprinde și împuternicirea de a exercita dreptul de chemare în judecată, respectiv de a semna cererea, în cuprinsul declarației se arată doar că doamna avocat a fost împuternicită prin procură notarială și nu prin contract de asistență juridică să o reprezinte pe parte în fața notarului și a organelor competente de orice grad, să-i susțină interesele privind dezbaterea succesiunii și să angajeze avocat care să o reprezinte în fața instanțelor de orice grad până la soluționarea litigiului. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante M. E. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. În raport de decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel București, Tribunalul București nu avea de apreciat decât asupra unui singur punct și anume să pună în discuția părților necesitatea vânzării imobilului prin executorii judecătorești. În ceea ce privește necesitarea efectuării unei noi expertize, aceasta a fost analizată atunci când s-a analizat prima dată apelul formulat de pârât, la al doilea apel după casare nu mai trebuia să se pună în discuție efectuarea unei noi expertize și în consecință nu trebuia să se pronunțe asupra acestui aspect. În ceea ce privește procura, solicită să se constate că intimata reclamantă i-a dat procură specială, iar în cuprinsul acesteia fiul părții este împuternicit să angajeze avocat, deci dincolo de mandatul special pe care i l-a acordat partea, a fost angajată cu contract avocațial de fiul părții. Arată că partea pe care o asistă i-a trimis din Canada acea declarație autentică prin care întărea calitatea sa de mandatar și de avocat, până la finalizarea tuturor căilor de atac și până la executarea imobilului. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
Apărătorul recurentului pârât P. G. solicită ca instanța să aibă în vedere hotărârea instanței de casare care la fila 6, ultimul alineat, stabilește clar obligațiile instanței de apel, a cărei hotărâre a casat-o.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, aflat în ciclul procesual al apelului, s-a constatat că motivul de apel invocat de apelantul pârât P. G. cu privire la lipsa calității de reprezentant referitor la cererea de chemare în judecată nu este motiv de ordine publică și, în baza art. 67311 Cod procedură civilă, s-a dispus vânzarea imobilului situat în București, ., Sector 6 compus din teren în suprafață de 1600 mp (1725 mp din măsurători) și construcții prin executor judecătoresc, în cadrul dosarului privind pe apelantul pârât P. G. care declarase apel împotriva sentinței civile nr. 2003/02.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu M. E..
În motivarea încheierii s-a arătat în primul rând că excepția lipsei calității de reprezentant nu fusese ridicată în fața instanței de fond sau prin motivele de apel, astfel că apelantul era decăzut din dreptul de a o invoca în apel în al doilea ciclu procesual. Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că în fața primei instanțe, aspectele legate de calitatea de reprezentant fuseseră dovedite în conformitate cu condițiile legale.
Tot în încheiere se arată că poziția părților cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune este una contradictorie. Tribunalul a reținut că nu există consens al părților cu privire la valorificarea imobilului, intimata reclamantă solicitând vânzarea prin executor judecătoresc iar apelantul pârât solicitând vânzarea prin bună învoială.
Ținând seama de faptul că litigiul se află pe rolul instanțelor judecătorești de 5 ani și observând că ieșirea din indiviziune nu se poate realiza prin bună învoială, tribunalul a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 67311 Cod procedură civilă și a dispus vânzarea imobilului prin executor judecătoresc.
Împotriva încheierii menționate anterior a declarat recurs pârâtul P. G..
Recursul a fost declarat în termen și a fost legal timbrat.
Prin primul motiv de recurs recurentul susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 din codul de procedură civilă din 1865, deoarece nu a respectat dispozițiile din decizia de casare referitoare la punerea în discuție a părților a necesității efectuării unei noi expertize evaluatorii a imobilului. Această critică a fost încadrată de către recurent în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, cu precizarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra solicitării apelantului de efectuare a unei noi expertize evaluatorii,astfel că a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Prin al doilea motiv de apel, se susține că excepția relativă la exercițiul dreptului de chemare în judecată a fost greșit respinsă, deoarece reprezentarea permisă prin procura autentificată la data de 18.09.2008 nu poate include, în lipsa unei prevederi exprese, exercițiul dreptului de chemare în judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Încheierea de ședință din data de 21.11.2014, care face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată în apel, în al doilea ciclu procesual, într-un dosar având ca obiect partaj succesoral.
În primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 435/R/28.02.2014 Curtea de Apel București a admis recursul formulat de pârâtul P. G. împotriva deciziei civile nr. 941/A/15.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în primul ciclu procesual, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E. și a casat decizia, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecarea apelului.
În motivarea deciziei pronunțată în recurs, în primul ciclu procesual, după ce se reține, inclusiv de către Curte, că singura variantă de ieșire din indiviziune rămâne cea a vânzării bunului, fie prin acordul părților, fie prin executorul judecătoresc, conform art. 67311 și urm. Cod procedură civilă, instanța de recurs arată expres că „în acest context se va pune în discuție necesitatea efectuării unei noi expertize a imobilului,avându-se în vedere că, construcțiile au fost evaluate în anul 2009, prin raportul de expertiză întocmit de expertul E. Hintea, iar terenul a fost evaluat în anul 2010, prin completarea raportului de expertiză întocmit de expertul A. I.. De asemenea, instanța, în lipsa acordului părților privitor la partajul în natură, va pune în discuție necesitatea vânzării imobilului, în condițiile art. 67311 și urm. Cod procedură civilă”.
Din practicua încheierii din data de 21.11.2014 rezultă că tribunalul a pus în discuția părților, pe de o parte, aspectul legat de modalitatea în care aceștia doresc să se realizeze ieșirea din indiviziune, iar pe de altă parte, aspectul legat de necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză pentru evaluarea imobilului teren, ambele aspecte fiind arătate în decizia de casare de către instanța de recurs.
Deși apelantul pârât a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză pentru evaluarea terenului, iar intimata-reclamantă a arătat că se opune efectuării unui nou raport, tribunalul, reținând cauza în pronunțare, nu s-a mai pronunțat nici în practicaua, nici în considerentele încheierii cu privire la aspectul pus în discuție.
Curtea constată în primul rând că aspectele menționate trebuiau puse în discuție în ordine inversă, atât prin raportare la conținutul deciziei de recurs, cât și prin raportare la ordinea logică a operațiunilor care se impun a fi efectuate în cadrul proceselor având ca obiect cerere de împărțeală judiciară.
Punând în discuție un aspect la care ulterior nu mai face nici o referire, instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate în sensul art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Actul de procedură reprezentat de încheiere trebuia să cuprindă, printre altele, răspunsurile motivate sau, cel puțin o anumită raportare a instanței la chestiunile puse în discuție. Vătămarea suferită de partea interesată rezultă din faptul că nu își poate formula apărări în cunoștință de cauză și din faptul că prin nesoluționarea cererii relative la expertiză îi este afectat dreptul la un proces echitabil.
În prezentul recurs, Curtea nu poate analiza corectitudinea aspectelor cu privire la care instanța de recurs din primul ciclu procesual a statuat cu putere obligatorie. De asemenea, Curtea nu poate verifica dacă pentru a se decide cu privire la felul vânzării (prin bună învoială sau prin executor judecătoresc) era obligatoriu ca, în prealabil, să se pună în discuție necesitatea efectuării unei noi expertize. Cert este că odată pus în discuția părților aspectul legat de necesitatea efectuării unei noi expertize evaluatorii, instanța trebuia să dispună cu privire la acesta, adică să se pronunțe asupra lui.
Prin urmare, Curtea consideră că primul motiv de recurs este întemeiat.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs Curtea observă că recurentul nu critică soluția instanței de apel care a constatat că a intervenit decăderea din dreptul a invoca excepția lipsei calității de reprezentant, ci expune argumentele în sensul temeiniciei respectivei excepții. În aceste condiții, Curtea nu va analiza susținerile recurentului cu privire la fondul excepției lipsei calității de reprezentant.
Prin urmare, Curtea consideră că al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât P. G. împotriva încheierii de ședință din data de 21.11.2014 pronunțată Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E..
Casează încheierea recurată din 21.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. G. S. D. M. G.
GREFIER
G.-C. A.
Red. DMG
Tehnored. GC 2 ex
04.03.2015
Jud. apel L. C.
T. S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 246/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 156/2015.... → |
|---|
