Succesiune. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 7926/202/2012
Dosar nr._
(2502/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.151
Ședința publică de la 10.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - GEORGETA STEGARU
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât P. M., împotriva deciziei civile nr. 748 din data de 22.10.2014, pronunțate de către Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. C..
Obiectul pricinii – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, avocat B. B., în calitate de reprezentant al recurentului – pârât P. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul C. (pe care o depune) și avocat T. – F. Captariu, în calitate de reprezentant al intimatului – reclamant P. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise de Baroul C. (pe care o depune)
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură a fost depusă întâmpinare, comunicată recurentului potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare depuse la fila 19.
Recurentul – pârât, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 983 lei, potrivit chitanței nr._ (86) din data de 02.02.2015 și timbru judiciar de 5 lei, aferente cererii de recurs exercitate, astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă.
Curtea ia act de achitarea taxei de timbru, în cuantum 983 lei stabilit de instanță și acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu au alte probe de administrat cu excepția celor aflate deja la dosarul cauzei.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul – pârât P. M., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea cu trimiterea spre rejudecare instanței de apel, față de următoarele considerente:
Arată că recursul declarat vizează trei motive potrivit dispozițiilor art.304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la primul motiv, în opinia sa, instanța de apel a reluat motivarea instanței de fond, fără a avea vreo „contribuție proprie” cu privire la motivele invocate în respingerea cererii de apel, în contextul în care prin motivele de apel au fost invocate aspecte și situații de fapt noi în raport de cele arătate în faza instanței de fond, solicitându-se și administrarea unor probe noi în faza apelului.
Apreciază că hotărârea instanței de apel nu cuprinde o motivare completă, pertinentă, întemeiată și omogenă.
Consideră că a fost pronunțată o hotărâre cu o interpretare greșită a actului dedus judecății. S-a făcut o confuzie în privința probatoriului administrat ce vizează bunurile ce urmau a fi constatate ca făcând parte din masa succesorală. Tribunalul Călărași a respins cererea de suplimentare a probatoriului, motivând că nu se poate face dovada cu martori cu privire la actul de adjudecare. Or, eroarea constă în acest aspect, proba testimonială solicitată viza lămurirea situației cu privire la celelalte bunuri mobile ce fac parte din masa succesorală și față de care reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Cel de-al treilea motiv vizează nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul lipsei temeiului legal.
Hotărârea este lipsită de temei legal nefiind menționată calea de atac și în privința capătului de cerere al cheltuielilor stabilite, în contextul în care instanța de apel a stabilit o valoare mult mai mare decât cea constatată de instanța de fond, rezultând compensarea cheltuielilor raportat la taxa integrală achitată.
Pe de altă parte, arată că nu este de acord cu interpretarea probelor date de instanța de apel argumentând acest aspect pe larg în motivele de recurs expuse.
Consideră că cele două instanțe anterioare „nu au făcut nimic” ca părțile să nu fie private de dreptul de dreptul la apărare și administrarea probelor să conducă la o hotărâre justă. Între părți a existat permanent o contradicție cu privire la întinderea masei succesorale.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1500 lei, potrivit facturii nr.0018 din data de 19.12.2014.
Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Intimatului – reclamant P. C., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului, în considerarea următoarelor argumente:
Față de primul motiv, arată că partea adversă a recunoscut bunurile ce fac parte din masa succesorală, însă în fața instanței de apel și-a schimbat poziția. La momentul la care pârâtul împreună cu fratele său au preluat de la părinți cu contract de întreținere, acesta (pârâtul) a declarat că bunurile/utilajele existau în gospodărie, însă nu a răsturnat în nici un fel această afirmație făcută în fața instanței de fond în sensul că acestea fac parte din masa partajabilă. Instanța a coroborat răspunsul pârâtului expus prin întâmpinare și cererea reconvențională cu actele emise de Evidența Populației, de Evidența Taxelor și Impozitelor cu privire la faptul că utilajele existau în evidențe și astfel, instanța și-a format propria convingere.
Atâta timp critica este referitoare la calitatea bunului, instanța de apel a făcut trimitere la ceea ce reținut instanța de fond. Mai mult, cu privire la invocarea de către partea adversă în sensul arătării a noi situații, nu se poate judeca în apel „arătând că sunt situații noi”. În fața instanței de fond cauza s-a judecat pe anumite situații cum au fost precizate, administrarea probelor a fost realizată pe aspectele susținute, însă ulterior pârâtul a susținut că există situații noi, astfel, apreciază că este inadmisibilă o astfel de procedură.
Față de aceste considerente solicită a fi înlăturate criticile vizând primul motiv de recurs.
Cu privire la 304 pct. 8, se face o confuzie, în sensul că proba actului de proprietate se face prin însăși înscrisul respectiv, motiv pentru care nu este „nimic de interpretat”. Pârâtul a dorit ca pe înscrisul / procesul verbal de adjudecare, reprezentând titlul de proprietate să fie probat prin proba testimonială.
În opinia sa, această probă este inadmisibilă, în condițiile în care conținutul procesului – verbal de adjudecare este explicit și nu a fost contestat, astfel instanța de apel în mod temeinic și legal a respins această solicitare de suplinire a probatoriului.
În ceea ce privește critica referitoare la art.274, 276 din Codul de procedură civilă, consideră că instanța, în mod corect, față de cota ce îi revine pârâtului, față de admiterea cererii principale cât și a cererii reconvenționale, a acordat compensarea cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte, cu privire la aprecierea probelor, susține că în acest moment nu se mai poate discuta asupra aprecierii probelor.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În replică, apărătorul recurentului, pârât, având cuvântul, susține că partea pe care o reprezintă nu a recunoscut că bunurile agricole nu au făcut parte din masa succesorală. Față de bunurile mobile, la filele 33 – 35 s-a depus o adeverință de rol fiscal, din care rezultă contrariul, în sensul că recurentul figurează înregistrat cu tractorul și cu celelalte bunuri.
Astfel, încă de la început a existat o eroare cu privire la actul dedus judecății față de întinderea dreptului proprietății și a masei partajabile.
În replică, apărătorul intimatului – reclamant, având cuvântul, solicită instanței a reține că adeverința despre care a făcut vorbire partea adversă, nu reprezintă titlul de proprietate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
I.1. La data de 28.12.2012, s-a înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Călărași acțiunea formulată de reclamantul P. C., domiciliat în . Călărași împotriva pârâtului P. M., domiciliat în municipiul Călărași, ., ., ., județul Călărași, solicitând:
- să se constate deschisă succesiunea de pe urma defuncților P. D.I., decedat la 09.04.2012, cu ultimul domiciliu în ..Călărași și P. G.M., decedată la 20.11.2012, cu ultim domiciliu în .. Călărași,
- stabilirea calității părților de succesori – fii, de pe urma părinților defuncți,
- stabilirea cotelor ce le revin din masa succesorală,
- stabilirea masei succesorale ce se compune din: 1 aragaz în valoare de 300 lei; 1 mobilă sufragerie = 2500 lei, 1 mobilă dormitor = 2000 lei; l canapea+ fotolii = 800 lei, 1 frigider = 400 lei; 1 televizor = 500 lei; 1 covor = 150 lei; 1 mașina de spălat rufe = 600 lei; 1 uruitor = 250 lei; 1 tractor U 650 = 7500 lei; disc GD 3,2=1500 lei; 1 plug PP3-30= 500 lei; 1 semănătoare SUP 29 = 1500 lei; 1 semănătoare SPC8 = 2000 lei; 1 autoturism marca Dacia = 1000 lei; 1 prășitoare = 1500 lei; bani în suma de 254.300 lei, cu titlu de despăgubiri in baza Legii 9/1998;
- ieșirea din indiviziune, potrivit cotelor ce le revin; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
I.2. La termenul din 22.01.2013, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei solicită admiterea în parte a cererii.
I.3. La termenul din 11.04.2013 reclamantul a depus cerere completatoare solicitând aducerea la masa partajabilă și a unui cavou loc de veci situat în cimitirul .. Călărași.
II. Temeiurile de fapt și de drept invocate:
II.1. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că părțile sunt fiii celor doi defuncți, P. I. si P. M., de pe urma cărora au rămas mai multe bunuri mobile, precizând că bunurile imobile au fost înstrăinate de către aceștia către pârât înainte de deces și că toate bunurile menționate au rămas în posesia pârâtului care refuză deschiderea succesiunii și împărțirea lor.
Prin încheierea nr.29/17.12.2012, privind verificările efectuate în evidențele succesorale de către B.N.P N. Tiganilă, rezultă că nu s-a dezbătut procedura succesorală după cei doi autori. Învederează că tractorul, precum și utilajele agricole au fost cumpărate de către defuncți și reclamant, însă acestea au fost folosite în mod exclusiv de către P. I. și pârâtul P. M..
In drept, se invocă, disp.art.673 și următoarele C.p.civ., art.728 C civ.
II.2. În apărare, pârâtul arată că ambii autori au avut ultimul domiciliu în . Călărași, iar competența materială privind soluționarea cererii revine instanței competente de la ultimul domiciliu al defuncților, respectiv Judecătoria L. Gară, considerente față de care solicită admiterea excepției invocate și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei L. Gară.
De asemenea, invocă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, întrucât potrivit disp.art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, taxa de timbru judiciar aferentă cererii de chemare în judecată se achită anticipat, la valoarea inițială declarată în cerere, cel târziu până la primul termen de judecată.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că masa succesorală se compune din: 1 mobilă sufragerie, 1 mobilă de dormitor, 1 frigider, 1 covor și dreptul de creanță în sumă de 115.231,38 lei, reprezentând despăgubiri conform Legii nr.290/2003, față de autoarea P. G.M. și neachitate.
Se arată că vocația succesorală de pe urma autorilor revine părților, în calitate de fii, cu cote egale de ½ fiecare și că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților se compune din bunurile menționate mai sus, iar referitor la celelalte bunuri indicate de reclamant precizează că aragazul, o canapea și două fotolii, un televizor, o mașină de spălat rufe, un tractor U 650, un disc GD 3,2, un plug PP3, o semănătoare SUP 29, o semănătoare SPC 8, un autoturism și o prășitoare (cultivator) aparțin lui și soției, fiind dobândite în timpul căsătoriei, ca bunuri comune. Cu privire la uruitor precizează că acesta a fost înstrăinat de defunctul P. I., iar cu privire la suma de 254.3000 lei, ca și drept de creanță al defunctei P. G.M. arată că nu este reală.
Se arată că prin hotărârea nr.7/19.01.2007 emisă de Prefectura Județului Călărași a fost stabilită suma totală de 576.231,95 lei, reprezentând compensații bănești în temeiul Legii nr.290/2003 și a Legii nr.9/1998, față de Caramavrov G., Caramavrov E. și autoarea P. M., în cote egale, astfel că acesteia din urmă i se cuvine suma de 192.077,31 lei, sumă din care ANRP – Cancelaria Primului Ministru a achitat la data de 28.02.2007 cota de 40 %, respectiv suma de 76.830,93 lei, iar dreptul de creanță aparținând autoarei P. M. ce trebuie adus la masa succesorală este la momentul deschiderii succesiunii în cuantum de 115.246,38 lei.
În drept se invocă disp. art.115-118, 274 C.pr.civ.
III. Prin sentința civilă nr.267/22.01.2013, Judecătoria Călărași a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei L. Gară, motivat de faptul că, potrivit art.14 C.p.civ., în materie de moștenire sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privind deschiderea succesiunii, iar potrivit certificatelor de deces, rezultă că cei doi defuncți P. D.I. și P. G.M., au avut ultimul domiciliu în . Călărași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei L. Gară la data de 28.02.2013.
IV. Probele administrate:
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu: înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza mobiliară și tehnică auto și a depus la dosar, în copie, următoarele acte: cartea sa de identitate, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defuncții P. G.M. și P. D.I., adeverința nr.6175/03.12.2012 emisă de Primăria comunei Dor Mărunt, încheierile nr.29 și 30/07.12.2012 emise de BNP N. Ț., adeverința nr.6187/04.12.2012 emisă de Primăria comunei Dor, împuternicire avocațială ., nr.7749/2012 av.Captariu T. F..
În apărare pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză mobiliară și a depus la dosar, în copie, următoarele acte: certificat de deces . nr._ privind pe P. M., certificat de naștere . nr._ privind pe P. M., carte identitate privind pe P. M., factura nr.2/15.01.1993 în sumă de 1.533.650 lei, chitanță de mână intitulată „contract de vânzare-cumpărare” încheiat la 10.09.2002, hotărârea nr.7/19.01.2007 emisă de Prefectura Județului Călărași împreună cu anexa la această hotărâre, certificat de distrugere nr.247/R85/11.05.2012, notificare nr._/ 15.05.2012, certificat de înmatriculare auto nr._ împreună cu cartea de identitate a vehiculului, certificat de atestare fiscală nr.314/14.05.2012 emis de . Călărași, certificat de radiere privind autovehiculul marca Dacia 1301 L înmatriculat sub nr._, extras de cont din data de 11.01.2013.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, martori și expertize.
Soluționând cauza, Judecătoria L. Gară, prin sentința civilă nr.424/12.06.2014, a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâtul P. M..
A constatat că deschiderea succesiunilor defuncților, masa succesorală rămasă de pe urma acestora, moștenitorii și cotele ce le revin au fost stabilite prin încheierea premergătoare din data de 12.12.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defuncților P. I. și P. M. astfel:
A atribuit reclamantului P. C. Lotul I din raportul de expertiză mobiliară (mobilă dormitor, frigider, canapea cu 2 fotolii) în valoare de 2768 lei.
A atribuit pârâtului P. M. Lotul II din raportul de expertiză mobiliară (mobilă sufragerie, covor, aragaz și mașină de spălat) în valoare de 3294 lei.
A constatat că valoarea loturilor este inegală și obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 526 lei cu titlu de sultă.
Cu referire la cavou – loc de veci urmează ca părțile să rămână în indiviziune având în vedere natura bunului.
A atribuit reclamantului P. C. Lotul B din raportul de expertiză auto (grapă cu discuri, GD3, semănătoare pentru cereale SUP 29, semănătoare pentru plante SPC8 + cultivator) în valoare de 13.700 lei.
A atribuit pârâtului P. M. Lotul A din raportul de expertiză auto (tractor U650M, plug PP3) în valoare de 13.130 lei.
A constatat că valoarea loturilor este inegală și obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 570 lei cu titlu de sultă.
A atribuit fiecărei părți dreptul de creanță în sumă de 57.623,19 lei, reprezentând compensații bănești conform Legii 290/2003.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.909,5 lei cheltuieli de judecată.
A obligat reclamantul la plata diferenței neachitată de 1439 lei taxă de timbru către Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Dor Mărunt.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 720 lei diferență taxă de timbru neachitată.
A compensat datoriile reciproce și în final obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5811,5 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
V. 1. Starea de fapt și de drept reținută de instanță.
În cauză fiind necesare deschiderea succesiunilor defuncților, stabilirea masei succesorale, a moștenitorilor și cotelor părților, precum și operații de evaluare a bunurilor supuse partajării, în ședința publică din data de 12.12.2013, instanța a pronunțat o încheiere premergătoare potrivit art. 6735 și art. 6736 C.p.civ., prin care s-au constatat deschise succesiunile defuncților, masa succesorală rămasă de pe urma acestora, moștenitorii și cotele ce le revin, și s-au stabilit obiectivele pentru expertize.
În cauză s-a efectuat o expertiză mobiliară de către expert Hartman M. prin care s-au identificat bunurile mobile, stabilindu-se și valoarea actuală de circulație și s-a concluzionat în sensul că se pot alcătui două loturi, fiind alcătuită o variantă de lotizare, raport la care părțile au avut obiecțiuni, ce au fost respinse.
Cu referire la componența bunurilor instanța va partaja doar bunurile reținute în încheierea premergătoare excluzând lada de pat și cele 3 covoare (pcr.8-11) întrucât pârâtul la termenul din 06.03.2014 s-a opus întregirii masei partajabile cu aceste bunuri (solicitate de reclamant atipic prin obiecțiunile la raportul de expertiză), iar reclamantul nu a făcut dovezi cu privire la acestea.
Cum părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la formarea loturilor (ci doar cu referire la valoarea bunurilor) instanța având în vedere disp. art. 6739 V.Cod proc.civ. cât și faptul că varianta propusă cuprinde loturi pentru fiecare parte cuprinzând bunuri de aceeași categorie și valoare (art. 676 N.C.civ.), va atribui reclamantului Lotul I din raportul de expertiză (mobilă dormitor, frigider, canapea cu 2 fotolii) în valoare de 2768 lei și pârâtului Lotul II (mobilă sufragerie, covor, aragaz și mașină de spălat) în valoare de 3294 lei. Cum valoarea loturilor este inegală urmează a obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 526 lei cu titlu de sultă(art. 6735 al.2 C.p.civ.)
Cu referire la cavou – loc de veci urmează ca părțile să rămână în indiviziune având în vedere natura bunului.
De asemenea în cauză s-a efectuat și o expertiză auto de către expert B. V. prin care s-au identificat bunurile agricole, stabilindu-se și valoarea actuală de circulație și s-a concluzionat în sensul că, acestea sunt comod partajabil în natură, expertul alcătuind o variantă de lotizare, raport la care părțile au avut obiecțiuni, ce au fost respinse.
Cum părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la formarea loturilor (ci doar cu referire la valoarea bunurilor) instanța având în vedere disp. art. 6739 V.Cod proc.civ. cât și faptul că varianta propusă cuprinde loturi pentru fiecare parte cuprinzând bunuri de aceeași categorie și valoare (art. 676 N.C.civ.) va atribui reclamantului Lotul B din raportul de expertiză (grapă cu discuri, GD3, semănătoare pentru cereale SUP 29, semănătoare pentru plante SPC8 + cultivator) în valoare de 13.700 lei și pârâtului Lotul A (tractor U650M, plug PP3) în valoare de 13.130 lei. Cum valoarea loturilor este inegală urmează a obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 570 lei cu titlu de sultă (art. 6735 al.2 C.p.civ.)
Cu referire la dreptul de creanță în sumă de 115.246, 38 lei având în vedere cotele indivize deținute de părți urmează a le partaja în mod egal, fiecărei părți revenindu-i suma de 57.623,19 lei
Art. 1143 N.C.civ prevede că nici un coindivizar nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Cum, în speță, părțile au făcut dovada calității de coindivizari a bunurilor rămase de pe urma defuncților, având în vedere considerentele din încheierea premergătoare și dispozițiile art. 6731 – 6739 C.p.civ., instanța apreciază întemeiată acțiunea principală, urmând a o admite.
Urmează a constata că deschiderea succesiunilor defuncților, masa succesorală rămasă de pe urma acestora, moștenitorii și cotele ce le revin au fost stabilite prin încheierea premergătoare din data de 12.12.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Urmează a dispune ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală a defuncților conform considerentelor ce preced.
VI. Cheltuieli de judecată
Cum reclamantul a efectuat cheltuieli constând în taxă de timbru în cuantum de 8419 lei, onorariu expertize în cuantum de 1852 lei, urmează în temeiul art.276 VC.p.civ.a obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5135,5 lei cheltuieli de judecată.
Cum valoarea totală a masei partajabile este de 160.138 lei taxa de timbru datorată este de 9858 lei, astfel că pentru diferența neachitată de 1439 lei urmează a-l da pe reclamant în debit la unitatea administrativ teritorială iar pe pârât a-l obliga la plata sumei de 720 lei către reclamant (corespunzător cotei sale indivize)
VII.Compensații
Cum părțile își datorează reciproc sume de bani decurgând din prezentul litigiu (sultă/cheltuieli de judecată) urmează în baza art.1616 C.civ. a compensa datoriile reciproce și în final pârâtul va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 5811,5 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul prin care a solicitat modificarea sentinței civile nr.424/12.06.2014 si a încheierii de ședința din data de 12.12.2013, in sensul admiterii doar in parte a acțiunii formulate de reclamant, respectiv: a constatării deschiderii succesiunilor de pe urma autorului P. I., decedat la data de 09.04.2012 si a autoarei P. M., decedată la data de 20.11.2012, a calității de moștenitori a lui si a reclamantului de pe urma celor doi autori, iar in ceea ce privește masa succesorala, sa se constate ca aceasta se compune din urmatoarele bunuri:
Pentru autorul P. I., cota de 1/2 dintr-un cavou loc de veci, situat in cimitirul din . Calarasi .
Pentru autoarea P. M., cota indiviza de 5/8 dintr-un cavou loc de veci, situat in cimitirul din . Călărași, si dreptul de creanța de 115.246,38 lei, reprezentând despăgubiri neîncasate pana la momentul deschiderii succesiunii, conform Legii nr. 290/2003 .
Totodată, a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorala de pe urma celor doi autori, astfel cum a indicat-o mai sus .
In privința cheltuielilor de judecata la care a fost obligat conform hotărârii instanței de fond, apelantul a arătat că se impune compensarea acestor cheltuieli, însa limita sumei datorata cu titlu de taxa de timbru pentru bunurile constatate ca făcând parte din masa succesorala si nu raportat la suma achitata de către reclamant, fiind culpa acestuia in indicarea unei mase succesorale mai mari decât cea existenta .
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a solicitat și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza .
În motivarea apelului s-a arătat că conform încheierii de ședința din data de 12 Decembrie 2013, pronunțata in cauza, instanța de fond a constatat deschisa succesiunea de pe urma autorului P. I., decedat la data de 09.04.2012, masa succesorala rămasa de pe urma acestuia, respectiv cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri: 1 mobila sufragerie, 1 mobila de dormitor, 1 frigider, 1 covor, aragaz, o canapea si doua fotolii, o mașina de spălat rufe, un cavou loc de veci, situat in cimitirul Comunei Dor Mărunt, Județul Călărași, tractor U650, un disc GD3,2, un plug PP3, o semănătoare SUP 29, o semănătoare SPC 8 si o prășitoare .
S-a constatat totodată si calitatea de moștenitori a lui si a reclamantului, in calitate de fii, fiecare având o cota de 3/8 si a soției supraviețuitoare, P. M., cu o cota de 1/4.
În același timp, a constatat deschisa succesiunea si de pe urma autoarei P. M., decedata la data de 20.11.2012, masa succesorală rămasă de pe urma acesteia fiind compusa din cota de 5/8 din următoarele bunuri: 1 mobila sufragerie, 1 mobila de dormitor, 1 frigider, 1 covor, aragaz, o canapea si doua fotolii, o mașina de spălat rufe, un cavou loc de veci, situat in cimitirul Comunei Dor Mărunt, Județul Călărași, tractor U650, un disc GD3,2, un plug PP3, o semănătoare SUP 29, o semănătoare SPC 8 si o prășitoare, precum si dreptul de creanța in suma de 115.246,38 lei, reprezentând despăgubiri conform Legii nr. 290 / 2003 .
Prin Sentința civila nr. 424 / 12.06.2014, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor constatate ca făcând parte din masa succesorala de pe urma celor doi autori si a dispus totodată, obligarea lui la plata cheltuielilor de judecata către reclamant, in cuantum de 5.811,5 lei.
Atât încheierea de ședința din data de 12.12.2013, dar si Sentința civila nr. 424 / 12.06.2014 sunt nelegale si netemeinice, in ceea ce privește stabilirea întinderii masei succesorale rămasă de pe urma celor doi autori .
Astfel cum a precizat si in întâmpinarea formulata in fata instanței de fond, dar si in petitul cererii de apel, mobila sufragerie, mobila de dormitor, frigiderul, covorul, aragazul, o canapea si doua fotolii, o mașina de spălat rufe, tractorul U650, un disc GD3,2, un plug PP3, o semănătoare SUP 29, o semănătoare SPC 8 si o prășitoare nu fac parte din masa succesorala rămasa de pe urma autorilor P. I. si P. M., fiind bunuri dobândite de el, in timpul căsătoriei, împreuna cu soția sa, P. Reia .
In privința bunurilor mobile sus indicate, respectiv mobila sufragerie, mobila de dormitor, frigiderul, covorul, aragazul, o canapea si doua fotolii, o mașina de spălat rufe, acestea au intrat in proprietatea lui si a soției sale, la momentul realizării acordului de voința, respectiv momentul încheierii Contractului de întreținere autentificat sub nr.1502/09.07.2002, de către B.N.P. N. Tiganila, conform căruia autorii au transmis către ei, proprietatea imobilului situat in . Călărași, imobil in care se afla bunurile mobile sus menționate .
Aceste bunuri se afla in proprietatea lui si a soției sale, pe de o parte, având in vedere ca la momentul la care a fost transferat dreptul de proprietate pentru imobilul casa de locuit, a fost transferat si dreptul de proprietate pentru bunurile mobile incorporate acestuia, iar pe de alta parte, astfel cum a precizat si cum a confirmat si martorul audiat, Aragea Stelica, aceste bunuri au fost cumpărate de el.
Un alt aspect care nu a fost avut in vedere, îl constituie incidența in cauza a prevederilor art. 1909 C.civ., care stabilește încă o data, dreptul de proprietate al lui prin posesie, asupra bunurilor mobile sus indicate .
In privința utilajelor agricole constatate de către instanța ca făcând parte din masa succesorala, soluția instanței de fond este nelegala si netemeinica si in privința acestor bunuri.
Pe de o parte, astfel cum a susținut si in cuprinsul întâmpinării formulate in cauza, parte dintre aceste utilaje au fost dobândite de el in urma lichidării Societății Comsuin Modelu, iar pentru tractorul U650 si semănătoarea SUP 29, a încheiat cu autorul P. I. un contract de vânzare-cumpărare, conform căruia aceste utilaje au intrat in proprietatea lui, in schimbul achitării prețului de 25.000.000 ROL .
Chiar daca s-a dispus verificarea de scripte, în cauza fiind întocmită o expertiza grafologica, aceasta proba nu a stabilit ca semnătură de pe înscrisul sub semnătură privată nu ar aparține autorului P. I., pentru a fi înlăturat ca mijloc de proba.
In mod eronat, in motivarea încheierii interlocutorii apelate, a reținut depoziția martorei I. I., înlăturând depoziția martorului Aragea Stelica, motivat de faptul ca acesta din urma, ar cunoaște faptele menționate indirect, de la persoana lui.
Din cuprinsul declarației martorului Aragea Stelica, se poate observa ca acesta a precizat ca, cunoaște nemijlocit, chiar de la autor, ca utilajele agricole au fost înstrăinate către subsemnatul, sau au fost dobândite chiar de el, ca urma a lichidării Societății Comsuin Modelu (ISCIP Modelu) .
In privința afirmațiilor instanței de fond, privind recunoașterea parțiala a pretențiilor reclamantului, de către el prin întâmpinare si interogatoriul administrat in cauza, se poate observa ca nici un moment nu a susținut ca utilajele agricole ar fi fost proprietatea celor doi autori, ci a susținut ca la momentul deschiderii succesiunii, acestea se aflau in proprietatea lui .
In privința bunurilor mobile indicate in întâmpinare, a precizat ca acestea au fost dobândite de către autori in timpul vieții, însa, având in vedere considerentele pe care le-a expus pe larg anterior, in motivarea cererii de apel, acestea, ca urmare a transferului dreptului de proprietate către el, a imobilului in care erau incorporate, aceste bunuri mobile au intrat in proprietatea lui, anterior deschiderii succesiunii de pe urma celor doi autori .
Un alt motiv care vizează nelegalitatea si netemeinicia hotărârii apelate, îl constituie modalitatea de stabilire si de compensare a cheltuielilor de judecata .
Deși a solicitat ca la stabilirea cheltuielilor de judecata, ca urmare a compensării acestora, sa se aibă in vedere cuantumul taxei de timbru aferenta bunurilor constatate ca făcând parte din masa succesorala, instanța de fond a stabilit cuantumul acestor cheltuieli, raportându-se la suma achitata de către reclamant, in mod evident disproporționat, din culpa sa exclusiva .
In privința celorlalte bunuri, respectiv: locul de veci (cavoul) situat in . Călărași si dreptul de creanța in cuantum de 115.246,38 lei, a precizat ca este de acord cu cererea formulata de reclamant.
In drept, au fost invocate prevederile art. 282-298, 274 C.proc.civ.
În dovedirea apelului s-a solicitat administrarea probei cu: înscrisuri, suplimentarea probei cu martori, pentru dovedirea motivelor de apel, respectiv martorii S. G., domiciliat in Comuna Gradistea, ., Județul Călărași si M. G., domiciliat în Municipiul Călărași, ., ., Județul Călărași .
Intimatul P. C., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea solicitării s-a arătat că prin cererea de apel, apelantul parat solicita a se modifica masa succesorala a bunurilor, in sensul ca, s-ar compune după cum urmează: pentru autorul P. I., cota de 1/2 dintr-un cavou, loc de veci, iar pentru P. M. sa se constate cota indiviza de 5/8 dintr-un cavou si dreptul de creanța de 115.246,38 lei, reprezentând despăgubiri conform Legii nr.290/2003 si solicita ieșirea din indiviziune.
O alta critica este cea cu privire la cheltuielile de judecata, solicitând a se compensa in limita sumei datorate cu titlul de taxa de timbru si nu raportat la suma achitata.
În legătură cu compunerea masei succesorale, s-a arătat că apelantul-parat contesta calitatea de bunuri din masa succesorala a următoarelor: mobila sufragerie, mobila dormitor, frigider, covor, aragaz, canapea, 2 buc.fotolii, mașina de spălat rufe, tractor U650, Disc GDR3,2, lPlugPP3, o semănătoare SUP29, o semănătoare SPC8, o prășitoare, bunuri ce ar fi dobândite in timpul căsătoriei de parat cu numita P. Reia.
La punctul 3 din întâmpinare de la fondul cauzei, paratul recunoaște ca masa succesorala se compune din: 1 mobila sufragerie, mobila dormitor, frigider, covor, si dreptul de creanța in suma 115.246,38 lei, reprezentând despăgubiri conform Legii nr. 290/2003.
In privința altor bunuri, paratul susține ca acestea sunt bunuri proprii, întrucât au fost transmise de către autori la data de 09.07.2002 la momentul la care s-a încheiat contractul de întreținere, motivat de faptul ca transferul de proprietate asupra bunurilor mobile s-a transferat odată cu proprietatea imobilului.
Prin motivele de apel, paratul recunoaște ca nu a spus adevărul in legătură cu faptul ca si alte bunuri au fost ale părinților lor ,numai ca aceste bunuri le-ar aparține conform contractului de întreținere.
Totodată, indica un temei de drept si anume art.1909 C.Civ., prin care invoca câștigarea dreptului de proprietate prin posesie, lucru contrazis de faptul ca părinții au posedat aceste bunuri pana la decesul lor.
Critica de asemenea, faptul ca tractorul U650 si semănătoarea SUP29 este rezultatul unei tranzacții cu tatăl sau, dar acest lucru este bazat pe o falsitate, întrucât niciodată nu a fost transmis dreptul de proprietate printr-un contract de vânzare-cumpărare.
O alta critica consta in aceea ca, instanța înlătură declarația martorului Aragea Stelica, reținându-se depoziția martorei I. I., întrucât martorul paratului cunoștea faptele direct de la apelantul-parat.
In legătură cu compensarea cheltuielilor de judecata, urmează să se retina netemeinicia criticilor întrucât s-a avut in vedere cuantumul cheltuielilor efectuate in raport de valorile solicitate si admise.
In legătură cu cota de ½ dintr-un loc de veci pentru autorul P. I. si de 5/8 pentru autoarea P. M. nu este clara daca este vorba din cavouri separate sau același cavou, pentru ca daca este vorba de același cavou, nu poate fi vorba de 9/8 in întregul, ce rezulta din însumarea celor 2 cote.
Prin decizia civilă nr.748/22.10.2014 Tribunalul Călărași a respins, apelul declarat de apelantul P. M. împotriva sentinței civile nr.424/12.06.2014 a Judecătoriei L. Gară și, pe cale de consecință a obligat apelantul către intimatul P. C. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că apelantul – pârât a recunoscut prin întâmpinarea depusă la instanța de fond că din masa succesorală fac parte și următoarele bunuri: 1 mobilă sufragerie, 1 mobilă de dormitor, 1 frigider, 1 covor.
De asemenea, acesta a recunoscut la interogatoriu că în masa succesorală lăsată de defunct intră și următoarele bunuri aragazul, o canapea și două fotolii, o mașină de spălat rufe, un cavou loc de veci situat în cimitirul din .. Călărași.
Faptul că aceste bunuri ar fi fost în casa pe care apelantul a cumpărat-o de la defunct nu duce la concluzia că prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilului s-a dobândit și dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în acesta.
Afirmația apelantului că tractorul U 650, discul GD 3,2, plugul PP3, semănătoarea SUP 29, semănătoarea SPC 8 și o prășitoare, nu fac parte din masa succesorală nu este întemeiată întrucât din factura nr.2/15.01.1993 rezultă că defunctul P. I. a cumpărat de la SA F. L. Gară un tractor U 650 cu privire la care apelantul-pârât nu a făcut dovada contrară în sensul că-i aparține.
Deși acesta a invocat contractul de vânzare cumpărare din 10.09.2002 prin care tatăl său i-ar fi vândut un tractor U 650 și semănătoarea SUP 29, în urma contestării semnăturii defunctului de către reclamant, Raportul de expertiză criminalistică nr.356/20.11.2013 întocmit de LIEB București a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnătura de pe contract aparține sau nu defunctului.
Prin urmare având în vedere și depoziția martorei I. I. în mod corect instanța de fond a inclus aceste bunuri în masa succesorală .
Deși martorul propus de pârât, Aragea Stelică a susținut că prășitoarea și semănătoarea au fost cumpărate de pârât de la ISCIP Modelu, depoziția sa a fost în mod corect înlăturată de instanța de fond întrucât faptele sunt cunoscute de martor indirect de la pârât și nu se coroborează cu nici o altă probă.
Nici critica referitoare la cheltuielile de judecată nu este întemeiată întrucât în legătură cu compensarea cheltuielilor de judecata instanța a avut in vedere cuantumul cheltuielilor efectuate in raport de valorile solicitate și admise.
Astfel, intimatul – reclamant a efectuat cheltuieli constând în taxă de timbru în cuantum de 8419 lei, onorariu expertize în cuantum de 1852 lei,instanța în mod corect în temeiul art.276 C.p.civ. a obligat apelantul – pârât la plata sumei de 5135,5 lei cheltuieli de judecată.
Cum valoarea totală a masei partajabile este de 160.138 lei taxa de timbru datorată este de 9858 lei, astfel că pentru diferența neachitată de 1439 lei în mod corect reclamantul a fost dat în debit la unitatea administrativ teritorială iar apelantul – pârât a fost obligat la plata sumei de 720 lei către intimatul – reclamant corespunzător cotei sale indivize.
Împotriva acestei decizii, la data de 10.12.2014 a declarat recurs pârâtul P. M. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 15.12.2014.
În motivarea recursului său, recurentul – pârât a arătat că potrivit încheierii de ședința din data de 12 Decembrie 2013, pronunțată în cauza, instanța de fond a constatat deschisa succesiunea de pe urma autorului P. I., decedat la data de 09.04.2012, masa succesorala rămasa de pe urma acestuia, respectiv cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri: 1 mobila sufragerie, 1 mobila de dormitor, 1 frigider, 1 covor, aragaz, o canapea si doua fotolii, o mașina de spălat rufe, un cavou loc de veci, situat in cimitirul Comunei Dor Mărunt, Județul Călărași, tractor U650, un disc GD3,2, un plug PP3, o semănătoare SUP 29, o semănătoare SPC 8 si o prășitoare .
S-a constatat totodată si calitatea de moștenitori a recurentului si a reclamantului, in calitate de fii, fiecare având o cota de 3/8 si a soției supraviețuitoare, P. M., cu o cota de 1/4.
In același timp, a constatat deschisa succesiunea si de pe urma autoarei P. M., decedata la data de 20.11.2012, masa succesorala rămasa de pe urma acesteia fiind compusa din cota de 5/8 din următoarele bunuri: 1 mobila sufragerie, 1 mobila de dormitor, 1 frigider, 1 covor, aragaz, o canapea si doua fotolii, o mașina de spălat rufe, un cavou loc de veci, situat in cimitirul Comunei Dor Mărunt, Județul Călărași, tractor U650, un disc GD3,2, un plug PP3, o semănătoare SUP 29, o semănătoare SPC 8 si o prășitoare, precum si dreptul de creanța in suma de 115.246,38 lei, reprezentând despăgubiri conform Legii nr.290/2003.
Prin Sentința civila nr. 424/ 12.06.2014, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor constatate ca făcând parte din masa succesorala de pe urma celor doi autori si a dispus totodată, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata către reclamant, in cuantum de 5.811,5 lei.
Pe calea apelului, a contestat atât încheierea de ședința din data de 12.12.2013, dar si Sentința civila nr. 424 / 12.06.2014 sunt nelegale si netemeinice, in ceea ce privește stabilirea întinderii masei succesorale rămasa de pe urma celor doi autori.
Tribunalul Călărași a soluționat cererea de apel formulata de recurent, pronunțând în cauza Decizia civila nr.748/22 Octombrie 2014, respingând cererea sa, cu consecința menținerii Sentinței civile nr.424/12.06.2014.
Decizia civila nr.748, pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 22 Octombrie 2014, in cauza civilă înregistrata sub numărul_ este nelegală si in consecința solicită admiterea cererii de recurs, casarea deciziei civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, in speța Tribunalul Călărași .
In cauza sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7,8 si 9 C.proc.civ., în sensul că:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă;
2. Hotărârea este pronunțata ca urmare a interpretării greșite a actului dedus judecații sau instanța a schimbat natura ori înțelesul ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, conform dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
3. Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, conform dispozițiilor art. 304 pct.9 C.proc.civ.
1. Decizia civila este nelegala, având in vedere dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deoarece decizia recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, din cuprinsul Deciziei civile nr.748/22 Octombrie 2014, respectiv motivarea hotărârii, se poate observa, prin comparație cu sentința instanței de fond, că au fost reluate considerentele reținute de Judecătoria L. Gara la momentul soluționării pe fond a cererii.
Apreciază că decizia civilă pronunțata de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se susține, având in vedere aspectele evocate anterior si totodată faptul ca, in motivele de apel, recurentul a invocat si a solicitat suplimentarea probatoriului, pentru lămurirea situației de fapt cu privire la masa succesorala de pe urma celor doi autori, iar instanța de apel nu a analizat si implicit nu a motivat respingerea cererii de apel, în raport de motivele concrete invocate.
Astfel, hotărârea recurata este nelegala, întrucât nu reflecta, in motivarea sa opinia instanței de apel, conform căreia s-a ajuns la concluzia respingerii cererii de apel, in raport de motivele concrete de apel invocate.
Suntem în situația unei motivări sumare si confuze a hotărârii recurate, care echivalează cu nemotivarea deciziei de apel si astfel se impune casarea si trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Interpretarea greșită a motivelor de fapt si de drept, invocate de recurent in cererea de apel, precum si motivele pentru care instanța de apel a respins cererea sa de probatoriu, echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Ne aflam in situația unei hotărâri pronunțată de instanța de apel, in motivarea căreia au fost reluate întocmai motivele retinite de instanța de fond, in cauza fiind încălcate dispozițiile art. 261 C.proc.civ., potrivit cărora hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților .
2. Decizia civila este nelegala, având in vedere dispozițiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., deoarece decizia recurata este rezultatul unei interpretări greșite a actului dedus judecății .
Instanța de apel a respins cererea de probatoriu formulata de recurent in calea de atac a apelului, respectiv audierea martorilor S. G. si M. G., probe cu care, conform motivării cererii de apel urma sa lămuresc situația masei succesorale rămasa de pe urma autorilor .
Proba testimoniala viza achiziția celorlalte utilaje agricole de către recurent, pentru care reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate a autorilor si nici nu făceau obiectul înscrisului sub semnătura privata încheiat de recurent cu autorul P. I.. Cu toate acestea, instanța de apel a respins cererea lui, cu motivarea ca "împotriva unui înscris nu se poate face dovada cu martori", fiind in eroare, deoarece aceasta proba nu viza tractorul U650 si semnatoarea, pentru care se încheiase înscrisul sub semnătura privată.
In aceste condiții este evident ca instanța a interpretat greșit actul dedus judecații, privând recurentul de dreptul la apărare si la un proces echitabil, in condițiile in care, cu privire la celelalte utilaje, respectiv: plug PP3, grapa cu discuri, semănătoare cereale SUP 29, cultivator, nu s-au administrat probe care sa dovedească dreptul de proprietate al autorilor sau cel puțin posesia .
3 .. Decizia civila este nelegala, având in vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal.
Astfel, Tribunalul Călărasi, respingând cererea de apel si menținând sentința pronunțata de instanța de fond, a pronunțat o hotărâre judecătoreasca lipsita de temei legal.
Pe de o parte, se impune casarea deciziei civile recurate, pentru motivul invocat mai sus, având in vedere ca decizia civila nr.748/22 Octombrie 2014 cu cuprinde calea de atac si termenul in care aceasta se poate exercita, prejudiciind in acest fel părțile din dosar, prin îngrădirea dreptului la exercitarea unei cai de atac extraordinare, prevăzuta de lege.
In speța, cauza fiind supusa dispozițiilor vechiului cod de procedura civila, hotărârea pronunțata de instanța de apel este supusa cai extraordinare de atac a recursului, conform dispozițiilor art.299 .
Hotărârea recurata este lipsită de temei legal și in privința capătului de cerere privind cheltuielile de judecata, având in vedere ca in cauza nu au fost respectate dispozițiile art. 276, in sensul ca, deși reclamantul a achitat taxa de timbru judiciar pentru bunurile indicate in petitul cererii, instanța de fond a admis doar pentru parte dintre acestea, astfel cum se retine in dispozitiv, situație de fapt menținuta si de instanța de apel.
Deși nu a fost dovedit dreptul de proprietate a autorilor părților cu privire la următoarele utilaje agricole: tractor U 650, plug PP3, grapa cu discuri, semănătoare cereale SUP 29, semănătoare cereale SUP 29, cultivator, instanța a reținut ca aceste bunuri fac parte din masa succesorala.
Pe de alta parte decizia civila recurata este lipsita de temei legal, având in vedere si interpretarea data probelor administrate, reținându-se atât de instanța de fond dar si de instanța de apel, recunoașterea recurentului in cadrul probei cu interogatoriu, a bunurilor mobile pretinse de reclamant, fapt contrariu, ce poate fi confirmat de probele de la dosar .
In acest fel, hotărârea pronunțata contravine legii, potrivit raționamentului instanței, fără a se impune probarea dreptului de proprietate, orice bun indicat de reclamant urma a fi introdus in masa succesorală.
F. de considerentele expuse anterior, cererea de recurs este întemeiata pe dispozițiile art.304, pact. 7,8 si 9 Cod procedură civilă și recurentul – pârât solicită admiterea cererii de recurs, cu consecința casării Deciziei civile nr.748/22 Octombrie 2014 si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, in vederea readministrării probelor.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.299, 301, 304 pct.7,8,9 art. 312 Cod procedură civilă.
La data de 23.01.2015 intimatul – reclamant P. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimatul – reclamant a arătat că, în legătură cu primul motiv bazat pe dispozițiile art.304 pct.7 din vechiul Cod de procedură civilă, în cauză critica este nejustificată.
Instanța de apel a motivat in considerente decizia sub toate aspectele reluate de recurentul-pârât prin critica formulata.
Soluția instanței de apel retine motivarea in baza lucrărilor dosarului și anume faptul ca recurentul a recunoscut componenta masei succesorale, astfel ca noua poziție pe care o are in judecata in apel, in sensul ca neaga caracterul bunurilor ca provenind din succesiune este o poziție a recurentului inconstanta si coroborata cu celelalte probe efectuate la dosarul cauzei, instanța a constatat ca aceasta critica nu se regăsește in situația de fapt.
Instanța motivează indicând in mod detaliat situația si caracterul bunurilor dovedite in cauza, de altfel susținerea ca bunurile care au fost recunoscute ca bunuri din masa succesorala au caracter de bunuri proprii, numai pe motivația ca aceste bunuri s-au găsit la domiciliul defuncților infirma caracterul de bunuri proprii ale recurentului.
Recurentul face aprecierea cum ca motivarea este sumara si confuza, însa nu explicitează in ce consta caracterele sumar si confuz ale hotărârii recurate pentru a se putea analiza aceasta critica.
In ceea ce privește respingerea probatorului solicitat de către recurent, arată ca acesta a solicitat proba cu martori împotriva unui act autentic, proces-verbal de adjudecare al unui bun mobil, in cadrul unei licitații, instanța in mod corect a respins aceasta teza probatorie.
Consideră ca hotărârea cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței si care se reflecta in analiza făcuta, in considerentele deciziei.
In ceea ce privește motivul doi de recurs, bazat pe art.304, punctul 8 V. Cod procedură civilă, acesta este neîntemeiat, întrucât din critica formulata nu rezulta ca s-ar încadra in dispozițiile articolului menționat, recurentul face aprecieri cu privire la faptul ca proba testimoniala era necesara pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorilor.
Cu privire la interpretarea greșită a actului dedus judecății, critica formulata este lipsită de consistența, in condițiile in care recurenta nu indica actul supus judecații si asupra căruia instanța trebuie sa se pronunțe.
In ceea ce privește aceasta critica, recurentul face confuzie punând semnul egal intre un act supus judecații asupra căruia trebuie sa existe niște cereri din partea părților litigante si înscrisul prezentat cu titlu de proba, ceea ce nu este același lucru.
In legătura cu cel de-al treilea motiv de recurs, arată ca si acesta este neîntemeiat pentru ca hotărârea este data in baza unui temei legal si nu așa cum susține recurentul ca este lipsita de temei legal, însa nu dezvolta si nu arata care este temeiul legal lipsa in aceasta cauza.
Critica lipsei caii de atac si termenul in care se poate exercita calea de atac, nu conduce la desființarea hotărârii si oricum calea de atac si termenul nu este fixat de instanța, ci este stabilit prin dispozițiile legale.
Critica referitoare la modul de rezolvare prin prisma disp.art.274,276. Cod procedură civilă este neîntemeiata, verificându-se acordarea acestor cheltuieli de judecata, in raport de dispozițiile art. 276. V. C. P. C.
Pe mai departe, critica se refera la aprecierea probelor, critica ce nu poate fi primita având in vedere disp.art.304 V.C.P.C.
Cererea de readministrare a probatorului prin soluția de casare nu se justifica, având in vedere cererea de probatorii si motivarea de respingere a acestora de către instanță.
Solicitam respingerea recursului formulat in cauza si obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Reclamantul recurent și-a întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 7, 8 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.
Cu privire la motivul de critică, referitor la nemotivarea hotărârii atacate, Curtea constată că, dispozițiile art 304 pct 7 cod procedură civilă consacră trei ipostaze ale aceluiași motiv de modificare a hotărârii și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului precum și situația în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.
Existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.
Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că decizia recurată a fost redactată cu respectarea acestor cerințe procedurale, instanța de apel răspunzând motivelor de critică cu care a fost investită, cu argumente atât din punct de vedere al situației de fapt cât al aplicării prevederilor legale incidente. În ceea ce privește corectitudinea din punct de vedere juridic a acestor argumente, Curtea constată că aceasta este un aspect ce ține de legalitatea raționamentului urmat de instanță pentru pronunțarea soluției, chestiune care poate forma obiect de analiza pentru instanța de recurs în limitele oferite de prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Curtea apreciază că se mai impune o precizare legat de maniera în care se face departajarea între cele două motive de modificare, în sensul că instanța de control judiciar este în situația de examina criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în situația în care nu se pune problema unei motivări care să conțină argumente contradictorii sau străine de natura cauzei, ci ele derivă dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale.
Din această perspectivă, Curtea reține că motivarea deciziei din apel deși este sumară, cuprinde pentru argumentarea soluției pronunțate, motivele de fapt, în considerarea caracterului esențialmente devolutiv al căii de atac a apelului, care au fundamentat raționamentul juridic. În susținerea acestui motiv de recurs, pârâtul invocă faptul că instanța de apel a avut în vedere aceleași considerate ca și prima instanță. Curtea apreciază că împărtășirea de către instanța de apel a argumentelor și rațiunilor instanței de fond nu este de natură să conducă la ideea unei motivări necorespunzătoare a deciziei tribunalului, în condițiile în care instanța a făcut propria sa analiză, succintă, este adevărat, a principalelor mijloace de probă pentru conturarea elementelor de fapt relevante încadrării în drept a pretențiilor formulate de părți, precum și pentru a răspunde criticilor cu soluționarea cărora a fost investită. În egală măsură, Curtea nu poate reține caracterul confuz al motivării deciziei recurate, având în vedere că tribunalul și-a exprimat limpede punctul de vedere asupra chestiunilor în discuție.
Subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurentul pârât susține că prin respingerea cererii de suplimentare a probatoriului în fața tribunalului și prin motivarea acestei soluții, instanța de apel de apel se face vinovată de necercetarea fondului cauzei. Curtea, deși reține justețea acestor susțineri, învederează că urmează să fie examinate în cadrul următorului motiv de recurs, prin care se invocă eronata respingere a probei testimoniale, formulate în fața tribunalului.
În privința celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat de recurent pe dispozițiile ar 304 pct 8 cod procedură civilă, Curtea reține că acesta se referă la încălcarea principiului înscris în prevederile art 969 alin 1 cod civil, potrivit căruia convențiile legale au putere de lege între părțile contractante. Pornind de la semnificația acestor dispoziții de drept de material, care consacră principiul forței obligatorii a contractului și având în vedere și prevederile procedurale invocate de recurentă drept temei pentru critica formulată, Curtea constată că trebuie distins între următoarele ipoteze: situația în care instanța este sesizată cu un diferend legat de un act juridic, indiferent că este un act juridic unilateral sau bilateral, ale cărui clauze sunt clare și precise, judecătorul, soluționând fondul, având obligația să-l aplice în litera și spiritul său, nefiind îndrituită să-i dea un alt înțeles, precum și situația în care clauzele actului juridic dedus judecății sunt neclare, susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorului revenindu-i datoria de a-l interpreta, potrivit regulilor de interpretare a actelor juridice.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art 304 pct 8 cod procedură civilă se referă la situația în care actul juridic care a generat litigiul este clar sub aspectul conținutului, dar instanța, pronunțându-se asupra pretențiilor cu care fost învestită, îi schimbă natura sau înțelesul, cu precizarea că în ipoteza în care din materialul probator administrat rezultă un dubiu cu privire la natura juridică sau conținutul actului juridic, interpretarea dată de instanțele de fond constituie o chestiune de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs.
Făcând aplicarea în cauză a acestor aspecte teoretice, Curtea constată că acest motiv de modificare a hotărârii nu este incident în cauză, în condițiile în care nu se pune problema interpretării clauzelor unui act juridic pentru calificarea naturii juridice a acestuia sau pentru clarificarea sensului acestora, ci trebuie realizat partajul bunurilor succesorale . Practic, prin intermediul acestui motiv de recurs, pârâtul critică modul de interpretate a dispozițiilor procedurale referitoare la încuviințarea probelor de către instanțele de fond, chestiune de legalitate, care nu excede cenzurii instanței de recurs, în condițiile în care această cale de atac are caracter extraordinar și nu este devolutivă, permițând doar realizarea unui control de legalitate. În susținerea acestui motiv de critică, Curtea constată că recurentul a invocat faptul că proba testimonială solicitată în apel viza celelalte unelte agricole, decât cele care au format obiectul înscrisului sub semnătură privată, astfel că motivarea tribunalului, în sensul că nu este permisă proba cu martori peste cuprinsul unui înscris a cărui valoarea depășește 250 lei, nu este pertinentă. Practic, recurentul pârât critică modul în care instanța de apel a examinat cerințele procedurale de pertinență și utilitate a probei testimoniale solicitate, cerințe care sunt prevăzute de dispozițiile art 167 cod procedură civilă. Față de această situație, Curtea, reținând că acest motiv de critică nu se încadrează în motivul de recurs întemeiat pe prevederilor art 304 pct 8 cod procedură civilă, căruia i-a fost subsumat, apreciază că examinarea acestei critici trebuie să se realizeze din perspectiva dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, de care de asemenea s-a prevalat pârâtul pentru fundamentarea în drept a căii de atac promovate.
Acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile.
Făcând aplicarea în cauză a acestor aspecte teoretice, Curtea pornește în analiza de faptul că, potrivit soluției primei instanței, însușite de instanța de apel, înscrisului sub semnătură privată, ce atestă înstrăinarea de către tatăl pârâtului a unui tractor și a unei semănătoare, nu i s-a recunoscut valoare probatorie și implicit nu s-au recunoscut efecte juridice nici operațiunii juridice constatate, aceste bunuri fiind incluse în masa partajabilă. Deși instanța de apel confirmă acest raționament în decizia recurată, în încheierea de dezbateri motivează soluția de respingere a probei testimoniale, solicitate de pârât, cu privire la utilajele agricole despre care se pretinde că au achiziționate prin licitație publică, în sensul că nu este admisibilă proba cu martori peste un înscris, cărui valoare depășește suma de 250 de lei. Curtea reține existența unei contradicții în raționamentul tribunalului, deoarece pe de o parte nu conferă efecte juridice înscrisului sub semnătură privată, incluzând utilajele agricole respective în masa succesorală, iar pe de altă parte nu încuviințează proba testimonială, solicitată pentru clarificarea unor aspecte de fapt, legate de alte unelte agricole, decât cele obiect al înscrisului sub semnătură privată, pe ideea că nu se poate proba peste cuprinsul unui înscris, cu o valoare mai de 250 de lei.
Pentru examinarea exhaustivă a aspectelor critice formulate prin cererea de recurs, Curtea pornește de la dispozițiile legale, care circumscriu cadrul procesual în care se realizează probațiunea în faza procesuală a apelului. Din această perspectivă, relevante sunt dispozițiile art 292 și respectiv 295 cod procedură civilă.
Astfel, potrivit prevederilro art 292 cod procedură civilă, părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, cu posibilitatea pentru instanța de apel de a încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. În ipoteza în care apelul nu este motivat ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art 295 al 2 cod procedură civilă, care conferă posibilitatea instanței de control judiciar de a încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Pe cale de consecință, pentru a răspunde acestei critici, Curtea, din examinarea coroborativă a normelor procedurale anterior menționate, spre deosebire de judecata în primă instanța, când părțile au posibilitatea procedurală să propună și să administreze orice probe, apreciate ca pertinente, concludente și utile cauzei de către organul judiciar, în faza apelului, deși este o cale devolutivă de atac, probațiunea este circumscrisă unor condiții, care decurg, în principal, din dispozițiile art 295 alin 2 cod procedură civilă. Aceste prevederi legale statuează în sensul că instanța de control judiciar va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă le consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei. Evidente că cerința necesități se apreciază prin raportare la complexitatea probatoriului administrat deja în fața primei instanțe, cât și prin raportare la motivele de critică invocate prin cererea de apel. De asemenea, trebuie observat și faptul că legiuitorul nu impune instanței de apel refacerea, completarea materialului probator administrat în faza judecății de fond sau administrarea de probe noi, ci lasă această chestiune la aprecierea instanței de control judiciar, astfel că nu se poate considera că respingerea unei probe de către instanța de apel, determină automat o încălcare a acestor dispoziții legale.
Făcând aplicarea în cauză a acestor aspecte teoretice, Curtea, față de teza probatorie propusă de apelantul pârât, față de natura probei cerute și față de întreg materialul probator deja existent în dosar, apreciază că soluția de respingere a probei testimoniale, nu este în concordanță cu dispozițiile legale, nefiind respectată marja de apreciere pe care legiuitorul o recunoaște instanței de apel. Pe de altă parte, posibilitatea concretă și efectivă de administrare a unui probatoriu complet se corelează și cu dreptul de apărare al părților și implicit dreptul la un proces echitabil, care este afectat în substanța sa, dacă părțile nu beneficiază de posibilitatea concretă și eficientă de a-și proba corespunzător, în acord cu prescripțiile legale pretențiile deduse judecății. Având în vedere că solicitarea acestei probe s-a făcut de către pârât în vederea clarificării unor aspecte ce țin de situația de fapt, a căror corolar este păstrarea sau excluderea din masa succesorală a utilajelor agricole respective, precum și faptul că respingerea probei testimoniale s-a dispus de către instanța de apel, în considerarea rațiunilor anterior expuse ce relevă o contradicție de raționament, Curtea apreciază că, prin neadministrarea probei cu martori, nu s-a stabilit complet situația de fapt, aspecte de natură să conducă la o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Curtea consideră că o astfel de soluție nu este incompatibilă cu cele statuate de instanța supremă prin decizia civilă nr 14/2013, în sensul că, în procesele începute anterior intrării în vigoare a legii 202/2010, în cazul casării cu reținere spre rejudecare dispozițiile art 305 cod procedură civilă nu sunt aplicabile, deoarece în speța de față nu se poate exclusiv problema necesității completării probatoriului, ci și stabilirea completă și coerentă a situației de fapt, prin raportare la contradicția din raționamentul instanței de apel.
În susținerea ultimului motiv de critică, pârâtul a mai invocat neregularitatea deciziei tribunalului decurgând din neindicarea căii de atac și a termenului de exercitare. Curtea subliniază în prealabil că mențiunea caracterului definitiv a hotărârii tribunalului nu este eronată, față de dispozițiile art 377 alin 1 pct 3 cod procedură civilă, dar nu este completă, în sensul că nu s-a specificat posibilitatea declarării recursului în termen de 15 zile de comunicare. Având în vedere că omisiunea privește cerințe intrinseci actului jurisdicțional, aplicarea sancțiunii nulității este condiționată de existența unei vătămări, care nu se regăsește în speță, în condițiile în care partea a promovat în termen calea de atac a recursului, ca formează obiectul prezentului dosar.
În privința cheltuielilor de judecată, criticate prin prisma nerespectării prevederilor art 276 cod procedură civilă, Curtea reține că, față de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, această chestiune urmează a fi reevaluată și tranșată de tribunal cu ocazia rejudecării apelului, astfel că apare ca inutilă analiza instanței de recurs la acest moment.
În finalul motivelor de recurs, pârâtul critică și modul de interpretare a probelor de către instanța de apel. Față de caracterul extraordinar și nedevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea subliniază că nu este îndrituită decât să realizeze un control de legalitate, astfel că aspectele critice invocate exced sferei de cenzură a instanței de recurs.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa decizia atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – pârât P. M. împotriva deciziei civile nr.748/22.10.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. C..
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red. I.S.
Tehnored.C.S.
Ex.2/17.02.2015
Tribunalul Călărași – P.I.A.
Jud.L. Gară - A.D.I.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 276/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
